Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 214/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 214/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-02-2012 în dosarul nr. 214/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.214/R
Ședința publică de la 01.02.2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - L. C.
JUDECĂTOR – V. C.
JUDECĂTOR - S. C.
GREFIER – D. P.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTITIE- DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul S. D. împotriva încheierii de ședință nr.7 din 20.01.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurentul inculpat S. D. în stare de arest și asistat de avocat ales S. A. cu împuternicire avocațială la dosarul de fond al Tribunalului Călărași.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat S. D., având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință nr.7 din 20.01.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, prin care s-a respins cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Solicită a se constata că instanța de fond a încălcat dispozițiile deciziei nr.17/17.10.2011 potrivit căreia se statuează că instanța investită cu soluționarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, are obligația de a verifica dacă temeiurile ce au stat la baza emiterii mandatului de arestare preventivă și ulterior a menținerii și prelungirii acestei măsuri subzistă în continuare.
Menționează că instanța de fond în momentul în care respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar, motivează pe menținerea temeiurilor ce au stat la baza emiterii mandatului de arestare preventivă, respectiv pe existența pericolului concret pentru ordinea publică.
De asemenea, arată că, instanța învestită cu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, față de dispozițiile deciziei nr.17/17.10.2011, poate admite prezenta cerere raportându-se la disp.art.136 al.1 C.pr.pen respectiv bunul mers al procesului penal.
Menționează că inculpatul dacă s-ar afla în libertate nu ar împieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal, aspect asupra căruia instanța nu se oprește ci are în vedere numai menținerea pericolului concret pentru ordinea publică, precum și necesitatea de a menține pe inculpat în stare de arest deoarece ar exista bănuiala că odată lăsat în libertate acesta va comite noi fapte prevăzute de legea penală.
Arată că la dosarul de urmărire penală nu există probe în sensul că inculpatul ar încerca într-un mod sau altul zădărnicirea aflării adevărului sau sustragerea de la urmărirea penală.
Reprezentantul Ministerului public, solicită respingerea recursului formulat împotriva încheierii de ședință nr.7 din 20.01.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași ca fiind nefondat și menținerea acestei hotărâri ca fiind legală și temeinică.
Consideră că instanța în mod întemeiat a dispus respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar apreciind că măsurile de supraveghere prevăzute de dispozițiile legale nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Apreciază că dacă inculpatul ar fi cercetat în libertate acesta ar avea posibilitatea de a zădărnicii aflarea adevărului prin influențarea mărturiilor părților vătămate.
Arată că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptelor comise, inculpatul fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup organizat infracțional în scopul traficării de persoane, de faptul că inculpatul nu are o ocupație, nici un loc de muncă și mai mult nu are un nivel de pregătire școlară, astfel că nu va avea posibilitatea de a obține venituri licite pentru cele necesare traiului.
În mod corect instanța de fond a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea inculpatului in stare de arest preventiv și respingerea prezentei cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
Apărătorul ales al recurentului inculpat S. D., având cuvântul în replică, arată că în sarcina inculpatului se rețin două acte materiale; în ceea ce o privește pe partea vătămată M. S. L. acesata este soția inculpatului iar partea vătămată V. M. declară că nu îl cunoaște. Împrejurarea că nu este școlarizat și că nu are un loc de muncă nu poate constitui temei pentru respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Recurentul inculpat S. D. având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 20.01.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția penală s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. D. .
A fost obligat petentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prima instanță a constatat următoarele:
Prin rezoluțiile din 5,7, 13 si 14 decembrie 2011 emise în dosarul nr.30/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – DIICOT – Biroul Teritorial Călărași s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul S. D. pentru infracțiunile prev. de: constituire de grup infracțional organizat, prev de art.7 al.1 din lg.39/2003 cu referire la art.2 lit.a si b pct.9,12,14 din lg.39/2003;spălare de bani, prev. de art.23 lit.c din Lg.656/2002;trafic de minori prev. de art.13 alin.1 din Lg.678/2001; proxenetism prev. de art.329 al.1 c.p. cu aplic.art.41 al.2 c.p., toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
Prin Ordonanța din 19.12.2011 emisă în dosarul nr.30/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – DIICOT – Biroul Teritorial Călărași s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunile prev. de:
- art.7 al.1 din lg.39/2003 cu ref la art.2 lit.a si b pct.9,12,14 din lg.39/2003;
- art.13 al.1 din lg.678/2001 cu aplic.art.41 al.2 c.p., art.329 al.1 si 2 c.p. cu aplic.art.41 al.2 c.p.
Prin ordonanța din 28.12.2011 a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea de mai sus împotriva aceluiași inculpat, dispunându-se și reținerea pentru 24 ore.
La data de 29.12.2011 prin Încheierea nr.123/2011 pronunțată în dosarul_, Tribunalul Călărași a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. D..
Tribunalul a constatat admisibilă în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, din punctul de vedere al condițiilor de admisibilitate prev. de art.160 indice 2 al.1 si 2 c.p.p.
Analizând temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în raport de dispozițiile obligatorii ale Deciziei 17/2011 pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii, s-au reținut următoarele:
Față de inculpat s-a dispus începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile de constituire de grup infracțional organizat, prev de art.7 al.1 din lg.39/2003 cu ref la art.2 lit.a si b pct.9,12,14 din lg.39/2003; spălare de bani, prev. de art.23 lit.c din Lg.656/2002; trafic de minori prev. de art.13 alin.1 din Lg.678/2001; proxenetism prev. de art.329 al.1 c.p. cu aplic.art.41 al.2 c.p., toate cu aplic.art.33 lit.a c.p.
Tribunalul a constatat că din dosarul de urmărire penală 30/D/P/2009 al DIICOT – Biroul Teritorial Călărași rezultă că inculpatul S. D. a participat la constituirea unui grup infracțional organizat (compus din părinții săi și alte rude dar si prieteni sau cunoscuți) care aveau drept scop comiterea de infracțiuni de trafic de minori, trafic de persoane, proxenetism, spălare de bani.
În cadrul grupului coordonat de părinții inculpatului S. D. (arestați și ei în această cauză – D. N. si D. V. M.) inculpatul S. D. avea atribuții de racolare a tinerelor majore și minore, provenite de regulă din familii cu venituri modeste sau dezorganizate și ieșite de sub autoritatea părinților, în căutarea unui trai mai bun.
Concret, așa a procedat inculpatul S. D. cu numita C. M. căreia i-a promis că o ia de soție (organizând și o petrecere de logodnă în acest sens), tânăra fiind minoră la data racolării, dar și cu actuala pretinsă soție, M. S. L., persoană pusă să se prostitueze și certată și bătută dacă nu se supunea indicațiilor inculpatului ( procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor interceptate autorizat - vol. VII, VIII și IX D.U.P.)
Inculpatul a găzduit o victimă minoră (V. M.) în apartamentul său, amenințând-o cu bătaia pentru a o determina să se prostitueze (vol.II fila 78) si se ocupa de supravegherea fetelor care se prostituau în folosul grupului sau al lui personal (așa cum se pare că s-a întâmplat chiar și cu ultima „soție” M. S. L.).
Același inculpat însoțea fetele la aeroport, ocupându-se de formalitățile de călătorie către G. și Italia și a fost văzut în apartamentul închiriat de tatăl său D. N. în A., verificând activitatea fetelor care se prostituau ilegal în capitala Greciei în folosul grupului infracțional.
Tribunalul a apreciat că elementele și probele (declarații, convorbiri interceptate, situația pasagerilor companiei aeriene, documente bancare atestând transferuri de bani al căror destinatar era inculpatul) constituie în continuare indiciile temeinice prev. de art.68 indice 1 c.p.p. care au justificat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
De asemenea, a considerat că sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art.148 al.1 lit.f c.p.p., cea de a doua cerință rezultând din circumstanțele reale în care s-a desfășurat ampla activitate infracțională susținută activ de către inculpatul S. D., persoana victimelor, circumstanțele personale ale inculpatului (cu antecedente penale în minorat, trimis în judecată pentru săvârșirea de infracțiuni care aduc atingere regulilor de conviețuire socială, în acea cauză fiind arestat preventiv de la 02.05.2011 la 08.2011).
S-a apreciat că perseverența infracțională (în ciuda vârstei tinere) și lipsa de considerație pentru valorile sociale ocrotite de legea penală și absența unor repere morale pe de o parte, iar gravitatea faptelor, consecințele drastice pentru evoluția unor adolescente dar și atitudinea subiectivă față de fapte constituie elemente care să justifice continuarea detenției, ca derogare de la regula judecării în stare de libertate (mai ales că inculpatul a mai beneficiat de acest drept în altă cauză pe rolul Judecătoriei Călărași, dosar nr. 5829/202/ 2011, cu termen de judecată la 26 ianuarie 2012).
A considerat tribunalul că, fără a se vrea un exemplu, atitudinea față de inculpatul cercetat pentru săvârșirea unui gen de infracțiuni care capătă amploare nedorită, trebuie să contribuie la restabilirea unui climat de securitate socială (lipsa de reacție a organelor abilitate până acum inducând părților vătămate și părinților acestora neîncredere în abilitatea sistemului judiciar de a stopa activitatea traficanților de persoane).
Tribunalul a considerat că lăsarea inculpatului în libertate ar determina (chiar fără o contribuție directă a acestuia) reticența părților vătămate (știute sau încă nedepistate) și martorilor să relateze toate aspectele cunoscute pentru aflarea adevărului, motiv pentru care a apreciat că buna desfășurare a procesului penal nu se poate asigura cu inculpatul liberat provizoriu sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S. D. considerând că îndeplinește condițiile prev. de art.160/2 din Codul de procedură penală pentru a fi liberat sub control judiciar.
Examinând încheierea recurată, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea reține că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Pe lângă condițiile impuse de art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală, prima instanță era datoare să verifice dacă, așa cum prevede art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, scopul măsurii preventive, circumscris în dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei), poate fi atins sau nu prin liberare provizorie sub control judiciar.
Această verificare se face prin raportare la criteriile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 Cod procedură penală, ce au condus instanța învestită cu soluționarea propunerii de arestare preventivă la luarea față de inculpat a acestei măsuri de prevenție.
Or, procedând la verificarea aspectelor menționate anterior, în mod corect Tribunalul a apreciat că, în cauza de față, deși cerea este admisibilă în principiu, scopul măsurii preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, întrucât asigurarea bunei desfășurări a procesului penal impune cercetarea în continuare a acestuia în stare de arest, în condițiile în care subzistă temeiurile arestării, prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, modalitatea concretă în care se reține că ar fi fost comise faptele reliefând o periculozitate sporită a inculpatului.
Așadar, critica formulată de recurent este neîntemeiată, prima instanță pronunțând o soluție motivată, legală și temeinică; prin urmare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul, iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpat la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat, recursul formulat de inculpatul S. D. împotriva încheierii de ședință nr.7 din 20.01.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași,Secția penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. C. V. C. S. C.
GREFIER,
D. P.
Red.LC.
Th.red.EA-13.02.2012/2ex
T.Călărași –jud.R.R.
D.P. 21 Februarie 2012
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
