Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 65/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 65/2013
DOSAR NR._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.65/A
Ședința publică de la 05.03.2013
Curtea constituită din:
P. - D. L.
JUDECĂTOR - I. T.
GREFIER - VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de revizuentul L. Ș. T., împotriva sentinței penale nr.1087/F/19.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul revizuent L. Ș. T., aflat în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av.I. C., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/22.02.2013 la dosar, fila 8/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:Apărătorul din oficiu al apelantului-revizuent L. Ș. T. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv un memoriu și un set de acte care nu au fost depuse până acum la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri.
Curtea, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul apelantului-revizuent L. Ș. T..
Apărătorul din oficiu al apelantului-revizuent L. Ș. T. depune la dosar înscrisurile încuviințate.
Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului-revizuent L. Ș. T., având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat și, pe fond, admiterea, în principiu a cererii de revizuire, arătând că aceasta se încadrează în dispozițiile art.394 alin.1 lit.a și b Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, considerând că în mod corect instanța de fond a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă, apreciind că cele invocate de revizuent în cererea de revizuire sunt apărări care țin de fondul cauzei. De asemenea, arată că greșita încadrare juridică nu poate constitui motiv de revizuire, nefiind prevăzut expres în dispozițiile art.394 Cod procedură penală.
Apelantul-inculpat L. Ș. T., având ultimul cuvânt, solicită să se observe că nu a beneficiat de un proces echitabil, în sensul prevăzut de art.6 Cod procedură penală și art.7 din CEDO, arătând că la instanța s-a procedat la audierea martorilor în prezența unui apărător din oficiu, acesta neavând posibilitatea să-și pregătească apărarea. Mai arată că, instanța de apel s-a pronunțat după prima ședință de judecată, și deși a solicitat probe, acestea au fost respinse nemotivat, iar instanța de recurs i-a respins recursul ca tardiv, deși apărătorul său a făcut dovada faptului pentru care a întârziat. Consideră că a fost lipsit de căile ordinare de atac, acesta fiind motivul pentru care a formulat cererea de revizuire, considerând că sentința tribunalului este netemeinică și nelegală. Cu privire la dispozițiile art.394 lit. a Cod procedură penală, arată că, deși a formulat apărări, instanța nu a avut în vedere anumite acte, documente existente la dosarul cauzei.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr.4335/P/2004 din 24.09.2010, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului L. Ș. T., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: înșelăciune, faptă prev. de art.215 alin.1, 2, 3, 4 și 5 C. pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 C. pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen.; evaziune fiscală, prev. de art.9 lit.f din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.13 C. pen.; evaziune fiscală, prev. de art.9 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.13 C. pen., toate cu aplicarea art.33 lit.a C. pen.
În fapt, s-a reținut că inculpatul, în anii 2003 – 2004, a conceput și pus în practică un „plan al unor înșelăciuni” în care a inclus și o . acte de natură a zădărnici urmărirea penală împotriva sa, prezentându-se ca victimă, alături de adevăratele părți vătămate.
În cursul anului 2003, în calitate de reprezentant al . . a câștigat încrederea conducerii ., a cumpărat și a plătit cu file cec postdatatate cantități însemnate de oțel beton, pe care le-a revândut cu plata în numerar sau prin virament, unele sub prețul de cumpărare, iar ca plată către partea civilă . i-a dat 8 file cec emise pe contul_ al . . cec au fost emise fără acoperirea necesară în cont, și pentru a justifica cecurile fără acoperire față de conducerea părții civile ., a întocmit acte false cum că ar fi vândut oțelul beton obținut la o firmă care s-a dovedit a fi fictivă și că ar fi fost înșelat, pretinzând că din această cauză a fost în imposibilitate de plată.
Pentru a asigura mai multă credibilitate, a făcut și o plângere penală împotriva firmei fictive ascunzând faptul că oțelul beton obținut prin înșelăciune de la partea vătămată l-a vândut altor persoane juridice, încasând contravaloarea în numerar sau direct prin virament. Pentru a zădărnici probațiunea faptelor sale, inculpatul a reclamat furtul evidenței contabile a . . săvârșită de autori neidentificați.
Prin sentința penală nr. 454/F/12.05.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, în dosarul nr._/3/2010, s-a dispus în baza disp. art. 334 C.p.p. schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 9 lit. f din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. și de art. 9 lit. a din Legea nr.241/2005 cu aplic art. 13 C. pen. în infracțiunile prev. de art. 12 lit. b din Legea nr.87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. și de art. 11 lit. b din Legea nr.87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen.
In baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g C. pr. pen. s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. ca urmare a prescripției speciale a răspunderii penale.
In baza disp. art. 215 al. 1,2,3,4,5 C. pen. cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. și art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. rap. la art. 76 al. 1 lit. a C. pen., a fost condamnat inculpatul L. Ș. T. la o pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza disp. art. 11 lit. b din Legea nr.87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. rap. la art. 76 al. 1 lit. d C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.
În baza disp. art. 12 lit. b din Legea nr.87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 74 alin. 1 lit. a rap. la art. 76 alin. 1 lit. d C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.
In baza disp. art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b C. pen. au fost contopite cele trei pedepse cu închisoarea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În baza disp. art. 35 al. 3 C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit.a, b și c C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Prin Decizia penală nr. 355/A/24.11.2011, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală au fost admise apelurile declarate de P. și inculpat, împotriva sentinței penale nr. 454/12.05.2011 a Tribunalului București, s-a dispus desființarea, în parte, a sentinței apelate și rejudecând a fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 334 C. pr. pen.
Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului L. Ș. T..
În baza disp. art. 9 lit. f din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare cu aplic. art. 74 lit. a C. pen.
În baza disp. art. 9 lit. a din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 74 lit. a C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.
A fost înlăturată aplicarea pedepselor complementare privind infracțiunile de evaziune.
A fost redusă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3,4,5 C. pen. cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen. și art. 74 lit. a C. pen., de la 8 Ia 6 ani închisoare.
În baza disp. art. 33 lit. a și 34 lit. b C. pen. au fost contopite cele trei pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1261/23.04.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins ca tardiv recursul declarat de recurentul inculpat.
Conform referatului întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului București - Secția I penală a fost emis m.e.p.i. nr. 882/24.04.2012.
Prin sentința penală nr.1087/F din 19.12.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, în baza art.403 alin.3 C. pr. pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul L. Ș. T. (fiul lui F. și F., născut la 03.07.1971, deținut în Penitenciarul G.), ca inadmisibilă.
A fost obligat revizuientul la 700 lei cheltuieli judiciare statului.
Prin adresa nr.1372/III-6/2012 din 03.12.2012, P. de pe lângă Tribunalul București a trimis, spre competentă soluționare, cererea de revizuire formulată de condamnatul L. Ș. T., împotriva sentinței penale nr.454/12.05.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr._/3/2010 împreună cu referatul întocmit de procuror ca urmare a actelor de cercetare efectuate.
În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a arătat că a formulat apărări privind fondul cauzei în cursul cercetării judecătorești și a formulat cereri, apărări și cereri care nu au fost analizate de instanța de fond, aceasta neluându-le în considerare la pronunțarea hotărârii.
Alt motiv invocat de condamnatul revizuent ar fi greșita încadrare juridică a faptei, respectiv infracțiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 în loc de infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 1,2,3,4,5 C. pen.
Prin referatul întocmit, parchetul a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, în conformitate cu prevederile art.399 alin.5 C. pr. pen. și art.403 alin.3 C. pr. pen.
Potrivit disp. art. 394 al.1 lit. a C. pr. pen. primul dintre motivele de revizuire care sunt expres și limitativ reglementate de lege este acela că „s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de către instanță la soluționarea cererii”.
Revizuentul condamnat nu a invocat împrejurări noi, necunoscute de instanța de fond, ci aspecte care au fost cunoscute de aceasta și analizate pe baza apărărilor inculpatului și a întregului probatoriu administrat în cauza. A invocat și greșita interpretare și apreciere a probatoriului administrat deja pe parcursul procesului penal și reținerea unei greșite situații de fapt și încadrări juridice a faptei.
Revizuentul condamnat a invocat greșita apreciere și interpretare a probatoriului deja administrat în cauză cu privire la situația de fapt și vinovăția sa, nicidecum elemente noi, necunoscute de instanța de fond și care să fie de natură să conducă la concluzia ca soluția de condamnare ar fi nelegală și netemeinică. Atât instanța de fond, cât și instanța de control judiciar au verificat probatoriul administrat și susținerile și apărările revizuentului condamnat în raport de probatoriul existent la dosarul cauzei.
În conformitate cu art.403 C. pr. pen., tribunalul a apreciat cererea de revizuire formulată de condamnatul L. Ș. T. ca fiind inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul L. Ș. T., solicitând admiterea apelului și a cererii de revizuire.
În motivarea apelului, revizuientul a susținut că nu a beneficiat de un proces echitabil, în sensul prevăzut de art.6 C. pr. pen. și art.7 din CEDO, la instanță s-a procedat la audierea martorilor în prezența unui apărător din oficiu, acesta neavând posibilitatea să-și pregătească apărarea.
Instanța de apel s-a pronunțat după prima ședință de judecată, și deși a solicitat probe, acestea au fost respinse nemotivat, iar instanța de recurs i-a respins recursul ca tardiv, deși apărătorul său a făcut dovada faptului pentru care a întârziat. A mai arătat faptul că a fost lipsit de căile ordinare de atac, acesta fiind motivul pentru care a formulat cererea de revizuire, considerând că sentința tribunalului este netemeinică și nelegală.
Cu privire la dispozițiile art.394 lit. a C. pr. pen., arată că, deși a formulat apărări, instanța nu a avut în vedere anumite acte, documente existente la dosarul cauzei.
Analizând apelul în raport cu motivele invocate și din oficiu, conform art.371 alin.2 din Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente :
Potrivit dispozițiilor art. 394 Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută în cazul când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Examinând actele dosarului, Curtea constată că Tribunalul, în mod corect, a apreciat că cererea de revizuire formulată de L. Ș. T. este inadmisibilă, întrucât motivele invocate de condamnat, nu se circumscriu niciunui caz de revizuire dintre cele menționate în art. 394 alin.1 din Codul de procedură penală.
Având caracterul unei căi extraordinare de atac revizuirea nu presupune un control judiciar cu privire la o hotărâre definitivă care ar conține o eroare judiciară ori prin care să se urmărească sancționarea unor încălcări ale drepturilor procesuale, ci reexaminarea cauzei pe baza unor elemente noi. Or, din această perspectivă apelantul nu invocă elemente de noutate, ci tinde la cenzurarea modului în care a fost instrumentată cauza în ciclul procesual ordinar, urmărind desființarea hotărârii judecătorești care a dobândit autoritate de lucru judecat.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că hotărârea apelată este temeinică și legală.
În consecință,în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuientul L. Ș. T..
De asemenea, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe apelant la plata cheltuielilor judiciare statului în cuantum de 300 lei, din care, 200 lei, onorariu avocat oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit.b C. pr. pen. respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul revizuient L. Ș. T., împotriva sentinței penale nr.1087 din 19.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală.
În baza art.192 alin.3 C. pr. pen., obligă apelantul revizuient la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs în 10 zile.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 martie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
D. LupașcuIsabelle T.
GREFIER,
Victorița S.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./15.03.2013
T. București – S.I. – jud.: M. A.M.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 66/2013.... → |
|---|
