Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 447/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 447/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 447/2013
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.447/R
Ședința publică din data de 11 martie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
JUDECĂTOR: D. P.
JUDECĂTOR: V. B.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală este reprezentat de procuror M. R..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații B. M. E. și B. V. E. împotriva încheierii din data de 01 martie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._/3/2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați, personal, aflați în stare de arest preventiv și asistați juridic de apărătorul ales, avocat G. T., în baza împuternicirii . nr._/2013 (atașată la fila 19 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind întrebat de Curte, apărătorul ales al recurenților inculpați precizează că înțelege să critice toate cele trei dispoziții ale instanței de fond, urmând să solicite, în principal, să nu se mai mențină măsura arestării preventive, în primul subsidiar, să se dispună înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, iar, într-un al doilea subsidiar, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul ales al recurenților inculpați arată că nu s-a motivat de către instanța de fond de ce se mai impune la acest moment procesual, când cercetarea judecătorească se află într-un stadiu avansat, privarea de libertate a inculpaților. Susține că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Astfel, în ceea ce privește existența indiciilor temeinice, arată că, din audierea celor 8 inculpați, rezultă că nu a existat niciun grup infracțional preconstituit și că infracțiunile au fost săvârșite în mod spontan, la fața locului. De asemenea, arată că nici martorii nu au cunoștință de existența unui grup infracțional organizat, aceștia cunoscând doar comiterea infracțiunilor în sine. Totodată, arată că nu mai există indicii temeinice nici cu privire la săvârșirea infracțiunii de șantaj, reținută în sarcina inculpatului B. V. E., clarificându-se că pretinsa lui complicitate la comiterea acestei infracțiuni a constat doar în faptul că a fost prezent la Z., timp de 5 minute, în drum spre București, perioadă de timp în care nu s-a întâlnit nici cu fratele său și nici cu mama părții vătămate. În ceea ce privește infracțiunea de fraudă informatică, precizează că toți inculpații din cauză au recunoscut comiterea acesteia. Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, arată că acesta s-a diminuat, prin trecerea a 7 luni de arest preventiv. În ceea ce privește necesitatea menținerii măsurii arestării preventive, arată că nu există date că inculpații ar putea influența probele. În acest sens, învederează că toți inculpații au fost audiați și niciunul dintre ei nu a solicitat aplicarea dispozițiilor art.3201 din Codul de procedură penală, astfel că nu se pot influența reciproc. În privința martorilor, arată că instanța de fond a dispus ca aceștia să fie însoțiți la instanță de jandarmi, urmând ca audierea lor să se efectueze prin intermediul transmisiunii dintr-o altă cameră, astfel că inculpații, fie că sunt arestați preventiv, fie că sunt lăsați în libertate, nu pot influența declarațiile acestora. Mai arată că inculpatul B. D. C., fratele celor doi inculpați recurenți, de când a fost pus în libertate, s-a prezentat de bunăvoie la toate termenele de judecată. Invocă și egalitatea de tratament juridic cu inculpații Muti S. și V. S., care, deși au avut o contribuție mult mai mare la activitatea infracțională, sunt cercetați în stare de libertate. În ceea ce privește soluția privind cererea de liberare provizorie sub control judiciar, solicită să se observe că este nemotivată și că se poate face aplicarea prevederilor art.1602 din Codul de procedură penală la acest moment procesual, când toți inculpații au fost deja audiați. În final, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în principal, să nu se mai mențină măsura arestării preventive. În subsidiar, solicită să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, iar, în cel de-al doilea subsidiar, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură alternativă, respingerea, ca inadmisibile, a recursurilor, iar, în privința dispozițiilor de menținere a măsurii arestării preventive și de respingere a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, respingerea recursurilor, ca nefondate. Arată că încheierea instanței de fond conține toate elementele de fapt și de drept, astfel că nu se poate invoca nemotivarea soluțiilor pronunțate. Referitor la critica privind inexistența indiciilor temeinice, arată că indiciile inițiale, avute în vedere de judecător la luarea măsurii arestării preventive, au fost confirmate prin trimiterea în judecată a inculpaților. De asemenea, arată că judecătorul fondului a procedat la audierea inculpaților, constatând atitudinea procesuală a acestora. Referitor la circumstanțele personale ale inculpaților, arată că acestea le sunt extrem de nefavorabile. În acest sens, învederează că inculpații, folosindu-se de renumele lor în lumea interlopă, au încercat să obțină sume importante de bani, prin orice mijloace, inclusiv prin deplasarea la Z.. Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, arată că însăși modalitatea în care a înțeles instanța de fond să dispună audierea celor trei persoane vătămate, care vor fi ascultate ca martori, dovedește pericolul pe care îl prezintă în continuare inculpații. Existența infracțiunii de grup infracțional organizat este dovedită prin chiar declarațiile inculpaților, potrivit cărora aceștia au avut un plan bine structurat.
Apărătorul ales al recurenților inculpați, având cuvântul pe admisibilitatea recursurilor în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură alternativă, arată că, din eroare, a afirmat anterior că recursurile se referă și la acea dispoziție, renunțând a le mai susține sub acest aspect.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de precizarea apărătorului ales al recurenților inculpați, în sensul că recursurile nu se referă și la dispoziția de respingere a cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură alternativă.
Recurentul inculpat B. M. E., personal, în ultimul cuvânt, arată că toți inculpații au fost audiați și că s-a dus în localitatea Z., pentru că acolo locuiește, iar nicidecum pentru a comite infracțiuni. Învederează că părinții săi sunt paralizați, fratele său este operat și are o fetiță în întreținere.
Recurentul inculpat B. V. E., personal, în ultimul cuvânt, susține că nu a participat la acel șantaj, fiind doar la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit. Învederează că are un loc de muncă la salonul de înfrumusețare al prietenei sale.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 01 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr._/3/2012, Tribunalul București – Secția I Penală a dispus astfel:
În temeiul art.3002 rap. la art.160b alin.3 din Codul de procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților B. M. E., B. V. E. și M. T..
A respins, ca nefondate, cererile celor trei inculpați, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara.
A respins, ca nefondate, cererile celor trei inculpați, de liberare provizorie sub control judiciar.
În temeiul art.139 din Codul de procedură penală, a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului M. A. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, impunându-i acestuia să respecte obligațiile prevăzute de art.145 alin.11 lit.a-d și alin.12 lit.c din Codul de procedură penală și atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art.145 alin.22 din același cod.
A respins, ca rămasă fără obiect, cererea aceluiași inculpat, de liberare provizorie sub control judiciar.
A respins, ca nefondată, cererea inculpatului B. D. C., de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi municipiul București cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, cu privire la inculpații B. M. E. și B. V. E., următoarele aspecte:
Inculpații au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, prin Rechizitoriul nr.173/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, sub acuzația săvârșirii următoarelor infracțiuni concurente:
- inculpatul B. M. E. – constituire a unui grup criminal organizat (prevăzută de art.7 alin.1, 3 rap. la art.2 lit.b pct.4 și pct.18 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din Codul penal), șantaj, în formă continuată (prevăzută de art.194 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 alin.1 lit.b din Codul penal), complicitate la fraudă informatică prin împiedicarea funcționării unui sistem informatic (prevăzută de art.26 din Codul penal rap. la art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din Codul penal) și nerespectarea regimului armelor și munițiilor (prevăzută de art.279 alin.1 din Codul penal rap. la art.141 din Legea nr.295/2004 cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din Codul penal);
- inculpatul B. V. E. – aderare la un grup criminal organizat (prevăzută de art.7 alin.1, 3 rap. la art.2 lit.b pct.4 și pct.18 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal), complicitate la șantaj, în formă continuată (prevăzută de art.26 rap. la art.194 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 alin.1 lit.a din Codul penal), complicitate la fraudă informatică prin împiedicarea funcționării unui sistem informatic (prevăzută de art.26 din Codul penal rap. la art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal) și nerespectarea regimului armelor și munițiilor (prevăzută de art.279 alin.1 din Codul penal rap. la art.141 din Legea nr.295/2004 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal).
Alături de aceștia, au mai fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații M. A., M. T., B. C. D. (cel din urmă pus în libertate prin încheierea din data de 22 noiembrie 2012) și, în stare de libertate, inculpații D. F., Muti S. și V. S., pentru săvârșirea unor infracțiuni asemănătoare.
În fapt, s-a reținut în esență că inculpații au format, alături de alte persoane, un grup infracțional, organizat în scopul săvârșirii unor infracțiunii grave, respectiv șantaj și fraudă informatică prin modificarea de date informatice.
În acest context, în seara zilei de 10/11 iulie 2012, prin intervenție mecanică frauduloasă asupra ruletei electronice marca Lucky Line, amplasată în spațiul comercial din orașul Z., ., județul Teleorman (aparținând părții vătămate I. F. M.), inculpatul B. MICEA E., cu complicitatea celorlalți inculpați, dar și a altor persoane, a realizat un câștig de 170.000 lei, pe care l-a revendicat, prin amenințări cu moartea și cu distrugerea prin incendiere a bunurilor aparținând părții vătămate.
De asemenea, inculpatul B. M. E., cu ajutorul celorlalți inculpați, l-a determinat de D. A., angajat la societatea administrată de partea vătămată, să folosească, în mod neautorizat, cheia de funcție a ruletei și să efectueze astfel o intervenție neautorizată asupra componentei electronice a ruletei, în sensul modificării denominației acesteia.
Totodată, împreună cu ceilalți membrii ai grupului infracțional, prin desprinderea panourilor și ulterior ridicarea cupolei ruletei mecanice, inculpatul B. M. E. i-a facilitat inculpatului V. S. intervenția mecanică asupra aparatului de joc, intervenție ce a constat în prinderea cu mâna a bilei și poziționarea acesteia în zona în care el mizase anterior, fiind alterată astfel componenta electronică a aparatului de joc, care a generat în această manieră câștigul ilicit de 170.000 lei.
În scopul determinării părții vătămate să achite această sumă de bani, inculpatul B. M. E. a adresat acesteia amenințări grave (cu moartea și cu distrugerea bunurilor) și, împreună cu mai mulți membri ai grupului, a descins, în mod repetat, la domiciliul mamei sale, I. A., proferând amenințări extrem de agresive și la adresa acesteia.
Alături de inculpații B. M. E. și V. S., au participat la intervenția frauduloasă asupra ruletei inculpații B. V. E., B. C. D., M. T., M. A. (acesta din urmă neintervenind direct asupra aparatului) și Muti S., iar, la deplasările la domiciliul numitei I. A., inculpatul B. M. E. a fost însoțit de inculpații B. V. E., M. T., M. A., precum și de alte persoane.
Separat de aceste fapte, în urma perchezițiilor efectuate în cauză, s-a descoperit că inculpatul B. M. E. deținea, fără drept, o armă de foc letală (pistol) și 10 cartușe, iar inculpatul B. V. E. deținea, fără drept, trei cartușe asemănătoare cu cele deținute de fratele său.
Față de inculpați, s-a dispus, la data de 01 august 2012, măsura arestării preventive (care ulterior a fost prelungită și, apoi, menținută, până în prezent), reținându-se incidența cazului prevăzut de art.148 alin.1 lit.f din Codul de procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică și a apreciat că temeiurile care au determinat-o se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a acestora.
În acest sens, Tribunalul a constatat că, în privința acestora, este îndeplinită și în prezent condiția prevăzută de art.143 alin.1 din Codul de procedură penală, existând suficiente indicii temeinice și chiar probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit faptele imputate.
Astfel, cu privire la intervenția frauduloasă asupra ruletei mecanice, Tribunalul a apreciat drept relevante declarațiile inculpaților B. M. E., B. V. E., B. C. D., M. A., M. T., Muti S., V. S. și D. F. (zis „C.”), declarațiile martorilor Șogârdea C. R. și D. D. A., convorbirile telefonice interceptate în cauză și raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate. Practic, a rezultat că, în urma activităților inculpaților (desfacerea cupolei ruletei, luarea bilei cu mâna și plasarea acesteia pe numerele mizate de inculpatul B. M. E.), acesta din urmă nu putea pierde sumele jucate. De asemenea, faptul modificării denominației ruletei, de la valoarea 1:1 la valoarea de 1:10, a permis aceluiași inculpat obținerea câștigului de 170.000 lei.
Referitor la amenințările adresate numitului I. F. M. și mamei acestuia, Tribunalul a reținut drept relevante declarațiile persoanei respective (care nu s-a constituit parte civilă sau parte vătămată în procesul penal) și declarațiile martorilor D. D. A., B. C. C., D. V., I. A. și D. I. M.. Martorii au confirmat că inculpatul B. M. E. a adresat amenințări grave numitului I. F. M., mamei sale (I. A.) și prietenei acestuia (B. C. C.). De asemenea, martorii au confirmat că inculpații B. V. E., M. A., M. T. și alte persoane l-au însoțit pe inculpatul B. M. E. când acesta s-a deplasat în . numitei I. A.. Inculpații înșiși au recunosc deplasarea în locația respectivă, negând doar amenințările proferate de B. M. E. la adresa mamei numitului I. F. M.. Sub același aspect, Tribunalul a apreciat relevant și procesul-verbal întocmit de către organele de poliție pentru data de 13 iulie 2012, în care s-a arătat că inculpatul B. M. E. a venit la magazinul mamei părții vătămate însoțit de aproximativ 20 de persoane, care au coborând din 4 autovehicule, prezența acestora nefiind necesară dacă inculpatul respectiv ar fi dorit doar să poarte o simplă discuție cu numita I. A. (în vârstă de 59 de ani). Tribunalul a mai reținut că interceptările convorbirilor telefonice, purtate de inculpatul B. M. E. cu I. F. M., dovedesc că cel dintâi l-a amenințat pe cel din urmă, cu moartea și cu distrugerea bunurilor („…să moară familia mea, dacă nu te bag în ciment”, „…să-ți iei lumânări de banii ăia”), pentru a obține suma de 170.000 lei.
Referitor la existența unui grup infracțional organizat, Tribunalul a evidențiat drept relevante interceptările convorbirilor telefonice, reproduse în cuprinsul rechizitoriului.
Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f din Codul de procedură penală, reținând că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani și apreciind că există probe în sensul că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Sub cel din urmă aspect, Tribunalul a avut în vedere gravitatea deosebită a presupuselor infracțiuni, modalitatea de comitere (care a presupus amenințări cu fapte extrem de grave, inclusiv la adresa unei persoane de sex feminin, cu o vârstă înaintată), faptul descoperirii, în urma perchezițiilor efectuate asupra autoturismelor și locuințelor inculpaților, a unor bunuri precum un pistol, cartușe, săbii, un picior de masă, bare metalice, o baionetă, un baston telescopic, un cuțit (care conduce la ideea că aceștia aveau mijloacele necesare pentru a pune în practică amenințările proferate), precum și circumstanțele personale ale inculpaților, care nu le sunt favorabile, reținând că B. M. E. și B. V. E. au amândoi antecedente penale, cel din urmă evidențiindu-se printr-un număr impresionant de condamnări. Raportat la toate aceste împrejurări, Tribunalul a apreciat că, fiind puși în libertate, inculpații s-ar putea implica în comiterea unor alte fapte penale.
Sub același aspect, Tribunalul a apreciat că nu se poate face abstracție de faptul că infracțiunile de tipul celor imputate inculpaților provoacă o deosebită îngrijorare în rândul opiniei publice și că punerea lor în libertate are aptitudinea de a amplifica acest sentiment.
În acest context, Tribunalul a apreciat că liberarea provizorie sub control judiciar, ca și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara sunt împiedicate de pericolul concret pe care continuă să îl prezinte inculpații pentru ordinea publică, impunerea unor obligații neconstituind o garanție suficientă că aceștia vor adopta în viitor un alt comportament decât cel infracțional.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs în termenul legal (la data de 05 martie 2013) inculpații B. M. E. și B. V. E. (prin cereri formulate personal, nemotivate, care au fost transmise instanței de fond de către administrația locului de deținere).
Cererile de recurs ale inculpaților au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 08 martie 2013.
În dezbaterile de la termenul de astăzi (consemnate, pe larg, în practicaua acestei decizii), inculpații recurenți au precizat, prin apărătorul lor ales, că recursurile formulate sunt susținute numai cu privire la dispozițiile Tribunalului de menținere a măsurii arestării preventive și respectiv de respingere a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar. În consecință, au solicitat, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, liberarea lor provizorie, sens în care au contestat existența de indicii temeinice în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de constituire și respectiv aderare la un grup infracțional organizat și de complicitate la șantaj (în cazul inculpatului B. V. E.), precizând că recunosc comiterea infracțiunii de complicitate la fraudă informatică. De asemenea, au contestat existența unui pericol concret pentru ordinea publică, susținând că acesta s-a diminuat în cele aproximativ 7 luni de arest preventiv, dar și necesitatea măsurii arestării preventive, în raport cu stadiul avansat al cercetării judecătorești. Totodată, au invocat egalitatea de tratament juridic cu alți inculpați, acuzați de fapte similare, care, în prezent, sunt judecați în stare de libertate.
Analizând încheierea recurată, în limitele în care aceasta a fost contestată (conform precizării din dezbateri), în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele cauzei deduse judecății, Curtea constată că recursurile cu care a fost sesizată sunt nefondate, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpații recurenți au fost arestați preventiv la data de 01 august 2012 și trimiși în judecată, în această stare, la data de 20 noiembrie 2012, alături de alți șase inculpați, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor menționate în considerentele încheierii recurate, pedepsibile cu închisoare mai mare de 4 ani.
Ulterior precedentei mențineri a măsurii arestării preventive (dispusă de Tribunal prin încheierea din data de 14 ianuarie 2013, rămasă definitivă, ca urmare a respingerii recursurilor, prin Decizia penală nr.143/R din data de 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală), s-a procedat, în cursul cercetării judecătorești efectuate în primă instanță, la ascultarea tuturor inculpaților trimiși în judecată și s-a dispus citarea, în vederea audierii, pentru termenul următor, stabilit la data de 29 martie 2013, a martorilor indicați în rechizitoriu, în cazul a trei dintre aceștia (I. F. M., I. A. și B. C. C.), instanța de fond hotărând ca audierea să se desfășoare fără ca ei să fie prezenți fizic în sala de judecată, în condițiile art.862 alin.1 din Codul de procedură penală și ca acestora să li se asigure, de către organele de poliție, pază, cu ocazia deplasării la instanță, precum și la întoarcere, potrivit art.865 din același cod.
Declarațiile inculpaților recurenți (filele 272-278, d.f.), prin care aceștia și-au menținut poziția procesuală exprimată la terminarea urmăririi penale, nu modifică presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către ei a faptelor penale imputate, Curtea remarcând că amândoi au recunoscut săvârșirea infracțiunii de complicitate la fraudă informatică (astfel cum s-a precizat și cu ocazia judecării prezentelor recursuri), iar inculpatul B. M. E. și pe aceea de șantaj. În același timp, Curtea, evaluând restul probatoriului din faza de urmărire penală (declarațiile martorilor, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate, procesele-verbale de percheziție), apreciază, asemenea Tribunalului, că există, în continuare, motive verosimile de a crede în săvârșirea de către inculpații recurenți și a celorlalte infracțiuni de care aceștia sunt acuzați.
Totodată, contrar susținerii apărării, Curtea constată că starea de pericol pentru ordinea publică, ce ar fi determinată de punerea în libertate a inculpaților recurenți, este încă actuală, simpla trecere a unei scurte perioade de timp de la momentul arestării lor preventive (aproximativ 7 luni) nefiind suficientă pentru înlăturarea sau măcar diminuarea ei. În acest sens, Curtea are în vedere nu doar caracterul foarte grav al presupuselor fapte, care au indus o stare de temere și neliniște în comunitatea locală, dar și, mai ales, bogata antecedență penală a inculpaților recurenți, care, potrivit fișelor de cazier judiciar (filele 144 și 148-149, d.f.), au suferit anterior numeroase condamnări (inculpatul B. M. E., între altele, pentru infracțiuni de violare de domiciliu, distrugere și ultraj, iar inculpatul B. V. E., între altele, pentru infracțiuni de vătămare corporală gravă și furt calificat, una dintre ele săvârșită în străinătate, acesta fiind liberat condiționat cu numai câteva luni înainte de comiterea faptelor în prezent imputate).
Antecedența penală anterior evidențiată, coroborată cu împrejurările în care se susține că ar fi fost săvârșite faptele deduse judecății, dovedește, cu privire la ambii inculpați recurenți, un potențial criminogen ridicat, care îi expune unui risc major de reiterare a comportamentului infracțional, în ipoteza punerii în libertate, astfel că, din această perspectivă, se impune menținerea lor în stare de arest preventiv.
Existența acestui risc constituie și un element esențial care îi diferențiază pe inculpații recurenți de ceilalți inculpați din cauză care sunt judecați în stare de libertate, astfel că invocarea egalității de tratament juridic cu aceștia este lipsită de pertinență.
De asemenea, contrar susținerii apărării, Curtea constată că menținerea inculpaților recurenți în detenție provizorie este în continuare necesară și pentru asigurarea bunei desfășurări a judecății în curs, potrivit art.136 alin.1 din Codul de procedură penală, sens în care reține, drept argument hotărâtor, însăși modalitatea în care instanța sesizată cu judecarea pe fond a cauzei a dispus aducerea în fața sa și audierea a trei dintre principalii martori ai acuzării (prin oferirea de pază din partea organelor de poliție și ascultarea lor fără a fi prezenți fizic în sala de judecată), ceea ce dovedește estimarea unui risc major de exercitare de presiuni asupra acelor martori.
Cele două riscuri anterior evidențiate, de săvârșire a altor infracțiuni și respectiv de influențare a martorilor încă neaudiați, în vederea zădărnicirii aflării adevărului, împiedică, la acest moment procesual, liberarea provizorie a inculpaților recurenți, potrivit art.1602 alin.2 din Codul de procedură penală.
În consecință, întrucât dispozițiile contestate din încheierea atacată sunt legale și temeinice, neconstatându-se, nici din oficiu, motive pentru a fi casate, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B. M. E. și B. V. E..
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul de procedură penală, recurenții inculpați, aflați în culpă procesuală, vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B. M. E. și B. V. E. împotriva încheierii din data de 01 martie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._/3/2012, în ceea ce privește dispozițiile de menținere a măsurii arestării preventive a celor doi inculpați și de respingere a cererilor acestora de liberare provizorie sub control judiciar.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul de procedură penală, obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. V. G. D. P. V. B.
GREFIER,
I. P.
Red. jud.C.V.G.
Ex.2 / 22 martie 2013
V.I.V. - T.B.S.I.P.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1662/2012. Curtea... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 65/2013. Curtea de... → |
|---|
