Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1578/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1578/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-08-2012 în dosarul nr. 1578/2012
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1578/R
Ședința publică din data de 22 august 2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: E. R. C.
JUDECĂTOR: DUMITRIȚA P.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror S. C..
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat B. F. împotriva încheierii de ședință din data de 16.08.2012, pronunțată de Tribunalului București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul- inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales, avocat D. D., în baza împuternicirii nr._/21.08.2012, emisă de Baroului București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat, prin apărătorul ales, depune la dosar, cu acordul reprezentantului Ministerului Public și încuviințarea Curții, practică judiciară.
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat învederează că acesta este arestat preventiv din data de 07 iulie 2012 și că, la ultimul termen pe fondul cauzei, a recunoscut toate faptele imputate și probele administrate în cursul urmăririi penale, conform art.3201 Cod procedură penală, cu precizarea că nu a urmărit să obțină vreun folos pentru el sau pentru altcineva, ci doar a încercat să ajute o persoană în vârstă de 85 ani, sfătuind-o cu privire la ceea ce are de făcut pentru a-și recupera acel teren. Arată că inculpatul a adus la cunoștința denunțătorului că există un „obicei al pământului”, ce constă în faptul că, pentru a i se da terenul, trebuia să renunțe la o parte din dreptul pretins, însă fără a-i pretinde să-i dea lui. Mai susține că nu este îndeplinită condiția existenței pericol concret pentru ordinea publică, nefiind probe în dovedirea acestuia. Totodată, critică încheierea atacată și sub aspectul respingerii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că inculpatul nu are antecedente penale, este familist și are o stare precară de sănătate. Arată că inculpatul va respecta toate obligațiile ce i se vor impune. În consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, continuarea procesului cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a recursului și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică, considerând că, în mod corect, Tribunalul a menținut măsura arestării preventive și a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar. Arată că, pentru combaterea „obiceiului pământului”, invocat în pledoarie de apărătorul ales al recurentului-inculpat, statul a înțeles să înființeze instituții specializate. Arată că infracțiunea comisă de inculpat împiedică, în primul rând, înfăptuirea justiției, având în vedere că acesta i-a spus denunțătorului că nu i se poate respecta hotărârea judecătorească civilă definitivă, fără a renunța la o parte din dreptul câștigat. Afirmă că natura și gravitatea faptei, care a dus la slăbirea sentimentului de încredere a populației în instituțiile statului, prezintă un pericol social ridicat. Tot sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică, invocă modalitatea concretă în care a acționat inculpatul, în sensul că a profitat de vârsta înaintată a celui care a solicitat punerea în posesie. Arată că nu se justifică nici admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere timpul foarte scurt care s-a scurs de la data săvârșirii faptei și debutul cercetării.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că, de 15 ani, avea o legătură cu fratele denunțătorului dincolo de relația profesională, astfel că-i cunoștea familia. Învederează că prima plângere a denunțătorului a fost depusă după 6 luni de când a vorbit cu el, în care nu se face referire, în mod exact, la persoana sa. Arată că are 30 ani de când lucrează în domeniu și că a derulat acțiuni de retrocedare a mii de hectare, în calitate de șef de ocol și de inspector. Învederează că el a auzit despre „obiceiul pământului” în presă. Precizează că, în toate convorbirile purtate cu denunțătorul, nu a pretins nimic pentru el. Arată că, la primărie, nu a purtat discuții, pentru a influența vreo decizie, ci s-a prezentat acolo, împreună cu denunțătorul, pentru a le comunica faptul că acesta are toate documentele.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 16 august 2012, pronunțată de Tribunalului București - Secția a II-a Penală (dosar nr._ 12), în baza art. 300 ind. 2 C.p.p. raportat la art. 160 ind. b alin.3 C.p.p., s-a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a fost menținută a starea de arest preventiv față de inculpatul B. F..
În baza art. 1608a alin. 6) C.p.p., a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. F., fiul lui P. și P., născut în anul 1957, luna 11, ziua 11 în ., CNP_, studii- superioare, ocupație- inginer silvic, loc de muncă - I.T.R.S.V. București, stare civilă- căsătorit, stagiu militar- rezervist, dom. în ., ., Jud. I., fără antecedente penale, arestat în baza MAP.nr.139/UP/06.07.2012, emis de Tribunalul București Secția a II-a penală.
Pentru a dispune în acest fel, Tribunalul a constatat că luarea măsurii arestării preventive față de inculpat este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.p.p., art. 143 alin. 1 și 3 C.p.p., raportate la art. 148 lit. f C.p.p., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile care se rețin în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, s-a apreciat că există probe și indicii temeinice, în sensul art. 143 C.p.p., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, reținându-se în acest sens următoarele mijloace de probă: denunțul și declarațiile date în cauză de martorul N. A., actele atașate la dosar de către denunțătorul N. A. acte ce atestă afirmațiile sale că instanțele civile au dispus retrocedarea în natură a unei păduri din Jud. I. și că a efectuat, fără succes, demersurile necesare punerii în executarea a hotărârii judecătorești, interceptările și înregistrările telefonice privind discuțiile purtate în mediul ambiental de inculpat cu denunțătorul, toate aflate în dosarul de urmărire penală și care formează un vast ansamblu probator, care justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpați.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, judecătorul fondului a arătat că, acesta rezultă atât din natura și gravitatea infracțiunilor, modalitatea concretă de comitere a acestora, amploarea pe care a cunoscut-o fenomenul infracțional, impactul negativ în rândul societății civile, impact ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, cât și din circumstanțele personale ale inculpatului, existând temerea că odată pus în libertate ar putea comite și alte fapte similare.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal (la data de 17.08.2012), a declarat recurs inculpatul B. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a stării de arest preventiv.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856 alin.3 din Codul procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Recurentul din speță este cercetat judecătorește, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) din Codul penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În fapt, s-a reținut că, la data de 26.09.2011, denunțătorul N. A., CNP_, a invocat comiterea de fapte de corupție în legătură cu refuzul autorităților competente (Ocolul Silvic Brănești, Jud. I.; Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate din cadrul Instituției Prefectului, Jud. I. și Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, a .) de punere în aplicare a sentinței civile nr. 3850 din 13.07.2009 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia nr. 1995R/26.11.2009 a Tribunalului București, prin care el și fratele său, N. N., au obținut recunoașterea dreptului de proprietate asupra a 14, 0667 ha teren forestier și 64, 294 ha teren forestier, ambele suprafețe situate pe raza Comunei Găneasa, Jud. I..
Cercetările efectuate în cauză au relevat că, în primăvara anului 2011, B. F., adjunct al inspectorului șef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București, l-a chemat pentru discuții la biroul său, pe denunțătorul N. A., context în care i-a pretins acestuia 6 ha de pădure din totalul suprafețelor pentru care trebuia pus în posesie, în schimbul intervențiilor sale la funcționarii competenți în întocmirea actelor necesare împosedării denunțătorului cu imobilele menționate în hotărârea judecătorească prin care a obținut recunoașterea dreptului de proprietate. O a doua discuție între cei doi a avut loc tot în biroul lui B. F., la sediul autorității în care ocupă funcție de conducere, la circa două săptămâni de la prima pretindere de pădure. La această a două discuție din biroul său, B. F. a reiterat pretenția sa ca denunțătorul să-i dea 6 ha de pădure în schimbul intervențiilor sale la funcționarii cu atribuții în întocmirea actelor necesare punerii în posesie. La aceste două discuții din 2011, purtate în biroul lui B. F., acesta a afirmat denunțătorului că dacă nu este de acord să-i dea o parte din pădure nu va reuși niciodată să fie pus în posesie întrucât funcționarii competenți în întocmirea actelor necesare împosedării pot găsi diverse pretexte pentru ocolirea legii. B. F. a afirmat în aceste două discuții că, dacă denunțătorul îi va de cele 6 ha pretinse, el garantează pentru punerea în posesie, făcând și mențiunea că a cerut mai puțin decât procentul de 10% care se practică în mod normal în astfel de situații, cei doi cunoscând că împosedarea viza două terenuri cu suprafața totală de circa 80 ha. În cadrul aceleiași infracțiuni de traficare de influență prin pretindere de bunuri în modalitatea infracțiunii naturale cu pluralitate de acte materiale de executare, B. F., în discuția purtată cu N. A. la data de 09.05.2012 în biroul său de la sediul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București, a solicitat acestuia 3 ha de pădure bătrână sau 4 ha din care 2 ha pădure tânără și 2 ha pădure bătrână, în schimbul intervențiilor sale la funcționarii competenți din cadrul Prefecturii jud. I., pentru întocmirea actelor necesare punerii denunțătorului în posesie. Tot în conținutul aceleiași infracțiuni de trafic de influență, la data de 04.07.2012, B. F., în schimbul intervențiilor la funcționari cu atribuții în întocmirea actelor necesare punerii în posesie a denunțătorului, a pretins acestuia 3 ha de pădure cu vegetație tânără și 1 ha de pădure bătrână. Pretinderea din data de 04.07.2012, în parte diferită de cea din data de 09.05.2012, fiind micșorată cu 1 ha solicitarea de pădure bătrână și majorată cu 1 ha cererea de pădure tânără, s-a realizat în context în care N. A. s-a întâlnit cu B. F. în ., l-a dus pe denunțător cu autoturismul la sediul Primăriei Găneasa, Jud. I., unde în mod efectiv a realizat intervenții la funcționarii cu atribuții în emiterea actelor necesare punerii în posesie, și l-a adus în Brănești în apropiere de stația de microbuz. Discuțiile în cadrul cărora B. F. a formulat pretinderea a 4 ha de pădure s-au derulat în autoturismul condus de el și la sediul Primăriei ., în intervalul orar 08.23-10.09.
Motivele invocate de recurentul inculpat nu pot fi primite, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestuia subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate, astfel cum corect a apreciat și instanța de fond.
De altfel, inculpatul nu a precizat care ar fi – în opinia sa – cauzele care ar conduce la concluzia negativă, în sensul că nu ar mai subzista temeiurile care au stat la baza arestului preventiv.
În acest context, Curtea apreciază că probele administrate deja în cauză conduc la formarea, cel puțin, a unei presupuneri că inculpatul B. F. a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv art.148 lit.f Cod procedură penală, atât cu privire la limitele de pedeapsă aferente faptei deduse judecății, cât și cu privire la existența pericolului pentru ordinea publică ce l-ar prezenta punerea sa în libertate.
În aprecierea ultimei condiții, Curtea are în vedere împrejurarea că pericolul pentru ordinea publică rezultă atât din natura si gravitatea infracțiunii, modalitatea concretă de comitere a acesteia, amploarea pe care a cunoscut-o fenomenul corupției, impactul negativ în rândul societății civile, impact ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, cât și din circumstanțele personale ale inculpatului, despre care există presupunerea rezonabilă că a săvârșit infracțiunea care i se impută în exercitarea îndatoririlor de serviciu.
În raport de aceste considerente, nu se impune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive, nefiind îndeplinite condițiile art.139 Cod procedură penală, în sensul că s-ar fi schimbat în vreun fel temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, având în vedere – totodată - timpul foarte scurt care s-a scurs de la data săvârșirii faptei și debutul cercetării.
Astfel fiind, se constată că temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului B. F. subzistă în continuare, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat și, având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat B. F., împotriva încheierii de ședință din data de 16.08.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., obligă recurentul-inculpat la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 august 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. N. E. R. C. DUMITRIȚA P.
GREFIER,
I. P.
red.D.P.
dact.L.G.
ex.2
red.G.C.-T.B.-S.II.P.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
