Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1647/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1647/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-09-2012 în dosarul nr. 1647/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ nr. 1647/R
Ședința publică din: 03.09.2012
Curtea constituită din:
Președinte: O. B.
Judecător: S. E.
Judecător: D. M.
Grefier: S. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală a fost reprezentat de procuror M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursul declarat de inculpatul B. M., împotriva încheierii de ședință din data de 24.08.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat B. M., în stare de arest, asistat de apărător ales, av. F. D., cu împuternicire avocațială nr._/03.09.2012, fila 4/dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea dosarului de urmărire penală nr. 7/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală după care,
Apărătorul ales al recurentului-inculpat B. M., având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv caracterizări, pe care le depune la dosar, în copie xerox (3 file).
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Deliberând, Curtea încuviințează, pentru recurentul-inculpat, proba cu înscrisuri în circumstanțiere, apreciind că este utilă soluționării cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, invocând disp. art. 186 alin. 2 Cpp, precum și doctrina și practica judiciară, cu privire la termenele procedurale în materia măsurilor preventive, susține excepția tardivității declarării recursului, având în vedere data pronunțării încheierii de ședință.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat B. M., având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției tardivității recursului, arătând că data pronunțării încheierii de ședință atacată a fost într-o zi de vineri, astfel încât recursul a fost depus prima zi lucrătoare ce a urmat, adică luni, în același sens fiind și doctrina și practica judiciară.
Deliberând, Curtea respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității recursului, invocată de reprezentantul Ministerului Public.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat B. M., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurată și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că, în mod greșit, instanța de fond a invocat, ca motiv de respingere a cererii, gravitatea faptei.
Astfel, în susținerea apărării, arată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602 Cpp, sens în care apreciază că, din probele administrate în cauză, până în prezent, nu rezultă că, fiind cercetat în stare de libertate, inculpatul va săvârși alte fapte ori că va zădărnici aflarea adevărului în cauză, având în vedere poziția procesuală sinceră a acestuia, lipsa antecedentelor penale, contribuția minoră, dar și existența unui loc de muncă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și de menținere a încheierii de ședință recurată, ca fiind legală și temeinică, apreciind că, în mod corect, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, nefiind oportună la acest moment procesual, raportat la data arestării preventive, la complexitatea cauzei și la natura faptelor reținute în sarcina sa.
În altă ordine de idei, solicită obligarea recurentului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat B. M., având ultimul cuvânt, arătând că achiesează la concluziile apărătorului ales, învederează instanței că lasă la aprecierea sa soluția pe care o va pronunța.
De asemenea, arată că deține, într-adevăr, o firmă ce are ca obiect de activitatea vânzarea-cumpărarea de produse alimentare, printre care și zahăr, fără însă a face și import-export și pentru care are nu numai toate actele contabile în regulă, ci și toate plățile la zi, depuse la Administrația Financiară.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 24.08.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală în dosarul nr._ s-a dispus respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. M., ca neîntemeiată.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 25/26.07.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2012, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în dosarul nr.7/D/P/2012 și, în temeiul art. 149 ind. 1 Cod procedură penală în referire la art. 143 alin. 1 Cod procedură penală și la art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. M. pentru o perioadă de 29 de zile, de la data de 26.07.2012, până la data de 23.08.2012, inclusiv.
În drept, în sarcina inculpatului B. M. s-a reținut că a săvârșit următoarelor infracțiuni: aderare la un grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; evaziune fiscală constând în omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate și evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale, fapte prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41 alin 2 C.p.; spălare de bani, prev. de art. 23 lit. a și b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin 2 C.p.; în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b C.p.
În fapt, în sarcina inculpatului, s-a reținut că, la propunerea înv. S. B. F., a aderat la un grup de criminalitate organizată, cu legături transfrontaliere, care a acționat în perioada 2009 – la zi, format din cetățenii români S. S., G. S. A., G. V. A., G. R. L. I., D. Ș. A., C. M. S., Saikaly N., N. D., S. C. V., C. T., Marataș N., R. M., P. L. D., și cetățenii bulgari Georgiev Diliyan, Iliev I., Kopunov Plomen, Iordanov E., I. I., Gaserov Ivelin, Atanason I., Grisha Danaelov Ganchev, grup infracțional specializat în obținerea unor importante beneficii financiare în urma derulării unor operațiuni de import sau achiziții/livrări intracomunitare cu diverse categorii de bunuri, neînregistrarea în documentele contabile a tuturor operațiunilor realizate și/sau înregistrarea de operațiuni nereale, în scopul obținerii ilegale de TVA.
Rolul său în cadrul grupului a fost acela de a pune la dispoziția înv. G. S. A. – liderul unui segment al grupării infracționale, specializat în achiziționarea de mărfuri din Bulgaria, comercializarea succesivă a acestora pe teritoriul României prin mai multe societăți comerciale controlate direct sau prin interpuși, pe sistemul „suveică”, în scopul scăderii valorii mărfurilor sub prețul de achiziție și totodată „încărcarea” TVA-ului de plată către bugetul de stat pe firme de tip fantomă sau pe firme care ulterior sunt băgate în insolvență – societățile comerciale ALYMAR IMPACT SRL, MDM S. FOODS SRL și COLOSSEUM AGRO WEST SRL, deținute în mod direct, care au fost utilizate, împreună cu alte societăți deținute de înv. G. S. A. și apropiații săi, precum și cu societăți de tip fantomă în activități de comerț evazionist cu mărfuri de larg consum (zahăr, orez, oțet, ulei de floarea soarelui), cu circuite comerciale complexe vizând sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin declararea de achiziții și livrări intracomunitare fictive.
În aceste condiții, inculpatul B. M., la solicitarea înv. G. S. A., a recurs la înregistrarea în contabilitatea societăților deținute în mod direct a unor operațiuni patrimoniale nereale, având ca scop sustragerea de la plata TVA sau obținerea ilegală de rambursări ori compensări de TVA.
La rândul său, inculpatul B. M. a atras în grupul infracțional persoane fizice deținătoare ale unor societăți comerciale, care au fost introduse în aceleași circuite infracționale, între care învinuiții Geray Emre Kadir – asociat și administrator al . și M. D. – deținător al Întreprinderii Individuale M. D. și al ..
La momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpat, judecătorul a reținut că, în privința acestuia, sunt întrunite condițiile prev. de art. 149/1 C. pr. pen. cu referire la art.143 și art. 148 lit. f Cod proc. pen., în sensul că, în cauză, din probatoriul administrat a rezultat existența unor indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste fapte este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art. 160/1 Cod procedură penală în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Potrivit art. 1602 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În conformitate cu art.1608a alin.6 Cod procedură penală, instanța respinge cererea în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost făcută de către o persoană și nu a fost însușită de învinuit sau de inculpat.
Tribunalul a constatat că, deși în speță sunt îndeplinite formal cerințele prev. de art.1602 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile intenționate pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea ce nu depășește 18 ani, s-a apreciat că nu este întrunită și cerința reglementată prin alin. 2 al art. 1602 Cod procedură penală, în contextul în care natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, numărul persoanelor implicate, scopul urmărit, obținerea de foloase materiale, perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, atingerea adusă ordinii publice, constituie date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopul procesului penal poate fi realizat în bune condițiuni prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.
Chiar dacă, în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, instanța a reținut că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar urmează a fi evaluată prin raportare la stadiul actual al procedurii, probațiunea nefiind, în acest moment finalizată, iar pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpatului nu este disproporționată în raport de importanța și complexitatea cauzei, precum și de gravitatea faptelor imputate.
Din această perspectivă, natura și gravitatea deosebită a activității infracționale a inculpatului, precum și puternica rezonanța socială negativă a acestor fapte determinată de importanța relațiilor și valorilor sociale periclitate, îndreptățesc convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, își câștiga existența în mod licit, părinții săi sunt în vârstă, nu sunt de natură a justifica aprecierea că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar fi oportună.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B. M., reiterând în esență motivele expuse în cererea inițială.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate și din oficiu, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul formulat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 16.08.2012 pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală, inculpatul B. M. a solicitat, în temeiul art. 1602 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege, în sensul că pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina sa nu depășește 18 ani și că nu există date din care să rezulte că, lăsat în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că va mai săvârși alte fapte, că va influența martorii sau că va distruge probe și că a luat cunoștință de cazurile de revocare a liberării provizorii.
Astfel, Curtea constată că prima instanță a analizat condițiile și criteriile stabilite de legea procesual penală, stabilind în mod corect că la acest moment procesual punerea inculpatului în libertate, chiar și sub control judiciar, nu este oportună.
În completarea analizei efectuate de prima instanță se impune a fi analizată cererea inculpatului și prin prisma dispozițiilor art. 136 alin. 2 C.pr.pen., având în vedere și decizia nr. 17/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, dată în recurs în interesul legii prin care s-a stabilit că „instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului”.
Astfel, în ceea ce privește temeiurile de fapt care au determinat luarea măsurii arestării preventive, Curtea reține că în cauză există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a participat la comiterea faptelor pentru care este în prezent cercetat, în cauză nefiind administrate probe care să infirme presupunerea inițială.
Apreciem ca fiind relevante în acest sens convorbirile telefonice interceptate, astfel:
- la data de 28.09.2011, la orele 23:25:53, G. V. A., aflat la postul telefonic_, îl contactează pe B. M., aflat la postul telefonic_, și îi comunică faptul că cele trei mașini încărcate în depozit au plecat spre București, către DERONI, și îl întreabă unde trebuie să ajungă cele 3 mașini pline cu saci care vor ajunge în noaptea asta, răspunsul primit fiind: „Unul la PLOIEȘTI, ăla care se duce la PLOIEȘTI trebuie să se vadă cu mine” ... „unul la B.” ... „Și unul ori tot la B. pe bulevardul Timișoara, ori în AFUMAȚI, dar asta o avem la ora 8 știută dimineața”. În continuare B. M. îi comunică faptul că „Ok, și să le zici la toți să nu lase acte acolo, de fapt lasă, că le zic io, nu e problemă”. În replică, G. V. îi spune că se vor întâlni „Și o să ne întâlnim într-o Joi, Vineri, mi-au pus fetele deja acte pentru tine, care trebuie ștampilate de câtre M.”.
- la data de 29.09.2011, la orele 17:08:21, G. V. A., aflat la postul telefonic_, este contactat de B. M.n, aflat la postul telefonic_, care întreabă ce mai știe despre mașinile care trebuie să vină încărcate cu saci, G. V. afirmând că știe că au plecat de acolo. (n.p. din Bulgaria) În continuare, B. M. îi aduce aminte de TIR-ul care trebuie să ajungă la Ploiești „Ok, să nu uiți, acesta, tre’ să-i dau io niște acte”.
- la data de 11.10.2011, la orele 22:23:10, G. V. A., aflat la postul telefonic_, este contactat de B. M., aflat la postul telefonic_, care îi comunică faptul că 2 mașini o să meargă să descarce la TASTY, una să ajungă la ora 8 iar una la ora 9, „Să nu mai avem vreo problemă pe drum, știi?”. În continuarea discuției, B. M. îi spune „Ia, fi atent, avizele le faci direct de la PROGRES” (n.p. se referă la . – reprezentată de M. D.) ... „ștampila io i-am lăsat-o lui B. de ieri, deci …” (n.p. se referă la M. B.), iar pentru a treia mașină va suna mâine dimineață.
- în data de 29.09.2011, la ora 19:15, G. S. A., aflat la postul telefonic_ îl contactează pe B. M., aflat la postul telefonic_, cu care discută despre livrarea mărfii, acesta solicitându-i să „trimiți pe So…pe A. la POLIEȘTI... vorbesc cu el, să-l opresc io pe drum să-i fac acte! Să mi-o trimită și pe cealaltă în CHIAJNA că le descarc acuma... Trebuie să –mi păstrez una la B. neapărat!”.
- în ziua de 29.09.2011, la orele 19:16:53, G. V. A., aflat la postul telefonic_, este contactat de B. M., aflat la postul telefonic_, pe care îl întreabă unde o să descarce mașinile care trebuie să ajungă răspunsul primit fiind „Unul la Ploiești și unu în Chiajna”, ... „încă unul la B.” ... „Da ăla neapărat, ăla tre să nu-l încurc sub nici o formă”.
- în ziua de 29.09.2011, la orele 19:25:45, G. V. A., aflat la postul telefonic_, este contactat de B. M., aflat la postul telefonic_, care îl informează de faptul că la PLOIEȘTI și în CHIAJNA descarcă în noaptea asta, dar al treilea nu are unde să-l descarce pentru că ajunge prea târziu, G. V. afirmând faptul că „lasă-mă pe mine 2, 3 minute să văd de o mașină și te anunț” ... „Păi tre să-mi plece mie în noaptea asta înapoi în Bulgaria”.
- în ziua de 29.09.2011, la orele 21:10:23, G. V. A., aflat la postul telefonic_, este contactat de B. M., aflat la postul telefonic_, care se interesează când ajung mașinile și dacă ajung sigur, răspunsul primit fiind afirmativ, „Io în momentul în care ele au plecat de aicea io te-am și sunat ca să știi băi uite ți-au plecat toate trei, una îți rămâne pentru mâine de dimineață”.
- în ziua de 29.09.2011, la orele 23:21:15, G. V. A., aflat la postul telefonic_, este contactat de B. M., aflat la postul telefonic_, care întreabă dacă mai știe ceva de băieți, răspunsul primit fiind că trebuie să intre în țară. În continuare B. M. se interesează „Și ce saci au ăștia, ce nație știi ceva?” ... „Au certificate la ei ăștia ?”, G. V. afirmând faptul că nu știe, dar o să se uite.
- în ziua de 29.09.2011, la orele 23:42:43, G. V. A., aflat la postul telefonic_, este contactat de B. M., aflat la postul telefonic_, care se interesează dacă a aflat în ce saci este ambalat zahărul „ăsta care pleacă la B.”, răspunsul primit fiind „Nu păi acuma mă duc să mă întâlnesc cu ei de aia ți-am zis că în 10 minute”.
- în ziua de 29.09.2011, la orele 23:46:37, G. V. A., aflat la postul telefonic_, utilizat ulterior de C. A., este contactat de M. B., aflat la postul telefonic_, care îi comunică faptul că „N. a trecut bine, A. a trecut bine, ăăă, nu știu C.’, că a fost în spatele meu”, precum și „Bă, îi mai trimiți tu o dată lu’ S. băieții ăia doi închiriați, mă”, răspunsul primit fiind „Da, păi i-am trimis de aseară și a zis să nu-i mai trimit în seara asta, că îi știe, știi, îi are”. În continuare G. V. îi solicită interlocutorului „Uite-te și tu în alea și zi-mi și mie de care, ce nație, ce fel de saci are ?” (n.p. referindu-se la sacii de zahăr aduși din Bulgaria), M. B. afirmând că „Nici nu se cunoaște pe ștampilă nimic”. În timpul conversației, G. V. îi întreabă pe șoferii aflați în apropierea lui „Păi și B. nu v-a dat alte acte mă?” aceștia răspunzând afirmativ. G. V. le spune „Păi dă-i-le pe alea” ... „Păi ce mai faci tu cu ele, păi, dă-i-le mă și tu pe alelalte. Da mă, da, aveți CMR făcut”. În continuare, convorbirea se desfășoară între șoferul A., aflat la postul telefonic_ și B. M., aflat la postul telefonic_, care îi comunică unde trebuie să ajungă pentru a descărca, și anume la firma TASTY din Chiajna. De asemenea în timpul convorbirii șoferii îi comunică faptul că pe sacii pe care i-au încărcat scrie Egipt.
- în ziua de 29.09.2011, la orele 23:54:42, G. V. A., aflat la postul telefonic_, este contactat de B. M., aflat la postul telefonic_, care îi comunică faptul că „Ok, deci să nu lase absolut nimic acolo la …”, și îi spune să-l trimită și pe cel care merge la B., răspunsul primit fiind „Absolut nimic, ok”; în continuare G. V. îi spune că sacii de zahăr aduși din Bulgaria sunt de Egipt.
- în ziua de 30.09.2011, la orele 00.08.43, G. V. A. aflat la postul telefonic_, este apelat de B. M. aflat la postul telefonic_, și discută despre faptul că șoferul M. fusese oprit în Vamă dar a rezolvat, și îi comunică numărul de telefon al acestuia, pentru ca B. M. să-l sune și să-l îndrume unde să vină cu marfa.
- în ziua de 30.09.2011, la orele 00.16.02, G. V. A., aflat la postul telefonic_, este contactat de B. M. aflat la postul telefonic_, cu care discută despre faptul că 2 mașini încărcate una cu saci și una cu BIG-uri trebuie să ajungă la Pitești, G. V. afirmând faptul că mașina încărcată cu BIG-uri ajunge sigur, dar cea încărcată cu saci s-ar putea să nu ajungă la timp.
- în ziua de 30.09.2011, la ora 01.34, G. S. A. aflat la postul telefonic_, este contactat de B. M. aflat la postul telefonic_, cu care discută despre situația livrărilor de marfă, B. M. precizând că „s-au dus și alea două la....TASTY, s-a dus și la B.. Mă așteaptă, mă, sunt eu la ora 7 jumate la el să-i dau acte și ... aproape că a ajuns și ăla la PLOIEȘTI... Mai trebuie să mai vină în seara asta încă unu..., i-am zis lu V. că dacă vine să-l trimită direct la PITEȘTI.”
- în ziua de 30.09.2011, la ora 02.04, G. S. A. aflat la postul telefonic_, este contactat de B. M. aflat la postul telefonic_, care îi spune că „P-ăia doi i-a urmărit poliția economică și i-a oprit pe centură, la TASTY în curte. De la I.”, precizând în continuare că el a făcut către TASTY o factură pe care a trimis-o pe mail, marfa circulând cu „avize de ALYMAR”. B. M. menționează apoi că a fost sunat de administratorul firmei TASTY care i-a spus că a venit „poliția economică de la I.”, și că i-a cerut să se ducă și el acolo pentru a vedea cum rezolva situația. În continuare cei doi discută despre facturile întocmite, B. M. menționând că cel de la TASTY încă nu a scos factură de pe mail pe care i-o trimisese, fapt pentru care G. S. îi solicită să facă altă factură „corectă” cu care să o schimbe, și pe care să o dea administratorului de la TASTY să o arate celor de la poliție „sună-l, să nu scoată factura aia, știi? Dă-i una pe corect. Făi 3,8 plus tva”. B. M. îl întreabă apoi pe G. S. cum să procedeze în situația în care poliția îi va solicita factură de la V. Trade „Și dacă-mi cere de la tine?”, acesta răspunzându-i că o să-l trimită pe G. V. „să-ți facă”, urmând să i-o trimită pe mail.
În ceea ce privește temeiurile de drept avute în vedere, se constată de asemenea că acestea subzistă, fiind indubitabil faptul că în contextul economico-financiar actual, amploarea fenomenului infracțional de evaziune fiscală și consecințele negative cauzate, sunt de natură a genera o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni de această natură și în această modalitate sunt cercetate în stare de libertate ceea ce atrage o afectare a echilibrului social firesc, o stare de indignare, de dezaprobare publică.
Cu privire la această condiție, Curtea reține că și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se admite că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor și prin reacția publică la săvârșirea lor, pot da naștere unui pericol pentru ordinea publică ce ar putea să justifice arestarea preventivă cel puțin pentru o perioadă de timp.
Se constată de asemenea, că Tribunalul în mod just, apreciind asupra oportunității liberării provizorii sub control judiciar, a considerat că față de stadiul incipient al urmăririi penale obligațiile ce ar putea fi impuse inculpatului nu sunt apte să asigure realizarea scopului principal al măsurii preventive, respectiv prezervarea ordinii publice, scop de interes public și care fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție primează față de regula cercetării în stare de libertate.
Mai mult, având în vedere că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea de infracțiuni cu caracter organizat, nefiind încă identificate toate persoanele posibil implicate în activitatea infracțională, raporturile de încredere și susținere statornice, despre care se poate presupune în mod rezonabil că nu au încetat odată cu arestarea inculpaților, justifică cercetarea în stare de arest a inculpatului în scopul de a garanta aflarea adevărului în cauză.
Cu privire la împrejurarea invocată în apărare în sensul că oportunitatea punerii în libertate sub control judiciar nu trebuie analizată exclusiv prin prisma gravității faptelor, Curtea constată că dispozițiile art. 136 al. 8 Cod procedură penală, stipulează expres printre criteriile ce trebuie avute în vedere la alegerea măsurii preventive și gradul de pericol social al infracțiunilor (relevant în cauză sub acest aspect fiind de modul de operare elaborat și caracterul organizat al activității, iar nu contribuția efectivă a inculpatului privită izolat de activitatea grupului), criterii prevăzute expres de textul menționat. Astfel, Curtea apreciază că în mod corect s-a considerat că punerea în libertate sub control judiciar nu este oportună, neputând fi avute în vedere exclusiv situațiile relevante privind persoana inculpatului, astfel cum se încearcă a se acredita, Tribunalul arătând expres că circumstanțele personale ale inculpatului nu sunt de natură a justifica acordarea liberării provizorii.
În consecință, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, conform art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat, iar în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, urmează a-l obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat B. M., împotriva încheierii de ședință din data de 24.08.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală.
Obligă pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. B. S. E. D. M.
GREFIER,
S. D.
Red.B.O.
Th.red.EA-18.09.2012/2ex
T.B.S.I.P.-jud.M.M.C.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
