Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1536/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1536/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 1536/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1536/R
Ședința publică din data de 02 septembrie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: O. B.
Judecător: M. L.
Judecător: C. S.
Grefier: E.–A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Structura Centrală a fost reprezentat de procuror C. M..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul T. M. împotriva încheierii de ședință din data de 26 august 2013 a Tribunalului București-Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspunsrecurentul-inculpat T. M., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales-avocat B. V., conform împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul București.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al recurentului-inculpat T. M. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv o caracterizare, un contract de muncă și o anchetă socială făcută la domiciliul părinților săi.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Curtea deliberând, în baza art. 67 Cod procedură penală, încuviințează pentru recurentul inculpat T. M. proba cu înscrisuri, în circumstanțiere, apreciind-o utilă și concludentă cauzei și pe care o constată administrată prin atașarea acestora la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ Cod procedură penală.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat T. M., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar, pe fond, rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că instanța de fond a făcut o greșită analiză a situației de fapt.
În ceea ce privește dreptul la tăcere, precizează că acesta este un drept al inculpatului.
Având în vedere perioada de timp de când inculpatul este arestat, probele au fost administrate, apreciază că este eliminat orice risc prin care acesta ar putea altera probele și influența buna desfășurare a procesului penal.
Față de toate aceste aspecte și față de circumstanțele personale ale inculpatului, consideră că cererea de liberare provizorie este pe deplin întemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, existând probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
Având în vedere și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.17/2011, apreciază că admiterea cererii de liberare provizorie nu este oportună.
Recurentul-inculpat T. M., personal, în ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 26.08.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosarul nr._, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T. M., cu obligarea acestuia la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că la data de 12.08.2013 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a Penală sub nr._, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul T. M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de dispozițiile: art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 (infracțiunea privind grupul infracțional organizat), art. 25 C.p. rap. la art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (instigare la infracțiunea continuată de falsificare a instrumentelor de plată electronică), art. 25 C.p. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. (instigare la infracțiunea continuată de fabricare și deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică), art. 25 C.p. rap. la art. 27 alin. 2 coroborat cu art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (instigare la infracțiunea continuată de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos), art. 25 C.p. rap. la art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (instigare la infracțiunea continuată de acces ilegal la un sistem informatic), art. 25 din C.p. rap. la art. 43 alin. 1 din Legea 161/2003 (instigare la infracțiunea de interceptare, fără drept, a unei transmisii de date informatice), cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
În motivarea cererii, s-a arătat - în esență - că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru admiterea ei, atât în ceea ce privește admisibilitatea în principiu, cât și în ceea ce privește temeinicia.
Astfel, s-a arătat că niciuna dintre presupusele infracțiuni a fi fost comise de inculpat nu este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani.
În ceea ce privește temeinicia cererii, s-a învederat că urmărirea penală se poate desfășura și cu inculpatul în stare de libertate, pericolul ca inculpatul să se sustragă procesului penal fiind mult diminuat, datorită circumstanțelor pozitive ale inculpatului, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, viața de familie organizată; nu există date concrete din care să rezulte că lăsarea inculpatului în libertate ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică; Măsurile pe care inculpatul va fi nevoit să le respecte potrivit disp. art. 160 ind. 2 alin. 3 C.p.p reprezintă garanții pentru buna desfășurare a procesului penal, existând posibilitatea ca, în situația în care nu vor fi respectate să se dispună arestarea inculpatului. Consideră că admiterea acestei cereri ar fi oportună, având în vedere și perioada de timp care a trecut de la momentul luării măsurii arestării preventive.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1602 și urm. din C.p.p., precum și jurisprudența CEDO.
La dosar a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 250/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T - Structura Centrală.
Analizând înscrisurile depuse în susținerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, declarațiile date în fața instanței și materialul de urmărire penală din dosarul nr. 250/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT-Structura Centrală, Tribunalul a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 29.03.2013 de Tribunalul București, Secția a II –a Penală în dosarul penal nr._/3/2013 a fost admisă propunerea formulată de Ministerul Public – DIICOT, Structura Centrală, fiind dispusă în consecință măsura arestării preventive a inculpatului T. M., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 29.03.2013 și până la 26.04.2013, inclusiv.
S-a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 143 C.p.p rap. la art. 148 lit. f C.p.p., respectiv inculpatul a comis infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În fapt, s-a reținut că începând cu anul 2012, în România a acționat un grup infracțional organizat coordonat de inculpatul G. L., grup specializat în confecționarea și deținerea de echipamente (dispozitive de tip skimming) hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică. Membrii grupului infracțional organizat s-au deplasat în diverse țări din Europa (Spania, Portugalia, Germania, Elveția etc.) pentru a monta dispozitivele de skimming în special la POS-uri, în vederea copierii datelor confidențiale de pe banda magnetică a cardurilor bancare. Ulterior, după falsificarea unor instrumente de plată electronică, aceștia au efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos.Inculpatul G. L., în calitate de lider al grupului infracțional organizat, a finanțat și coordonat activitatea mai multor persoane în ceea ce privește confecționarea de echipamente de skimming și montarea acestora în POS-uri, acesta dispunând și de legăturile necesare în vederea falsificării unor mijloace de plată electronică prin inscripționarea cu datele obținute fraudulos și a încasării banilor în alte țări, prin accesarea fără drept a sistemelor informatice și prin folosirea detaliilor de carduri bancare obținute ilegal. Pentru realizarea acestor activități, inculpatul G. L. a conceput o rețea complexă, care să acopere toate palierele activității infracționale, însă a apelat și la alte structuri infracționale, atât pentru optimizarea rezultatelor privind montarea dispozitivelor de skimming în terminalele POS și a obține astfel un cât mai mare număr de date de carduri pentru valorificarea ulterioară, cât și pentru extinderea posibilităților de folosire fructuoasă a datelor de carduri obținute fraudulos. Întrucât palierul de confecționare a dispozitivelor de skimming funcționa optim iar comasarea, pentru o perioadă îndelungată de timp, a unui număr mare de persoane în străinătate, în vederea ridicării banilor, presupunea alocarea unor fonduri importante, inculpatul G. L. s-a asociat în activitatea de montare a echipamentelor de skimming cu inculpații G. C. și T. M., care, pe lângă coordonarea activității unei grupări specializate în acest sens, îi puteau oferi și „protecția” necesară, odată atins un anumit prag al complexității activității infracționale. Astfel, cei doi au coordonat activitatea de montare a dispozitivelor de skimming pe care au desfășurat-o inculpații B. T., S. I.-G. și P. I.-V.. Aceștia au primit în străinătate dispozitivele de skimming confecționate de membrii grupului infracțional organizat coordonat de G. L. și, acționând în echipă, le-au montat în centre comerciale.. Ulterior, datele astfel obținute au fost puse la dispoziția inculpatului G. L., în vederea valorificării și repartizării profitului cu învinuitul G. C. și cu ceilalți participanți. Din datele comunicate de autoritățile din Germania, coroborate cu probatoriul administrat în cauză a rezultat că începând cu iunie 2012 celula coordonată de G. C. și T. M. a desfășurat activități de skimming pe teritoriul acestei țări. Au fost identificate cauza 120 UJs 7/12 aflată pe rolul Parchetului Dortmund, cauza SO 41-33 2012-_ aflată în competența Parchetului Hamburg și cauza SO 41-33 2012-_ aflată în competența Parchetului Braunschweig, în care au fost manipulate terminale tip POS instalate la centrele comerciale Real Dortmund și OBI Hamburg, precum și la Max Bahr Baumarkt Braunschweig. Implicarea lui G. C. și T. M. nu s-a limitat la asigurarea „serviciilor” de montare, ci s-a extins și în ce privește valorificarea datelor de carduri obținute fraudulos. Având în vedere prolifica activitate de montare și copiere a datelor de carduri bancare, G. C., secondat de T. M., a luat hotărârea implicării și în activitățile de falsificare a instrumentelor de plată electronică, utilizare a acestora în vederea accesării fără drept a sistemelor informatice ale unor bancomate și efectuare de operațiuni frauduloase. Astfel, pe parcursul anului 2012, învinuitul T. M. s-a deplasat personal în Republica Dominicană pentru a coordona și supraveghea personal desfășurarea în bune condiții a activității de retragere frauduloasă de numerar.
În ceea ce privește incidența disp. art. 148 lit. f C.p.p, instanța a avut în vedere amploarea activității infracționale desfășurate, circumstanțele de comitere a faptelor ce relevă un pericol extrem de ridicat pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională caracterul de continuitate și consistență în timp a activității infracționale, caracterul transfrontalier, prin existența unui sistem organizat pe celule specializate, aceste celule fiind coordonate de unii dintre inculpați și prejudiciul cauzat fiind destul de ridicat.
În soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, astfel cum a fost formulată, instanța a avut în vedere că din reglementarea art.1608, alin.1 și art.1608a, alin.1, 2 C.pr.pen., rezultă că examinarea unei asemenea cereri se face în două etape: inițial, se verifică respectarea condițiilor de admisibilitate în principiu, iar în a doua fază, după ascultarea învinuitului/inculpatului, se verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru temeinicia cererii.
Asupra condițiilor de admisibilitate, ce rezultă din dispozițiile art.1606, alin.2 C.pr.pen. și considerentele deciziei nr.17/2011 pronunțată de Î.C.C.J. în interesul legii, s-a constatat deja că aceste condiții de ordin formal sunt îndeplinite, fiind admisă în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T. M..
În ceea ce privește examinarea pe fond, instanța a avut în vedere prevederile art.1602, alin.1 și 2 C.pr.pen., potrivit cărora:
„(1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și al infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani.
(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
De asemenea, instanța a avut în vedere dispozițiile art.136 C.pr.pen., în sensul că scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului ori inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, acesta putând fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cauțiune.
Instanța a avut în vedere și decizia nr.17/2011 pronunțată de Î.C.C.J. în interesul legii, obligatorie conform art.4145, alin.4 C.pr.pen.: „Instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului.”
Rezultă că examinarea pe fond a cererii de liberare provizorie presupune, în primul rând, verificarea subzistenței temeiurilor în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă, apoi, verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.1602 C.pr.pen. iar, în final, verificarea aptitudinii pe care această măsură o va avea de a asigura realizarea efectivă a scopului măsurilor preventive, adică oportunitatea liberării provizorii.
Cu privire la prima condiție, s-a constatat că, prin încheierea de ședință pronunțată la data de 29.03.2013 de Tribunalul București, Secția a II –a Penală în dosarul penal nr_ a fost admisă propunerea formulată de Ministerul Public – DIICOT, Structura Centrală, fiind dispusă în consecință arestarea preventivă a inculpatului T. M., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 29.03.2013 și până la 26.04.2013, inclusiv, reținându-se că inculpatul se află în situația prevăzută de art.148 lit. f Cpp.
Instanța a constatat că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de textul de lege, iar actele de cercetare penală îndeplinite până în acest moment în cauză nu au relevat date sau informații de natură a modifica situația de fapt avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive, modificare în sensul de a se concluziona că nu ar mai exista probe sau indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit faptele care i se impută.
De asemenea, s-a constatat că limitele de pedeapsă pentru infracțiunile imputate inculpatului au rămas aceleași și nici nu a fost efectuată vreo schimbare de încadrare juridică. Prin urmare condiția limitei de pedeapsă mai mare de 4 ani se constată a fi îndeplinită și la acest moment.
S-a constatat că subzistă și condiția existenței pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpatului.
Acest pericol rezidă în aceea că inculpatul a arătat că nu are reticențe în a săvârși fapte de o gravitate sporită, iar modul de aducere la îndeplinire a faptelor propuse, modalitățile de punere în executare a rezoluției sale infracționale, mijloacele materiale folosite în acest sens subliniază o îndrăzneală crescută din partea acestuia.
Cu privire la condițiile prevăzute de art.1602 alin.2 C.pr.pen., instanța a constatat că urmărirea penală nu este finalizată, sens în care, prin încheierea din data de 20.08.2013, Tribunalul București-Secția I Penală a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului T. M. pe o durată de 30 de zile, reținându-se că această măsură este oportună și prin prisma actelor de urmărire penală ce urmează a mai fi efectuate, în contextul în care se prefigurează o activitate infracțională mult mai amplă, în cursul căreia se intersectează două grupări infracționale, una dintre acestea, presupunându-se rezonabil, ca fiind coordonată de inculpatul T. M. și G. C.. Raportat la stadiul anchetei penale, la activitatea ilicită desfășurată de inculpat dar și la poziția sa procesuală, care a negat acuzațiile ce i-au fost aduse, susținând că este subiectul acestei proceduri numai pentru simplul fapt că se află în relații de prietenie cu coinculpatul T. V., instanța a apreciat că lăsarea inculpatului T. M. în libertate, chiar și sub control judiciar, ar constitui, pe de o parte, o stare de pericol pentru ordinea publică și ar induce o stare de neîncredere a cetățenilor în înfăptuirea corectă a actului de justiție, existând riscul de a-și relua activitatea infracțională iar, pe de altă parte ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, dosarul cauzei aflându-se în curs de cercetare, în faza de urmărire penală.
Lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că provine dintr-o familie organizată și este integrat în societate, sunt elemente insuficiente, în opinia instanței, pentru a ajunge la concluzia că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar satisface scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive, prevăzut de art. 136 alin. 1 C.pr.pen, respectiv buna desfășurarea a procesului penal și protejarea valorilor specifice noțiunii
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul T. M. criticând-o pentru netemeinicie, arătând că odată pus în libertate nu ar putea să influențeze buna desfășurare a urmăririi penale și nici nu există indicii că ar comite alte infracțiuni.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurentul - inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.3856 alin.3 C.p.p., Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește temeiurile de fapt care au determinat luarea măsurii arestării preventive, Curtea reține că în cauză există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, așa cum în mod just a reținut și prima instanță.
De asemenea, Curtea în consens cu Tribunalul, reține că subzistă și temeiurile de drept avute în vedere respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală în raport de natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor reținute în sarcina sa, aspecte ce sunt de natură a crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, dat fiind caracterul premeditat și organizat al acestora, cuantumul estimat al prejudiciului și numărul mare de persoane prejudiciate, elemente ce impregnează faptelor un pericol social concret foarte ridicat și reliefând totodată o periculozitate sporită a inculpatului.
Or, subzistența pericolul concret pentru ordinea publică pe care s-a apreciat că îl reprezintă inculpatul, nu poate fi ignorat la aprecierea asupra oportunității liberării provizorii sub control judiciar, Curtea apreciind că obligațiile ce ar putea fi impuse acestuia nu sunt apte să asigure realizarea scopului principal al măsurii preventive, respectiv prezervarea ordinii publice, scop de interes public și care fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție primează față de regula cercetării în stare de libertate.
Mai mult, această concluzie se justifică în contextul în care există indicii privind comiterea și a altor fapte similare, nefiind încă identificate toate persoanele posibil implicate în activitatea infracțională, raporturile de încredere și susținere statornice, despre care se poate presupune în mod rezonabil că nu au încetat odată cu arestarea inculpaților, justifică cercetarea în stare de arest a inculpatului pentru a-l împiedica pe acesta să influențeze participanții neidentificați încă.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T. M.
În baza art.192 alin.2 C. pr. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T. M. împotriva încheierii de ședință din data de 26 august 2013 a Tribunalului București-Secția a II-a penală.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. B. M. L. C. S.
GREFIER,
E.-A. N.
Red. B.O.
Dact. E.A.-2ex/02.10.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1574/2013.... → |
|---|
