Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 1573/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1573/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 1573/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr. 1573 R
Ședința publică din data de 05 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M.
JUDECĂTOR: A. E. B.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de domnul procuror M. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursul declarat de petentul M. S. împotriva sentinței penale nr. 624 din data de 16.07.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, pronunțată în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul petent M. S. personal și asistat de avocat ales R. L. cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 22.08.2013 emisă de Baroul București, lipsă fiind intimații I. V., I. R. și R. L. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, pune în discuție admisibilitatea recursului față de dispozițiile art.278 ind.1 alin. 10 din Codul de procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, în baza art. 385 alin.1 pct.1 lit. a din Codul de procedură penală, respingerea recursului, ca inadmisibil, față de dispozițiile art. 278 ind.1 alin. 10 din Codul de procedură penală.
Apărătorul recurentului petent M. S. față de excepția invocată solicită respingerea acesteia, apreciind că rezoluția împotriva căreia s-a formulat prezenta plângere nu se încadrează în cele prevăzute de art. 278 ind.1 din Codul de procedură penală, astfel încât hotărârea atacată are calea de atac a recursului.
Pe fondul recursului, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 624 din data de 16.07.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, pronunțată în dosarul nr. _ și reținerea cauzei spre rejudecare urmând a se avea în vedere dispozițiile Deciziei nr. 57/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.
Reprezentantul Ministerului Public pe fondul recursului solicită respingerea acestuia.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.624 din 16.07.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, a fost respinsă ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul M. S..
Prin cererea înregistrată la data de 08.04.2013 pe rolul Tribunalului București Secția I Penală sub nr._/3/2013, petentul M. S. a formulat plângere împotriva rezoluției din dat de 04.01.2013 emisă de Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în dosarul nr. 1361/II-2/2012.
Prin sentința penală nr. 345/F din 25.04.2013, tribunalul a admis excepția necomptenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
S-a reținut că prin rezoluțiile atacate de către petent au fost pronunțate soluții în privința infracțiunilor prevăzute de art. 193 C.p. și art. 194 alin. 1 C.p. a căror competență de soluționare revine judecătoriei potrivit art. 27 C.pr.pen. rap. la art. 25 C.pr.pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 27.05.2013 sub nr._ .
În ședința publică din 16.07.2013, petentul prin avocat a depus la dosar un acord de mediere încheiat între acesta și numiții I. V. și I. R..
Analizând actele dosarului, instanța a reținut că prin plângerile prealabile depuse la Secția 9 Poliție la datele de 11.08.201, 29.08.2011 și 08.09.2011, partea vătămată M. S. a solicitat efectuarea de cercetări față de numiții:
- I. R., sub aspectul infracțiunii de amenințare, insultă și calomnie, constând în aceea că, la data de 09.08.2011, în timp ce se afla în curtea imobilului din București, ., sector 2, pe fondul unor discuții contradictorii, a fost amenințat de susnumita cu distrugerea unui spațiu de prezentare pe care partea vătămată îl deținea la această adresă;
- I. V., sub aspectul infracțiunilor amenințare, insultă și calomnie, constând în aceea că, la data de 09.08.2011, susnumitul l-a amenințat cu fapte de violență și cu distrugerea magazinului pe care îl deține și l-a insultat și calomniat;
Prin ordonanța din 13.12.2011, s-a dispus, în temeiul art. 249 C.p.p., art. 249 C.p.p., rap. la art. 11 pct. 1 lit. b) și la art. 10 alin. 1 lit. b1 C.p.p., art. 181 și art. 91 lit. c) din C.p.p., art. 228 alin. 6 C.p.p., raportat la art. 10 lit. b) C.p.p.:
1) scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului I. V., pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prev. de art. 193 C. pen., deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 200 lei;
2) scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei I. R., pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prev. de art. 193 C. pen., deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 200 lei;
3) neînceperea urmăririi penale față de I. R. și I. V., sub aspectul infracțiunilor de insultă, prev. de art. 205 C. pen. și calomnie, prev. de art. 206 C. pen., întrucât aceste fapte nu sunt prevăzute de legea penală.
În fapt, s-a reținut că la datele de 09.08.2011, 26.08.2011 și 08.09.2011, I. V. și I. R., i-au adresat lui M. S. amenințări cu moartea și cu distrugerea, inclusiv prin incendiere, a unui spațiu comercial de prezentate deținut de partea vătămată în imobilul din Bulevardul Basarabia nr. 9, sector 2.
Petentul M. S. a formulat plângere împotriva acestei soluții la P. Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, care prin rezoluția nr. 821/II-2/2012 din 23.03.2012 a admis plângerea și a infirmat în parte rezoluției nr._/P/2011, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 193 C. pen.; a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din infracțiunea prevăzută de art. 193 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 194 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și a dispus restituirea dosarului la Secția 9 Poliție, împreună cu un exemplar al prezentei rezoluții, în vederea începerii urmăririi penale față de I. R. și I. V., pentru infracțiunea prev. de art. 194 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., menținând celelalte dispoziții ale rezoluției.
P. Procurorul a reținut ca întemeiată susținerea din plângere, în sensul că faptele trebuiau încadrate în infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. 1 C. pen., din moment ce, așa cum s-a și reținut în ordonanță, amenințările au fost exercitate pentru a-l determina pe M. S. să îi vândă imobilul susmenționat numitei R. L., dar fără a primi prețul care urma să fie prevăzut în contract.
De asemenea, s-a apreciat ca întemeiată și susținerea privind forma continuată a infracțiunii.
Cu privire la numita R. L., prim procurorul a apreciat că se impune efectuarea de acte premergătoare pentru instigare la infracțiunea de șantaj, dat fiind că era „beneficiara" constrângerilor exercitate de făptuitori, fiind de observat că aceasta nici nu s-a prezentat la citarea efectuată de organele de poliție.
Petentul M. S. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 821/II-2/2012 din 23.03.2012 la P. Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, solicitând de fapt extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale în cauză și față de R. L. C..
Constatând că plângerea formulată de petent nu face obiectul prevederilor art. 278 C.pr.pen., prin rezoluția nr. 1361/II-2/2012 din 04.01.2013, P. Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București a respins-o ca inadmisibilă.
Verificând soluția atacată, instanța a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 2781 alin. 1 C.pr.pen. pot fi atacate cu plângere în instanță numai rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanțele ori, după caz, rezoluțiile de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror. Enumerarea textului art. 2781 C.pr.pen. este una limitativă, neputând fi extinsă la alte acte ale procurorilor, legea procesual penală fiind de strictă interpretare și aplicare. În acest sens este și Decizia nr. LVII(57)/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite (dată în interesul legii și, prin urmare, obligatorie potrivit art. 414/5 alin. 4 C.pr.pen.).
În cauza de față, petentul a atacat o soluție prin care i s-a respins cererea de extindere a cercetărilor și începerea urmăririi penale față de numita R. L. C., situație în care nu este prevăzut controlul judiciar.
În consecință, ținând seama și de Decizia nr. LVII/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, instanța a respins plângerea formulată de petentul M. S., ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul M. S., solicitând casarea sentinței recurate pentru greșita aplicare a legii și reținerea cauzei pentru continuarea judecării de către instanța de recurs.
Recursul declarat de petentul M. S. împotriva sentinței penale nr.624/16.07.2013 este inadmisibil potrivit art.2781 C. pr. pen., care arată că soluțiile date în baza acestui articol sunt definitive, deci nu pot fi supuse niciunei căi de atac.
Petentul a formulat inițial plângere la instanța de judecată împotriva rezoluției nr.1361/II-2/2012 din 4.01.2013 după ce anterior formulase plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București în baza art.275 și urm. C. pr. pen.
Art.2781 C. pr. pen. menționează că după respingerea plângerii făcute conform art.275-278 C. pr. pen., împotriva rezoluție date se poate face plângere la instanța de judecată, iar hotărârea instanței de judecată este definitivă.
Este de observat că și pe fondul cauzei, prima instanță în mod justificat a respins plângerea ca inadmisibilă, având în vedere Decizia nr. LVII/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite.
Recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul M. S., împotriva sentinței penale nr. 624 din 16.07.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Obligă petentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
D. M. A. E. B. I. C.
GREFIER,
R. S.
Red. D.M.
Dact. A.L. 2 ex./24.09.2013
Jud. Sect. 2 București – jud.: Vârșescu M.C.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
