Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 856/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 856/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-05-2013 în dosarul nr. 856/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 856
Ședința publică de la 03 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – M. L.
JUDECĂTOR – A. P. M.
JUDECĂTOR – C. A. G.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol soluționarea recurentului declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din data de 29.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat P. Ș. A. în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat A. J..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, nefiind cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, critică încheierea pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală din 29 aprilie 2013 prin care a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. Ș. A., arătând că deși cererea formulată de inculpat este admisibilă în principiu, nu este obligatoriu ca această cerere să fie admisă. În speță, inculpatul a pus în circulație un instrument de plată electronic falsificat în scopul retragerii în numerar a sumei de 25.000 de lei de la un ATM aparținând Băncii Transilvania. În raport de modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, de atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, de amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, prejudiciile extrem de importante care sunt aduse prin săvârșirea acestui gen de infracțiuni, consideră că riposta autorităților trebuie să fie foarte fermă, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, ca fiind neîntemeiată.
Apărătorul ales al intimatului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică. Solicită a se observa că judecătorul fondului a apreciat în concret activitatea inculpatului P. Ș. A., a avut în vedere faptul că a dispărut acel pericol concret pentru ordinea publică la acest moment. Totodată, prin controlul judiciar pe care-l presupune admiterea acestei cereri sunt îndeplinite garanțiile privind buna desfășurare a procesului penal, astfel încât lăsarea în libertate a clientului său ar putea doar să aducă beneficii bunei desfășurări a procesului penal, în sensul că acesta ar putea să demonstreze felul în care înțelege să repare ceea ce a făcut, să-și găsească un loc de muncă și să arate că poate fi reintegrat în societate.
Pe de altă parte, solicită a se observa că ceea ce a reținut reprezentantul Ministerului Public nu poate fi primit de către instanță, deoarece ar fi însemnat ca inculpatul să-și agraveze propria situație prin declarațiile care le-ar fi presupus acest tip de recunoaștere și ar fi dus la cu totul altă încadrare juridică.
În ceea ce privește probatoriul, dat fiind specificul infracțiunii, solicită a se observa că lăsarea sa în libertate nu poate împiedica bunul mers al procesului penal. De asemenea, inculpatul intenționează să facă apel la instituția prevăzută de art.3201 C.p.p.
Pe de altă parte, solicită a se ține cont de faptul că inculpatul are un copil minor, are un domiciliu stabil, iar familia îl sprijină atât moral cât și material.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă fapta și dorește să fie alături de familie. Are un domiciliu stabil și își va căuta un loc de muncă dacă va fi pus în libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că:
Prin încheierea de ședință din data de 29.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr._ 13 s-a dispus, printre altele, admiterea - în baza art. 160 ind. 8a alin. 2 C.p.p. - a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. Ș. A. și punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului P. Ș. A. după rămânerea definitivă a prezentei, de sub puterea MAP nr. 51/16.03.2013 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, dacă inculpatul nu este arestat în altă cauză.
A fost încredințată supravegherea inculpatului în favoarea secției de poliție în circumscripția căreia se află domiciliul inculpatului.
În temeiul art. 160 ind. 8a alin. 3 C.p.p. rap. la art. 160 ind. 2 alin. 3 C.p.p. i s-au pus în vedere inculpatului să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a localității de domiciliu;
- să se prezinte la organul de urmărire penală și instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de către instanță, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemat;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 160 ind. 2 alin. 3 ind. 2 C.p.p. i s-a atras atenția inculpatului asupra faptului că nerespectarea, cu rea-credință a obligațiilor stabilite este de natură a atrage revocarea liberării provizorii urmată de arestarea sa preventivă și emiterea unui nou mandat de arestare.
Conform art. 160 ind. 8a alin. 4 C.p.p., art. 160 ind. 2 alin. 4 C.p.p. rap. la art. 145 alin. 2 ind. 1 C.p.p. s-a dispus ca încheierea să fie comunicată inculpatului precum și organelor și instituțiilor menționate în textele de lege.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 09.04.2013 inculpatul P. Ș. A. a formulat și depus la dosarul cauzei o cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
Inculpatul P. Ș. A. a solicitat instanței să aibă în vedere, în principal, că pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina sa nu depășește 18 ani, că aflat în stare de libertate nu va influența bunul mers al procesului penal și că a avut o atitudine procesuală corectă. De asemenea, apreciază că lăsat în stare de libertate nu poate influența buna desfășurare a judecății, urmând a fi avute în vedere și circumstanțele sale personale, necesitatea reintegrării și reabilitării sale.
S-a mai reținut că Tribunalul București - Secția I Penală a dispus în cauza nr._/3/2013 arestarea preventivă pe o durată de 20 de zile, cu începere de la 16.03.2013 până la 04.04.2013, inclusiv, a inculpatului P. Ș. A. - MAP nr. 51/UP/16.03.2013.
S-a apreciat că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f C.p.p., existând indicii temeinice, în sensul art. 143 C.p.p., din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele pentru care s-a dispus arestarea sa preventivă, constând în aceea că, la data de 22.12.2012 ar fi pus în circulație un instrument de plată electronică falsificat pentru a efectua operațiuni de retragere numerar, în valoare de 25.000 de lei, de la un ATM aparținând Băncii Transilvania, situat în București, Calea Văcărești nr. 302.
S-a mai reținut că fapta pentru care inculpatul este cercetat este pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, față de modul concret de comitere a faptei și față de persoana inculpatului, care a avut o atitudine procesuală nesinceră, în ciuda materialului probator existent la dosarul cauzei, prin aceasta evitând să-și asume răspunderea pentru activitatea infracțională întreprinsă și încercând să se disculpe prin învinovățirea unor persoane necunoscute.
Conform dispozițiilor legale în materie, în cazul cererii de liberare provizorie, într-o primă fază, instanța verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia iar în a doua fază, instanța soluționează cererea, după ascultarea inculpatului, verificându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege privind temeinicia acesteia.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar în cadrul procedurii prevăzute de art. 160 ind. 8 C.p.p., instanța a constatat că aceasta este admisibilă în principiu, fiind însușită de inculpat și având conținutul prevăzut de dispozițiile art. 160 ind. 6 alin. 2 C.p.p. precum și faptul că infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Procedând la soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prin prisma dispozițiilor art. 160 indice 2 alin. 2 C.p.p., raportat la dispozițiile art. 136 alin. 1 și 2 C.p.p. și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 17/17.10.2010 pronunțată într-un recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțele de judecată, instanța a constatat că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Verificând în prealabil subzistența temeiurilor în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, instanța a constatat că și la acest moment procesual există indicii temeinice, conform art. 143 C.p.p., din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, fapte încadrate în mod rezonabil în dispozițiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, cu referire la persoana inculpatului P. Ș. A..
Cât privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p., instanța de fond a constatat existența doar a uneia dintre condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat și anume a celei referitoare la cuantumul pedepsei prevăzute de lege.
S-a apreciat, însă, că nu se poate susține că ar fi întrunită și cea de-a doua condiție cumulativ prevăzută de art. 148 alin.1 lit. f C.p.p. de vreme ce, în speță, nu există probe că prin lăsarea în libertate a inculpatului, la acest moment procesual, s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publică.
Din această perspectivă, instanța a reținut că, deși temeiurile care au stat la baza arestării preventive s-au modificat, nu sunt incidente exclusiv dispozițiile art. 139 alin. 1 C.p.p., referitoare la înlocuirea arestării preventive, fiind posibilă și liberarea provizorie sub control judiciar, în măsura în care instanța constată că buna desfășurare a procesului penal nu este împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Instanța a admis că, în concret, fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu este lipsită de importanță, prin raportare la modalitatea în care se presupune rezonabil că inculpatul a acționat. Însă, a considera că o persoană acuzată de o faptă de o anumită gravitate trebuie arestată preventiv și menținută în această stare până la soluționarea fondului cauzei, este - în opinia instanței de fond - nepermis, fiind contrar legii.
Raportat la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, s-a arătata că gravitatea faptelor și limitele de pedeapsă prevăzute de lege nu pot constitui singurele temeiuri de apreciere asupra pericolului social pentru ordinea publică.
Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze nu numai la gravitatea faptelor ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia.
Sub acest aspect, din datele existente la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este perfect integrat în societate, având un domiciliu stabil în România, provine dintr-o familie organizată și este tatăl unui copil minor.
S-a apreciat că nici argumentul expus la momentul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, vizând rezonanța socială a faptei nu mai este de actualitate, aceasta diminuându-se cu trecerea timpului, astfel încât nu se mai poate susține că, în prezent, ordinea publică se simte efectiv amenințată, prin lăsarea în libertate a inculpatului.
De asemenea, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a constatat că, în cauză, nu rezultă date care să justifice temerea că, lăsat în libertate, inculpatul P. Ș. A., va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau date din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni.
În susținerea acestei aprecieri, instanța a reținut circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv acesta provine din familie organizată, beneficiind de sprijinul acesteia, nu au antecedente penale și are o situație materială bună.
În plus, s-a menționat că această cauză se află în etapa cercetării judecătorești, a fost audiat inculpatul, la dosar nu există decât un martor asistent ce urmează a fi audiat, astfel încât nu se poate susține că, prin punerea în libertate provizorie sub control judiciar, inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, în condițiile în care nu există date în acest sens.
În sens contrar, s-a apreciat că ar însemna ca astfel de persoane să fie menținute în stare de arest până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare, fără posibilitatea liberării în cursul cercetării judecătorești, aspect care ar face inutilă existența instituției liberării provizorii.
Având în vedere că datele dosarului nu relevă riscul ca inculpatul să se sustragă sau să influențeze negativ buna desfășurare a procesului penal, instanța de fond a considerat că scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, astfel cum prevăd dispozițiile art. 136 alin. 2 C.p.p., măsura liberării provizorii sub controlul strict al autorităților statului fiind aptă să ofere suficiente garanții pentru o buna desfășurare a procesului penal, în etapa judecății.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul București la data de 30.04.2013, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a II-a Penală în data de 02.05.2013, sub nr._ 12/a2 (_ ).
În motivele de recurs formulate, P. de pe lângă Tribunalul București a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, rejudecând, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, considerând că soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică, având în vedere că și la acest moment subzistă pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.
Astfel, s-a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin, iar pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din natura și gravitatea faptei comise, modalitatea de săvârșire a faptei, recrudescența comiterii acestui gen de infracțiuni și necesitatea adoptării unei reacții ferme a autorităților.
S-a mai arătat că durata arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil, iar referitor la liberarea provizorie a inculpatului s-a argumentat că aceasta nu ar fi oportună la acest moment, față de stadiul dosarului, inculpatul nefiind audiat, solicitându-se termen pe fondul cauzei, poziția procesuală a acestuia a fost una nesinceră, a încercat să distrugă probe importante și chiar le-a distrus parțial, din cauza distrugerii parțiale a cardului urmărirea penală fiind îngreunată. S-a mai arătat că unicul scop pentru care inculpatul s-a prezentat la organele de poliție ulterior începerii cercetărilor a fost acela de a recupera suma de 25.000 lei reținută de organele de anchetă.
S-a mai menționat că în cauză există date că în activitatea ilicită sunt implicate și alte persoane, fiind folosite clone ale aceluiași card pentru retragerea simultană în mod fraudulos a unor sume de bani din bancomate aflate în diferite orașe de pe teritoriul țării, existând riscul ca inculpatul să ia legătura cu aceștia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 385 indice 1 alin. 2, art. 385 indice 15 alin. 2 lit. d C.proc.pen. și art. 160 indice 9 C.proc.pen., dar și decizia nr. 17/2011 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385 indice 6 alin. 3 C.p.p., Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite nr. 17/2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 886 din_, pentru a se putea dispune liberarea provizorie este obligatoriu ca măsura arestării să fi fost legal luată, prelungită și menținută, iar temeiurile arestării să subziste la momentul analizei cererii de liberare, dispozițiile legale care reglementează liberarea provizorie trebuind corelate cu dispozițiile art. 139 alin. 1 din Codul de procedură penală, care vizează înlocuirea măsurii arestării atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, precum și cu cele ale art. 139 alin. 2 din același cod, care prevăd revocarea măsurii preventive atunci când, printre altele, nu mai există vreun temei care să justifice menținerea ei, în niciuna dintre cele două ipoteze anterior enunțate liberarea provizorie nefiind soluția legală.
De asemenea, dacă se apreciază că măsura arestării preventive a fost luată sau prelungită în mod legal, respectiv se mențin temeiurile avute în vedere la luarea/prelungirea măsurii arestării preventive, trebuie analizat dacă, așa cum prevede art. 136 alin. 2 C.p.p., scopul măsurii preventive, circumscris în dispozițiile art. 136 alin. 1 C.p.p. (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei), poate fi atins sau nu prin liberare provizorie sub control judiciar.
Această verificare se face prin raportare la criteriile prevăzute de art. 143 C.p.p. și art. 148 C.p.p., ce au condus instanța învestită cu soluționarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive la luarea față de inculpat a acestei măsuri de prevenție.
Or, procedând la verificarea aspectelor menționate anterior, Curtea constată - în dezacord cu instanța de fond - menținerea temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea/menținerea măsurii arestării preventive.
Astfel, Curtea reține că prin rechizitoriul nr. 49/P/2013 din data de 01.04.2013 întocmit de P. de pe lângă Tribunalul București s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului P. Ș. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că la data de 22.12.2012 ar fi pus în circulație un instrument de plată electronică falsificat pentru a efectua operațiuni de retragere numerar, în valoare de 25.000 de lei, de la un ATM aparținând Băncii Transilvania, situat în București, Calea Văcărești nr. 302.
Prin încheierea de ședință din data de 16.03.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013 s-a dispus admiterea în parte a propunerii formulate de P. de pe lângă Tribunalul București, și, în consecință, s-a luat față de inculpatul P. Ș. A. măsura arestării preventive pe o perioadă de 20 de zile, de la data de 16.03.2013 până la data de 04.04.2013, inclusiv, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. f C.proc.pen., dar și ale art. 136 C.proc.pen. pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive în cauză.
Totodată, la data de 03.04.2013 a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului în condițiile art. 300 indice 1 C.proc.pen., apreciindu-se că măsura arestării preventive este legală și temeinică și se impune menținerea acesteia în vederea bunei desfășurări a procesului penal, primul termen de judecată pe fondul cauzei fiind fixat la data de 29.04.2013, când s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
În cauză, în mod eronat instanța de fond a apreciat că nu subzistă temeiul de arestare prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f C.proc.pen., mai exact nu este îndeplinită condiția referitoare la existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului P. Ș. A. și, pe cale de consecință, s-ar impune liberarea provizorie a inculpatului, atâta timp cât în cauză nu au apărut elemente noi care să susțină o astfel de soluție.
Astfel, deși instanța de fond a reținut în cuprinsul încheierii recurate că inculpatul a fost audiat ( fila 4 din încheiere), Curtea constată că primul termen de judecată pe fondul cauzei a fost la data de 29.04.2013, când s-a procedat la verificarea regularității actului de sesizare, iar inculpatul a solicitat amânarea judecării cauzei în vederea acordării posibilității de discuta cu apărătorul său asupra unei eventuale cereri de judecare potrivit procedurii simplificate prevăzută de art. 320 indice 1 C.proc.pen, însă nu s-a procedat la nicio audiere a inculpatului de către instanța de fond în cursul cercetării judecătorești, ci doar la o audiere a acestuia cu privire la cererea de liberare provizorie formulată.
În plus, atitudinea inculpatului până în prezent a fost una oscilantă, atât cu privire la locul și ora la care a fost reținut în flagrant de către organele de poliție, cât și referitor la proveniența sumei de 25.000 de lei găsită asupra sa, cu privire la aceste aspecte atrăgându-i-se atenția la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă când inculpatul nu a putut oferi explicații plauzibile referitoare la contradicțiile existente între declarațiile date în cauză.
Cu titlu de exemplu, în data de 23.12.2012, inculpatul a declarat - cu privire la suma de 25.000 lei găsită asupra sa - că o parte din acești bani, și anume, echivalentul a 2000 de Euro, sunt ai lui, și a venit cu ei din Spania, efectuând schimbul valutar în Bîrlad, iar restul i-ar fi fost trimiși de părinții lui care lucrează în străinătate.
În data de 15.03.2013, audiat fiind de către organele de poliție, acesta a declarat că banii sunt ai lui, a venit cu ei din Anglia. În continuare a afirmat că s-a întâmplat să cumpere mașini pe care să le revândă, ultima astfel de tranzacție având ca obiect un Audi A4 pe care l-a cumpărat din Anglia și l-a vândut în Bîrlad la prețul de 4600 Euro, la sfârșitul lunii noiembrie 2012. A mai adăugat că o parte din banii găsiți asupra lui, echivalentul a 2000 de Euro, sunt bani primiți de la părinții săi, care lucrează în străinătate, și pe care i-a schimbat la momentul sosirii sale în București, în data de 21.12.2012. Se constată că ponderea deținută de banii primiți de la părinți, din suma de 25.000 de lei, este una mult mai mică potrivit declarației din 15.03.2013, față de declarația din 23.12.2012.
În fața instanței învestite cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, la termenul din 16.03.2013, inculpatul a declarat că o parte din banii găsiți asupra sa era reprezentată de echivalentul celor 4500 de Euro obținuți prin vânzarea autoturismului Audi A4 la sfârșitul lunii noiembrie, începutul lunii decembrie 2012, iar echivalentul a 1800 de Euro erau bani primiți de la părinții săi, trimiși prin Atlasib ( se observă că în fața organelor de urmărire penală inculpatul declarase în data de 15.03.2012 că venise cu toți banii din Anglia, iar în fața instanței a precizat că 1800 de Euro i-au fost trimiși de părinții săi din străinătate prin Atlasib).
Mai mult decât atât, Curtea reține reacția pe care inculpatul a avut-o la momentul la care a fost descoperit de organele de poliție – conform procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, act oficial care se bucură de prezumția de conformitate cu realitatea a celor menționate în cuprinsul său –, respectiv aceea de a se întoarce cu spatele la organele de poliție, a introduce cardul în gură și a încerca să-l rupă cu dinții, fiind necesar să îi fie smuls din gură. Așadar, inculpatul a conștientizat că datele care ar fi putut fi obținute în urma analizării benzii magnetice a cardului, erau de natură să-l incrimineze, element de fapt ce se coroborează cu celelalte mijloace de probă, consolidând convingerea unui observator obiectiv, că inculpatul a efectuat retrageri de numerar utilizând un card falsificat.
Inculpatul a contestat că ar fi introdus cardul în gură în scopul de a-l deteriora, dar faptul că banda magnetică a cardului era deteriorată, a constituit și motivul pentru care, în data de 23.12.2012, nu s-a reușit citirea datelor și informațiilor de pe aceasta prin utilizarea unui cititor electronic MSR120, ., fapt consemnat în procesul-verbal aflat la dosar.
Tot în defavoarea inculpatului Curtea reține și explicația pe care inculpatul a dat-o cu privire la modul în care a intrat în posesia cardului: i-ar fi fost eliberat de un magazin din Anglia. Afirmația sa este contrazisă de faptul, consemnat în procesul-verbal întocmit de organele de poliție în data de 03.01.2013, dar menționat și de Banca Transilvania, potrivit căruia acest card este emis de N. Bank of Ras Al-Khaimah ( RAKBank) din Emiratele Arabe Unite
Astfel, referitor la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a recurentului inculpat, se reține că deși nu se confundă cu pericolul social al faptelor bănuit comise, această formă de pericol concret pentru ordinea publică nu poate fi analizată și apreciată distinct de pericolul social – abstract dar, mai ales, concret – al faptei penale imputată infractorului.
Așadar, Curtea ține cont de gravitatea faptei pe care, potrivit indiciilor temeinice, acesta a comis-o: inculpatul a acționat cu premeditare, în timpul nopții, folosindu-se de un instrument de plată falsificat, a cărei confecționare constituie, ea însăși, infracțiune, producând într-un interval de nici 6 minute, un prejudiciu deosebit de ridicat.
De asemenea, Curtea reține îndrăzneala de care inculpatul a dat dovadă atunci când s-a prezentat la organele de poliție în vederea recuperării sumei de 25.000 lei pe care acestea au ridicat-o de la inculpat în data de 22.12.2012, ceea ce fundamentează convingerea instanței că inculpatul are disponibilitatea asumării unor riscuri mari pentru obținerea în mod ilicit a unor venituri.
Curtea mai reține, însă, și creșterea alarmantă a infracțiunilor de acest gen pe teritoriul României, de natură să aducă atingere încrederii populației în siguranța și protecția economiilor depuse în conturile deschise în sistemul bancar. În acest sens, nu pot fi nesocotite realitățile sociale, ordinea publică trebuind a fi înțeleasă și ca reacție a cetățenilor în raport de comiterea faptelor de natură penală, sentimentul de insecuritate creat în rândul opiniei publice că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității, sancționând prompt și eficient mai ales infracțiunile de aceste gen, recrudescente în societatea contemporană, din categoria cărora fac parte și cea imputată inculpatului.
Curtea constată că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită, modalitatea de comitere si prin reacția publicului la săvârșirea lor, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, pericolul pentru ordinea publică fiind suficient să existe chiar si numai în zona percepției societății asupra manierei în care autoritățile acționează pentru stoparea fenomenului infracțional, în scopul de a descuraja eventuale alte comportamente ilicite similare și în scopul de a restaura încrederea în actul de justiție.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, se reține în favoarea lui că are o vârstă tânără, un domiciliu stabil și familie organizată. Pe de altă parte însă, se reține în defavoarea acestuia că nu este la primul conflict cu legea penală, întrucât la data de 02.11.2010 inculpatului i-a fost aplicată o amendă administrativă în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria M. cu nr. 508/P/2009, pentru o faptă prevăzută de legea penală îndreptată împotriva patrimoniului, ceea ce arată că avertismentul primit și clemența de care a beneficiat nu au avut rolul de a-i corija comportamentul, ci a înțeles să reitereze adoptarea unei conduite ilicite.
Chiar dacă, în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii ( așa cum în mod repetat a reținut instanța de fond), Curtea reține că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar urmează a fi evaluată prin raportare nu doar la circumstanțele personale favorabile ale recurentului inculpat, ci și la cele nefavorabile, dar și la stadiul actual al procedurii, când nu s-a început nici măcar cercetarea judecătorească.
Opțiunea inculpatului în sensul aplicării sau nu a dispozițiilor art. 320 indice 1 C.proc.pen. nu a fost exprimată până la acest moment, și chiar dacă acesta va opta pentru recunoașterea vinovăției, revine instanței de fond sarcina de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea acestei proceduri, deci acest aspect nefiind un argument pentru a se dispune la acest moment punerea în libertate provizorie a inculpatului.
Pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpatului nu este disproporționată în raport de importanța și complexitatea cauzei, precum și de gravitatea faptei imputate, iar măsura privării de libertate se impune pentru buna desfășurare a procesului penal față de atitudinea necooperantă a inculpatului, așa cum a fost prezentată anterior.
Având în vedere cele reținute, Curtea constată că instanța de fond nu a pronunțat o soluție temeinică, așa încât - în baza art. 385 indice 15 pct. 2 lit. d C.p.p - va admite recursul formulat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii de ședință pronunțate de Tribunalul București Secția a II-a Penală la data de 29.04.2013 în dosarul nr._ 13, va casa încheierea recurată numai în ceea ce privește soluția referitoare la cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. Ș. A. și rejudecând în fond:
În baza art. 1608a alin. 6 C.proc.pen. va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. Ș. A..
În baza art. 192 alin. 2 C.proc.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 100 de lei.
Conform art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare aferente soluționării recursului declarat de P. de pe lângă de pe lângă Tribunalul București vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 indice 15 pct. 2 lit. d C.p.p admite recursul formulat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii de ședință pronunțate de Tribunalul București Secția a II-a Penală la data de 29.04.2013 în dosarul nr._ 13.
Casează încheierea recurată numai în ceea ce privește soluția referitoare la cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. Ș. A. și rejudecând în fond:
În baza art. 1608a alin. 6 C.proc.pen. respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. Ș. A..
În baza art. 192 alin. 2 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 100 de lei.
Conform art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare aferente soluționării recursului declarat de P. de pe lângă de pe lângă Tribunalul București rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. L. A. P. M. C. A. G.
GREFIER
A. M.
Jud. fond M. G. M.
Tribunalul București – Secția a II-a penală - Dosar nr._ 13
Tehn APM/Red.jud. APM/2ex/20.05.2013
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 115/2013. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 814/2013. Curtea de... → |
|---|
