Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 812/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 812/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-05-2013 în dosarul nr. 812/2013
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.812/R
Ședința publică din data de 02 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: M. R.
JUDECĂTOR: C. E. R.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de recurentul inculpat R. M. împotriva încheierii de ședință din data de 26.04.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat R. M. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat M. N. E. cu împuternicire avocațială nr._/02.05.2013 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, motivat de faptul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice în continuare privarea de libertate a inculpatului. Astfel, solicită să se aibă în vedere că privarea de libertate este o măsură excepțională, motivată de gravitatea faptelor comise de persoana făptuitorului. De asemenea, apreciază că nu au fost îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art.148 lit. f din Codul de procedură penală, neexistând probe la dosar din care să rezulte că odată lăsat în libertate, inculpatul ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică. Relevant este și faptul că urmărirea penală a fost finalizată, iar inculpatul nu ar influența buna desfășurare a procesului penal. Solicită să se aibă în vedere faptul că inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată Ț. M., însă cu intenția de a se apăra și nu a urmărit niciun moment să-i pună viața în pericol. Se mai arată de către apărare că nici din conținutul certificatului medico-legal nr.233/A1/41 din data de 06.02.2013 întocmit de SML Călărași pentru care partea vătămată a primit 15-16 zile de îngrijiri medicale, nu rezultă că în urma celor două lovituri primite, viața părții vătămate a fost pusă în pericol, neducând la instalarea vreunei infirmități fizice permanente. Se mai precizează că inculpatul a fost cel care, la primul conflict al altercației, a aplanat acest conflict, iar apoi s-a întors cu celălalt inculpat A. în același local pentru a-și recupera telefonul mobil și a luat acea lingură pentru a se apăra în eventualitatea unui atac din partea celor cu care anterior avusese această altercație. În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, solicită să se aibă în vedere vârsta acestuia (29 de ani) precum și faptul că se află într-o relație de concubinaj din care a rezultat un copil, fiind singurul întreținător al familiei. Față de aspectele precizate, solicită revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că raportat la intensitatea loviturilor aplicate părții vătămate, zona vizată, respectiv capul victimei, există suficiente indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptei de către inculpat, neavând relevanță numărul de zile de îngrijiri medicale. Solicită să se aibă în vedere necesitatea și oportunitatea menținerii inculpatului în stare de arest preventiv, având în vedere gravitatea faptei comise precum și pericolul pentru ordinea publică, sens în care apreciază că se impune respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său ales.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 26.04.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Penală a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive, formulată prin apărător de inculpatul R. M..
În baza art.300 indice 1 C.p.p., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului R. M., iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că, prin rechizitoriul din data de 25 aprilie 2013 emis în dosarul 34/P/2013, a fost trimis în judecată inculpatul R. M. (alături de inculpatul A. F. A.) primul pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 – 175 lit.i C.pen., pentru că, în noaptea de 13/14.01.2013, în loc public, cu intenție, acceptând posibilitatea morții victimei, i-a aplicat multiple și puternice lovituri cu corp contondent în cap numitului Ț. I. C., provocându-i duble fracturi craniene care au necesitat intervenție chirurgicală.
Față de inculpatul R. M. Tribunalul Călărași a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 29 de zile prin încheierea penală nr. 66 din 23 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._, judecătorul care a dispus această măsură apreciind căcă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C.pr.pen. dar și cele prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen.
În prezenta cauză, investit cu soluționarea fondului, tribunalul a avut de verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în cadrul procesual reglementat conform dispozițiilor art. 300 ind. 1 C.pr.pen., ocazie cu care a constatat că situația de fapt avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu a fost infirmată cu probe.
Concret, în ziua de 13 ianuarie 2013, în restaurantul . de pe raza loc. Belciugatele s-a organizat petrecerea de botez a fiului lui B. I. Ș., spre miezul nopții rămânând în local tatăl și câțiva invitați, între aceștia și grupul de clienți în care se afla și inculpatul R. M. izbucnind un scandal aplanat aparent de sosirea organelor de poliție.
După plecarea polițiștilor, inculpații s-au întors în restaurant și R. M. l-a lovit de mai multe ori în cap pe partea vătămată Ț. I. C., martorii declarând că loviturile erau atât de puternice încât au văzut zburând bucăți de lemn ( în acest timp inculpatul A. F. lovindu-l cu o sticlă în cap pe B. I. Ș.).
Ca și în timpul urmăririi penale și azi apărarea s-a axat pe minimalizarea agresiunii la care a fost supus partea vătămată Ț. I. C., ridiculizându-se obiectul vulnerant deși, din fotografiile judiciare anexate procesului verbal de cercetare la fața locului, rezultă că nu este vorba de un obiect de veselă ci de un obiect decorativ din lemn masiv și de dimensiuni apreciabile.
Îndepărtarea argumentelor cu care apărarea contestă existența temeiurilor inițiale se face și pe baza Raportului de primă expertiză medico-legală nr.233/A1/41 din 6 februarie 2013, care descrie mai multe leziuni craniene produse prin lovire cu corp dur, dar și în considerarea zonei vizate și a obiectului vulnerant folosit de inculpat.
Nu poate primi tribunalul nici scuza provocării și nici posibila exonerare pentru existența legitimei apărări, inculpatul și grupul lui revenind în spațiul ocupat de părțile vătămate pentru a continua scandalul.
Consideră că există în continuare probe și indicii care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat și că subzistă îndeplinite și cele două condiții prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen.
Împotriva încheierii penale a formulat recurs inculpatul R. M., cu motivarea că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Examinând încheierea în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu sub toate aspectele potrivit art. 385 ind. 6 al.3 C.p.p. Curtea constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Se solicită în motivarea recursului să se aibă în vedere faptul că inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată Ț. M., însă cu intenția de a se apăra și nu a urmărit niciun moment să-i pună viața în pericol. Se mai arată de către apărare că nici din conținutul certificatului medico-legal nr.233/A1/41 din data de 06.02.2013 întocmit de SML Călărași pentru care partea vătămată a primit 15-16 zile de îngrijiri medicale nu rezultă că în urma celor două lovituri primite viața părții vătămate a fost pusă în pericol, neducând la instalarea vreunei infirmități fizice permanente.
Din analiza susținerilor apărării Curtea constată că inculpatul nu contestă, în esență, existența indiciilor temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că a comis faptele reținute în sarcina sa, însă contestă încadrarea juridică dată faptei, de tentativă la omor calificat.
Inculpatul susține de asemenea că la dosarul cauzei nu există probe care să ateste că lăsat în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică; consideră că pericolul concret pentru ordinea publică s-a atenuat după luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, care a avut o atitudine cooperantă, nu are antecedente penale, are domiciliul stabil, avea un loc de muncă, astfel încât actele și lucrările dispuse de parchet pot fi efectuate cu inculpatul în libertate.
Curtea constată, contrar celor arătate de inculpat, că prima instanță a motivat în mod corespunzător atât îndeplinirea cumulativă a condițiilor prev. în art. 148 lit. f C.p.p. cât și necesitatea și oportunitatea prelungirii măsurii arestării preventive.
Astfel, Tribunalul a reținut în mod temeinic că mijloacele de probă administrate de la începerea urmăririi penale și până la data sesizării instanței cu prezenta cauză – declarația părții vătămate, declarațiile martorilor audiați în cauză și chiar declarațiile inculpatului, precum și înscrisurile aflate la dosarul cauzei și întocmite de organele de poliție - nu au modificat în nici o măsură presupunerea rezonabilă conform cu care inculpatul ar fi participat la comiterea actelor pentru care este cercetat, astfel că temeiurile care au stat la baza dispunerii măsurii arestării preventive nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Încadrarea juridică a faptei, respectiv întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, sunt chestiuni de fond ce urmează a fi stabilite după administrarea în totalitate a probatoriului, în această fază procesuală judecătorul având a analiza doar existența indiciilor temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală. Or, inculpatul însuși nu contestă actul material al lovirii părții vătămate cu un obiect contondent.
De asemenea, Tribunalul a reținut în mod corect că fapta săvârșită justifică aprecierea că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise de acesta, la împrejurările în care se presupune a fost săvârșită, ce denotă o atitudine agresivă din partea inculpatului, precum și la urmările produse, partea vătămată prezentând un traumatism cranio-cerebral.
Curtea apreciază că la acest moment procesual nu se poate ignora natura faptelor, care sunt de violență, urmările ce s-au produs deja, respectiv vătămarea sănătății unei persoane, împrejurările în care au fost comise faptele, modalitatea în care se presupune că a acționat inculpatul, în mod violent și anterior lovirii părții vătămate, astfel că este evident că există un risc sporit de reiterare a comportamentului infracțional, toate aceste elemente relevând pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpatului.
Curtea constată, în acord cu prima instanță, că menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 C.p.p., impunându-se pentru o bună desfășurare a procesului penal, și că aceasta nu a depășit o durată rezonabilă până la acest momentinculpatul fiind arestat la data de 02.04.2013; de asemenea se constată că organele judiciare nu au stat în pasivitate ci au administrat probe după luarea măsurii arestării preventive, dispunând trimiterea în judecată a inculpatului, iar menținerea în continuare a măsurii arestării preventive este necesară pentru desfășurarea cercetării judecătorești, care nu a început la acest moment procesual.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, care solicită să se aibă în vedere vârsta sa (29 de ani) precum și faptul că se află într-o relație de concubinaj din care a rezultat un copil, fiind singurul întreținător al familiei, Curtea apreciază că nu sunt elemente care să justifice, în sine, punerea în libertate a inculpatului, raportat la gravitatea faptelor în concret.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat R. M. împotriva încheierii din data de 26.04.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Penală.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat, acesta aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unei căi nefondate de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art.385/15 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat R. M. împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 26.04.2013 a Tribunalului Călărași.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p. obligă recurentul-inculpat la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. C. R. M. E. R. C.
GREFIER
D. C. R.
Red.RM
Ex.2/27.05.2013
Tribunalul Călărași Secția Penală
Jud. R. R.
| ← Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 115/2013. Curtea de... → |
|---|
