Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 237/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 237/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 237/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 237/F
Ședința publică din data de 24 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C-T. C.
GREFIER – M. G.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol, soluționarea cererii de conversiune a pedepsei, formulată de petentul condamnat L. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul L. M. în stare de arest și asistat de avocat H. A. desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/2013 depusă la fila 6 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea constată că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și acordă cuvântul în dezbaterea cererii.
Apărătorul petentul condamnat L. M. solicită admiterea cererii și a se dispune conversiunea pedepsei din detențiunea pe viață aplicată de o instanță germană, respectiv Tribunalul Frankenthal, în pedeapsa prevăzută în legea penală română, pedeapsa închisorii, pentru infracțiunea prevăzută de instigare la omor calificat, prev. de art. 25 rap. la art. 174 Cod penal. Arată că înțelege să invoce în acest sens decizia în interesul legii nr. 23 din 12.20.2009 în care se face referire la situația în care durata pedepsei aplicată prin hotărârea străină este incompatibilă cu legislația română putând opera în acest caz conversiunea pedepsei. De asemenea, arată că cererea se circumscrie cazului de contestație la executare prav.la art. 461 lit. c Cod procedură penală și solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și depusă la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt îndeplinite cerințele art. 159 din legea 302/2004 privind conversiunea condamnării, urmând a admite cererea și a dispune schimbarea condamnării din pedeapsa recunoscută prin sentința nr. 380/16.11.2010 a Curții de Apel în pedeapsa maximă prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod penal cu reținerea art. 25 și totodată, deducerea din pedeapsă a perioadei care a fost executată, menținând starea de arest.
Petentul condamnat având ultimul cuvânt solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată. Arată că a fost condamnat în Germania la o pedeapsă pe viață pentru infracțiunea de instigare la omor, a solicitat să fie transferat pentru executarea pedepsei în România aproape de familie, s-a realizat transferul și la realizarea transferului nu s-a făcut decât recunoașterea pedepsei în scopul realizării transferului, s-a recunoscut încadrarea după legislația română în funcție de art. 25 rap.la art. 174 Cod penal cu încadrarea pedepsei de la 10 la 20 de ani. Ulterior, rămăsese să solicite conversiunea pedepsie și să se reașeze după legislația română.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 25.01.2013 și înregistrată pe rolul Tribunalului D. la 28.01.2013, sub nr._, condamnatul L. M., deținut în Penitenciarul C., a solicitat conversiunea pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii, în conformitate cu dispozițiile art.159, fost 146, din Legea nr.302/2004 și Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că hotărârea pronunțată de Tribunalul Frankenthal, prin care a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață, pentru instigare la omor, a fost recunoscută prin sentința penală nr.380/F/ din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, fiind dispus transferul său pentru executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din România.
Condamnatul a mai precizat că faptele pentru care a fost condamnat realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de instigare la omor, prevăzută de art.25 raportat la art.174 alin.l Cp., pedepsite de legea penală română cu închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi. Astfel, înlăturarea incompatibilității între felul sau durata pedepsei privative de libertate aplicate prin hotărârea de condamnare și legislația statului de executare, adaptarea pedepsei este prevăzută atât de Convenția Europeană asupra transferului persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 mar 1983 în decizia cadru nr.2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 27.11.2008, cât și de Legea nr.302/2004, art.159, fost 146.
Ori, în speță, condamnatul a arătat că pedeapsa aplicată de instanța străină depășește limita maximă specială prevăzută de legea penală română pentru faptele care au atras condamnarea, fiind incidente dispozițiile art.159, fost 146 din Legea 302/2004.
Prin sentința penală nr.162 din data de 10.04.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ cererea condamnatului L. M. a fost calificată ca fiind contestație la executate formulată în baza art.461 lit.c Cod procedură penală raportat la art.159 din Legea nr.302/2004 privind Cooperarea judiciară internațională în materie penală-republicată.
În baza art.42 Cod procedură penală a fost declinată competența de soluționare a cauzei la Curtea de Apel București.
Analizând cererea condamnatului și dispozițiile legale, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.380/F din_ pronunțată de Curtea de Apel București a fost admisă sesizarea Parchetului, privind recunoașterea și punerea în executare a hotărârii penale pronunțate în dosarul nr. 5120 Js_/05.1 Ks de Tribunalul Frankenthal, în cadrul procedurii de soluționare a cererii de transferare într-un penitenciar din România a numitului L. M. formulată de autoritățile judiciare din Republica Federală Germania.
A fost recunoscută hotărârea penală pronunțată în dosarul nr. 5120 Js_/05.1 Ks a Tribunalului Frankenthal, prin care L. M. a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață.
S-a computat detenția de la 28.05.2007 la zi.
S-a dispus transferul persoanei condamnate L. M. pentru executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din România.
Din examinarea informațiilor și a documentelor comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin hotărârea penală pronunțată în dosarul nr.5120 Js_/05.1 Ks de Tribunalul Frankenthal, numitul M. L. a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la omor prevăzută de art.26 și 211 din Codul penal german.
S-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.129 din Legea 302/2004, în sensul că la data primirii cererii de transfer, condamnatul mai avea de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, există consimțământul acestuia la transfer și este îndeplinită condiția dublei incriminări în sensul că fapta care a atras condamnarea constituie infracțiune și potrivit legii penale române, fiind încadrată la infracțiunea prev.de art.25 rap. la art.174 alin.1 Cod penal, conform certificatului de legislație aplicabilă în cauză.
Examinând cererea de conversiune a condamnării, Curtea constată că prin sentința penală mai sus menționată, instanța română s-a pronunțat cu privire la continuarea executării pedepsei de către condamnat într-un penitenciar din România, transferul efectiv fiind efectuat la data de 07.06.2011.
Potrivit art.158 din Legea 302/2004, în cazul în care statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie să respecte felul și durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare.
În aceste condiții, Curtea nu mai poate modifica pedeapsa, în condițiile art. 157 din Legea 302/2004, deoarece instanța română a optat deja asupra continuării executării pedepsei prin sentința nr. 380/F din_, care este definitivă și se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind pusă în executare.
Este de subliniat faptul că în procedura de recunoaștere a hotărârii penale pronunțate în dosarul nr. 5120 Js_/05.1 Ks de Tribunalul Frankenthal, autoritățile germane au comunicat că Republica Federală Germania, prin declarația formulată în baza dreptului acordat de art.3 alin.3 din Convenția de la Strasbourg, a exclus procedura modificării pedepsei prevăzute de art.9 alin.1 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate. De asemenea, având în vedere rezerva formulată de statul german față de dispozițiile art. 12 din Convenția menționată anterior, în eventualitatea acordării unei măsuri de clemență, se va proceda la consultarea autorității germane competente.
Prin urmare, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea de conversiune a pedepsei și va obliga petentul la 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat . În baza art. 192 al. 2 din Codul de procedură penală, va obliga petentul la 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată cererea de conversiune a pedepsei, formulată de petentul condamnat L. M..
Obligă petentul la 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerul Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 24 mai 2013.
PREȘEDINTE,
L. C- tin C. GREFIER,
M. G.
Red.L.C.C.
Dact.EA-2ex/04.06.2013
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 785/2012. Curtea... | Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
