Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 2057/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 2057/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-10-2012 în dosarul nr. 2057/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ

Dosar nr._

(_ )

Decizia penală nr. 2057 R

Ședința publică din: 25 octombrie 2012

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: F. B. V.

JUDECĂTOR: D. M.

JUDECĂTOR: A. E. B.

GREFIER: R. S.

Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală – a fost reprezentat de doamna procuror E. S. L..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, împotriva încheierii de ședință din data de 18.10.2012, pronunțată de către Tribunalul București – Secția a II a penală, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat C. M. E. personal si asistat de avocat ales B., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 28.09.2012 emisă de Baroul București si avocat din oficiu M. M., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 25.10.2012 emisă de Baroul București.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se prezintă apărătorul din oficiu M. M., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 25.10.2012, desemnată pentru intimatul inculpat C. M. E., care solicita instanței să ia act de încetarea mandatului sau prin prezentarea apărătorului ales.

Curtea acordă onorariu parțial apărătorului din oficiu desemnat pentru intimatul inculpat C. M. E. in cuantum de 25 lei, acesta urmând a fi suportat in fondurile Ministerului Justiției.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință nr. încheierii de ședință din data de 18.10.2012, pronunțată de către Tribunalul București – Secția a II a penală, în dosarul nr._ si rejudecând solicită respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar apreciind hotărârea pronunțată ca fiind netemeinică sub aspectul soluției de admitere a cererii de liberare sub control judiciar.

Totodată, solicită a se avea în vedere faptul că prezenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar a fost formulată la câteva zile după prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, măsură menținută de către Curtea de Apel București – Secția I a penală.

De asemenea, arată că în cauză nu există nici un element de noutate care să fi dus la schimbarea temeiurilor ce au fost avute în vedere la momentul arestării preventive a inculpatului.

Cu privire la hotărârile anterioare ale instanțelor privind menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului apreciază că acestea nu pot fi ignorate .

Pe de altă parte apreciază încheierii de ședință din data de 18.10.2012, pronunțată de către Tribunalul București – Secția a II a penală, în dosarul nr._ ca fiind netemeinică sub aspectul faptului că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere gravitatea faptelor comise, activitatea infracțională elaborată a inculpatului precum si faptul că în cauză există riscul ca lăsat in libertate inculpatul să reia activitatea infracțional, întemeindu-și această afirmație pe faptul că inculpatul a declarat că la un moment dar și-a întrerupt activitatea infracțională după care și-a reluat această activitate chiar și după intervenția organelor statului.

Apărătorul ales al intimatului inculpat C. M. E. solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care nu face altceva decât să antameze fondul cauzei.

Totodată, arată că la acest moment ne aflăm încă sub imperiul dispozițiilor art.160 din Codul de procedură penală, astfel încât la acest moment se impune a se analiza dacă lăsarea în libertate a inculpatului ar zădărnici aflarea adevărului, apreciind că la acest moment nu există riscul ca inculpatul să influențeze martori sau experți din prezenta cauză .

De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a înțeles gravitatea faptelor comise .

Reprezentantul Ministerului Public solicită a se avea in vedere declarațiile inculpatului aflate in vol. II al dosarului de urmărire penală.

Intimatului inculpat C. M. E., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului penal de față

Prin încheierea de ședință din data de 18.10.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a Penală în dosarul nr._ s-a dispus în baza art. 160 ind. 1 rap. la art. 160 ind. 2 alin. 1 și 2 și art. 160 ind. 8a pct. 2 C.p.p. admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. E. M. (MAP nr. 197/UP/26.07.2012), și în consecință:

S-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia de sub puterea MAP emis de Tribunalul București - Secția I Penală la data de 26.07.2012.

În baza art. 160² pct. 3 C.p.p. pe timpul liberării provizorii sub control judiciar inculpatul este obligat să respecte următoarele:

- să nu depășească limita teritorială a țării decât în condițiile stabilite de Tribunalul București;

- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la secția de poliție aferentă domiciliului său pentru a fi inclus în programul de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului București;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

- să nu se apropie de coinculpații D. Nicușor, S. C. V., Năipeanu E. - M., P. N., G. V. A., N. D., G. S. A., B. M., M. B., A. S., R. V., P. V., I. F., C. V., Marataș N., V. S., R. M., F. Ș. – G., C. M. S., Galavotti L., S. B. F., S. S. și I. I., de membrii familiei acestora, să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

S-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce-i revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului C. E. M. (dacă nu este arestat în altă cauză).

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 13.09.2012 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a Penală sub nr._ cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de apărătorul ales al inculpatului C. E. M., prin care acesta a solicitat punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar.

În motivarea cererii, s-a arătat - în esență - că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru admiterea ei, atât în ceea ce privește admisibilitatea în principiu, cât și în ceea ce privește temeinicia.

Astfel, s-a arătat că față de inculpat a fost pusă în mișcare acțiunea penală și că niciuna dintre presupusele infracțiuni a fi fost comise de acesta nu este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, inculpatul având o atitudine procesuală corectă, reținându-se în referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive că inculpatul a avut un comportament sincer.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 160² și urm. din C.p.p.

La dosar a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 7/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală.

În conformitate cu dispozițiile art. 160 indice 7 alin. 2 C.p.p., inculpatul C. E. M. a arătat că își însușește cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de apărătorul său ales, respectiv a fost ascultat de către instanță conform art. 160indice 8a alin. 1 C.p.p.

Analizând declarația dată astăzi în fața instanței și materialul de urmărire penală din dosarul nr. 7/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, Tribunalul s-au reținut în fapt și în drept următoarele:

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la data de 25.07.2012, pronunțată în dosarul nr._/3/2012, Tribunalul București a dispus arestarea preventivă a inculpaților S. S., C. T., P. V., I. F., C. V., Marataș N., R. M., D. Nicușor, C. M. S., Galavotti L., F. Ș. - G., V. S., și S. B. F., pe o perioadă de 29 de zile de la data încarcerării, iar pentru inculpații T. A. M. și C. E. M., pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 26.07.2012 până la data de 23.08.2012 inclusiv, măsură ce a fost prelungită succesiv până la data de 22.10.2012, inclusiv. S-a reținut de către instanță că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul C. E. M. se află în situația prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p. deoarece acesta a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dat de modalitatea de comitere a infracțiunilor care este una laborioasă, transfrontalieră, învinuiții și inculpații lucrând pe paliere bine determinate, cu atribuții concrete, inculpatul C. E. M. fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- evaziune fiscală constând în omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate și evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale, fapte prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin 2 C.p.;

- spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. a și b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin 2 C.p., toate în concurs real și ideal, prevăzută de art. 33 lit. a și b C.p.

Instanța a reținut în ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului C. E. M. că indiciile temeinice au rezultat din notele de redare a înregistrărilor telefonice care conturează ansamblul grupului infracțional, din înscrisurile și din declarația acestuia vol. 2 DUP, în care acesta arată că este asociat al . împreună cu numitul G. C.. Mai arată inculpatul C. că . este deținută în acte de D. Arsinia soacra lui. Așa cum a rezultat din actele cauzei, aceste două societăți au fost interpuse pe circuitul comercial al mărfurilor tranzacționate de firmele lui S. S.. Inculpatul C. E. M. a recunoscut în declarație că a acceptat propunerea unui anume V. de a cumpărat diverse mărfuri de la . SRL, ., pe care ulterior le-a facturat mai departe ., deținută de inculpatul S. S., în prezent cesionate către cetățeni tunisieni, și către ., administrată de P. V., finul inculpatului S. S.. Inculpatul C. a declarat că a achiziționat și facturat materiale de construcții și sanitare, precum și facturi pe care atesta în mod nelegal cumpărarea de mărfuri, pe care ulterior le refactura către . și .. Inculpatul C. a arătat că facturile îi erau aduse pentru a fi semnate, atât cele de achiziție, cât și cele de refacturare, care erau semnate de inculpatul S.. Ulterior, în urma unui control al organelor fiscale, inculpatul C. a fost de acord să cesioneze societatea către două persoane necunoscute, fapt realizat fără vreun demers din partea sa. Inculpatul C. a mai arătat că ulterior a reluat activitatea la cererea numitului V., facturând fictiv mărfuri în numele ., ., . SRL către ., . și ., .. De asemenea, inculpatul Cibileanu a controlat ., care a fost folosită în activități de aceeași natură, scopul fiind asigurarea de intrări fictive de mărfuri pe .. Acesta a mai arătat că niciodată nu a efectuat livrări de mărfuri intracomunitare și nici exporturi. În contextul notelor de redare a convorbirilor telefonice și a celorlalte probe aflate la dosar există indicii temeinice că aceste cumpărări și revânzări de mărfuri s-a făcut în scopul sustragerii societăților deținute de S. S. și apropiaților acestuia de la plata taxelor și impozitelor către stat, fiind evident că doar în acest scop s-a apelat la societăți comerciale fictive interpuse intenționat pe fluxul comercial al mărfurilor. În plus, a rezultat fără dubiu că inculpatul C. s-a pus cu totul la dispoziția grupului infracțional, asumându-și toate consecințele faptelor sale săvârșite în beneficiul grupului.

Instanța a reținut că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile în legătură cu săvârșirea cărora este cercetat inculpatul fiind închisoarea mai mare de patru ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.

Față de dispozițiile art. 160 indice 8 C.p.p., în această cauză cererea de liberare provizorie sub control judiciar este obiectiv admisibilă, persoana care a formulat-o este dintre cele cărora legea le conferă beneficiul acesteia (art. 160⁶ C.p.p.), iar cererea are pertinență funcțională întrucât poate conduce la satisfacerea intereselor părții care a formulat-o. Prin urmare, toate cerințele legale care creează limitele admisibilității, prevăzute de art. 160⁶, art. 160⁷ și art. 160 ind. 2 alin. 1 C.p.p., sunt îndeplinite, motiv pentru care tribunalul a constatat admisibilitatea în principiu a acesteia.

Potrivit art. 160² alin. 2 C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni (...). De asemenea, liberarea provizorie fiind o măsură preventivă trebuie să asigure scopul instituit de legiuitor la luarea acestora, potrivit art. 136 alin. 1 C.p.p., și anume pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea (...) inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată (...).

Din analiza dispozițiilor art. 160 indice 2 alin. 2 C.p.p, rezultă că liberarea provizorie este o măsură facultativă, așa cum rezultă din sintagma se poate acorda, beneficiul liberării provizorii nefiind un drept al inculpatului.

Instanța a constatat că din coroborarea textelor legale care reglementează măsura arestării preventive și, respectiv, liberarea provizorie sub control judiciar, rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar presupune, prin ipoteză, menținerea temeiurilor arestării preventive. Ca atare, judecarea fondului unei asemenea cereri nu impune reexaminarea existenței sau inexistenței probelor sau indiciilor temeinice de vinovăție a inculpatului (în sensul art. 143 C.p.p.) și nici a justificării incidenței cazului prevăzut de art. 148 C.p.p. pe care s-a întemeiat arestarea preventivă.

De asemenea, instanța a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, între altele, atunci când, soluționând cererea potrivit art. 160ind. 8aC.p.p., constată că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Prin urmare, această normă, prevăzută în art. 160 indice 2 alin. 2 C.p.p., nu conține o enumerare limitativă a cazurilor în care nu se poate acorda liberarea provizorie, ci se instituie în mod imperativ interdicția acordării liberării provizorii în cele două cazuri menționate, dar fără ca prin aceasta să se îngrădească posibilitatea acordată instanței prin alin. 1, de a respinge cererea de liberare provizorie pentru motive care nu se circumscriu neapărat cazurilor din alin. 2 și care deci rămân la aprecierea sa, în funcție de datele concrete ale fiecărei spețe.

Din analiza succintă a materialului probator administrat a rezultat că inculpatul C. E. M. a participat la săvârșirea faptelor pentru care este în prezent cercetat.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale, tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a participat la comiterea faptelor pentru care este în prezent cercetat.

În prezenta cauză, Tribunalul a constatat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. E. M. este întemeiată.

Referindu-se la condițiile liberării provizorii sub control judiciar, disp art. 160 ind. 2 C.p.p. statuează în alin. 1 ca aceasta se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar în alin. 2 faptul că liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi acordată în situația existenței de date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedică pe învinuit ori inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau ca acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte fapte similare.

Pentru a se stabili dacă se impune sau nu continuarea judecății cu inculpatul în stare de arest preventiv ori este recomandată punerea in libertate a acestuia, sub rezerva unor garanții care să asigure buna desfășurare a procesului în continuare (situație pe care prevederile art. 160 ind. 2 o permit) tribunalul trebuie sa aibă în vedere și art. 11 alin. 2 din Constituția României, tratatele ratificate de Parlament, care conform legii fac parte din dreptul intern, obligându-se cu prioritate în caz de neconcordanță, (art. 20 alin. 2 din Constituție) cu excepția situațiilor în care reglementările interne sunt mai favorabile. Dispozițiile CEDO sunt direct aplicabile în România, convenția fiind ratificată de țara noastră prin Legea nr. 30/1994.

Art. 5 paragraful 3 din CEDO garantează dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi pus în liberate în cursul judecății sub rezerva unor garanții care să asigure că persoana se va prezenta la audiere.

Regula este ca judecarea inculpatului să se realizeze în stare de liberate, iar excepția este privarea de liberate. Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, iar arestarea preventivă a persoanei este permisă numai în cazurile și procedura prevăzută de lege (art. 23 din Constituția României).

Un alt principiu al procesului penal de care trebuie să se țină seama inclusiv atunci când se pune în discuție măsura arestării preventive este acela potrivit căruia orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.

În legătură cu aplicarea art. 5 paragraful 3 din CEDO a statuat în mai multe decizii (a se vedea Stogmuler, Matznetter, Can și B contra Austriei, Letelier contra Franței, T. contra Austriei) că autoritățile juridice naționale sunt competente să cerceteze toate circumstanțele de natură să se admită sau să se înlăture existența unei veritabile exigențe de interes public care să justifice o derogare de la regula respectării libertății individuale, însă pericolul că inculpatul s-ar sustrage de la judecată nu poate fi dedus numai pe baza gravități sancțiunilor penale aplicabile acestuia pentru fapta ce face obiectul cauzei.

Jurisdicțiile naționale nu trebuie să examineze de o manieră pur abstractă necesitatea de a prelungi privarea de libertate, limitându-se să se ia in considerare doar gravitatea infracțiunilor.

Pentru a aprecia astfel, instanța a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul a avut anterior o conduita conforma cu normele de conviețuire socială, conform caracterizărilor depuse la dosar, are un domiciliu stabil pe teritoriul României, faptul că durata arestului preventiv efectuat pînă în prezent la acest moment a însemnat cu siguranță un avertisment suficient cu privire la conduita pe care trebuie să o adopte pe parcursul procesului penal.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală Tribunalul a apreciat că la acest moment nu mai există date care să justifice temerea că incupatul C. E. M. va săvârși o nouă infracțiune dacă ar fi pus în libertate. Instanța a avut în vedere și atitudinea procesuală a inculpatului, acesta înțelegând să dea declarații în detaliu cu privire la faptele în legătură cu care este cercetat, adoptând o poziție sinceră.

Totodată nu există date din care să rezulte că odată lăsat în libertate, inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, sau prin alterarea ori distrugerea altor mijloace de probă.

Temerea că inculpatul ar putea să săvârșească alte fapte prevăzute de legea penală sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, alterarea sau distrugerea altor mijloace de probă, nu trebuie să aibă un caracter abstract ci trebuie să rezulte din date concrete cu privire la persoana inculpatului.

Practica CEDO a statuat că simpla invocare de către instanță a motivelor generale pentru ca o persoană poate fi lipsită de libertate (cum sunt: necesitatea conservări probelor, împiedicarea exercitării de presiuni asupra martorilor sau o posibilă înțelegere frauduloasă între inculpați sau complici, sau pentru a proteja ordinea publică în cazul infracțiunilor cu puternic ecou în rândul comunității, necesitatea de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni sau de a împiedica fuga inculpatului), nu are caracterul unor motive pertinente și suficiente ( cauza Jablonski contra Poloniei, hotărârea din 21.12.2000).

Cu atât mai mult cu cât CEDO a statuat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracater excepțional, starea de libertate fiind starea normală a desfășurării procesului penal și nici continuarea detenției nu poate să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate (cauza Letellier contra Franței ho.l din 26.06._).

Detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată, continuarea detenției nu ar putea să servească pentru a anticipa o pedeasă privativă de libertate (cauza Letellier contra Franței ho.l din 26.06._). În această cauză instanța comunitară a mai statuat asupra motivelor ce vizează riscul presiunii asupra martorilor, riscul sustragerii inculpatului și insuficiența unui control judiciar. Astfel, relativ la riscul presiunii asupra martorilor (la care se adaugă, ratione legis, părțile și experții), Curtea Europeană a statuat că un asemenea risc trebuie evaluat în concret, astfel încât să se constate dacă acesta s-a atenuat sau chiar a dispărut. Referitor la riscul de fugă a inculpatului, aceeași instanță a declarat că un atare risc nu poate fi apreciat doar pe baza gravității pedepsei la care se expune persoana cercetată ci trebuie analizat în funcție de ansamblul de elemente suplimentare pertinente proprii, astfel încât fie să i se confirme existența, fie să facă atât de redus încât să nu mai poată justifica o detenție preventivă. La aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Tribunalul a avut în vedere datele care țin de caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile cu familia. Or în speța de față, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, se bucură de o bună reputație în societate, s-a prezentat la organele de urmărire penală ori de câte a fost chemat, conduită pe care dorește să o păstreze și pe viitor astfel cum acesta a declarat în fața instanței.

Prin raportare la aceste considerente nu se justifică temerea că inculpatul ar putea să săvârșească alte infracțini sau să afecteze desfășurarea procesului penal.

Ori, tribunalul a apreciat că, față de considerentele anterior menționate, văzând mijloacele de probă administrate în cauză până la acest moment, situațiile de fapt, coroborat cu dispozițiile interne și internaționale aplicabile în cauză și la care s-a făcut referire, în condițiile în care instituția liberării provizorii sub control judiciar permite și obligă la dispunerea unor garanții procesuale care să permită buna desfășurare pe mai departe a procesului inclusiv obligația pentru inculpat de a nu intra în legătura cu părți, ori cu martori prin a căror eventuală influențare să se zădărnicească aflarea adevărului, cererea inculpatului, admisă in principiu, este întemeiată.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –DIICOT, criticând-o pentru netemeinicie.

Analizând încheierea atacată, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul Ministerului Public este întemeiat, urmând să-l admită, să caseze încheierea recurată și pe fond să respingă ca nefondată cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul C. M. E., pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 160¹ C.p.p., în tot cursul procesului penal inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.

Conform dispozițiilor art. 160² alin. 1 C.p.p., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

Potrivit art. 160² alin. 2 C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte .

Astfel liberarea provizorie sub control judiciar presupune prin ipoteza menținerea temeiurilor ce au fost avute in vedere la arestarea preventiva si care încă subzista la momentul de fata.

Astfel, în cauză există probe și indicii temeinice, în sensul art.143 Cpp, că inculpatul C. M. E. a săvârșit faptele de care este acuzat, respectiv aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003; evaziune fiscală constând în omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate și evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale, fapte prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin 2 C.p.; spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. a și b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin 2 C.p., toate în concurs real și ideal, prevăzută de art. 33 lit. a și b C.p.

Curtea reține existența acestor indicii temeinice din actele de urmărire penală administrate până în prezent. Astfel, participarea inculpatului la săvârșirea faptelor rezultă din notele de redare a înregistrărilor telefonice care conturează ansamblul grupului infracțional, din înscrisurile și din declarația acestuia vol. 2 DUP, în care acesta arată că este asociat al . împreună cu numitul G. C.. Totodată, inculpatul C. a arătat că . este deținută în acte de D. Arsinia soacra lui.

Așa cum a rezultat din actele cauzei, aceste două societăți au fost interpuse pe circuitul comercial al mărfurilor tranzacționate de firmele lui S. S.. Inculpatul C. E. M. a recunoscut în declarație că a acceptat propunerea unui anume V. de a cumpărat diverse mărfuri de la . SRL, ., pe care ulterior le-a facturat mai departe ., deținută de inculpatul S. S., în prezent cesionate către cetățeni tunisieni, și către ., administrată de P. V., finul inculpatului S. S.. Inculpatul C. a mai declarat că a achiziționat și facturat materiale de construcții și sanitare, precum și facturi pe care atesta în mod nelegal cumpărarea de mărfuri, pe care ulterior le refactura către . și ..

De asemenea, inculpatul C. a arătat că facturile îi erau aduse pentru a fi semnate, atât cele de achiziție, cât și cele de refacturare, care erau semnate de inculpatul S.. Ulterior, în urma unui control al organelor fiscale, inculpatul C. a fost de acord să cesioneze societatea către două persoane necunoscute, fapt realizat fără vreun demers din partea sa. Inculpatul C. a mai arătat că ulterior a reluat activitatea la cererea numitului V., facturând fictiv mărfuri în numele ., ., . SRL către ., . și ., .. De asemenea, inculpatul Cibileanu a controlat ., care a fost folosită în activități de aceeași natură, scopul fiind asigurarea de intrări fictive de mărfuri pe .. Acesta a mai arătat că niciodată nu a efectuat livrări de mărfuri intracomunitare și nici exporturi. În contextul notelor de redare a convorbirilor telefonice și a celorlalte probe aflate la dosar există indicii temeinice că aceste cumpărări și revânzări de mărfuri s-a făcut în scopul sustragerii societăților deținute de S. S. și apropiaților acestuia de la plata taxelor și impozitelor către stat, fiind evident că doar în acest scop s-a apelat la societăți comerciale fictive interpuse intenționat pe fluxul comercial al mărfurilor.

Curtea apreciază că în continuare sunt îndeplinite și cerințele art.148 al.1 lit.f Cpp, în sensul că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului C. M. E. prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, inculpatul este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni economice grave, pentru care pedeapsa este închisoarea de peste 4 ani.

Pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului C. M. E. decurge din modalitatea de săvârșire a infracțiunilor de care este acuzat, acționând organizat, împreună cu alți inculpați în cauză, colaborând pe mai multe paliere pentru asigurarea reușitei activităților infracționale.

În acest mod, inculpatul C. M. E., alături de ceilalți inculpați, au prejudiciat bugetul central consolidat cu sume mari de bani.

Curtea mai instanța reține că inculpatul a acționat o perioadă mare de timp, săvârșind infracțiuni de evaziune fiscală, dar și spălare de bani, obținând venituri însemnate din desfășurarea activității, fără a se opri până la intervenția organelor de urmărire penală. Analizând actele de urmărire penală, instanța apreciază că obținerea de venituri prin prejudicierea bugetului general consolidat reprezenta un adevărat mod de viață pentru cei inculpat, acesta acționând constant în acest mod, dovedind perseverență infracțională.

Prin urmare, instanța apreciază că există riscul crescut ca inculpatul C. M. E. să săvârșească și alte infracțiuni de evaziune fiscală și spălare de bani, ori alte infracțiuni economice, pentru a obține venituri, lăsarea sa în libertate prezentând pericol concret și sub acest aspect.

În același sens, Curtea constată că prima instanță a motivat succint soluția de admitere a cererii de liberarea provizorie sub control judiciar, referindu-se la datele care țin de caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile cu familia. A mai reținut prima instanță în speța de față, că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, se bucură de o bună reputație în societate, s-a prezentat la organele de urmărire penală ori de câte a fost chemat, conduită pe care dorește să o păstreze și pe viitor astfel cum acesta a declarat în fața instanței. De asemenea, prima instanță a invocat o . hotărâri CEDO, reținând aprecieri cu caracter general, referitoare la regula cercetării în stare de libertate a celui acuzat de săvârșirea unor infracțiuni.

Curtea apreciază că împrejurările reținute de prima instanță, referitoare la lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul este căsătorit, și s-ar bucura de o bună reputație în societate (apreciere vagă, nemotivată, deoarece prima instanță nu a indicat din ce împrejurări a tras concluzia că inculpatul se bucură de o astfel de reputație), nu sunt suficiente în cauză să justifice lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere considerentele anterioare, în primul rând determinare infracțională a inculpatului.

Totodată, Curtea reține că inculpatul a avut o contribuție importantă la săvârșirea infracțiunilor, acționând constant pentru atingerea scopului infracțional, ori de câte ori i s-a solicitat aceasta de alți membri ai grupului, mai cu seamă de inculpatul S. S..

Curtea apreciază că în cauză măsura arestării preventive luată față de inculpat este justificată și este proporțională și cu scopul urmărit, respectiv protejarea comunității împotriva unor astfel de infracțiuni grave, evaziune fiscală săvârșită de un grup organizat în acest scop, urmată de spălarea de bani. În acest sens, instanța reține că prin activitățile infracționale desfășurate inculpatul C. M. E., alături de ceilalți inculpați, au prejudiciat un număr nedeterminat de persoane, diminuând bugetul comunității într-o perioadă foarte grea din punct de vedere economic, animați de dorința de a realiza câștiguri materiale ilicite; după cum s-a arătat, prejudiciul estimativ creat bugetului general consolidat este unul ridicat.

Măsura arestării preventive este justificată în cauză și de imperativul asigurării bunei desfășurări a procesului penal. Curtea apreciază că există riscul ca inculpatul C. M. E., o dată lăsat în libertate, să influențeze aflarea adevărului, urmărirea penală nefiind finalizată în cauză; astfel, Curtea constată că inculpatul a acționat constant sub „îndrumarea” altor inculpați, ce aveau o influență mai mare în cadrul grupului, astfel încât există riscul ca o dată lăsat în libertate inculpatul C. M. E. să fie supus la influențe din partea altor inculpați, ori să influențe la rândul său martori ori alți inculpați.

Prin urmare, în cauză nu este oportună cercetarea inculpatului C. M. E. în stare de libertate, având în vedere considerentele expuse, chiar dacă formal acesta îndeplinește condițiile de admisibilitate a cererii sale, fără a se încălca prezumția de nevinovăție și fără a aduce atingere regulii cercetării acuzatului în stare de libertate, consacrată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, întrucât împrejurările reținute justifică în speță excepția de la această regulă, respectiv cercetarea în stare de arest preventiv a inculpatului.

Față de aceste considerente, Curtea reține că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art 160² c.p.p., chiar dacă potrivit art. 160⁸ c.p.p. cererea este admisibilă în principiu, sub raportul cuantumului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care a fost arestat inculpatul și urmeaza sa admită recursul Ministerului Public, să caseze încheierea recurată și să respingă, pe fond, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat, ca neîntemeiată.

În baza art 192 alin 2 c.p.p., instanța urmează să oblige inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, in cuantum de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, împotriva încheierii de ședință din data de 18.10.2012, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a II a Penală.

Casează încheierea recurată și rejudecând:

Respinge cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul C. M. E. și îl obligă la 200 lei cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F. B. V. D. M. A. E. B.

GREFIER,

R. S.

Red FBV

Dact.FBV/EA-19.11.2012/2ex

T.B.S.II.P.-jud G.M.M.

← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 819/2013. Curtea de Apel...		Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... →

Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 2057/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 2057/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI