Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 813/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 813/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-05-2013 în dosarul nr. 813/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DOSAR NR._
Nr. în format vechi_
DECIZIA NR. 813
Ședința publică din 02.05.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTOR – M. R.
JUDECĂTOR – C. E. R.
Grefier – R. D. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală - a fost reprezentat de procuror R. R..
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă Î.C.C.J.-D.I.I.C.O.T. Structura Centrală și de recurenții-inculpați C. G. și S. A. Ș., împotriva încheierii de ședință din data de 29.04.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați C. G. și S. A. Ș., personal, aflați în stare de arest și asistați, primul de apărător din oficiu, iar cel de-al doilea de apărător ales, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, precum și intimații-inculpațiC. F. personal, aflat în stare de arest și G. M., personal, aflată în stare de arest, ambii asistați de apărător din oficiu, același care îl asistă și pe recurentul-inculpat C. G., intimații-inculpați M. I. G. personal, aflată în stare de arest și asistată de apărător ales, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, O. I. A. personal, aflată în stare de arest și asistată de apărător ales, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei și B. I., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri sau excepții, de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului Parchetului, casarea în parte a încheierii recurate și rejudecând pe fond, respingerea ca neîntemeiate a cererilor inculpaților C. F., G. M., M. I. G., O. I. A., B. I. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara și în consecință, menținerea arestării preventive a acestora.
Arată că se impune menținerea stării de arest a inculpaților C. F., G. M., M. I. G., O. I. A., B. I. raportat la circumstanțele reale și personale care sunt neschimbate, la natura infracțiunilor și numărul părților vătămate din cauză, la circumstanțele inculpaților anterioare săvârșirii infracțiunilor, toate acestea ducând la concluzia că nu s-au schimbat temeiurile inițiale avute în vedere de instanță la momentul arestării preventive. De asemenea parchetul apreciază că de la momentul ultimei discutări a stării de arest în cauză nu au intervenit schimbări majore și temeiuri care să modifice situația de fapt reținută în sarcina inculpaților, astfel încât se impune admiterea recursului parchetului referitor la cei cinci inculpați.
Apărătorul din oficiu al intimaților-inculpați C. F., și G. M. solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat, în mod corect s-a dispus prin încheierea recurată înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile inițiale ale arestării preventive, iar inculpații, până la pronunțarea unei soluții definitive în cauză, beneficiază de prezumția de nevinovăție. În circumstanțiere să se aibă în vedere că inculpata G. M. are în întreținere un copil minor și nu este cunoscută cu antecedente penale.
Apărătorul ales al intimatei-inculpate M. I. G. solicită solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat, în mod corect s-a dispus prin încheierea recurată înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile inițiale ale arestării preventive, iar inculpata, până la pronunțarea unei soluții definitive în cauză, beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Arată că de la debutul cercetării judecătorești niciuna dintre părțile din cauză nu a făcut referire la inculpată, chiar P. A. a arătat că nici nu prea vorbea cu inculpata, ceea ce denotă că nu există niciun motiv pentru menținerea stării de arest.
Apărătorul ales al intimatei-inculpate O. I. A. solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara a fost determinată de atitudinea procesuală a inculpatei, circumstanțele reale și personale ale inculpatei, contribuția mică a acesteia precum și faptul că nu are antecedente penale, iar la momentul arestării preventive urma cursuri de master.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat B. I. solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat, prima instnță a procedat la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, motivat de faptul că inculpatul nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică și la acest moment procesual temeiurile inițiale nu mai subzistă și nu au intervenit temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Instanța de fond a putut observa din declarațiile date de acest inculpat ce implicare a avut în faptele reținute, au fost audiați și martorii și părțile vătămate în legătură cu acest inculpat. Apărarea apreciază că termenul de arest preventiv depășește rezonabilitatea, iar inculpatul pus în libertate nu are ce probe să influențeze urmând ca instanța să facă analiza și a înscrisurilor depuse la dosar.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat S. A. Ș. solicită admiterea recursului declarat de acesta, casarea în parte a încheierii recurate și rejudecând pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere că din actele dosarului rezultă că inculpatul a început să lucreze din anul 2007, este un familist convins și nu va influența buna desfășurare a cercetărilor în cauză, acesta fiind deja
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat C. G. solicită admiterea recursului declarat de acesta, casarea în parte a încheierii recurate și rejudecând pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere faptul că nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menținerea inculpatului în stare de arest, acesta a fost deja audiat, și astfel este evident că pus în stare de libertate nu are ce declarații și probe să influențeze. Arată că perioada de arest preventiv de până acum a depășit un termen rezonabil, inculpatul fiind arestat preventiv de 14 luni de zile.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, cu privire la recursurile declarate de recurenții-inculpați C. G. și S. A. Ș., solicită respingerea acestor recursuri ca nefondate, pentru aceleași considerente învederate cu prilejul susținerii recursului Parchetului.
Recurentul-inculpat C. G. personal, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în libertate pentru a fi cu familia și a-și supraveghea copiii care au plecat de acasă datorită lipsei sale.
Recurentul-inculpat S. A. Ș. personal, având ultimul cuvânt, arată că s-au audiat toate părțile ce aveau legătură cu acuzațiile ce i se aduc, a înțeles greșeala făcută pe care o regretă și dorește judecarea în stare de libertate pentru că este unic întreținător al familiei.
Intimatul-inculpat C. F. zis „C.” personal, având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Intimata-inculpată G. M. personal, având cuvântul, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Intimata-inculpată M. I. G. personal, având cuvântul, arată că este de acord cu avocatul său.
Intimata-inculpată O. I. A. personal, având cuvântul, arată că dorește judecarea în stare de libertate.
Intimatul-inculpat B. I. personal, având cuvântul, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA:
Prin încheierea de ședință din data de 29.04.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală, în baza art. 139 alin. 1 C.p.p. au fost admise cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații C. F., G. M., M. I. G., B. I., O. I. A. și în consecință s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive față de inculpații C. F., G. M., M. I. G., B. I., precum și față de inculpata O. I. A. cu măsura obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 145 ind. 1 C.p.p., cu instituirea în sarcina acestor inculpați a mai multor obligații prev. de art. 145 ind. 1 alin. 2 C.p.p. comb. cu art. 145 alin. 1 ind. 1 C.p.p., atrăgându-li-se atenția acestor inculpați asupra disp. art. 145 ind. 1 C.p.p. coroborat cu art. 145 alin. 3 C.p.p. privitoare la consecința încălcării cu rea-credință a măsurii aplicate sau obligațiilor.
Totodată, în baza art. 300 ind. 2 C.p.p. comb. cu art. 160 ind. b C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații S. M., C. MARANATA, C. S., D. C., C. I., G. F., G. I., F. P., C. G., C. F. zis „C.”, D. D., I. M., S. A. Ș., T. E. B., G. C., T. A. și S. V. GIOVANI și au fost respinse ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații C. Maranata, C. S., D. C., C. I., G. F., G. I., F. P., C. G., C. F. zis "C.", D. D., I. M., S. A. Ș., T. E. B., G. C. și T. A..
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 13.02.2009, în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem”, pentru infracțiunile de trafic de persoane, prev. de art. 12, al 1 și 2 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, și art. 7 al. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, efectuându-se acte de urmărire penală în vederea stabilirii persoanelor vinovate de comiterea acestei infracțiuni.
Prin rezoluția nr. 32/28.02.2012 s-a dispus începerea urmăririi penale față de 40 de persoane.
Prin ordonanța din data de 29.02.2012, s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile sus-menționate.
În data de 01.03.2012, au fost identificate și audiate 23 persoane față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-au emis 22 de ordonanțe de reținere pe o perioadă de 24 de ore, din data de 01.03.2012, până la data de 02.03.2012.
De asemenea, la data de 01.03.2012, cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare la locuințele membrilor grupării au fost găsite și identificate un număr de două părți vătămate minore, respectiv V. A. și P. E. A., care, cu ocazia audierilor au declarat faptul că au fost obligate să se prostitueze de către membrii grupării dar și amenințate de către aceștia în sensul că dacă vor anunța organele de poliție vor avea de suferit atât ele cât și membrii familiilor lor.
Se menționează că membrii grupării infracționale sunt deosebit de violenți, au amenințat atât victimele, cât și familiile acestora.
Astfel, din declarațiile părților vătămate C. R., Kircu P. Genina, M. S., rezultă faptul că acestea au fost amenințate cu pistolul de inculpatul C. Maranata.
De asemenea, din declarația părții vătămate P. E. A., minoră, rezultă că aceasta a fost amenințată de C. G., care i-a spus că știe centrul în care este internat copilul său și, dacă nu-l va asculta pe C. Maranata „va avea grijă de el”.
Inculpatul C. F. zis „C.” a contactat-o telefonic pe partea vătămată minoră M. S. și a amenințat-o că va veni peste ea la B., dacă nu-și schimbă declarația dată în fața organelor de poliție.
Totodată, partea vătămată M. S. a fost lovită și amenințată de C. I., pentru că dorea să se întoarcă acasă.
Pe de altă parte, inc. S. M. a fost condamnat pentru viol, tâlhărie, dar și pentru trafic de persoane, prin S.P. 25/21.01.2001, din dosarul nr. 4128/2002 al Tribunalului G., arestat la 02.12.2002, eliberat la 12.12.2006, cu un rest de pedeapsă de 720 de zile, fiind astfel recidivist în condițiile art. 37 lit. b C.p. Acesta a fost condamnat și în Italia pentru infracțiunea de trafic de persoane, unde a executat o pedeapsă de 8 luni închisoare. Inc. C. I. a fost condamnat de mai multe ori pentru infracțiuni de furt și infracțiuni din OUG 195/2002, la o pedeapsă de 6 luni cu suspendare prin S.P. 1340/04.10.2011, a Judecătoriei D.. Inc. B. I. a fost condamnat la 1 an și 10 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin 1 și 2 din Legea nr. 143/2002, prin S.P. 158/21.02.2012, a TMB Inc. C. G. a fost condamnat pentru infracțiune de tâlhărie. Inc. G. F. a fost condamnat pentru infracțiunea de furt. Inc. C. Maranata a fost cercetat pentru infracțiuni privind criminalitatea informatică. Inc. G. C. a fost condamnat pentru infracțiuni de furt și tâlhărie.
Prin încheierea din data de 02.03.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților: S. M., C. MARANATA, C. S., C. I., C. G., C. F., C. F., zis „C., D. D., F. P., G. C., G. F., G. I., G. M., I. M., M. I. G., O. I. A., S. A. Ș., T. E. B., D. C., B. I. și S. V. GIOVANI, pentru o perioadă de 29 de zile, de la data de 02.03.2012, până la data de 30.03.2012, inclusiv.
De asemenea, prin încheierea nr._ a Tribunalului București, Secția I Penală, s-a dispus arestarea preventivă a inc. T. A., pentru o perioadă de 29 de zile, de la data de 07.03.2012, până la data de 04.04.2012, inclusiv.
Analizând ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a apreciat că luarea măsurii arestării preventive față de inculpați este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.p.p., art. 143 alin. 1 și 3 C.p.p., raportate la art. 148 lit. f C.p.p., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea care se reține în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, s-a constatat că există probe si indicii temeinice în sensul art. 143 C.p.p. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, reținându-se în acest sens următoarele mijloace de probă: plângeri părți vătămate, declarații părți vătămate, declarații inculpați, declarații martori, procese-verbale de recunoaștere de pe planșe foto, înscrisuri ș.a., toate aflate în dosarul de urmărire penală și care formează un vast ansamblu probator, care justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpați.
Dreptul la libertate și siguranță garantat de art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului are un rol primordial într-o societate democratică, având un caracter fundamental și inalienabil, scopul acestuia fiind „de a proteja libertatea și siguranța persoanei împotriva arestărilor și detenției arbitrare." (cauza Winterwerp împotriva Olandei din 24 octombrie 1979, §37).
Dreptul garantat de art. 5 CEDO nu are totuși un caracter absolut, nefăcând parte din drepturile de care nu se poate deroga în condițiile art. 15 CEDO. Art. 5 paragraf 1, literele a-f reglementează în mod limitativ situațiile în care o persoană poate fi privată de libertate, cu respectarea următoarelor condiții: privarea de libertate trebuie, în primul rând să fie conformă cu normele interne de drept substanțial și procedural, iar în al doilea rând, acestea să fie conforme cu dispozițiile și principiile convenționale stabilite în jurisprudența sa de către Curtea europeană a drepturilor omului.
Măsura arestării preventive prevăzută de art. 136 alin 1 lit. f C.p.p. încadrându-se în situația prevăzută de art. 5 par. 1 lit. c CEDO (detenția unei persoane cu privire la care există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice să se creadă în necesitatea de a o împiedica să o săvârșească sau să fugă după săvârșirea acesteia), atrage aplicabilitatea aceste dispoziții convenționale, a cărei interpretare nu se poate face independent de paragraful 3 al aceluiași articol, împreună cu care formează un tot unitar. (,, Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere. ").
Garanțiile care rezultă din textul art. 5 par. 3 sunt următoarele: 1) aducerea de îndată în fața unui judecător sau în fața unui magistrat împuternicit de lege cu exercitarea de atribuții judiciare; 2) dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil; 3) dreptul de a fi eliberat în cursul procedurii. Articolul 5 par 3 nu poate fi interpretat ca recunoscând autorităților naționale un drept de opțiune între judecarea într-un termen rezonabil și punerea în libertate a inculpatului, (cauza C. împotriva României din 1 iulie 2008, par 90).
Pentru a stabili dacă o privare de libertate răspunde cerinței de rezonabilitate din punct de vedere al duratei acesteia trebuie fixat în primul rând momentul de la care începe detenția, respectiv arestarea preventivă a inculpaților, iar termenul final al privării de libertate la care se referă art. 5 par. 3 CEDO va fi considerat ziua când instanța s-a pronunțat pe fondul cauzei, fie chiar numai în primă instanță.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului arată constant, în jurisprudența sa, că avantajele pe care le prezintă detenția preventivă sunt cunoscute și nu pot fi negate: să împiedice persoana să fugă, să evite distrugerea unor probe, să împiedice săvârșirea unor noi infracțiuni sau eventual să protejeze împotriva furiei publicului sau a victimei.
Simplul fapt al curgerii timpului nu este o condiție automată a considerării arestului preventiv ca ajungând la o durată nerezonabilă. Dimpotrivă, caracterul rezonabil sau nerezonabil al măsurii preventive trebuie apreciat, în cazul fiecărui inculpat în parte, în funcție de complexitatea faptelor de care aceștia sunt acuzați, de circumstanțele reale ale cauzei, de situația specială a fiecăruia, de evoluția cercetării judecătorești.
Raportat la acest din urmă considerent tribunalul a reținut că în prezenta cauză s-a procedat conform art. 323 C.p.p. la audierea tuturor inculpaților (23 de persoane), cu mențiunea că motivat de atitudinea ireverențioasă, turbulentă, a inculpatului C. Maranata, audierea acestuia a fost întreruptă (la termenul din data de 12.11.2012), consumarea audierii acestuia fiind de natură a contribui la perturbarea activității de cercetare judecătorească, au fost audiate părțile vătămate P. N., C. A. M., C. S. F., V. A., P. A. E., B. G. F., N. V., V. L. F., D. D. și C. R. A., au fost audiați martorii S. G., D. V., R. S., P. I., P. I., G. I., D. E., Bologo - Douben (fostă B.) L., B. M., L. M. I., N. E. G., C. Ș., M. D. D., D. C. I., N. A. M., A. F., F. I., J. D., M. C. și C. A., administrare de probe ce a determinat o ușoară modificare în ceea ce privește situația de fapt reținută în sarcina inculpaților C. F. și G. M..
Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul C. F., în sarcina acestuia, prin actul de inculpare s-a reținut că în cursul anului 2011, le-a racolat împreună cu fratele său, C. G., pe minora C. S. F. și C. A. M. (surori), sub pretextul oferirii unui loc de muncă în G., și ulterior părțile vătămate au fost transportate până la PTF G., cu intenția de a le duce în G., pentru practicarea prostituției.
Susținerile inculpatului, în fața instanței, în sensul că acesta a avut o relație de prietenie cu minora C. S. F., că partea vătămată C. A. M. a fost cea care a solicitat surorii sale să apeleze la inculpat în scopul găsirii unui loc de muncă în străinătate, sunt confirmate de partea vătămată majoră C. A. M., precum și de C. S. F.. Demn de menționat este faptul că părțile vătămate au modificat în mare parte declarațiile date în cursul urmăririi penale, confirmând susținerile inculpatului. Mai mult, în fața instanței, părțile vătămate au declarat că la 18.06.2012 au venit în București neînsoțite, au dormit într-un loc public fiind evident faptul că asupra acestora nu s-au exercitat presiuni în vederea schimbării declarațiilor.
În ceea ce o privește pe inculpata G. M. susținerile acesteia în sensul că, deși concubină a inculpatului G. F. desfășura activități de prostituție în folosul acestuia, este confirmată atât de partea vătămată N. A. M., în cursul urmăririi penale („inculpata se prostitua de mult timp pentru G. F.”) cât și de inculpatul S. M. zis „A.” care fiind audiat de instanță a declarat că de la inculpatul G. F. zis „E.” a „cumpărat-o” pe G. M.. Din declarația aceleiași părți vătămate rezultă că banii obținuți urmare a activităților prestate de aceasta erau împărțiți de G. F. și șoferul de taxi, iar din declarațiile părții vătămate L. I. reiese că cel care o exploata sexual era inculpatul G. F..
Tribunalul a mai reținut totodată și faptul că în ceea ce-i privește pe inculpații M. I. G., O. I. A. (aceasta audiată fiind a recunoscut în totalitate comiterea faptelor solicitând aplicarea disp. art. 320 ind. 1 C.p.p.) și B. I. (șofer de taxi) au constat în activități comise fără violență și anume postarea anunțurilor pe internet, gestionarea apelurilor telefonice primite de la clienți, însoțirea părților vătămate la adresa clienților, activități recunoscute de inculpatele M. I. G. și O. I. A., la dosar neexistând elemente care să conducă la presupunerea că lăsați în libertate acești inculpați ar încerca în vreun mod să zădărnicească adevărul prin influențarea părților vătămate ori a martorilor, ori că ar încerca să se sustragă de la judecată.
În ceea ce-l privește pe inculpatul B. I. tribunalul a reținut că, spre deosebire de inculpații S. A. Ș. și T. E. B., activitatea acestuia s-a rezumat la efectuarea transporturilor părților vătămate la diverși clienți și postarea de anunțuri pe internet; această paralelă se impune a fi efectuată motivat de faptul că toți cei trei inculpați au avut calitatea de șoferi de taxi la data la care se presupune că ar fi comis faptele deduse judecății.
Coroborând considerentele mai sus dezvoltate cu faptul că inculpații G. M., M. I. G., O. I. A., B. I. și C. F. sunt privați de libertate din luna martie a anului 2012, că inculpații G. M., M. I. G., O. I. A. și C. F. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, vârsta acestora, faptul că inculpații G. M., C. F. și B. I. au în întreținere copii minori, că inculpata M. I. G. la momentul reținerii avea grijă de doi copii minori ai concubinului, cu faptul că nu au apărut motive noi care în mod pertinent și suficient să justifice privarea de libertate, tribunalul a apreciat că la acest moment nu se mai impune menținerea măsurii preventive a acestora.
În legătură cu posibilitatea ca odată eliberați inculpații să influențeze buna administrare a justiției, instanța a remarcat faptul că deși cercetarea judecătorească nu a fost finalizată (cauza Ringeisen împotriva Austriei din 16 iulie 1971, par. 105-106), inculpații pot fi obligați potrivit dispozițiilor din codul de procedură penală (art. 145 C.p.p.) să respecte o . obligații, al căror scop este tocmai asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal. Riscul de a interfera cu buna desfășurare a procesului penal poate fi invocat în mod abstract de către autorități, ci trebuie să se bazeze pe aspectele factuale (Becciev c M. din 4 octombrie 2001, par 59). Trebuie remarcată în acest context recenta jurisprudență a CEDO împotriva României, potrivit căreia „neluarea" in considerare a unor măsuri alternative pentru a sigura desfășurarea procesului penal alegerea autorităților naționale de a se întemeia în principal pe gravitatea faptelor comise de a nu examina situația individuală a reclamantului pentru a justifica prelungirea arestai preventive, reprezintă o încălcare, a articolului 5 par 3 (cauza C. c României din iulie 2008, par 101).
Având în vedere considerentele ce preced, tribunalul a dispus în baza art. 139 alin. 1 C.p.p. și a admis cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații C. F., G. M., M. I. G., B. I. și O. I. A. cu măsura obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 145 ind. 1 C.p.p.
În ceea ce-i privește pe inculpații S. M., C. Maranata, C. S., D. C., C. I., G. F., G. I., F. P., C. G., C. F. zis "C.", D. D., I. M., S. A. Ș., T. E. B., G. C., T. A. și S. V. Giovani cum evoluția cercetării judecătorești de până la acest moment nu a relevat aspecte modificatoare ale situației de fapt reținute în sarcina fiecăruia, ori de modificare a temeiurilor ce au determinat arestarea acestora, cum faptele reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare conțin elemente de violență, de constrângere a părților vătămate de natură a crea presupunerea pericolului pe care lăsarea în libertate a acestora l-ar putea produce, relevante fiind declarațiile părții vătămate M. S. care a afirmat că a fost amenințată de C. F. zis „C.”, precum și ale părții vătămate P. E. A. care a susținut că a fost amenințată de C. G., fapte de natură a reține ca posibil riscul potențial al exercitării unor acte de intimidare și/sau influențare a victimelor și martorilor ce au depus mărturie împotriva inculpaților, date fiind vârsta tânără a acestora și natura faptelor ce fac obiectul judecății și având în vedere și antecedența penală în cazul inculpaților C. I., C. G., G. F., C. Maranata și G. C., Tribunalul a apreciat că la acest moment se mențin temeiurile ce au fundamentat arestarea acestor inculpați, considerente în raport de care a menținut arestarea acestora și a respins cererile de înlocuire a acestei măsuri cu o măsură restrictivă de libertate, cereri formulate de inculpații C. Maranata, C. S., D. C., C. I., G. F., G. I., F. P., C. G., C. F. zis "C.", D. D., I. M., S. A. Ș., T. E. B., G. C. și T. A..
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs P. de pe lângă Î.C.C.J – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală și inculpați S. A. Ș. și C. G..
P. de pe lângă Î.C.C.J – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală a solicitat admiterea recursului Parchetului, casarea în parte a încheierii recurate și rejudecând pe fond, respingerea ca neîntemeiate a cererilor inculpaților C. F., G. M., M. I. G., O. I. A., B. I. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara și în consecință, menținerea arestării preventive a acestora.
Recurenții-inculpați S. A. Ș. și C. G., au solicitat admiterea recursurilor pe care le-au promovat, continuarea judecății cu ei în stare de libertate, invocând circumstanțele lor personale, faptul că durata arestării preventive a căpătat un caracter excesiv, precum și împrejurarea că nu există date sau indicii din care să rezulte că lăsarea inculpaților în stare de libertate ar putea influența în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea de ședință recurată, atât din perspectiva motivelor de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile declarate de inculpații S. A. Ș. și C. G. sunt nefondate, în timp ce recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală este fondat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Prin încheierea din data de 02.03.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților: C. G., S. A. Ș., C. F., G. M., M. I. G., O. I. A., B. I., pentru o perioadă de 29 de zile, de la data de 02.03.2012, până la data de 30.03.2012, inclusiv, aceștia fiind cercetați sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:
- C. G. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor infracțiunile prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 33 lit. a C.p., constând în aceea că în perioada 2009 – 2011, a racolat-o și a transportat-o pe minora L. I., a racolat-o, împreună cu fratele său, C. F., pe minora C. S. F. și pe sora acesteia, C. A. M., a vândut-o pe minora P. A. E. lui C. Maranata.
- S. A. Ș. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001 și art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, ambele cu aplic. disp. art.33 lit.a Cod penal constând în aceea că în perioada 2006 – 2008, le-a transportat cu taxiul pe care lucra, pe tinerele ce practicau prostituția pentru G. F. zis „E.” și G. M., a racolat-o și exploatat-o sexual pe minora B. G. F. împreună cu G. F.” și G. M.;
- C. F. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic. disp. art.41 alin.2 Cod penal și art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, toate cu aplic. disp. art.33 lit.a Cod penal constând în aceea că în cursul anului 2011, le-a racolat împreună cu fratele său, C. G., pe minora C. S. F. și pe sora acesteia C. A. M., sub pretextul oferirii unui loc de muncă în G. și le-au transportat pe acestea până la PTF G., cu intenția de a le duce în G., pentru practicarea prostituției;
- G. M. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic. disp. art.41 alin.2 Cod penal și art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, toate cu aplic. disp. art.33 lit.a Cod penal constând în aceea că în perioada 2009 – 2011, împreună cu G. F. zis “E.”, au exploatat-o pe minora L. I. și o altă minoră pe nume “M.”, neidentificată până în prezent, a obligat-o la practicarea prostituției pe N. A. M., a găzduit-o 4 zile la domiciliul său pe F. C., aceasta fiind racolată de G. F. și C. I. Suraj;
- M. I. G. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, ambele cu aplic. disp. art.33 lit.a Cod penal constând în aceea că în perioada 2011-2012, a sprijinit gruparea infracțională prin postarea anunțurilor pe internet, gestionarea apelurilor telefonice primite de la clienți, negocierea tarifelor cu aceștia, însoțirea tinerelor la adresa clienților sau la alte locuri de întâlnire, a fost împreună cu C. Maranata în municipiul Rămnicu Sărat de unde acesta a cumpărat-o pe minora P. A. E. de la C. G., a transportat-o pe minora M. S. la locurile de întâlnire cu clienții și a încasat banii de la aceștia;
- O. I. A. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, cu aplic. disp. art.41 alin.2 Cod penal și art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, ambele cu aplic. disp. art.33 lit.a Cod penal constând în aceea că în perioada 2011 – 2012, i-a sprijinit pe C. Maranata și D. C., prin postarea anunțurilor pe internet și a pozelor tinerelor pe care le deținea în calculatorul său, la dosar existând dovezi că a efectuat aceste activități pentru minorele V. L. F., M. S. și P. A.;
- B. I. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 și art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, ambele cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal constând în aceea că începând cu luna octombrie 2011, a transportat pentru membrii grupării, tinerele la adresele clienților unde acestea întrețineau relații sexuale contra unor sume de bani, le-a transportat pe minorele V. A., V. L. F., precum și pe A. F. și alte tinere neidentificate până în prezent, a racolat o tănără pe care a exploatat-o sexual, neidentificată până în prezent, a postat anunțuri de racolare a clienților pe internet.
Referitor la criticile invocate de P. de pe lângă Î.C.C.J.-D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, Curtea reține următoarele:
În mod greșit, instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților C. F., G. M., Mihalașu I. G., B. I. și O. I. A. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, reținând ca fundament al înlocuirii măsurii arestării preventive împrejurarea că în privința inculpaților C. F. și G. M., după audierea părților vătămate în cadrul cercetării judecătorești ar fi intervenit o modificare a situației acestora, în sensul că prin declarațiile lor actuale, părțile vătămate au confirmat apărările inculpaților, lipsind astfel de suport probator acuzațiile care au justificat arestarea preventivă a celor doi inculpați, iar în privința inculpaților M. I. G., B. I. și O. I. A., față de natura și contribuția infracțională restrânsă a acestora, precum și față de circumstanțele lor personale, că nu mai există probe concrete în sensul că ordinea publică ar fi efectiv amenințată prin punerea acestora în libertate, precum și că durata arestului preventiv ar fi depășit în acest moment al judecății limita unui termen rezonabil.
Sub primul aspect menționat anterior, Curtea observă că pentru a putea împărtăși opinia judecătorului fondului care a apreciat că declarațiile prin care părțile vătămate au revenit în faza cercetării judecătorești asupra celor afirmate în faza urmăririi penale, reprezintă o schimbare a temeiurilor care au stat la baza arestării preventive a inculpaților C. F. și G. M., de natură să determine înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, se impun a fi analizate mai multe aspecte referitoare la aceste declarații.
Astfel, trebuie observat dacă aceste declarații se coroborează sau nu cu restul probelor administrate în cursul urmăririi penale, cu declarațiile inculpaților date atât în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, dacă au sau nu, un caracter vădit pro causa, dacă au fost date cu scopul exclusiv al exonerării de răspundere penală a inculpaților sau dimpotrivă al aflării adevărului în cauză, aspecte care evident nu pot fi apreciate în mod corect decât la momentul finalizării cercetării judecătorești, prin raportare la toate probele dosarului, o asemenea analiză neputând fi legală la actualul moment procesual și în actualul cadru procesual determinat de verificările impuse de disp. art. 300 ind. 2 C.p.p.
În consecință, a aprecia că simpla schimbare de poziție procesuală a unor părți vătămate reprezintă o modificare a temeiurilor arestării preventive, constituie o interpretare exagerată și periculoasă a noțiunii de schimbare a temeiurilor arestării preventive, în lipsa oricăror altor argumente care să conducă la aceeași concluzie.
Mai mult, modificarea declarațiilor părților vătămate nu este de natură să schimbe situația de fapt din rechizitoriu, care are la bază întregul material probator administrat în cauză.
Împrejurarea că inculpații aveau, în unele cazuri, o atitudine prietenoasă, înainte de a le obliga pe victime să se prostitueze, nu-i exonerează pe aceștia de răspunderea penală. Așa cum rezultă din probele administrate în cursul urmării penale, inculpatul C. F. a racolat partea vătămată (minoră) C. S. F., împreună cu fratele său C. G., un inculpat extrem de violent care a amenințat-o pe partea vătămată P. A. E. că-i va găsi copilul și „va avea grijă de el”.
De asemenea nu s-au modificat temeiurile nici în ceea ce o privește pe inculpata G. M., chiar dacă aceasta susține că s-a prostituat pentru inculpatul G. F., esențială fiind participarea sa la exploatarea sexuală a 4 victime, din care două erau minore.
Astfel, nu este justificată reținerea modificării temeiurilor arestării preventive în privința inculpaților C. F. și G. M., ca de altfel nici în privința celorlalți trei inculpați puși în libertate, M. I. G., O. I. A. și B. I., întrucât gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina lor, exclude concluzia că lăsarea acestora în libertate nu ar mai prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
De altfel, Curtea observă că în privința inculpaților M. I. G., O. I. A. și B. I., argumentul principal al primei instanțe care a determinat înlocuirea măsurii arestării preventive, îl reprezintă faptul că aceștia au avut o contribuție redusă, prin comparație cu alți inculpați, la desfășurarea activității infracționale, că O. I. A. dorește aplicarea disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., că nu au antecednete penale, că au săvârșit infracțiuni non-violente, prin postarea de anunțuri pe internet, prin direcționarea părților vătămate la diverși clienți, iar în cazul inculpatului B. I., prin conducerea părților vătămate cu taxiul său, la clienți.
În opinia Curții, toate acestea nu pot constitui suficiente motive pentru înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, în condițiile în care, chiar dacă, activitatea infracțională a acestor inculpați poate fi caracterizată ca non-violentă, reprezintă o verigă importantă și indispensabilă a întregii scructuri infracționale, fără de care ceilalți inculpați nu ar fi putut acționa.
Totodată, aspectele referitoare la situația personală a fiecărui inculpat, vor fi avute în vedere la momentul individualizării judiciare a pedepsei, dacă se va ajunge la o soluție de condamnare, lipsa antecedentelor penale trebuind să constituie un element de normalitate și nu un criteriu de înlocuire a măsurii arestării preventive.
În consecință, realizând propriul său examen asupra legalității și temeiniciei arestării preventive a celor 5 inculpați anterior menționați, Curtea constată că în privința fiecăruia dintre aceștia temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive privative de libertate nu au încetat și nici nu s-au modificat în vreun fel, ci dimpotrivă acestea se mențin și impun în continuare privarea provizorie de libertate a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind pe deplin satisfăcute exigențele art.3002 rap. la art.160b alin.3 din Codul de procedură penală.
D. urmare, Curtea, va admite recursul Parchetului, astfel cum a fost formulat.
Referitor la recursurile declarate de recurenții-inculpați C. G. și S. A. Ș., Curtea reține următoarele:
Probatoriul cauzei dovedește, cu prisosință, pericolul concret pe care aceștia îl prezintă pentru ordinea publică, justificându-se astfel, în continuare, privarea lor de libertate, pe temeiul cazului de arestare preventivă prevăzut de art.148 alin.1 lit.f din Codul de procedură penală, care își păstrează actualitatea, simpla trecere a unei anumite perioade de timp de la momentul luării măsurii respective, pe acel temei, nefiind aptă să determine, prin ea însăși, încetarea pericolului respectiv.
Curtea apreciază că însăși presupusa apartenență a inculpaților la un grup infracțional organizat, care a acționat pe parcursul câtorva ani, dezvoltându-și, prin unii dintre membrii săi, și ramificații internaționale (în Italia) și în cadrul căruia fiecare dintre ei a deținut roluri bine stabilite (mergând de la racolarea părților vătămate, multe dintre ele minore, fie prin constrângere, în cazul celor răpite, fie prin înșelăciune, profitând de starea de vulnerabilitate fizică, psihică și pecuniară în care acestea se aflau, până la exploatarea sexuală propriu-zisă a acestora, prin găsirea clienților, în urma postării de anunțuri pe internet, transportarea lor la locațiile unde prestau, contra cost, serviciile sexuale negociate de traficanți, încasarea contravalorii acelor servicii și supravegherea permanentă a victimelor astfel traficate), constituie un motiv puternic pentru a fi caracterizați, în pofida aparentelor referințe pozitive invocate în apărare, drept persoane extrem de periculoase, ușor predispuse la săvârșirea de fapte antisociale grave, determinate de interese pecuniare meschine, pe fondul lipsei oricăror scrupule.
Totodată, Curtea apreciază că menținerea în stare de arest preventiv a inculpaților este impusă și de necesitatea de a asigura buna desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 din Codul de procedură penală, împiedicându-i pe aceștia să încerce influențarea persoanelor care au declarat împotriva lor, în condițiile în care, luând în considerare declarațiile unora dintre părțile vătămate sau martorii audiați în cauză, există presupunerea rezonabilă că inculpații s-au manifestat deja în mod concret în acest sens, proferând amenințări grave la adresa persoanelor care au reclamat faptele acestora organelor de anchetă, așa cum de altfel a reținut și prima instanță.
O atare apreciere este în acord și cu jurisprudența Curții de la Strasbourg în materia aplicării art.5 paragraful 1 litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform căreia protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanței în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi c. Franței).
În ceea ce privește critica referitoare la pretinsa durată excesivă a măsurii preventive privative de libertate, Curtea consideră că raportat la gravitatea acuzațiilor ce sunt aduse inculpaților, la complexitatea sporită a cauzei în care sunt judecați 23 de inculpați în sarcina cărora au fost reținute mai multe infracțiuni în fiecare caz în parte, pentru lămurirea acestora fiind necesară administrarea unui amplu material probator, precum și la modul în care organele judiciare implicate în desfășurarea anchetei au înțeles să o instrumenteze, fără a se identifica până în prezent perioade de inactivitate a acestora, durata arestării preventive a inculpaților (de aproximativ 14 luni) se încadrează încă în limitele unui termen rezonabil.
Ținând seama de toate aspectele anterior evidențiate, analizate prin prisma criteriilor prevăzute în art.136 alin.8 din Codul de procedură penală, Curtea constată că luarea față de inculpații recurenți a unei alte măsuri preventive, mai puțin restrictivă decât arestarea, este inoportună, putând genera un pericol social grav, în situația plauzibilă a reluării de către aceștia a activității infracționale în sfera aceluiași ilicit penal (în condițiile în care mulți dintre ei sunt lipsiți de orice sursă licită de venituri), dar și un risc serios de influențare a probatoriului cauzei.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați C. G. și S. A. Ș., împotriva încheierii de ședință din data de 29.04.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală.
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p. va admite recursul declarat de P. de pe lângă Î.C.C.J.-D.I.I.C.O.T. Structura Centrală împotriva încheierii de ședință din data de 29.04.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală, va casa în parte încheierea recurată și rejudecând pe fond, va respinge ca neîntemeiate cererile inculpaților C. F., G. M., M. I. G., O. I. A., B. I. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara și în consecință, va menține arestarea preventivă a acestora.
Restul dispozițiilor încheierii recurate, vor fi menținute.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 și 4 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați C. G. și S. A. Ș., împotriva încheierii de ședință din data de 29.04.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală.
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p. admite recursul declarat de P. de pe lângă Î.C.C.J.-D.I.I.C.O.T. Structura Centrală împotriva încheierii de ședință din data de 29.04.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală.
Casează în parte încheierea recurată și rejudecând pe fond, respinge ca neîntemeiate cererile inculpaților C. F., G. M., M. I. G., O. I. A., B. I. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara și în consecință, menține arestarea preventivă a acestora.
Menține restul dispozițiilor încheierii recurate.
În baza art. 192 al. 2 și 4 C.p.p. obligă recurentul-inculpat C. G. la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, iar pe recurentul-inculpat S. A. Ș., la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu pentru intimații-inculpați C. F. și G. M., în sumă de 100 lei, pentru fiecare, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.05.2013.
Președinte, Judecători,
C. M. M. R. C. E. R.
Fiind în C.O., semnează
Președintele de complet
Grefier,
R. D. C.
Red. C.E.R.
2 ex./07.05.2013
Trib. București, Secția a-II-a Penală
Jud. fond – M. G. M.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
