Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1571/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1571/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-08-2012 în dosarul nr. 1571/2012
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1571/R
Ședința publică din data de 22 august 2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: E. R. C.
JUDECĂTOR: DUMITRIȚA P.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București este reprezentat de procuror C. I..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat J. C. V. împotriva încheierii de ședință din data de 16.08.2012, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul- inculpat J. C. V., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales B. A., în baza împuternicirii nr._/2012, emisă de Baroul București. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat susține că toate mijloacele de probă enumerate în rechizitoriu au fost administrate înaintea datei de 26.06.2012, când a fost dispusă începerea urmăririi penale. Arată că autorizația de interceptare a convorbirilor telefonice a fost emisă într-un alt dosar penal, ca urmare a unui denunț formulat împotriva unui anume „C.”, nu împotriva inculpatului J. C. V.. Ca urmare a faptului că nu au existat date suficiente cu privire la activitatea infracțională a inculpatului J. C. V., în acel dosar, s-a dispus disjungerea cu privire la acesta, formându-se un nou dosar de urmărire penale, în care nu s-a început urmărirea penală nici măcar in rem înaintea datei de 26.06.2012. Arată că declarațiile martorilor sunt indirecte și că toți martorii din rechizitoriu sunt învinuiții și inculpații din vechiul dosar, care au formulat denunțuri, cu scopul de a-și înjumătăți pedepsele. Prin urmare, poziția inculpatului este de nerecunoaștere a infracțiunilor imputate. În circumstanțiere, arată că inculpatul este lipsit de antecedente penale și este susținut de familie. Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică, considerând că, în mod corect, Tribunalul a dispus menținerea măsurii arestării preventive, întrucât temeiurile care au determinat luarea acesteia se mențin și impun în continuare privarea lui de libertate, existând indicii temeinice și chiar probe care conduc la presupunerea rezonabilă că acesta a comis faptele reținute în sarcina lui, relevante în acest sens fiind declarațiile unor persoane care au avut calitatea de coinculpați într-o altă cauză penală, în care, cu privire la acest inculpat, s-a dispus disjungerea, ceea ce nu constituie nelegalitatea acestor declarații, care, de altfel, se coroborează cu declarațiile unor martori și convorbirile telefonice interceptate, iar natura și gravitatea faptelor imputate, respectiv trafic de minori și proxenetism, precum și modalitatea de comitere reținută, în sensul că inculpatul a racolat părțile vătămate, în vedere practicării prostituției, profitând de gradul redus de instrucție școlară a acestora, de situația lor socială precară și de vârsta fragedă, dovedesc pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea lui în libertate. În ceea ce privește criticile referitoare la legalitatea actului de sesizare a instanței, arată că acestea nu pot fi invocate pe calea prezentului recurs, care vizează strict legalitatea și temeinicia unei măsuri preventive. Totodată, arată că se impune menținerea măsurii arestării preventive și pentru buna desfășurare a procesului penal, sub aspectul administrării probelor, ținând seama că partea vătămată F. S. S. a declarat că, după ce i-a comunicat unui prieten faptul că inculpatul a obligat-o să se prostitueze în București, inculpatul a devenit agresiv și a lovit-o.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său ales.
CURTEA :
Prin încheierea de ședință din data de 16.08.2012, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 12, în baza art.3001 alin.3 raportat la art. 160 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul J. C. V., fiul lui I. și Florența, născut la data de 07.06.1985,în G., domiciliat în G., ..3/300, ., .,CNP_, cetățenie română, studii 12 clase, fără ocupație, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 16/UP/21.06.2012 emis de Tribunalul G. și s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, la primirea dosarului, conform art.3001 Cod procedură penală, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr.8/D/P/2012 din 14.08.2012, al DIICOT - Biroul Teritorial G., înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ 12 la data de 14.08.2012, a fost trimis in judecată, in stare de arest preventiv, inculpatul J. C. V., fiul lui I. și Florența, născut la data de 07.06.1985,în G., domiciliat în G., ..3/300, ., .,CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, fapte prev. și ped. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 teza a II – a din Legea nr. 678/2001 mod. și comp. ( două acte materiale, părți vătămate Ș. C. A. și F. S. S.) și art. 329 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei Ș. C. A., pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție, faptă prev. și ped. de art. 328 Cod penal și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1000 lei, precum și neînceperea urmăririi penale față de numitul T. C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. 1 din Legea 678/2001 mod. și complet.
În esență, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în luna octombrie 2008 inculpatul J. C. V. a racolat-o, transportat-o și cazat-o pe minora S. A. M. în vârstă de 17 ani, la București, unde a obligat-o, prin folosirea violenței, să întrețină relații sexuale cu un client, contra cost, în folosul său.
În perioada 2008 - 2009, inculpatul J. C. V. a racolat, transportat și cazat, în vederea exploatării sexuale, pe minorele F. S. S. în vârstă de 14 ani și Ș. C. A. în vârstă de 17 ani, pe care le-a obligat la practicarea prostituției, în folosul său, în municipiul București.
În cursul anului 2012, inculpatul J. C. V., i-a înlesnit numitei Ș. C. A., practicarea prostituției în Germania și Belgia trăgând foloase materiale de pe urma acestei activități.
În cursul anului 2012, învinuita Ș. C. A. și-a procurat mijloacele de existență, din practicarea prostituției în Germania și Belgia.
În fapt, s-a reținut că la data de 07.11.2011, numita M. D. F. a formulat un denunț la D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial G., prin care arăta că, are cunoștință despre faptul că, numitul C. N. A. din G., are în preocupare infracțională traficul de persoane, în sensul că racolează tinere din Mun. G. și București pe care le trimite în Germania unde sunt obligate la practicarea prostituției în folosul său.
În urma punerii în executare a autorizațiilor emise de Tribunalul G., din interceptările și înregistrările comunicărilor telefonice efectuate, precum și din procesele verbale de investigații întocmite de lucrătorii poliției judiciare delegați în cauză, a rezultat implicarea infracțională în traficul de persoane și a numiților J. C. V. și T. C..
Întrucât la acel moment nu existau date suficiente care să probeze activitatea infracțională a numiților J. C. V. și T. C., în cauză s-a dispus disjungerea cercetărilor penale cu privire la aceștia, urmând ca acestea să se efectueze separat, noua cauză fiind înregistrată sub nr. 8/D/2012.
Din declarațiile părții vătămate S. A. M. a rezultat că, în luna octombrie 2008, când aceasta avea 17 ani, inculpatul J. C. V., prin inducere în eroare, a transportat-o la București, unde acesta avea un apartament închiriat și, prin violență și amenințare, a obligat-o să întrețină relații sexuale, contra sumei de 150 lei, cu un client găsit de inculpat, spunându-i părții vătămate că „trebuie să se obișnuiască cu asta și că toate ne dăm cuminți dar el știe că nu e așa". Partea vătămată a mai declarat că, a reușit să fugă din apartament chiar în acea seară, iar ulterior a aflat că inculpatul J. C. V. are în preocupare racolarea de tinere pe care le obligă la practicarea prostituției, în folosul său.
Din declarațiile părții vătămate F. S. S. a rezultat faptul că, în anul 2008, când avea vârsta de 14 ani, inculpatul J. C. V., pe care îl cunoștea din . școala generală din Dăița, unde aceasta era elevă în clasa a VII - a, și i-a propus să meargă la București să practice prostituția împreună cu o altă minoră, Ș. C. A., care practica prostituția în folosul inculpatului de circa un an. Aceasta a fost de acord cu propunerea, având în vedere că o cunoștea pe A., fiind din același .-a dat un oarecare sentiment de siguranță, precum și faptul că avea o vârsta fragedă și că nu a realizat ceea ce implică această activitate dar și faptul că inculpatul i-a promis obținerea unor beneficii materiale însemnate. Inculpatul i-a mai spus părții vătămate că Ș. A. urmează a îi da amănunte cu privire la ceea ce urma să facă. în acea seară, mama minorei F. S. S. a fost informată de un consătean despre faptul că fiica sa plecase la București cu inculpatul J. C. V., i-a aflat acestuia numărul de telefon și i-a spus să o aducă imediat acasă, lucru pe care acesta l-a făcut a doua zi, spunându-i minorei să nu povestească nimic din cele întâmplate. Partea vătămată minoră nu a întreținut relații sexuale cu nici un client, însă a povestit cele întâmplate martorului T. C., care, cu ocazia audierii, a confirmat cele relatate de partea vătămată. Aceasta a mai declarat și faptul că Ș. C. A. „producea" foarte mulți bani pe care îi dădea în totalitate inculpatului.
Cu ocazia audierii, numita Ș. C. A. (minoră în perioada în care a practicat prostituția pentru inculpat în mun. București 2008-2009), concubina inculpatului, a declarat faptul că a nu fost obligată niciodată la practicarea prostituției de către inculpatul J. C. V. în folosul său. Aceasta a depus la dosar, pentru a justifica sumele de bani obținute în Belgia din practicarea prostituției, un înscris redactat în limba franceză, intitulat „Convenție Colectivă", prin care a urmărit să demonstreze ( atât în apărarea sa cât și a inculpatului) faptul că a lucrat într-un bar ca ospătăriță. Se constată însă că, documentul nu poartă ștampila societății emitente și că este falsificat, prin ștergerea textului original și suprascrierea unei alte mențiuni, așa cum rezultă din Raportul de expertiză criminalistică grafică și tehnică nr._/17.07.2012 întocmit de Serviciul Criminalistic al I.P.J. G..
De asemenea a declarat că nu se constituie parte vătămată în cauză.
Cu privire la aceasta s-a început urmărirea penală în cauză pentru infracțiunea de prostituție, săvârșită în cursul anului 2012.
Cu ocazia audierii, martora C. S. A. zisă A., a declarat faptul că îi cunoaște atât pe învinuita Ș. C. A. cât și pe inculpatul J. C. V. de foarte mult timp, iar în urmă cu circa patru ani, în timp ce locuia la București într-un apartament închiriat unde făcea video - chat, inculpatul i-a propus acesteia să o aducă și pe A., care la acea vreme avea 17 ani, să locuiască în acel apartament, „ să stea cu mine și să facă bani", fapt cu care martora a fost de acord. în continuare, aceasta a mai declarat că minora Ș. C. A. racola, prin intermediul internetului, clienți cu care întreținea relații sexuale, sumele rezultate din practicarea acestei activități, fiind luate în totalitate de inc. J. C. V. care venea aproape în fiecare zi la București și îi lua toți banii. întrucât acesta nu era mulțumit de sumele de bani pe care le obținea A., o bătea, o obliga să fumeze etnobotanice, îi spunea să nu refuze nici un client, indiferent de pretențiile pe care le avea întrucât avea nevoie de mulți bani și, cu ajutorul unui dispozitiv cu electroșocuri, o electrocuta. De asemenea martora mai declară și faptul că nu îi lăsa A. nici bani de mâncare, spunându-i acesteia că „va mânca ce și când vrea el". Martora a mai declarat și faptul că, după o lună de zile, timp în care aceasta a locuit împreună cu minora Ș. C. A., inc. J. C. V. i-a închiriat acesteia un alt apartament, însă cele două au continuat să țină legătura telefonic, iar A. se plângea în continuare că inculpatul o bate și o alungă din apartament. Martora mai declară și faptul că, din banii câștigați de aceasta din practicarea prostituției, atât în București cât și în străinătate, inc. J. C. V. și-a cumpărat un autoturism marca BMW cu care refuză să o plimbe spunându-i că „ nu are față de acea mașină". Inculpatul J. C. V. a transportat-o pe minora Ș. C. A. în străinătate, unde a lăsat-o fără bani, a obligat-o să practice prostituția și i-a spus să nu se întoarcă acasă până nu produce mulți bani.
Cu ocazia audierii, martorii C. A. N. și P. A. M., persoane ce făceau parte din cercul de cunoștințe apropiate al inculpatului, au declarat că inculpatul J. C. V. îi spunea minorei Ș. C. A., „pe un ton amenințător, să nu refuze nici un client", si au văzut personal cum „acesta o bătea iar ea trebuia să facă tot ceea ce îi spunea el, devenind sclava lui." Aceasta „ făcea sex neproteiat cu clienții, pentru a nu-l supăra pe J. si că acesta i-a promis că o va lua de nevastă. Aceasta a practicat prostituția, în București, în folosul lui J. circa un an de zile: J. a dus-o pe A. în mai multe țări, Italia, Spania, Elveția, Belgia, Anglia si Germania, pentru a se prostitua".
De asemenea, din celelalte probe testimoniale administrate, declarațiile martorilor M. D. F., O. M. lonut, G. E., T. C. și F. E. L., audiați în cauză, coroborate cu declarațiile celorlalți martori, ale părților vătămate și interceptările telefonice efectuate în cauză, rezultă că inculpatul J. C. V. a racolat, transportat și cazat, prin inducere în eroare, amenințări și violență pe minorele S. A. M. și F. S. S. precum și pe Ș. C. A. în vederea practicării prostituției în folosul său, în perioada 2008 -2009, precum și faptul că, în continuare, acesta o exploatează sexual, înlesnindu-i practicarea prostituției în străinătate învinuitei Ș. C. A. (devenită majoră) și trăgând foloase de pe urma acestei activități.
S-a reținut că, în drept, faptele săvârșite de inculpatul J. C. V. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, fapte prev. și ped. de art. 13 al. 1, 2 și 3 teza a ll-a din Legea 678/2001 mod. și comp. (parte vătămată S. A. M.), art. 13 al. 1 din Legea 678/2001 mod. și comp. (două acte materiale, părți vătămate F. S. S. și Ș. C. A.) și art. 329 Cp., toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp.
Prin rezoluția nr. 12 din 20.06.2012, s-a început urmărirea față de inculpatul J. C. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, fapte prev. și ped. de art. 13 al. 1, 2 și 3 teza a ll-a din Legea 678/2001 mod. și comp. (parte vătămată S. A. M.), art. 13 al. 1 din Legea 678/2001 mod. și comp. (două acte materiale, părți vătămate F. S. S. și Ș. C. A.) și art. 329 al. 1 Cp., toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp. precum și împotriva înv. Ș. C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție, faptă prev. și ped. de art. 328 Cp.
În data de 20.06.2012 s-a dispus reținerea inculpatului J. C. V. pe o perioadă de 24 de ore, până în data de 21.06.2012.
În data de 21.06.2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat și de asemenea s-a dispus arestarea preventivă a inculpatul J. C. V., începând cu data de 21.06.2012 până în data de 19.07.2012 inclusiv.
La data de 17.07.2012, s-a dispus prelungirea mandatului de arestare preventivă cu privire la inc. J. C. V. cu încă 30 de zile, începând cu data de 20.07.2012 până la data de 18.08.2012.
La data de 09.08.2012 inculpatului J. C. V. i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, prin procesul-verbal . nr._, fiind asistat de apărătorul ales.
Potrivit art.3001 alin.3 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Potrivit art. 160b alin. 3 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a reținut că la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, s-a avut în vedere că acesta se afla în situația prevăzută la art. 148 lit. f Cod procedură penală respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat este mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
S-a apreciat că în cauză, temeiurile ce au determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent și impun în continuare privarea acestuia de libertate, din cuprinsul materialului probator rezultând că există nu doar indicii, ci chiar probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Tribunalul a constatat că din dosarul de urmărire penală rezultă existența indiciilor temeinice din care rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată, fiind astfel întrunite condițiile prev. de art. 681 și 143 Cod procedură penală, dar și cele prevăzute de art. 5 paragraful 1 lit. c din C.E.D.O. în sensul că există motive verosimile de a bănui că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată, impunându-se pentru buna desfășurarea a procesului penal menținerea măsurii arestării preventive.
Referitor la pericolul pentru ordinea publică s-a precizat că nu se poate susține că ar lipsi, întrucât aceasta presupune în prezenta cauză și rezonanța socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale, de aceea, în speță, având în vedere modalitatea și mijloacele de săvârșire a infracțiunilor, inculpatul profitând de vârsta fragedă a părților vătămate, pe care le-a racolat și apoi obligat să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați, folosul material rezultat fiind însușit de inculpat, circumstanțele în care s-au comis faptele, apoi consecințele produse asupra părților vătămate, relevă ca fiind un pericol concret pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, măsura privării de libertate a acestora impunându-se și pentru asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal, fiind incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
De asemenea, tribunalul, analizând măsura preventivă din perspectiva art. 5 paragr.1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudența Curții de la Strasbourg, a apreciat că protejarea libertății individuale nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi împotriva Franței), astfel că, administrarea în mod nemijlocit a probatoriului în cursul cercetării judecătorești, impune privarea de libertate în continuare a inculpatului, pentru buna desfășurare a procesului, fără a se putea susține, raportat la criteriile consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și anume complexitatea cauzei, comportamentul inculpaților și cel al autorităților, că durata privării de libertate este excesivă și că deci s-ar fi depășit termenul rezonabil, complexitatea cauzei conducând la prelungirea procedurii, fără ca acest fapt să fie imputabil autorităților.
Pentru aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul J. C. V. și, totodată că măsura arestării preventive a inculpatului se impune in continuare pentru buna desfășurare a procesului penal, Tribunalul în baza art. art.3001 alin.3 rap. la art. 160 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul J. C. V., care a solicitat judecarea sa în stare de libertate, arătând că în cauză nu există probe ori indicii în sensul că ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, solicitând a se avea în vedere și situația sa familială, personală, menționând că toate mijloacele de probă enumerate în rechizitoriu au fost administrate înaintea datei de 26.06.2012, când a fost dispusă începerea urmăririi penale, că autorizația de interceptare a convorbirilor telefonice a fost emisă într-un alt dosar penal, ca urmare a unui denunț formulat împotriva unui anume „C.”, nu împotriva sa. Ca urmare a faptului că nu au existat date suficiente cu privire la activitatea sa infracțională, în acel dosar, s-a dispus disjungerea cu privire la el, formându-se un nou dosar de urmărire penale, în care nu s-a început urmărirea penală nici măcar in rem înaintea datei de 26.06.2012. A aratat că declarațiile martorilor sunt indirecte și că toți martorii din rechizitoriu sunt învinuiții și inculpații din vechiul dosar, care au formulat denunțuri, cu scopul de a-și înjumătăți pedepsele. Prin urmare, poziția sa este de nerecunoaștere a infracțiunilor imputate.
Analizând actele dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Prin rechizitoriul nr.8/D/P/2012 din 14.08.2012, al DIICOT - Biroul Teritorial G., înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ 12 la data de 14.08.2012, a fost trimis in judecată, in stare de arest preventiv, inculpatul J. C. V., fiul lui I. și Florența, născut la data de 07.06.1985,în G., domiciliat în G., ..3/300, ., .,CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, fapte prev. și ped. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 teza a II – a din Legea nr. 678/2001 mod. și comp. ( două acte materiale, părți vătămate Ș. C. A. și F. S. S.) și art. 329 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În esență, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în luna octombrie 2008 inculpatul J. C. V. a racolat-o, transportat-o și cazat-o pe minora S. A. M. în vârstă de 17 ani, la București, unde a obligat-o, prin folosirea violenței, să întrețină relații sexuale cu un client, contra cost, în folosul său.
În perioada 2008 - 2009, inculpatul J. C. V. a racolat, transportat și cazat, în vederea exploatării sexuale, pe minorele F. S. S. în vârstă de 14 ani și Ș. C. A. în vârstă de 17 ani, pe care le-a obligat la practicarea prostituției, în folosul său, în municipiul București.
În cursul anului 2012, inculpatul J. C. V., i-a înlesnit numitei Ș. C. A., practicarea prostituției în Germania și Belgia trăgând foloase materiale de pe urma acestei activități.
Potrivit art.3001 alin.1 C.p.p. „după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive” iar conform art.3001 alin.3 C.p.p. „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.”
Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 3001 alin. 3 C.p.p., așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Astfel, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, măsura fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, aceste temeiuri neschimbându-se până la această dată și nici nu au intervenit altele noi care să impună revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă.
În cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 143 c.p.p. și art. 148 lit. f C.p.p, faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, sunt pedepsite de lege cu o pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare, existând probe certe ca lăsarea sa in libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere împrejurările și modalitatea de comitere a faptelor.
La aprecierea pericolului concret pe care lasarea in libertate a inculpatului, l-ar reprezenta, Curtea are în vedere rezonanta pe care astfel de fapte o au și care, neurmate de o ripostă ferma a societății, ar intreține climatul infracțional si ar crea inculpatului impresia ca poate persista în sfidarea legii.
Potrivit jurisprudenței C.E.D.O. detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată liniștea publică.
Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei prevede la pct. 3 că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a justiției, ori acela ca acuzatul să nu comită o noua infracțiune gravă. Punctul 4 al recomandării specifică în plus că, dacă existenta nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea totuși justifica, în mod excepțional, în anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de gravă.
Analizând aceste texte de lege prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, instanța de recurs constată că la dosarul cauzei există dovezi certe privind existența unuia dintre pericolele apreciate, atât de Codul de procedură penală, Constituția României, C.E.D.O. cât și de Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, ca fiind justificative pentru menținerea măsurii arestului preventiv și anume comiterea unei infracțiuni deosebit de grave sau orice alt delict de natură să pericliteze bunul mers al societății civile.
Din probele administrate până la aceasta dată în cauză, respectiv, declarații martori C. A. N. și P. A. M., declarații martori M. D. F., O. M. lonut, G. E., T. C. și F. E. L., coroborate cu declarațiile celorlalți martori, ale părților vătămate și interceptările telefonice efectuate în cauză, rezultă indicii temeinice în sensul că inculpatul J. C. V. a racolat, transportat și cazat, prin inducere în eroare, amenințări și violență pe minorele S. A. M. și F. S. S. precum și pe Ș. C. A. în vederea practicării prostituției în folosul său, în perioada 2008 -2009, precum și faptul că, în continuare, acesta o exploatează sexual, înlesnindu-i practicarea prostituției în străinătate învinuitei Ș. C. A. (devenită majoră) și trăgând foloase de pe urma acestei activități, așa încât judecarea acestuia în stare de libertate raportat la gravitatea faptelor comise, nu ar face decât să impieteze desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Susținerile inculpatului prin apărător, în sensul că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării, sunt nefondate, în cauza nu au fost administrate până la acest moment procesual nici un fel de probatorii care să nu mai justifice menținerea arestării preventive sau care să determine Curtea să ajungă la concluzia că s-au modificat temeiurile care au stat la baza arestării preventive, așa încât aprecierile menționate sunt pur subiective.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază ca menținerea măsurii arestului preventiv se impune și se întemeiază pe o stare de fapt periculoasă pentru societate și care necesită intervenția rapidă și fermă a instituțiilor statului abilitat, fiind dovedită existența pericolului pe care inculpatul îl reprezintă, pericol de natură a periclita buna desfășurare a procesului penal în curs.
Acest aspect se pliază pe însăși scopul masurilor preventive, care vizează tocmai asigurarea bunei desfășurări a procesului penal (art. 136 Cod procedură penală), din actele dosarului reieșind în mod indubitabil existența și persistența unor indicii grave de vinovăție, care constituie conform jurisprudenței C.E.D.O. factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie.
Astfel, măsura menținerii arestului preventiv a inculpatului este conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO, așa încât în mod corect prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 3001 al. 3 Cod pr. penală și a menținut măsura arestării preventive a acestuia.
Pe de alta parte, in ceea ce privește pericolul social reținut cu privire la inculpatul J. C. V., Curtea considera ca acesta rezulta din natura si gravitatea faptelor retinute în sarcina inculpatului – fiind vorba despre infractiuni vizând libertatea sexuală a persoanei, gradul concret de pericol social - prin săvârsirea faptei aducându-se atingere unor valori sociale în principal ocrotite de legea penală si procesual penală respectiv viata si sănătatea persoanelor, modalitatea si circumstantele reale de comitere a faptelor, profitând de vârsta părților vătămate, de autoritatea și influența sa asupra acestora, numărul actelor materiale, scopul săvârsirii faptei – în vederea obtinerii de foloase materiale injuste, cât și persoana inculpatului care avea capacitatea de discernământ a fapetlor comise, fiind în deplină cunoștință de cauză si cu consimtământ neviciat, toate aceste elemente conducând la concluzia că lăsat în stare de libertate ar putea comite în continuare același gen de infracțiuni.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății, generată de faptul că astfel de fapte, neurmate de o ripostă fermă a autorităților, ar întreține climatul infracțional și ar crea faptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii.
În aceste condiții este evident că temeiurile care au determinat arestarea preventiva impun in continuarea privarea de libertate, iar menținerea măsurii arestării preventive este pe deplin justificată în acest caz si contribuie esențial la îndeplinirea obiectivelor de politica penală privind această categorie de populație, ecoul ce s-ar crea în anturajul inculpatului fiind benefic înfăptuirii actului de justitie și asigurării unui climat de siguranța a cetățenilor.
Potrivit disp. art. 149 1 al. 1 rap. la art. 143 al .1 C.pr.pen. rap. la art. 5 CEDO, condiția esențiala pentru luarea, respectiv, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este aceea a existentei probelor sau indiciilor temeinice ca a săvârșit faptele prevăzute de legea penala, astfel încât, in cauza de fata, având în vedere probatoriul administrat pana in prezent, această condiție este îndeplinită.
Nu în ultimul rând, atingerea scopului procesului penal prevăzut de art.l alin.2 C.pr.pen. respectiv prevenirea infracțiunilor, precum si educarea cetățenilor in spiritul respectării legilor, ar fi periclitata prin punerea in libertate a inculpatului.
La acest moment procesual, tinand seama ca inculpatul este arestat preventiv din data de 21.06.2012 (deci de 2 luni de zile), raportat la împrejurarea ca cercetarea judecatoreasca inca nu a fost începuta, instanta apreciaza ca rezonanta sociala negativa a faptelor de a caror comitere este bănuit inculpatul, nu s-a diminuat, iar lasarea in libertate a acestuia inca mai prezinta pericol pentru comunitate, fata de imprejurarile savarsirii faptelor, de gravitatea acestora si de urmările produse.
Având în vedere ca situatia personala a inculpatului, dar si temeiurile care au stat la baza arestării preventive au format obiectul solutiilor deja pronuntate, atât de catre instanta fondului, cât si de catre instanta de control judiciar, la momentul arestării preventive, și ulterior, nu se mai poate sustine ca, dupa trecerea unui interval de timp relativ scurt, de la data pronuntarii încheierii de ședință din 21.06.2012 a Tribunalului G., de luare a măsurii arestării preventive, temeiurile care au servit la luarea masurii arestarii preventive au suferit modificari, de natura a conduce la alegerea unei masuri alternative.
Din aceasta perspectiva, simpla trecere a timpului nu poate atrage punerea în libertate a acuzatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva, câtă vreme temeiurile initiale nu au suferit modificari de esenta, iar în cazul de fata durata arestarii se circumscrie unui termen rezonabil, inculpatul aflându-se în detentie de 2 luni de zile.
În raport de toate aceste considerente, instanța de recurs apreciază că singura măsură preventivă, eficientă, aplicabilă în cauză, față de inculpatul J. C. V., este fără nici un dubiu măsura arestării preventive, ce se impune a fi menținută, astfel încât, constatând că instanța de fond a pronunțat o încheiere legală și temeinică, Curtea va respinge recursul declarat de acesta, ca nefondat, în temeiul disp. art. 38515 pct. 1 lit. b c.p.p.
Vazand si disp. art.192 alin. 2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat J. C. V., împotriva încheierii de ședință din data de 16.08.2012 pronunțată de Tribunalul G..
În baza art. 192 al. 2 C.p.p. obligă recurentul-inculpat la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 august 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
N. M. E. C. Dumitrița P.
GREFIER
P. I.
Red.CER-Ex.2/29.08.2012
Tribunalul G.-Jud. fond I. N.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1613/2012. Curtea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1574/2012. Curtea... → |
|---|
