Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 564/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 564/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 564/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.564/R
Ședința publică din data de 25.III.2013
Curtea compusă din:
Președinte: D. P.
Judecător: C.-V. G.
Judecător: N. S.
Grefier: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală este reprezentat prin procuror C. C..
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală împotriva Încheierii de ședință din data de 18.III.2013 a Tribunalului București – Secția a I-a penală, din Dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-inculpat E. A., personal, aflat în stare de arest preventiv, și asistat juridic de apărătorul din oficiu Gerber G., în baza delegației nr._/27.III.2013, atașată la fila 5 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de fond, în mod nejustificat, a avut în vedere declarația investigatorului sub acoperire, audiat la termenul la care s-a dispus înlocuirea măsurii de prevenție, fără a mai ține cont de toate probele administrate până la momentul procesual respectiv, din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu natura și gravitatea faptelor penale, determinate prin perioada îndelungată de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, precum și prin numărul mare de bancnote falsificate, cu atât mai mult cu cât față de ceilalți patru inculpați, care au solicitat aplicarea art.320/1, Cod procedură penală, hotărârea de condamnare a rămas definitivă, iar inculpatul a propus audierea acestora, în calitate de martori, fără a se fi instituit în sarcina sa a obligației interzicerii de a lua legătura aceștia. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, rejudecând pe fond, respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de petentul-inculpat.
Intimatul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, susține că, la acest moment procesual, când probele administrate nu conturează decât o implicare a sa extrem de redusă în activitatea infracțională, cu atât mai mult cu cât investigatorul sub acoperire și martorii cu identitate protejată au declarat, în fața instanței de fond, că nu l-au văzut niciodată, lăsarea sa în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în plus grupul infracțional din care se presupune că a făcut parte este destrămat, este absolvent al Facultății de Științe Politice din Timișoara, a fost profesor de limba engleză și este cunoscut în societate ca o persoană onestă, precizând faptul că poziția sa procesuală, de nerecunoaștere a faptelor penale reținute în sarcina sa, nu poate determina menținerea măsurii arestării preventive. Solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de Ministerul Public.
Intimatul-inculpat, personal, învederează faptul că nu există dovezi clare de vinovăție în privința sa, deși schema Ministerului Public îl plasează în relație cu unul dintre inculpați, care îi este prieten de 15 ani, fiind văzuți împreună în timpul filajului doar pentru că, uneori, îi conducea autoturismul, dar însuși investigatorul sub acoperire a declarat că nu l-a văzut niciodată, nu poate influența declarațiile coinculpaților, deoarece aceștia au fost deja audiați, iar, la locul de detenție, stau în aceeași cameră cu toții, este absolvent de studii superioare, a predat limba engleză la un liceu și este salvamar profesionist, este arestat preventiv de 14 luni.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 18.III.2013, din Dosarul nr._ 12, Tribunalul București - Secția a I-a penală, în temeiul art.139, alin.1 și alin.3/5, Cod procedură penală, raportat la art.145/1, Cod procedură penală, a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului E. A. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pe durata căreia inculpatul, în temeiul art.145/1, alin.2, Cod procedură penală, raportat la art.145, alin.1/1, Cod procedură penală, are obligațiile de a se prezenta la instanța de judecată, atunci când este chemat, de a se prezenta la organul de poliție din raza teritorială a locuinței sale, atunci când este chemat, de a nu-și schimba locuința fără încuviințarea instanței de judecată care a dispus înlocuirea măsurii de prevenție, de a nu deține, folosi sau purta vreo categorie de arme, punându-i în vedere disp. art.145, alin.3, Cod procedură penală, a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului de sub puterea M.A.P. nr.10/U.P./4.II.2012, emis de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în Dosarul nr._, dacă nu este arestat în altă cauză.
În motivare, instanța de fond a arătat că, deși este îndeplinită cerința prevăzută de art.143, Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a comis faptele penale reținute în sarcina sa, nu mai este îndeplinită cea de-a doua cerință prevăzută de art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, privind pericolul concret actual pentru ordinea publică, prin lăsarea în libertate a inculpatului, avându-se în vedere declarațiile de la cercetarea judecătorească ale investigatorului cu identitate protejată „Jon”, ale martorilor cu identitate atribuită „A.” și „Englezu’”, din care rezultă că inculpatul, sosit în București pentru afaceri care nu aveau legătură cu falsificarea de bancnote, era șoferul inculpatului B. M.-I., prin urmare cu o implicare redusă în activitatea infracțională reținută prin rechizitoriu, iar trecerea timpului a estompat impactul negativ asupra ordinii sociale, astfel că măsura obligării de a nu părăsi țara, prin măsurile impuse, oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare, în bune condiții, a procesului penal, fără a mai analiza cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de petentul-inculpat, atâta timp cât a dispus înlocuirea măsurii de prevenție.
În termen legal, Ministerul Public a declarat recurs, pentru netemeinicie.
În motivarea orală a recursului, s-a susținut că instanța de fond, în mod nejustificat, a avut în vedere declarația investigatorului sub acoperire, audiat la termenul la care s-a dispus înlocuirea măsurii de prevenție, fără a mai ține cont de toate probele administrate până la momentul procesual respectiv, din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu natura și gravitatea faptelor penale, determinate prin perioada îndelungată de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, precum și prin numărul mare de bancnote falsificate, cu atât mai mult cu cât față de ceilalți patru inculpați, care au solicitat aplicarea art.320/1, Cod procedură penală, hotărârea de condamnare a rămas definitivă, iar inculpatul a propus audierea acestora, în calitate de martori, fără a se fi instituit în sarcina sa a obligației interzicerii de a lua legătura aceștia.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivelor de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este fondat.
Curtea reține că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 4.II.2012, din Dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a II-a penală a dispus, în temeiul art.143, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, arestarea preventivă, printre alții, a inculpatului, față de care a fost emis M.A.P. nr.10/U.P./4.II.2012, iar, prin Rechizitoriul din data de 26.IV.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, din Dosarul nr.4/D/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, în vederea falsificării de bancnote, prev. de art.7, alin.1 și alin.3 din Legea nr.39/2003, de falsificare de monede sau de alte valori, în varianta simplă a falsificării, în formă continuată, prev. de art.282, alin.1, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, de complicitate la falsificare de monede sau de alte valori, în varianta simplă a punerii în circulație sau deținerii, în formă continuată, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.282, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, prev. de art.285, Cod penal, și de complicitate la înșelăciune, în formă continuată, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.215, alin.1 și alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, toate cu aplicarea art.33, litera a, Cod penal. S-a reținut în sarcina sa că, în perioada noiembrie 2011-februarie 2012, a aderat și sprijinit grupul criminal constituit de inculpații B. M.-I. și P. A., în scopul falsificării de bancnote, astfel că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a falsificat un număr de 4.135 bancnote în cupiură de 10 lei, a ajutat la punerea în circulație a unor bancnote contrafăcute, a deținut instrumente și materiale pentru falsificarea de bancnote și a ajutat la inducerea în eroare a unor părți vătămate, prin punerea în circulație a bancnotelor contrafăcute.
Întrucât înlocuirea măsurii de prevenție presupune existența unor indicii temeinice sau probe că inculpatul a comis faptele penale reținute în sarcina sa, Curtea nu va mai analiza cerința prevăzută de art.143, alin.1, Cod procedură penală, oricum însușită de inculpat, prin formularea unei cereri de înlocuire, și nu de revocare, a măsurii de prevenție.
În schimb, judecătorul fondului nu a prezentat argumente convingătoare referitoare la modificarea temeiurilor inițiale care au determinat luarea măsurii de arest preventiv. Împrejurarea că, la cercetarea judecătorească, la termenul de judecată din data de 18.III.2013, atât investigatorul cu identitate protejată „Jon”, cât și martorii cu identitate atribuită „A.” și „Englezu’” și-au nuanțat declarațiile constituie o problemă de probatoriu, prin urmare cu efect strict asupra cerinței prevăzută de art.143, alin.1, Cod procedură penală, astfel că judecătorul fondului, în situația în care, în urma readministrării probatoriului de la urmărirea penală, aprecia că indiciile temeinice au devenit o simplă presupunere, trebuia să dispună revocarea măsurii de arest preventiv.
Nici argumentul estompării periculozității inculpatului, prin inevitabila trecere a timpului, nu poate fi privit cu toată seriozitatea, întrucât activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului, cu efecte asupra siguranței circulației bancnotelor, este de actualitate, astfel că opinia publică nu-și poate pierde sentimentul de temere față de un asemenea inculpat.
Curtea apreciază că, deși a dispus înlocuirea măsurii de prevenție, judecătorul fondului avea obligația să se pronunțe asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de petentul-inculpat, întrucât cele două instituții procesuale sunt diferite, fiind fundamentate pe cerințe distincte. Așadar, schimbarea temeiurilor arestării preventive nu poate exonera pe judecătorul fondului de analizarea oportunității liberării provizorii sub control judiciar, cu atât mai mult cu cât situația procesuală actuală a inculpatului ar putea conduce la luarea în considerare, mai curând, a acestei instituții.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, va admite recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală împotriva Încheierii de ședință din data de 18.III.2013 a Tribunalului București – Secția a I-a penală, din Dosarul nr._ 12, pe care o va casa, în parte, și, rejudecând în fond, în temeiul art.139, alin.1, Cod procedură penală, va respinge, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul E. A., apoi, în temeiul art.300/2, Cod procedură penală, raportat la art.160/b, alin.1 și alin.3, Cod procedură penală, va menține măsura arestării preventive a inculpatului E. A., va menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință, va dispune trimiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de petentul-inculpat, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul București – Secția I-a penală, pentru a se pronunța asupra acesteia, urmând ca, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, să constate că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, iar suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, admite recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală împotriva Încheierii de ședință din data de 18.III.2013 a Tribunalului București – Secția a I-a penală, din Dosarul nr._ 12.
Casează, în parte, încheierea de ședință recurată și, rejudecând în fond:
În temeiul art.139, alin.1, Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul E. A..
În temeiul art.300/2, Cod procedură penală, raportat la art.160/b, alin.1 și alin.3, Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului E. A..
Menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință.
Dispune trimiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de petentul-inculpat, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul București – Secția I-a penală, pentru a se pronunța asupra acesteia.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.III.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. P. C.-V. G. N. S.
GREFIER
I. P.
Red. și dact.: jud.D.P.
T.B. – Secția a I-a penală: V.-M. T..
4.IV.2013/2 ex.
| ← Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991... | Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... → |
|---|
