Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 218/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 218/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 218/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.218
Ședința publică din data de 5 februarie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: G. R.
JUDECĂTOR: D. D.
JUDECĂTOR: P. DUMITRIȚA
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror N. A. M..
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de inculpatul G. I. împotriva încheierii de ședință din data de 20.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosar nr._/3/2013.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat G. I., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat G. B., în baza delegației nr.4028/4.02.2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că prin decizia penală nr.206/31.01.2014, pronunțată în dosarul nr._/3/2013/a7 al Curții de Apel București – Secția I Penală s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G. I. împotriva încheierii din data de 20.01.2014.
Recurentul-inculpat G. I., personal, arată că insistă în judecarea prezentului recurs.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului și respingerea recursului în consecință.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită, de asemenea, admiterea excepției.
Recurentul-inculpat G. I., personal, având ultimul cuvânt, precizează că este arestat de 1 an.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 20.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală (dosar nr._/3/2013), în baza art. 1608a alin. 6) C.p.p., a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G. I. [fiul lui M. și E., născut la data de 06.08.1979 în Municipiul Tulcea, județul Tulcea, domiciliat în Municipiul București, sector 4, ., ., ._, cu privire la care s-a emis M.A.P. 34/UP/23.02.2013 de către Tribunalul București Secția I Penală].
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut în ceea ce privește temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, că articolul 160/2 alin. 2) C.p.p., reglementează două ipoteze în care respingerea cererii de liberare provizorie este obligatorie, și anume, când există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească noi infracțiuni, și, respectiv, când există date că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte.
Tribunalul a apreciat că la momentul procesual analizat se poate reține, față de indiciile temeinice reținute în cauză, care sunt în sensul desfășurării unei activități infracționale ample și variate, precum și față de antecedentele penale ale inculpatului, existența unor date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească noi infracțiuni. Tribunalul a avut în vedere și lipsa unei surse legale de venit, susținerea acestuia de la termenul din 22.11.2013, potrivit căreia ar fi avut anterior încarcerării un loc de muncă unde ar urma să fie primit în ipoteza punerii în libertate, neputând fi apreciată ca fiind conformă cu realitatea în lipsa unor mijloace de probă care să se coroboreze cu afirmațiile sale, cu atât mai puțin cu cât inculpatul nu a fost în măsură să menționeze denumirea, nici măcar parțială, a pretinsului angajator.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, la data de 29 ianuarie 2014, în termenul legal, inculpatul G. I. care a solicitat admiterea recursului astfel declarat, casarea încheierii de ședință recurate și pe fond, rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în temeiul dispozițiilor art.160 ind. 8 lit. a Cod procedură penală, arătând că prin lăsarea sa în stare de libertate desfășurarea procesului penal nu ar fi influențată în nici un fel, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu atât mai mult cu cât nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar faptele pentru care este cercetat nu sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani,că are o familie organizată,un domiciliu stabil și doi copii minori în întreținere, că este arestat preventiv de aproximativ un an de zile și conform art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ar fi trebuit să i se respecte prezumția de nevinovăție, că numai el se află în stare de arest preventiv, pe când ceilalți inculpați au fost liberați.
În cauză, la data de 31 ianuarie 2014, Curtea de Apel București – Secția I penală a pronunțat decizia penală nr.206, prin care - în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p., a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G. I. împotriva încheierii din data de 20.01.2014, pronunțată de Tribunalul București,Secția a II-a Penală, cu obligarea recurentului la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Față de această împrejurare, Curtea - constatând că împotriva aceleiași hotărâri inculpatul a mai declarat aceeași cale de atac (a recursului) și a fost deja soluționată – prezentul recurs apare ca inadmisibil.
D. urmare, Curtea, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G. I. împotriva încheierii de ședință din 20.01.2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală.
În temeiul art.192 alin.2 C.p.p., va obliga pe recurentul-inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală, respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G. I. împotriva încheierii de ședință din 20.01.2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală.
În temeiul art.192 alin.2 C.p.p., obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. R. D. D. P. DUMITRIȚA
GREFIER,
D. T.
red.D.Pic.
dact.L.G.
ex.2
red.A.S.-T.B.-S.II.P.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Conflict de interese. Art. 253 ind 1 C.p.. Sentința nr.... → |
|---|
