Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 115/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 115/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 115/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 115/2014
Ședința publică de la 14 Februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE R. M.
Grefier L. B.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect sesizarea formulată de Comisia nr. 1 de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din Penitenciarul București-Rahova, privind pe condamnatul S. M..
Fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
CURTEA
Prin sesizarea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, Comisia nr. 1 de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din Penitenciarul București Rahova a solicitat instanței să aprecieze asupra posibilității aplicării legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 619/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, definitivă prin nerecurare la 08.10.2012.
În aceeași sesizare că arată că S. M. a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 265/19.06.2012 a Curții de Apel București la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 254 C.p., emițându-se MEPI nr. 306/18.06.2013.
Pedepsele aplicate prin sentințele menționate nu au fost contopite.
Curtea, analizându-și competența, apreciază că este competentă să soluționeze prezenta sesizare, având în vedere dispozițiile art. 23 alin. 3 din legea 255/2013, modificate prin OUG 116/2013, conform cărora, atunci când potrivit Codului de procedură penală, competența ar reveni mai multor instanțe de grad diferit, competența de a soluționa cauza cu privire la toate incidentele la executare privind aceeași persoană revine instanței superioare în grad.
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală nr. 619/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, definitivă prin nerecurare la 08.10.2012 s-au dispus următoarele:
În baza art. 461 al.1 lit.d C.p.p. admite contestația la executare formulată de judecătorul delegat în cadrul Biroului „Executări penale” al Secției a II-a Penale a Tribunalului București vizând pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată intimatului condamnat S. M., prin sentința penală nr.114/03.02.2009 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală.
În baza art.88, 36 al.2 C.p. deduce durata reținerii de la data de 29.03.2004 și a arestului preventiv de la 31.03.2004 la 12.06.2004 (sentinței penale nr.304/27.05.2008 a Tribunalului Dâmbovița, Secția Penală, definitivă prin nerecurare la data de 12.06.2008) și a reținerii și a arestului preventiv de la 05.10.2004 la 24.06.2008 (sentința penală nr. 114/03.02.2009 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr.1523/11.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală) și perioada executată de la 14.05.2012 la zi.
Dispune înlăturarea mențiunii vizând anularea M.E.P.Î. nr.1484/06.03.2008 emis în baza sentinței penale nr.966/18.07.2005 a Tribunalului București, Secția I Penală.
Anulează M.E.P.Î. nr.413/12.06.2008 emis în baza sentinței penale nr.304/27.05.2008 a Tribunalului Dâmbovița, Secția Penală definitivă prin nerecurare la data de 12.06.2008 și M.E.P.Î. nr.141/11.05.2012 emis în baza sentinței penale nr.114/03.02.2009 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală definitivă prin decizia penală nr.1523/11.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală și dispune emiterea unui nou mandat de executare.
Se reține că prin sentința penală nr. 114/03.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1523/11.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul S. M. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1-3 din Legea 39/2003.
Au fost aplicate disp. art. 71, 64 lit.a si b C.p.
În baza art 65 C.p. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a și b C.p. pe timp de 5 ani, în condițiile art. 66 C.p.
S-a constatat că fapta dedusa judecății este în concurs real cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a si b C.p. prin sentința penală nr. 966/2005 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.769/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală.
Au fost descontopite pedepsele, principală și complementară, rezultante, respectiv pedeapsa închisorii de 6 ani și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a si b C.p., pe timp de 5 ani, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, și anume:
- o pedeapsă de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a si b C.p., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. 1 din legea nr.678/2001;
- o pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a si b C.p., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 alin. 1 si 2 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.
- o pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 alin. 1 C.p.
În baza art. 33 lit.a, art.34 lit.b și art. 35 C.p. au fost contopite pedepsele inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare, ca pedeapsă rezultantă principală și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b C.p., pe timp de 5 ani.
Au fost aplicate disp. art. 71, 64 lit.a si b C.p.
În baza art. 88 C.p, a fost dedusă prevenția și perioada executată de la 05.10.2004 – 24.06.2008.
A fost anulat M.E.P.Î. emis în baza sentinței penale nr.966/2005 a Tribunalului București și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
Totodată s-a învederat faptul că urmare a unei contestații la executare formulate de persoana condamnată, prin sentința penală nr. 304/27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița s-a dispus anularea MEPÎ nr. 1484/2008 emis în baza sentinței penale nr.966/2005 și emiterea unui nou MEPÎ nr. 413/12.06.2008 de către Tribunalul Dâmbovița, astfel încât la data pronunțării sentinței penale nr. 114/2009 MEPÎ nr. 1484/2008 fusese anulat.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 1015/10.10.2012, de către Tribunalul București Secția a II-a Penală.
Se arată în sesizare că, urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, maximul special de pedeapsă prevăzut pentru infracțiunea prev. de art. 7 al. 1-3 din Legea 39/2003 s-a redus la 5 ani închisoare.
Prin urmare, pedeapsa de 6 ani închisoare pe care o execută ar trebui redusă la 5 ani închisoare; s-a precizat în sesizare că a fost avut în vedere noul minim special de 5 ani prevăzut de art. 367 alin. 1 NCP, în sentință nefiind suficiente elemente pentru a încadra fapta în art. 367 al. 2 NCP.
Totodată însă, s-a învederat că în etapa a doua a analizei va fi menținută pedeapsa rezultantă inițială, de 6 ani închisoare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 23 din Legea nr. 255/2013.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de cazier judiciar a condamnatului, o copie a sentinței penale menționate, a MEPI 1015/10.10.2012, însoțite de un referat privind data și modalitatea rămânerii definitive, precum și stadiul executării.
Analizând actele dosarului, instanța reține că, potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În cauză, persoana condamnată se află în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, pedeapsă rezultantă, pronunțată printr-o hotărâre definitivă, pentru săvârșirea unui concurs de infracțiuni.
Deși, în cazul intervenției succesiunii de legi penale în cursul procesului, aplicarea legii penale mai favorabile se face în două etape – mai întâi pentru stabilirea limitelor de pedeapsă aplicabile infracțiunii comise, iar apoi pentru determinarea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni – în cazul intervenției legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a condamnării, aplicarea legii mai favorabile urmează a fi făcută într-o singură etapă.
Așa fiind, aplicarea art. 6 C. pen. în acest caz trebuie să asigure doar menținerea pedepsei aplicate în limitele ce ar fi putut fi dispuse potrivit legii noi.
Se constată că pedeapsa la care face referire sesizarea a fost contopită cu:
- o pedeapsă de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a si b C.p., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. 1 din legea nr.678/2001, care nu depășește maximul special prevăzut în legea nouă, respectiv art. 211 al.1 NCP ;
- o pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a si b C.p., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 alin. 1 si 2 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., care nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, respectiv art. 213 al. 1,2 NCP;
- o pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 alin. 1 C.p. care nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, respectiv art. 207 al. 1,3 NCP.
În baza art. 33 lit.a, art.34 lit.b și art. 35 C.p. 1968 au fost contopite pedepsele inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare, ca pedeapsă rezultantă principală și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b C.p., pe timp de 5 ani.
Se constată că, într-adevăr, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 7 al. 1-3 din Legea 39/2003 depășește maximul special din legea nouă, fapta având corespondent în legea nouă art. 367 alin. 1 NCP; din analiza tuturor elementelor de fapt și de drept din sentințele penale analizate – Sentința penală nr. 966/2005 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.769/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală; sentința penală nr. 114/03.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1523/11.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, înregistrate în sistemul ECRIS, nu există elemente care să impună reținerea incidenței textului art. 367 al. 2 NCP.
Se observă însă că, urmare a contopirii pedepsei vizate de sesizare, de 6 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 7 al. 1-3 din Legea 39/2003, cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 966/2005 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.769/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, pedeapsa rezultantă ar rămâne aceea de 6 ani închisoare, chiar în ipoteza în care pedeapsa aplicată pentru una dintre pedepsele componente ale concursului de infracțiuni ar fi redusă de la 6 ani la 5 ani închisoare.
Curtea apreciază că în acest condiții sesizarea este neîntemeiată, neexistând temeiuri pentru reducerea pedepsei rezultante aplicate, de 6 ani închisoare, pedeapsă care va fi avută în vedere pe viitor pentru reținerea stării de recidivă ori pentru calculul termenului de reabilitare, în situația în care condamnatul va săvârși o nouă infracțiune ori, dimpotrivă, se va împlini termenul de reabilitare.
Se observă că nici perioada pentru care a fost dispusă pedeapsa complementară, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, nu depășește maximul special prevăzut în legea nouă, de 5 ani.
Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge ca neîntemeiată sesizarea formulată de Comisia nr. 1 de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din Penitenciarul București Rahova, privind pe condamnatul S. M..
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată sesizarea formulată de Comisia nr. 1 de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din Penitenciarul București Rahova, privind pe condamnatul S. M. (născut la data de 29.11.1957 în București, fiul lui C. și E., domiciliat în București, . nr. 5, ., sector 4, în prezent încarcerat la PRMS București-Rahova, CNP_.)
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare pentru procuror și condamnat.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.02.2014.
P. GREFIER
R. M. L. B.
Red. RM
2 ex/20.02.2014
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 105/2014. Curtea de Apel... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
