Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 197/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 197/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 197/2014

Dosar nr._

(Număr în format vechi_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 197/R

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: R. M.

JUDECĂTOR: A.-A. R.

JUDECĂTOR: M. N.

GREFIER: L. B.

MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul B. V. E. împotriva sentinței penale nr. 1723 din data de 20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-inculpat B. V. E. personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat C. M., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1544, emisă de Baroul București și atașată la fila 13 din dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat B. V. E. învederează instanței împrejurarea că acesta înțelege să-și retragă recursul declarat în cauză.

La întrebarea Curții, recurentul-inculpat B. V. E. personal arată că își retrage recursul declarat.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită să se ia act de manifestarea de voință a recurentului-inculpat, în sensul retragerii recursului declarat în prezenta cauză, cu obligarea acestuia la cheltuielile judiciare avansate de stat.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului formulat,constată următoarele:

Judecătoria Sectorului 3 București,prin sentința penala nr. 1723 din data de 20.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ ,a hotărât următoarele:

În baza art. 334 C.pr.pen. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul B. V. E. din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată, în infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b C.p.

În baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b C.p. și art. 3201 C.pr.pen. raportat la art. 74 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 76 lit. e C.p., condamnă pe inculpatul B. V. E. (fiul lui G. și E., născut la data de 23.09.1978 în București, CNP_, domiciliat în orș. P., .. 4, județul I., cetățean român, studii gimnaziale, necăsătorit, fără ocupație, cunoscut cu antecedente penale), pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, la 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 71 C.p. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.

În baza art. 191 C.pr.pen. obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariu avocat oficiu U. E., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr._/P/2012 din data de 25.09.2013, a fost trimis în judecată inculpatul B. V. E. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 25.09.2013 sub nr._ .

În actul de sesizare se reține că la data de 05.09.2012, în jurul orei 03:50, inculpatul B. V. E. a condus autoturismul marca Peugeot 306 cu nr. de înmatriculare B-5100-UT pe ., din direcția . . sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, respectiv 1,70 g %0.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost probată cu declarațiile inculpatului, procesul-verbal de depistare, procesul verbal de prelevare a probelor biologice, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, expertiza medico–legală nr. 2421/i/2012, precum și cu declarațiile martorului O. M..

Fiind audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 3201 C.p.p., și-a menținut declarațiile date anterior în cauză în cursul urmăririi penale și a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de inculpare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.

Declarațiile inculpatului în sensul recunoașterii faptei se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv cu procesul verbal de depistare (fila 06 d.u.p.), procesul verbal de prelevare a probelor biologice (fila 14 d.u.p.), buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie (fila 15 d.u.p.), expertiza medico legală nr. 2421/i/2012 (filele 16-17 d.u.p.), precum și cu declarațiile martorului O. M. (fila 08 d.u.p.)

Astfel, martorul O. M. declară că la data de 05.09.2012, în jurul orei 04:00, a asistat în calitate de martor asistent când inculpatul a declarat în fața organelor de poliție, verbal și în scris, că a consumat băuturi alcoolice.

Totodată, precizează că s-a încercat testarea inculpatului cu aparatul etilotest, însă acesta nu s-a realizat, inculpatul fiind condus ulterior la I.M.L. pentru a i se recolta probe biologice.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că la data de 05.09.2012, ora 03:50, inculpatul a condus autoturismul Peugeot 306 cu nr. de înmatriculare B-5100-UT pe ., din direcția . . fost testat cu aparatul etilotest de mai multe ori, însă nici o probă nu a fost valabilă.

Din expertiza medico-legală nr. 2421/i/2012, rezultă că la momentul evenimentului rutier, 05.09.2012, ora 03:50, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de circa 1,70 g%o, în funcție de ritmul individual de absorbție a alcoolului în organism.

Analizând actele și lucrările dosarului, coroborând declarația inculpatului cu celelalte mijloace de probă, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 05.09.2012, în jurul orei 03:50, inculpatul B. V. E. a condus autoturismul marca Peugeot 306 cu nr. de înmatriculare B-5100-UT pe ., din direcția . . de un echipaj de poliție rutieră pentru control.

Organele de poliție au constatat că inculpatul se află sub influența băuturilor alcoolice, motiv pentru care acesta a fost testat cu aparatul etilotest, de mai multe ori, însă nici o probă nu a fost valabilă.

Inculpatul a fost condus la I.M.L. unde i s-au recoltat 2 probe biologice la orele 05:25 și 06:25, rezultând următoarele valori ale alcoolemiei: 1,40 g%0 și respectiv 1,20 g %0, iar conform expertizei medico-legale nr. 2421/i/2012, rezultă că la momentul evenimentului rutier, 05.09.2012, ora 03:50, inculpatul putea avea teoretic, o alcoolemie în creștere de circa 1,70 g %O.

Instanța a constatat că inculpatul B. V. E. a mai fost condamnat anterior.

Astfel, inculpatul a fost condamnat definitiv la 3 ani închisoare, prin sentința penală nr. 253/14.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin neapelare.

Acesta a fost liberat condiționat la data de 24.11.2009, având un rest rămas neexecutat de 397 zile. Inculpatul săvârșit prezenta faptă la data de 05.09.2012, după împlinirea duratei acestei pedepse.

Față de această pedeapsă inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, fiind aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b C.p. privitoare la recidiva postexecutorie, motiv pentru care instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată, în infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b C.p.

În drept, fapta inculpatului B. V. E., care la data de 05.09.2012, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare B-5100-UT pe . sânge o îmbibație alcoolică de 1,70 g %O, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b C.p.

Față de cele analizate, instanța a apreciat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpatul B. V. E. la data de 05.09.2012, urmând să i se aplice pedeapsa prevăzută de lege.

Elementul material al infracțiunii îl reprezintă acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, respectiv 1,70 g %O.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în starea de pericol pentru desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice.

Legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată rezultă în mod clar din materialul probator administrat în cauză, așa cum s-a arătat.

Sub raportul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acesteia.

La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., circumstanțele reale ale comiterii faptei, precum și cele personale ale inculpatului, dar și incidența dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen.

În raport de acestea, având în vedere faptul că inculpatul a regretat fapta, că deși a condus sub influența băuturilor alcoolice nu a produs nici un accident rutier, precum și faptul că este întreținător al familiei și că a realizat venituri oneste, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 74 alin. 2 C.p. privind circumstanțele atenuante judecătorești și în consecință, va aplica o pedeapsă sub minimum special, respectiv 4 luni închisoare conform art. 76 lit. e C.p.

Instanța a apreciat că pedeapsa aplicată este echilibrată și că răspunde în concret principiului proporționalității și nevoilor reeducării.

Ca modalitate de executare, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar dacă inculpatul execută pedeapsa în regim de detenție, acesta fiind recidivist.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța trebuie să se raporteze la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Hirst c. Marii Britanii, respectiv S. și P. c. României) care este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, dar și la Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul ca exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanța reține că natura faptei săvârșite relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b).

Prin urmare, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.p., instanța va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.p.

Urmează, în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b C.p. și art. 3201 C.pr.pen. raportat la art. 74 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 76 lit. e C.p., să condamne pe inculpatul B. V. E. la 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, cu executare în regim de detenție și cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.

În baza art. 191 C.p.p. instanța va obliga inculpatul la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul avocatului din oficiu U. E., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B. V. E. ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București,Secția I Penală sub numărul_ .

La termenul de judecată din data de 31.01.2014, recurentul inculpat B. V. E. ,personal, a învederat instanței de recurs că își retrage recursul declarat.

Potrivit art. 385ind.4 alin. 2 C.p.p. părțile pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art.369 alin.1C.p.p., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.

In consecință, având în vedere dispozițiile legale sus-menționate, precum și manifestarea expresă de voință a recurentului inculpat B. V. E.,Curtea,în baza art. 385ind.4 alin.2 C.p.p. rap la art. 369 C.p.p.,va lua act de retragerea recursului declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.1723 din data de 20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2013.

În baza art.192 alin.2 C.p.p.va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu ,în cuantum de 200 lei ,se suportă din fondul Ministerului Justitiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 385/4 alin.2 C.p.p. rap la art. 369 C.p.p. ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul B. V. E. împotriva sentinței penale nr.1723 din data de 20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2013.

În baza art.192 alin.2 C.p.p. obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu ,în cuantum de 200 lei ,se suportă din fondul Ministerului Justitiei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31.01.2014.

PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR

R. M. A. A. R. M. N.

GREFIER

L. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 197/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI