Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 184/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 184/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 184/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.184/R
Ședința publică din data de 06 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M.
JUDECĂTOR: A. E. B.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: C. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală - reprezentat de doamna procuror P. C. D..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect soluționarea recursului declarat de inculpatul D. M. împotriva încheierii de ședință din data de 16.01.2014 pronunțată de Secția a II-a penal a Tribunalului București în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat D. M. personal, în stare de arest, asistat de avocat ales D. Burulean G. cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea, în temeiul art. 70 alin. 2 din Codul de procedură penală aduce la cunoștință recurentului inculpat D. M. că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit si împotriva sa.
Recurentul inculpat D. M., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat D. M. critică soluția instanței de fond pentru netemeinicie sub aspectul oportunității menținerii stării de arest preventiv.
În opinia apărării nu se impune menținerea acestei măsuri restrictive de libertate, iar luarea unei măsuri alternative asigură pe deplin buna desfășurare a procesului penal, având în vedere stadiul cercetărilor, fiind administrată cea mai mare parte a probatoriului, atitudinea sinceră de care a dat dovadă, faptul că inculpatul se află în stare de arest de 120 zile, iar până în prezent nu a fost solicitat niciodată de organele de urmărire penală.
În circumstanțiere, arată că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are trei minori în întreținere.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar pe fond punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arătă că instituția liberării provizorii sub control judiciar nu mai are aplicabilitate în Noul Cod de procedură penală.
Pe fondul cererii, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că nu au încetat să subziste temeiurile inițiale care au determinat inițial arestarea preventivă.
Cu privire la oportunitatea măsurii arestării preventive, lasă la aprecierea instanței, față de împrejurarea că, în dosarul de urmărire penală s-a mai acordat prelungirea duratei arestării preventive a tuturor inculpaților, pe o durată de doar 15 zile. În ce-l privește pe recurentul inculpat D. M., acesta mai are cel mult 10 zile de arest preventiv.
Recurentul inculpat D. M., având ultimul cuvânt, declară că regretă fapta comisă, nu este cunoscut cu antecedente penale și are în întreținere trei copii minori.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 16.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de către inculpatul D. M..
Instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 31.12.2013 pe rolul Tribunalului București - Secția a II- a Penală, inculpatul D. M. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună punerea sa în libertate sub control judiciar.
În motivarea cererii, s-a arătat, că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 160/2 din C.p.p. pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar respectiv nu există date din care să rezulte necesitatea de a împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni și nu există date că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă. Totodată, s-a arătat faptul că nu s-a avut în vedere nici un moment faptul că inculpatul nu cunoaște pe nici unul dintre ceilalți inculpați și nici firmele acestora, astfel încât între inculpat și ceilalți inculpați nu a existat nici un fel de convenție infracțională pentru a de putea vorbi de existenta unui grup infracțional organizat. De asemenea se arată că nu s-a ținut cont de caracterul izolat al operațiunilor comerciale și nici de faptul că operațiunile comerciale s-au derulat pe parcursul a două săptămâni.
Analizând actele si lucrările dosarului de urmărire penală, Tribunalul a constatat că prin rezoluția nr. 213 din 15.07.2013, ora 1000, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de inițiere și constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003; evaziune fiscală (omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive) fapte prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. 1 lit. b, art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005; stabilire cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005; spălare de bani, fapte prevăzute și pedepsite de art. 29 alin. 1 lit. a, art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 41 alin 2 C.pen., art. 33 lit. a C.pen., comise de către o grupare de criminalitate organizată, formată din cetățeni români, specializată pe comerț cu materiale de construcții (fier-beton, ciment, cărămidă), aducând astfel grave prejudicii asupra bugetului consolidat al statului și asupra mediului concurențial pe piața materialelor de construcții.
Prin rezoluția nr. 282/30.09.2013, ora 12.00, s-a dispus începerea urmăririi penale față de o . persoane printre care si fată de inculpatul D. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, complicitate la evaziune fiscală, prevăzute și pedepsite de art. 26 C.pen. raportat la art. 9 alin. 1 lit. c, art. 9 alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., complicitate la spălare de bani, prevăzute și pedepsite de art. 26 C.pen. raportat la art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 (art. 29 alin. 1 lit. a după republicare) cu aplicarea art. 41 alin 2 C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen;
În data de 05.10.2013, prin încheierea pronunțată în dosarul cu nr._/3/2013, Tribunalul București - Secția I Penală a luat măsura arestării preventive pentru 29 de zile față de inculpat.
În fapt, în urma cercetărilor efectuate în cauză s-a constatat că în cursul anului 2012, la nivelul Municipiului București a fost constituit un grup de criminalitate organizată format din cetățenii români V. T., T. Ș., T. A., I. C., D. M., B. N., grup specializat în obținerea unor importante beneficii financiare în urma derulării unor operațiuni de achiziții intracomunitare de bunuri (materiale de construcții), urmate de vânzarea acestora pe teritoriul național și înregistrarea în evidențele contabile a societăților controlate direct sau indirect de operațiuni nereale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale – plata TVA colectat și dedus fraudulos.
Pentru a diminua cuantumul TVA de plată, membrii grupării au înregistrat în evidențele contabile ale societăților comerciale controlate direct sau indirect, cheltuieli fictive, corelative unor operațiuni comerciale fără scop economic, pur artificiale.
Învinuiții V. T., T. Ș., T. A., I. C., D. M., B. N. s-au folosit în realizarea activității infracționale de următoarele societăți comerciale, controlate direct sau indirect: . SRL, . SRL, . SRL, ., ., . SRL, . SRL, ., ., . SRL – fostă ., . SRL, . – fostă ., ., . SRL, . SRL, ., . SRL, . SRL).
Prin crearea de circuite financiare fictive, realizate prin operațiuni multiple de vânzare/cumpărare succesivă între societățile controlate direct sau indirect, membrii grupării s-au sustras de la plata TVA.
În fapt, în ceea ce îl privește pe inculpatul D. M. se retine în esență că: ”în calitate de administrator si împuternicit pe conturile . Srl a asigurat membrilor grupului infracțional organizat retragerea de numerar din conturile societăților în cauză, sume de bani provenite din activitatea infracțională sume ce au fost introduse în circuitul civil”.
La momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpat, judecătorul a reținut că, în privința acestuia, sunt întrunite condițiile prev. de art. 149/1 C. pr. pen. cu referire la art.143 și art. 148 lit. f Cod proc. pen., în sensul că în cauză din probatoriul administrat rezultă existența unor indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege pentru această faptă este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D. M. este neîntemeiată și a fost respinsă.
S-a constatat că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive, că sunt îndeplinite prevederile art.143 și art.148 lit.f C. pr. pen. și că nu este oportună liberarea sub control judiciar a inculpatului.
S-a avut în vedere că potrivit art.1602 C. pr. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă atunci când există riscul ca să fie influențată buna desfășurare a probelor.
În privința pericolului social, s-a arătat că faptele comise de către inculpat împreună cu ceilalți făptuitori prezintă un risc pentru ordinea publică, ținând cont de modalitatea în care au fost comise faptele, amploarea activității infracționale, valoarea prejudiciului adus bugetului de stat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D. M., solicitând liberarea sub control judiciar și arătând că cea mai mare parte a probelor au fost administrate, a avut o atitudine sinceră și este arestat de 120 de zile.
Recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins în baza art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
În cauză subzistă temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive și nu au apărut elemente noi care să impună lăsarea în libertate a inculpatului chiar și sub control judiciar.
Așa cum a arătat și instanța de fond, simpla îndeplinire a condițiilor prev. de art.1602 C. pr. pen. nu poate duce automat la lăsarea în libertate sub control judiciar a inculpatului, având în vedere amploarea și complexitatea activității infracționale pentru care există indicii că ar fi fost desfășurată de către inculpat, dar și toate celelalte circumstanțe ale cauzei care duc la concluzia că se impune menținerea stării de arest a inculpatului.
Inculpatului i se impută săvârșirea unor infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat, pedepsite cu închisoare până la 15 ani și, totodată, ținut cont și de amploarea luată de acest fenomen infracțional și de necesitatea combaterii cu fermitate a infracțiunilor de evaziune fiscală.
În concluzie, se constată că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, nu este oportună lăsarea în libertate sub control judiciar a inculpatului, obligațiile care pot fi luate în cadrul acestei măsuri sunt insuficiente pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal în continuare.
Aspectele învederate de către recurentul inculpat au fost avute în vedere atât la momentul arestării preventive a inculpatului, cât și la momentul soluționării cererii de liberare sub control judiciar de către instanța de fond când s-a apreciat că nu este necesară lăsarea în libertate a inculpatului, deoarece prezintă un risc atât pentru buna desfășurare a procesului penal, cât și un pericol concret pentru ordinea publică, ținând cont de gravitatea faptelor de care este acuzat și de modalitatea în care se presupune că au fost comise.
Recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D. M., împotriva încheierii de ședință din 16.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 6 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
D. M. A. E. BăjanIuliana C.
GREFIER,
C. B.
Red. D.M.
Dact. A.L. 5 ex./05.03.2014
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 197/2014.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
