Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 131/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 131/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.131/C/LPF
Ședința publică de la data de 09 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - L. C. CONSTATINESCU
GREFIER – M. G.
Ministerul Public– P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol, soluționarea contestației formulată de contestatorul P. A. P., împotriva sentinței penale nr. 84 din data de 19 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul I. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul P. A. P. în stare de arest și asistat de avocat G. A. A. cu împuternicire avocațială ._/2014 emisă de Baroul București – Cabinet individual și avocat S. L. desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/2014 depusă la fila 10 dosar.
Procedura lega îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul contestatorului solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii pronunțată de Tribunalului I. și rejudecând în fond, aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv art. 6 alin. 1 ncp cu privire la infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,5 cp, precum și reducerea pedepsei aplicate pentru această infracțiune de 6 ani închisoare la limita maximă specială prev. de dispoz. art. 244 ncp. De asemenea, solicită aplicarea dispoz. art. 4 ncp în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 323 C. pen., întrucât a fost dezincriminată. În ceea ce privește pedepsele complemente solicită înlăturarea acestora.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere că faptele pentru care acesta a fost condamnat anterior își găsesc corespondent în noua legislație în dispoz. art.244, art. 367 cp, au fost săvârșite în concurs și instanța a avut în vedere acest aspect raportându-se la dispoz. art. 36, menținând pedeapsa finală. A apreciat că noua lege este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare. Ca atare, solicită respingerea contestației ca fiind nefondată.
Având ultimul cuvânt,contestatorul condamnat solicită admiterea contestației.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr.84 din 19.02.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția penală, în baza art.23 din Legea nr.255/2013 raportat la art.595 C. pr. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile de la Penitenciarul București – Jilava, privind pe condamnatul P. A. P..
S-a reținut că, prin sentința penală nr.157/17.11.2011 pronunțată de Tribunalul Călărași, rămasă definitivă prin decizia nr. 900/17.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpatul P. A. P. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II-a și lit.b C.p. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 alin. 1-5 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 37 lit.b C.p., respectiv la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.323 C.p. .
În baza art. 33 lit. a C.p. au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul P. A. P. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II-a și lit.b C.p..
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 477/2011 din 18.03.2013 de către Tribunalul Călărași.
Tribunalul a constatat că persoanei condamnate i-au fost interzise drepturile prev. de art.64 lit. a teza a II a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani. Or, chiar dacă aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi nu mai este obligatorie în cazul infracțiunii de înșelăciune, conform art. 67 NCP pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Astfel, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II a, b C.p. este prevăzută de legea nouă și poate fi aplicată în cazul infracțiunii de înșelăciune, motiv pentru care se va executa în conținutul și limitele stabilite prin hotărârea de condamnare.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul P. A. P., considerând că, în raport de dispozițiile art. 6 Cod penal, se impune reducerea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune, la maximul special prevăzut de legea nouă, iar în privința infracțiunii prev. de art. 323 C.pen. 1969 a intervenit dezincriminarea.
Curtea, examinând hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor art.6 alin.1 Cod penal, constată următoarele:
În ceea ce privește pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 al.1,2,3,4,5 Cod penal 1969 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal 1969 și art. 37 lit.b Cod penal 1969, aceasta se situează peste limita maximă de 5 ani închisoare prev. pentru aceeași faptă, incriminată de art.244 din Noul Cod penal.
Având în vedere însă tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni și recidivei, prev de art. 39 alin. 1, lit. b și art. 43 alin. 5 din Noul Cod penal, P. A. P. ar urma să execute o pedeapsă mai mare de 6 ani.
Curtea consideră că rațiunea dispozițiilor art. 6 Cod penal nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în situația aceluia care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, în sensul că cel condamnat să nu execute o pedeapsă mai mare decât limita maximă prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite, iar în aplicarea dispozițiilor art. 6 din Codul penal, nu pot fi combinate dispozițiile mai favorabile din legi penale succesive (și din vechiul cod penal și din codul penal în vigoare la data soluționării sesizării).
Așadar, nu poate fi redusă pedeapsa de 6 ani închisoare, pe care condamnatul o execută în prezent, întrucât, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, aceasta nu depășește maximul la care se poate ajunge conform legii noi.
Referitor la infracțiunea prev. de art. 323 Cod penal 1969, Curtea apreciază că aceasta are corespondent și în Noul Cod penal, respectiv art. 367, astfel că nu poate fi acceptat punctul de vedere al avocatului contestatorului, în sensul că ar fi intervenit dezincriminarea.
Cu privire la pedeapsa complementară, Curtea își însușește concluziile primei instanțe, nefiind astfel cazul de a le mai relua.
Față de considerentele ce preced, în baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația, iar în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga condamnatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul P. A. P., împotriva sentinței penale nr. 84 din data de 19 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul I..
Obligă condamnatul la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 25 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.04.2014.
PREȘEDINTE,
L. C. C.
GREFIER,
M. G.
Red. L.C.C.
Dact. A.L. 5 ex./28.04.2014/T. București – jud.: G. C
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 506/2014.... | Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi... → |
|---|
