Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 2260/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2260/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 2260/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.2260/R
Ședința publică din data de 09 decembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: D. P.
JUDECĂTOR: C. V. G.
JUDECĂTOR: N. S.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală este reprezentat de procuror C. C..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală împotriva încheierii din data de 02 decembrie 2013, din care face parte integrată încheierea din data de 03 decembrie 2013, de îndreptare a erorii materiale, ale Tribunalului București – Secția I Penală în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-inculpat H. N. Al H., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul ales I. M. V.. Se prezintă interpretul autorizat de limbă arabă Dalati Bassam, în baza autorizației nr.3622/18.09.2000, aflată, în copie, la fila 4 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al intimatului-inculpat învederează că acesta, în situația în care va fi lăsat în libertate, va locui la adresa din ., sectorul 1, București, la numita G. R..
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, susținând că obligațiile stabilite în sarcina inculpatului nu pot înlătura pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsare lui în libertate, având în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite, rolul asumat de acesta în cadrul grupului infracțional organizat, faptul că între migranți erau și copii mici, care au fost sedați, pentru a îi trece ilegal frontiera, precum și sumele importante de bani obținute. Totodată, arată că, la acest moment procesual, când cercetarea judecătorească se află încă în fază incipientă, nu este oportună lăsarea inculpatului în libertate. Mai arată că nu se poate reține argumentul instanței de fond, în sensul că inculpatul nu poate influența buna desfășurare a procesului penal, deoarece este vorbitor de limbă arabă, întrucât și ceilalți inculpați din cauză, care sunt judecați în stare de arest preventiv, sunt vorbitori de limba arabă. În ceea ce privește starea de sănătate precară a inculpatului, arată, pe de o parte, că aceasta a fost cunoscută încă de la momentul luării măsurii arestării preventive, iar, pe de altă parte, inculpatul poate fi tratat în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului și menținerea încheierii atacate, pe care o apreciază a fi legală și temeinică, Tribunalul București având în vedere faptele reținute în sarcina inculpatului, precum și atitudinea acestuia de recunoaștere a infracțiunilor de care este acuzat. Arată că în sarcina inculpatului se reține un singur act material, constând în preluarea a patru migranți, printre care nu a fost niciun minor. De asemenea, arată că este oportună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, în condițiile în care acesta, pe fondul cauzei, la următorul termen de judecată, va solicita judecarea sa, potrivit procedurii simplificate, bazate pe recunoașterea vinovăției. Învederează că familia inculpatului a închiriat un apartament în București, precum și faptul că acesta nu poate beneficia în arest de tratamentul de specialitate necesar pentru boala gravă de care suferă. Mai precizează că inculpatul nu a dorit decât să își aducă familia din Siria, învederând că nu a primit nicio sumă de bani pentru activitățile desfășurate. În final, arată că trebuie avută în vedere și complexitatea cauzei, dată de numărul mare de inculpați din cauză, fiind foarte posibil ca la următorul termen cauza să se amâne iarăși pentru lipsă de procedură.
Intimatul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că locuiește de 30 de ani în Bulgaria, împreună cu soția sa, care este cetățean bulgar, având împreună 3 copii minori. Învederează că familia sa din Bulgaria i-a închiriat un apartament în București, în care va locui, în situația în care i se va admite cererea. Mai precizează că după 5 ani, boala de care a suferit a recidivat și chiar cu 5 zile înainte de a fi arestat preventiv, începuse tratamentul cu chimioterapie.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea din 02.12.2013 Tribunalul București – Secția I-a Penală, în temeiul art.160/2 alin.1 și 2 C.proc.pen., a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul H. N. AL H. (apatrid de origine siriană, născut la data de 10.03.1965 în localitatea Camisli, Siria, domiciliat în Bulgaria, localitatea Kazanlak, .. 32, ., posesor al pașaportului simplu nr._, eliberat la data de 19.08.2013 de autoritățile bulgare, CNP -_), arestat în baza M.A.P. nr. 248/UP/11.09.2013 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013.
În temeiul art.160/2 alin.3 C.proc.pen., pe timpul liberării provizorii, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a Municipiului București, decât cu încuviințarea instanței de judecată;
b) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază își are rezidența, conform programului întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În temeiul art.160/2 alin.3/1 lit. c C.proc.pen., pe timpul liberării provizorii, a impus inculpatului să respecte obligația de a nu se apropia de inculpații și martorii din cauză, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În temeiul art.160/2 alin.3/2 C.proc.pen., a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de el măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată (alături de alte persoane) pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 și de art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că a avut rolul de a organiza . până în România a unui grup format din patru migranți.
La începutul lunii septembrie 2013, împreună cu inculpatul Mussa Abdel Aziz au preluat din zona Calafat, jud. D. pe învinuiții Basel Al Madani, Ghassan Mohamad Kheir Asadi, Abed Al Rahman Al Asadi și Ala Haji Iusif, migranți care au intrat ilegal în România, din Bulgaria, ascunși în automarfare.
După ce au ajuns în România, cei patru învinuiți au fost preluați de către inculpatul Mussa Abdel Aziz, care i-a însoțit până în Mun. Timișoara. Cele cinci persoane mai sus menționate au ajuns în localitatea Drobeta-T. S. cu trenul, iar în gara Timișoara au fost preluați de către inculpatul Khara Mohammed Mohammed.
Prin încheierea de ședință - din Camera de Consiliu - din data de 11.09.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013 (astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de ședință din data de 07.10.2013), în baza art.143, art.148 lit.f și art.149/1 C.proc.pen., printre altele, au fost arestați preventiv inculpații MUSSA ABDEL AZIZ, KHARA MOHAMMED MOHAMMED, MAHMOUD O., ABDI G. și H. N. AL H., pentru câte 29 de zile, de la data de 11.09.2013 până la data de 09.10.2013, inclusiv, emițându-se M.A.P. nr. 248-252/UP/ 11.09.2013 (filele 52-54), măsură prelungită și menținută succesiv.
Tribunalul a constatat că instanța de judecată învestită cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar/pe cauțiune trebuie ca, în prealabil, să verifice în ce măsură temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, apoi să verifice în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar/pe cauțiune a învinuitului/inculpatului, hotărând în final dacă liberarea provizorie este oportună ori nu, deoarece solicitarea nu poate fi admisă automat, numai pentru îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu.
În speță, Tribunalul a reținut că, față de dispozițiile art.160/2 alin.1 C.proc.pen., cererea examinată este admisibilă - în principiu - (niciuna dintre cele două infracțiuni intenționate pentru care este cercetat inculpatul, nefiind pedepsită cu închisoare care să depășească 18 ani).
Tribunalul a constatat că temeiurile (art.143, art.68/1, art.148 alin.1 lit.f C.proc.pen. - existența de indicii temeinice care susțin presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele ce i se impută) luării față de inculpat a măsurii arestării preventive subzistă - probatoriul aflat la dosar (declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, procesele-verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpați, planșele fotografice) fiind îndestulător în această direcție și în acord cu practica C.E.D.O. în materie.
Tribunalul a mai reținut că, în cauză, nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Astfel, este de observat atitudinea sinceră a inculpatului, de recunoaștere a faptelor de care este acuzat, precum și învederarea - prin apărător ales - (la fel ca majoritatea cel puțin a inculpaților din speță) că dorește aplicarea art.320/1 C.proc.pen. privind „Judecata în cazul recunoașterii vinovăției”, la următorul termen de judecată (cererea de disjungere a cauzei fiindu-i respinsă, ca neîntemeiată).
În orice caz, cum recunoașterea faptelor este caracteristică pentru mulți dintre cei acuzați, practic, orice influențare negativă a procesului penal nu este posibilă, mai ales că inculpatul este vorbitor de limba arabă.
Ceea ce cântărește mult în analiză, în cazul particular al acestui inculpat, este starea sa foarte gravă de sănătate (suferă de .), sens în care s-au depus acte medicale la dosar încă de la anteriorul termen de judecată. O asemenea maladie impune un tratament medical și condiții de viață speciale, pentru cel bolnav fiind foarte dificil a-și păstra un minim de stare de normalitate în lipsa acestora, notorietatea consecințelor negative pentru organism fiind știută.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală, criticând-o pentru netemeinicie (fără a-l motiva în scris).
În susținerea recursului se arată că lăsarea în libertate a inculpatului, chiar provizoriu sub control judiciar, periclitează buna desfășurare a procesului penal, obligațiile stabilite nu înlătură pericolul concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor, cum și rolul asumat de inculpat în cadrul grupului infracțional, dar și pentru că cercetarea judecătorească este abia la început.
Inculpatul, alături de alt inculpat a preluat mai mulți migranți intrați ilegal pe teritoriul României (printre care și copii mici), operațiune pentru care a obținut importante sume de bani, predându-i altor inculpați - membrii ai grupului infracțional - pentru a fi scoși tot ilegal din România.
Astfel, se impune respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpat.
Curtea, examinând potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală recursul parchetului constată că acesta este întemeiat.
Din încheierea recurată rezultă că cererea inculpatului a fost examinată, nu doar prin prisma îndeplinirii condițiilor de ordin formal prev. de art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală (și care sunt îndeplinite) ci și a condițiilor de fond prev. de art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală prin raportare și la cerințele art. 136, art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În cauză, inculpatul este cercetat pentru comiterea mai multor infracțiuni (aderare la un grup infracțional organizat, trafic de migranți), fapte ce prezintă prin natura, împrejurările comiterii și gravitatea lor un important grad de pericol social, în condițiile în care activitatea infracțională reținută este una de amploare, relevă un mod organizat de acțiune, dar din această activitate inculpatul obținea și importante sume de bani. Totodată, cauza este una complexă, necesită lămurirea tuturor aspectelor și conexiunilor activităților infracționale, astfel că menținerea inculpatului în arest preventiv corespunde cerințelor art. 143, art.136 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, asigurându-se astfel și o bună desfășurare a procesului penal, în privința inculpatului nefiind depășită nici rezonabilitatea măsurii, acesta fiind arestat din 11.09.2013. Adevărat că la adoptarea unei soluții de liberare provizorie sub control judiciar, nu se pune în discuție existența temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestării preventive, cum corect a procedat și prima instanță, dar nici nu se pot nesocoti elementele faptice ale cauzei, pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-a prezenta inculpatul în libertate, periclitarea bunei desfășurări a procesului penal, această cauză aflându-se într-o fază incipientă a cercetării judecătorești, după sesizarea instanței prin rechizitoriu.
Instanța de fond a apreciat că prin lăsarea în libertate a inculpatului nu este împiedicată buna desfășurare a procesului penal, dând o importanță exagerată situației personale a inculpatului (lipsa antecedentelor penale, starea precară de sănătate), dar și a unei viitoare poziții procesuale prin solicitarea judecării cauzei potrivit art.320/1 Cod procedură penală, ignorând că examinarea cerințelor legale pentru admiterea unei astfel de cereri are loc la momentul formulării cererii și a soluționării acesteia.
A ignora elementele ce reies din actele dosarului nu are nicio justificare și nu poate arăta decât că, în examinarea condițiilor ce trebuie să asigure o bună desfășurare a procesului penal trebuie avute în vedere, nu doar ceea ce caracterizează persoana inculpatului, ci ansamblul circumstanțelor cauzei. Invocarea de către inculpat a unor circumstanțe personale favorabile, a unei stări de sănătate precare, nu poate conduce la admiterea cererii câtă vreme, la acest moment procesual nu sunt îndeplinite cerințele art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală, iar o bună desfășurare a procesului penal nu poate fi privită preponderent prin prisma elementelor ce caracterizează persoana inculpatului, tocmai pentru că și textul menționat anterior are în vedere cerințe ce țin de desfășurarea procesului penal, administrarea probelor și pericolul denaturării acestora.
În raport de aceste împrejurări se mai constată că nici măsurile de supraveghere a inculpatului nu ar fi de natură să înlăture starea de temere din rândul opiniei publice și să ofere garanții întemeiate pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Așa fiind, urmează ca potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală să fie admis recursul parchetului, să fie casată încheierea și pe cale de consecință va fi respinsă ca neîntemeiată cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2, 3 și 6 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 385/15, punct 2, litera d, Cod procedură penală, admite recursul formulat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală împotriva Încheierii de ședință din data de 2.XII.2013, din care face parte integrantă Încheierea de ședință din data de 3.XII.2013, de îndreptare a erorii materiale, ale Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr._ 13.
Casează, în totalitate, încheierea de ședință și, rejudecând pe fond:
În temeiul art.160/8a, alin. ultim, Cod procedură penală, raportat la art.160/2, alin.2, Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de petentul-inculpat H. N. Al H..
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe petentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul interpretului de limbă arabă, pentru 3 ore, în regim de urgență, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9.XII.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. P. C. V. G. N. S.
GREFIER,
I. P.
Red. N.S.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. M.C. C. – Tribunalul București – Secția I-a Penală
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2309/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2313/2013.... → |
|---|
