Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2313/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2313/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 2313/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.2313/R
Ședința publica de la 10.12.2013
P. - I. T.
JUDECATOR - I. C.
JUDECĂTOR – A. M.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul Z. N. împotriva sentinței penale nr.241/17.10.2013 pronunțate de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat Z. N., personal și asistat de apărător ales E. M. V., cu împuternicire avocațială la dosar și de apărător din oficiu D. M., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar a motivelor de recurs de către inculpat.
La solicitarea președintelui de complet, recurentul inculpat semnează declarația de recurs. Totodată, acesta arată că nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de recurs.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită reaudierea martorului I. Z. C. pentru a dovedi faptul că autoturismul nu a fost urmărit și că polițistul A. A. din cadrul Poliției Urziceni nu a fost la locul faptei, având în vedere că declarațiile date de acest martor sunt contradictorii. Mai solicită emiterea unei adrese către IPJ Ialomița pentru a comunica, sub semnătura inspectorului șef și nu sub semnătura șefului circulației, cine avea în dotare aparatul Drager la data de 24.03.2009, precum și unde trebuia să fie înregistrată lucrarea numită „proces verbal de constatare a infracțiunii”, având în vedere se menționează în acesta că s-ar fi încheiat la Poliția Coșereni, dar are aplicată ștampila Poliției Urziceni, deși Poliția Coșereni are propria ștampilă, iar aceasta a fost aplicată pentru a acoperi prezența polițistului A. A. în câmpul infracțional. Arată că deși instanța de fond a solicitat să se comunice dacă s-a făcut verificarea metrologică a termometrului, IPJ Ialomița a răspuns că s-a făcut o verificare in anul 2012, deși fapta s-a petrecut in anul 2009. Mai solicită emiterea unei adrese către Serviciul de Medicină Legală Ialomița pentru a se comunica dovada efectuării analizei sângelui pentru a determina dacă au fost sau nu alterate probele biologice.
Reprezentantul Ministerului Public arată că se opune reaudierii martorului I. Z., având în vedere că acesta a fost audiat la instanța de fond, având în vedere că este atributul judecătorului să aprecieze care declarație este luată în considerare și care este înlăturată. Cu privire la aparatul Drager, apreciază solicitarea ca fiind irelevantă, întrucât proba s-a făcut prin prelevarea de sânge, iar înscrisurile înaintate la dosar de către IPJ Ialomița sunt suficiente și nu se impune nici solicitarea de lămuriri de către SML Ialomița.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de administrare de probe formulate de către apărătorul recurentului inculpat. Apreciază că nu se impune reaudierea martorului Z. I., având în vedere că acesta a fost audiat de prima instanță de judecată, urmând ca instanța de recurs să aprecieze valoarea probatorie a acestui mijloc de probă în raport de ansamblul probator administrat în cauză. Cu privire la adresa către IPJ Ialomița, prin care să se comunice cine avea aparatul Drager, apreciază că această adresă nu este relevantă in cauză întrucât în fapt putea ca acest aparat să fie în posesia unui agent de poliție, chiar dacă el a fost scriptic desemnat către un alt agent de poliție, nefiind concludentă o astfel de adresă pentru demonstrarea tezei probatorii invocate de către recurent. Cu privire la adresa către SML Ialomița, având în vedere că inculpatul nu contestă faptul că a consumat băuturi alcoolice, el contestând doar faptul că a condus efectiv autoturismul, apreciind că o astfel de adresă nu este utilă pentru soluționarea cauzei. În ceea ce privește locul înregistrării procesului verbal prin care s-a constatat săvârșirea faptei, apreciază că nerespectarea unei astfel de dispoziții nu poate atrage sancțiunea nulității, fiind doar o chestiune de competență teritorială. Cu privire la condițiile de păstrare a probei biologice, în frigider, constată că s-a răspuns la această solicitare.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului declarat de inculpat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat Z. N. arată că în mod greșit instanța de fond a admis ca probele acuzatoare să fie făcute chiar de către polițiștii constatatori, încălcându-se dispozițiile CEDO și toate normele de drept. Arată că polițiștii I. și A. fac parte din aceiași unitate de poliție, solicitând astfel înlăturarea declarațiilor acestor doi polițiști. Arată că declarațiile martorului I. Z. sunt contradictorii declarațiilor polițiștilor constatatori, martorul fiind fără ocupație, participând la multe alte fapte, în calitate de martor. Critică și faptul că deși s-a solicitat un răspuns de la IPJ Ialomița, acest răspuns nu a fost înaintat, iar probele de sânge nu au fost depozitate in condiții legale. Solicită astfel admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca neîntemeiat. Arată că instanța de fond în mod corect a constatat că s-au respectat condițiile legale prevăzute de normele metodologice, prin prelevarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, acesta aspecte fiind deja lămurite. Arată că polițiștii constatatori au fost audiați în plus, în favoarea inculpatului, deși era suficient să se țină cont de procesul verbal de constatare. Consideră că nu sunt inadvertențe în ceea ce privește administrarea probatoriului, astfel că în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului.
Recurentul inculpat Z. N., în ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de adăugat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr.241 din data de 17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ în baza art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., a fost condamnat inculpatul Z. N., la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art. 71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 83 C.pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 398 din 09.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._/299/2007, definitivă prin decizia penală nr. 483/A din 09.09.2008 a Tribunalului București – Secția I Penală, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită prin prezenta pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat, în final inculpatul executând pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., a fost condamnat inculpatul Z. N., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art. 71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 83 C.pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 398 din 09.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._/299/2007, definitivă prin decizia penală nr. 483/A din 09.09.2008 a Tribunalului București – Secția I Penală, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, în final inculpatul executând pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a C.pen. și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele principale stabilite, inculpatul Z. N., acesta executând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul parțial al apărătorilor desemnați din oficiu.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul numărul 761/P/2009 din data de 07.02.2013, P. de pe lângă Judecătoria Urziceni a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Z. N. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat, faptă prevăzută și pedepsită de disp. art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., în concurs real – art. 33 lit. a C.pen.
Prin același act de sesizare, în baza art. 228 alin. 6 C.proc.pen., rap. la art. 10 lit. b C.proc.pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul S. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de disp. art. 260 alin. 1 C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut, în esență, că la data de 24.03.2009, în jurul orelor 03:35, inculpatul Z. N. a condus autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 2, în afara localității Coșereni, județul Ialomița, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală (la orele 04:00 inculpatul avea o alcoolemie de 1,55 g ‰, iar la orele 05:00 avea o alcoolemie de 1,50 g ‰ ) și având permisul de conducere anulat de la data de 09.09.2008, faptele întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de disp. art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 86 alin. 2 din același act normativ, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. (în stare de recidivă postcondamnatorie) și art. 33 lit. a C.pen. (în concurs real).
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijlocare de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, proces-verbal de depistare, buletine de analiza toxicologica alcoolemie, declarații martori, fișă cazier judiciar, declarații învinuit, precum și înscrisuri .
În cursul urmăririi penale, inculpatul a avut o poziție de nerecunoaștere a comiterii faptelor, declarând că nu se face vinovat de săvârșirea acestora întrucât nu a condus autoturismul la data depistării.
În faza de cercetare judecătorească au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație inculpat Z. N., declarații martori: S. A., A. A.-I., I. Z. C., I. I., precum și înscrisuri.
Instanța de fond a reținut că la data de 24.03.2009, în jurul orelor 03:35, inculpatul Z. N. a condus autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 2, din direcția Urziceni către București, având permisul de conducere anulat de la data de 09.09.2008 și aflându-se într-o stare avansată de ebrietate, respectiv la orele 04:00 valoarea alcoolemiei era de 1,55 g ‰, iar la orele 05:00 de 1,50 g ‰.
Din procesul – verbal de depistare atașat la fila 6 din dosarul de urmărire penală, a reieșit că în data de 24 martie 2009, în jurul orelor 03:35, organele de poliție rutieră au procedat la oprirea în trafic a conducătorului autoturismului marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare_, care se deplasa pe DN 2, semnalul regulamentar de oprire efectuându-se între localitățile Coșereni și Movilița (Km 46), prin punerea în funcțiune a semnalelor acustice și luminoase, după ce în prealabil organele de poliție au constatat că deplasarea autoturismului condus de inculpat se efectua într-un mod sinuos.
S-a procedat la legitimarea conducătorului autoturismului marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare_, în persoana inculpatului Z. N. și s-a constatat că acesta emana halena alcoolica, motiv pentru care a fost testat cu aparatul marca Drager . – 0174, care la pozitia 163 a indicat o valoare de 0,65 mg/l alcool pur in aerul expirat. Urmare a acestui fapt, inculpatul a fost condus imediat la Spitalul Municipal Urziceni pentru recoltarea a 2 probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în sânge. Cu aceeași ocazie, s-a mai constatat și că permisul de conducere al inculpatului fusese anulat (fila 6 d.u.p.).
Din buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 185/26.03.2009, a reieșit că inculpatul avea la orele 04:00 valoarea alcoolemiei de 1,55 g ‰, iar la orele 05:00 de 1,50 g ‰.
Mențiunile din cadrul procesului-verbal anexat la fila 6 d.u.p. s-au coroborat cu declarațiile martorilor A. A. I., I. Z. C. si I. I., care au relatat că în noaptea respectivă, în timp ce se aflau pe raza localității Coșereni, au observat autoturismul condus de inculpatul Z. N., care se afla singur în mașină, deplasându-se din direcția Urziceni către București, în mod neregulamentar, deplasarea fiind sinuoasă, motiv pentru care s-a procedat la urmărirea acestuia și la efectuarea semnalului regulamentar de oprire prin folosirea semnalelor acustice și luminoase, oprirea efectuându-se între localitățile Coșereni și Movilița, la Kilometrul 46. Întrucât inculpatul emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest din dotarea autospecialei poliției, valoare alcoolemiei fiind ridicată, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Municipal Urziceni în vederea prelevării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Efectuându-se verificări, s-a constatat că inculpatul Z. N. figura la data respectivă cu permisul de conducere anulat.
Cu privire la susținerile inculpatului conform cărora depozițiile martorilor A. A. I. și I. I. nu pot fundamenta o soluție de condamnare, instanța le-a apreciat nefondate pentru următoarele considerente: în primul rând soluția de condamnare nu s-a fundamentat exclusiv pe declarațiile celor doi agenți de poliție, ci acestea au fost coroborate atât cu declarația martorului I. Z. C., care nu are calitatea de organ constatator și nici nu s-a făcut dovada că a încheiat cu organele de poliție un contract de voluntariat, cu declarația dată de martorul S. A. la data de 28 ianuarie 2011, care a fost analizată, precum și cu înscrisurile anexate la dosar, din care a rezultat că la data depistării inculpatul avea permisul de conducere anulat, iar valoarea alcoolemiei era peste limita legală. Mai mult, verificând declarațiile celor doi martori, instanța a apreciat că nu poate fi pusă la îndoială credibilitatea acestora, nefiind probe care să le infirme susținerile și în condițiile în care inculpatul este o persoană complet necunoscută martorilor, neexistând un interes din partea acestora din urmă de a-l incrimina, motiv pentru care instanța nu a putut înlătura depozițiile acestor martori.
În ceea ce privește declarațiile martorului S. A., s-au reținut următoarele: la data de 28 ianuarie 2011 acest martor a declarat că nu a condus autoturismul inculpatului la data depistării acestuia din urmă în trafic, că a fost rugat de inculpat să declare că au fost împreună în noaptea respectivă și că acceptat din prietenie, fără a conștientiza consecințele juridice pe care le implică declarația sa. Ulterior, în faza de cercetare judecătorească, același martor a declarat că a condus autoturismul inculpatului la acea dată, iar declarația anterioară prin care a susținut contrariul a fost scrisă după dictarea organelor de poliție, menționând totodată că acestea nu l-au agresat fizic sau verbal. Împrejurarea că acest martor a retractat declarația dată în faza de urmărire penală, în care a arătat că a fost rugat de inculpat să declare, contrar realității, că au fost împreună în noaptea depistării, nu a putut fi luată în considerație câtă vreme nu a făcut dovada presiunilor exercitate asupra sa de organele de poliție, ba mai mult, chiar a susținut în fața instanței că nu a fost agresat fizic sau verbal și nu a invocat niciun fel de presiuni care s-ar fi exercitat asupra sa. În situația în care respectiva declarație ar fi fost dată la sugestia și sub presiunea organelor de urmărire penală, martorul s-ar fi plâns organelor abilitate pentru a se face cercetări cu privire la acest fapt, denunțând eventualele presiuni exercitate asupra sa.
Cât despre declarațiile date de inculpat pe parcursul procesului penal, instanța a apreciat că acestea sunt divizibile (putând fi acceptate în tot sau în parte), retractabile (inculpatul putând să revină ulterior și să retracteze o declarație dată, în tot sau în parte) și au o valoare probantă condiționată, fiind necesar a fi coroborate cu alte mijloace de probă administrate în cauză.
Inculpatul Z. N. a recunoscut constant că la data de 24 martie 2009 se afla sub influența băuturilor alcoolice și avea permisul de conducere anulat, însă a negat faptul că se afla la volanul autoturismului la momentul depistării. Sub acest din urmă aspect, declarația sa a fost contrazisă de depozițiile martorilor A. A. I., I. Z. C. si I. I., care au susținut contrariul, arătând că în permanență inculpatul s-a aflat singur în autoturismul pe care îl conducea, cât și de depoziția martorului S. A. din data de 28 ianuarie 2011, care a relatat că nu l-a însoțit pe inculpat la acea dată. Mai mult, au existat contradicții în declarațiile date de inculpat cu privire la numele persoanei care a condus autoturismul, astfel: la data de 24.03.2009 inculpatul a declarat că autoturismul a fost condus de numitul D. N. . Ulterior, în celelalte declarații atât din faza de urmărire penală, cât și din cea de cercetare judecătorească, a susținut că în realitate autoturismul a fost condus de martorul S. A., iar D. N. este un nume fictiv. Dacă susținerile sale potrivit cărora mașina a fost condusă de martor ar fi reale, inculpatul cu siguranță nu ar fi avut niciun motiv pentru care să se folosească de nume fictive. Pentru aceste considerente și din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, a rezultat că la data de 24.03.2009, în jurul orelor 03:35, autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare_, a fost condus pe DN 2, din direcția Urziceni către București, de către inculpatul Z. N..
Din buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 185 din 26.03.2009, emis de Serviciul de Medicină Legală Ialomița, anexat la fila 34, a rezultat că inculpatul avea la orele 04:00 valoarea alcoolemiei de 1,55 g ‰, iar la orele 05:00 de 1,50 g ‰.
Instanța a apreciat că nu sunt incidente în speță disp. art. 64 alin. 2 C.proc.pen., invocate de inculpat, nefiind încălcate dispozițiile Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice, aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 376 din 10.04.2006, pentru următoarele motive:
Excluderea probelor nelegal sau neloial administrate este sancțiunea procesuală ce intervine în materia probelor administrate cu încălcarea principiului legalității, loialității, precum și în cazul în care au fost încălcate drepturile și libertățile fundmentale garantate de Convenția europeană. De pildă, utilizarea torturii sau a tratamentelor inumane sau degradante pe parcursul audierilor, încălcarea dreptului la tăcere și de a nu se autoincrimina, provocarea săvârșirii unei infracțiuni atrag sanțiunea excluderii probei astfel administrate.
Nu orice încălcare a unei prevederi legale atrage sancțiunea excluderii, ci numai acelea care reprezintă o încălcare substanțială și semnificativă a Codului de procedură penală sau ale legislației speciale ce reglementează administrarea probelor, aducând atingere caracterului echitabil al procesului penal sau ridicând un dubiu serios cu privire la fiabilitatea probei.
În opinia instanței, în cauza dedusă judecății procedura prelevării de probe biologice de sânge s-a efectuat în conformitate cu prevederile art. 14 din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice, aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 376 din 10.04.2006, potrivit cărora: ,,Probele prelevate și sigilate, împreună cu exemplarul original al procesului-verbal de prelevare a probelor biologice și al buletinului de examinare clinică, prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezentele norme metodologice, vor fi puse, după încheierea procedurii de prelevare și examinare, la dispoziția polițistului care le va transporta și le va depune în cel mai scurt timp la instituțiile medico-legale teritoriale. Copiile documentelor se păstrează de către organele de poliție. În situația în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se păstrează la frigider, în sediile unităților de poliție, timp de maximum 3 zile. Se interzice instituțiilor medico-legale primirea probelor biologice aduse de alte persoane decât polițiști”.
Aceste dispoziții legale au fost respectate de organele de poliție, probele fiind prelevate prin folosirea trusei standard la data de 24.03.2009 și păstrate în frigider, în sediul unității de poliție, iar la data de 26.03.2009 au fost transportate la Serviciul de Medicină Legală Ialomița, fiind înregistrate sub nr. 628/26.03.2009, fără a fi alterate, astfel cum a rezultat din adresa nr. 2692/A8/53/02.08.2013, coroborată cu adresa nr._ din 14.06.2013. În legislația în vigoare nu mai există alte precizări referitoare la aparatul frigorific folosit la conservarea probelor biologice, temperatura sau alte condiții de păstrare și nici necesitatea omologării și verificării metrologice.
Cât despre susținerile apărării cu privire la micile neconcordanțe dintre declarațiile martorilor A. A., I. I. și I. Z. C., referitoare la locul în care autoturismul condus de inculpat a fost văzut pentru prima dată, dacă a avut loc o urmărire propriu-zisă, comportamentul inculpatului când s-a efectuat testarea cu aparatul etilotest, instanța a apreciat că acestea sunt lipsite de relevanță, aspectele esențiale pentru soluționarea cauzei fiind lămurite în totalitate. Împrejurarea că martorul A. A. l-a rugat pe I. Z. C. să îi țină cheile până va fi audiat nu denotă o relație de prietenie între cei doi, fiind un gest nesemnificativ. A fost înlăturată și apărarea potrivit căreia martorul I. Z. C. ar fi obținut avantaje din raporturile cu organele de poliție, acestea din urmă, prin recomandări favorabile, ajutându-l să-și găsească un loc de muncă, nefiind susținută probator și reprezentând o simplă alegație, fără o bază faptică.
Analizând fișa electronică cu istoric al abaterilor din data de 20.05.2010, emisă de Serviciul Rutier Ialomița, s-a reținut că inculpatul Z. N. figura la data de 24 martie 2013 cu permisul de conducere anulat din data de 09.09.2008, măsură dispusă de Brigada Rutieră București, în baza sentinței penale nr. 398 din 09.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1, definitivă prin decizia penală nr.483/A din 09.09.2008, pronunțată de Tribunalul Municipiului București – Secția I Penală.
Din adresa nr._ din 02.12.2008, emisă de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră, a rezultat că inculpatului i s-a adus la cunoștință că i-a fost anulat dreptul de a conduce autovehicule începând cu data de 09.09.2008.
În drept, faptele inculpatului Z. N., care în data de 24.03.2009, în jurul orelor 03:35, a condus autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 2, în afara localității Coșereni, județul Ialomița, având permisul de conducere anulat de la data de 09.09.2008 și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală (la orele 04:00 inculpatul avea o alcoolemie de 1,55 g ‰, iar la orele 05:00 avea o alcoolemie de 1,50 g ‰ ), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută și pedepsită de disp. art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., în concurs real – art. 33 lit. a C.pen.
Starea de recidivă postcondamnatorie a fost reținută de instanță deoarece faptele deduse judecății au fost săvârșite la data de 24.03.2009, în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 398 din 09.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1, în dosarul nr._/299/2007, definitivă prin decizia penală nr.483/A din 09.09.2008, pronunțată de Tribunalul Municipiului București – Secția I Penală. Așadar, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni (mai mare de 6 luni), inculpatul a săvârșit din nou două infracțiuni cu intenție, iar pedepsele prevăzute de lege pentru noile infracțiuni sunt mai mari de un an.
Au fost incidente și dispozițiile art. 33 lit. a C.pen. care reglementează concursul real de infracțiuni deoarece cele două infracțiuni deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite de aceeași persoană – inculpatul Z. N. – înainte de a fi condamnată definitiv cu privire la vreuna dintre ele.
În ceea ce privește elementul material al infracțiunilor, acesta este reprezentat de acțiunea inculpatului de a conduce în data de 24.03.2009, orele 03:35, autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 2, în afara localității Coșereni, județul Ialomița, având permisul de conducere anulat de la data de 09.09.2008 și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În ceea ce privește urmarea imediată, aceasta a fost reprezentată de o stare de pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, atât în calitate de pietoni, cât și de conducători auto.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a rezultat din modul de săvârșire a infracțiunilor.
Sub aspectul laturii subiective, poziția psihică a inculpatului s-a caracterizat prin vinovăție, sub forma intenției directe, în accepțiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen., acesta prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea lui.
Prin urmare, conform art. 345 alin. 2 C.proc.pen., constatând că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat.
În ceea ce privește stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen, referitoare la limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În acest sens, instanța a reținut că legiuitorul prevede pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, iar pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani, ceea ce relevă un pericol social generic ridicat al faptelor săvârșite.
Astfel, în ceea ce privește gradul de pericol social al faptelor, instanța a avut în vedere că prin faptele sale inculpatul a pus în pericol siguranța proprie, a celorlalți participanți la trafic, dar și a pietonilor.
S-a avut în vedere starea avansată de ebrietate în care se afla inculpatul, martorii declarând că nu-și putea menține echilibrul, nu era coerent în exprimare, că deplasarea autoturismului nu se efectua regulamentar (fiind șerpuită) și că testarea cu aparatul etilotest s-a efectuat cu dificultate, fapta inculpatului de a conduce un autoturism în această stare având o gravitate sporită.
La individualizarea pedepselor s-a ținut seama și de atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, acesta negând constant o împrejurare care a rezultat cu certitudine din mijloacele de probă administrate în cauză și anume că este persoana care a condus autoturismul la data depistării.
Un criteriu important l-a reprezentat și împrejurarea că inculpatul Z. N. este recidivist, fiind condamnat anterior pentru o faptă de aceeași natură, respectiv conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Perseverența în săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură denotă un indice de incorigibilitate, pedeapsa aplicată anterior, precum și modalitatea de executare aleasă, nefiind de natură a atinge scopul prevăzut de art. 52 C.pen.
Pe baza criteriilor de individualizare judiciară enumerate mai sus, instanța l-a condamnat pe inculpatul Z. N. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de disp. art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, apreciind ca aceaste pedeapse sunt de natură să constituie un mijloc suficient de constrângere, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
În temeiul art. 71 C.pen.,s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b C.pen.
Din fișa de cazier a inculpatului Z. N. instanța a reținut că a mai suferit o condamnare la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 398 din 09.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1, în dosarul nr._/299/2007, definitivă prin decizia penală nr. 483/A din 09.09.2008, pronunțată de Tribunalul Municipiului București – Secția I Penală. Cele două infracțiuni deduse judecății au fost săvârșite la data de 24.03.2009, în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate anterior.
Având în vedere că în termenul de încercare inculpatul a comis un concurs de infracțiuni, aplicând cu prioritate regulile de la recidivă, urmate de cele de la concursul de infracțiuni, instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei (în baza art. 83 Cod penal) și a cumulat aritmetic fiecare pedeapsă aplicată pentru faptele nou-comise (de 8 luni, respectiv 1 an și 6 luni închisoare) cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (stabilită prin sentința penală nr. 398 din 09.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1, în dosarul nr._/299/2007, definitivă prin decizia penală nr. 483/A din 09.09.2008, pronunțată de Tribunalul Municipiului București – Secția I Penală), contopind rezultantele parțiale de câte 2 ani și 2 luni închisoare, respectiv 3 ani închisoare (potrivit regulilor de la concurs – art. 33 lit. a C.pen.) în pedeapsa cea mai grea de 3 ani, inculpatul Z. N. executând în final pedeapsa de 3 ani închisoare.
Potrivit art. 71 alin. 1 și 2 C.pen., instanța a aplicat, pe lângă pedeapsa principală, pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei, pentru considerentele anterior expuse.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul Z. N. care critică sentința întrucât instanța de fond a admis în mod greșit ca probațiunea faptei de conducere cu permisul suspendat să fie făcută cu martori care sunt chiar agenții de poliție constatatori, respectiv martorii A. A. și I. I., lucru inadmisibil când este vorba de constatarea unei contravenții, solicitând ca instanța să înlăture declarațiile acestora și să dispună achitarea sa, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 lit. d C.p.p., faptei lipsindu-i un element constitutive pentru a fi considerată infracțiune, respectiv calitatea de conducător a inculpatului.
Inculpatul critică hotărârea instanței de fond pentru aceea că a admis în mod greșit ca probațiunea conducerii cu permisul suspendat martor o persoană fără ocupație și martor de profesie după cum singur a recunoscut și după cum chiar polițiștii au recunoscut, respectiv martorul Z. I., considerând că, deși nu era în relații de dușmănie cu inculpatul, avea interese legate de cei doi agenți de poliție. De asemenea inculpatul a solicitat ca instanța de recurs să înlăture declarația acestui martor și să dispună achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 lit. d C.p.p.
Instanța de fond în mod greșit nu a insistat pentru aflarea adevărului cu privire la modul în care au fost ținute probele biologice în frigiderul poliției și pe cale de consecință a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, mulțumindu-se cu răspunsul IPJ Ialomița cu privire la verificarea termometrului în anul 2012, când recoltarea s-a făcut în anul 2009. Arată că poliția nu a dovedit că a respectat legea în privința păstrării și transportării probelor biologice, ceea ce instituie presupunerea serioasă și de necombătut că probele nu au fost ținute în condițiile prescrise de lege.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurentul - inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.38515pct.1 lit. b C.p.p., Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea constată că în sarcina inculpatului Z. N. s-a reținut că la data de 24.03.2009, în jurul orelor 03:35, a condus autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 2, în afara localității Coșereni, județul Ialomița, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală (la orele 04:00 inculpatul avea o alcoolemie de 1,55 g ‰, iar la orele 05:00 avea o alcoolemie de 1,50 g ‰ ) și având permisul de conducere anulat de la data de 09.09.2008.
Atât în fața instanței de fond, cât și în motivele de recurs formulate, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acestor faptei, arătând că nu a condus autoturismul la data de 24.03.2009, ci se afla în autoturismul condus de către martorul S. A.. Potrivit susținerilor inculpatului, martorul, în urma unor certuri cu inculpatul, a părăsit mașina și l-a lăsat pe inculpat singur în autoturismul aflat în afara părții carosabile, unde a fost depistat de un echipaj de poliție.
Inculpatul arată că în acel moment se afla sub influența băuturilor alcoolice și avea permisul suspendat însă nu a condus autoturismul, iar în momentul când a apărut echipajul de poliție, autoturismul staționa, iar acesta se afla pe locul din dreapta față.
În faza de urmărire penală, inculpatul Z. N. a dat mai multe declarații contradictorii. Astfel, dacă în declarația dată la data de 24.03.2009 ( imediat după depistarea sa de către polițiști) a menționat că autoturismul a fost condus de numitul D. N., ulterior, în declarația dată la data de 28.01.2013, a arătat că persoana indicată nu este reală, indicând un nume fictiv și că, de fapt, șoferul care a condus mașina este S. A.. De această dată însă susține că, după ce șoferul l-a lăsat singur în mașină, s-a mutat pe locul șoferului și a pornit motorul pentru a face cald în mașină, în contradicție cu declarațiile date în fața instanței.
În toate aceste declarații însă inculpatul Z. N. nu a contestat că, anterior depistării sale de echipajul de poliție acesta ar fi consumat băuturi alcoolice.
Fiind audiat, martorul S. A., în faza de urmărire penală, a declarat inițial ( la data de 10.06.2010) că, într-adevăr, a condus în noaptea de 23/24.03.2009 autoturismul marca Ford cu nr de înmatriculare_, având ca pasager pe inculpatul Z. N., autoturism pe care l-a părăsit după ce a ieșit din ., în urma unor neînțelegeri cu acesta. Ulterior, la data de 28.01.2011, martorul S. A. a arătat că nu își menține declarația inițială și că a declarat în mod fals că el a condus autoturismul, la rugămintea inculpatului, care îi este prieten, după ce acesta i-a dat detaliile cu privire la acea împrejurare.
În fața instanței (după ce prin rechizitoriul emis în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C.p.), martorul S. A. a revenit asupra acestei din urmă declarații, reiterând cele menționat în prima declarație –respectiv că el a condus autoturismul și nu inculpatul, iar declarația de retractare a fost scrisă după dictarea agentului de poliție.
Curtea nu va putea reține declarațiile inculpatului Z. N. și nici ale martorului S. A., acestea neputând fi credibile în condițiile în care la fiecare audiere aceștia au avut câte o versiune diferită asupra împrejurărilor ce constituie obiectul cauzei, fiind „adaptate” în funcție de momentul procesual și de probele administrate până în acel moment în cauză.
În privința criticilor aduse de către recurentul inculpat hotărârii instanței de fond cu privire la analiza probațiunii reprezentate prin declarațiile martorilor A. A. și I. I. - agenții constatatori ai infracțiunilor și ale martorului Z. I., apreciat de inculpat ca „martor de profesie”, Curtea relevă faptul că acestea au fost reținute de instanța de fond în coroborare cu celelalte mijloace de probă.
Desigur că normele procesual penale nu exclud posibilitatea audierii, în calitate de martori ai agenților constatatori ai infracțiunii ci doar posibilitatea efectuării unui act procedural în prezența unui martor asistent care face parte din aceeași unitate cu organul care efectuează actul procedural, potrivit art. 92 al. 2 C.p.p.
Audierea agenților de poliție A. A. și I. I. în fața instanței a fost de natură a reafirma precizările procesului verbal întocmit de aceștia cu ocazia depistării inculpatului Z. N., procesul verbal de constatare a infracțiunii având de asemenea valoare probatorie, potrivit art. 90 C.p.p.
Declarațiile martorului Z. I., potrivit cărora inculpatul a fost depistat de echipajul de poliție în noaptea de 23/24.03.2009 în timp ce conducea autoturismul marca Ford cu nr de înmatriculare_, nu pot fi înlăturate, acesta nu avea încheiat un contract de voluntariat cu unitatea de poliție, iar declarațiile acestuia sunt coerente, credibile și în concordanță cu celelalte probe administrate.
Curtea nu va reține nici critica adusă de recurentul inculpat referitoare la dovedirea condițiilor în care au fost păstrate probele de sânge recoltate de la inculpat.
Prin adresa nr._ din 14.06.2013 a Inspectoratului de Poliție al Județului Ialomița se menționează că probele biologice de sânge recoltate inculpatului au fost păstrate în frigiderul subunității până la data de 25.03.2009, când au fost înaintate la Serviciul rutier și transportate la aceeași dată la Serviciul de medicină legală Ialomița, iar măsurarea temperaturii din frigiderul Poliției municipiului Urziceni se face zilnic, în mod vizual, între orele 08 și 22.
De asemenea, prin adresa nr. 2692/A8/53/_, Serviciul de medicină legală Ialomița a comunicat instanței că probele biologice recoltate de la inculpatul Z. N. au fost primite la data de 26.03.2009, că acestea au fost aduse în intervalul de timp menționat în normele metodologice ale Ordinului MS 376/2006, iar probele nu au fost alterate.
În plus, inculpatul Z. N. nu a contestat, pe tot parcursul procesului penal că, anterior depistării sale de echipajul de poliție acesta ar fi consumat băuturi alcoolice și nici nu a solicitat recalcularea alcoolemiei.
Mai mult, din buletinul de examinare clinică întocmit cu ocazia prelevării probelor biologice de la inculpatul Z. N. la Spitalul Municipal Urziceni, rezultă că acesta prezenta halenă alcoolică, avea manifestările neurologice modificate, vorbire neclară, comportament agitat, confuz, judecată incoerentă, concluzionându-se că acesta este sub influența alcoolului.
Conchizând, fiind dovedite existența laturii obiective, a legăturii de cauzalitate și a urmărilor imediate, precum și a laturii subiective a acțiunii, inculpatul acționând cu vinovăția cerută de lege, sub forma intenției directe, Curtea nu va primi criticile aduse de recurentul inculpat Z. N. hotărârii instanței fond, prin care au solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 lit. d C.p.p., faptele sale întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat, faptă prevăzută și pedepsită de disp. art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., în concurs real – art. 33 lit. a C.pen.
Aplicând inculpatului pedepse de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat, faptă prevăzută și pedepsită de disp. art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. și de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepselor, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere –de conducere a unui autovehicul având în sânge o alcoolemie de o valoare mare, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului, recidivist.
Relevantă este împrejurarea că inculpatul a fost condamnat anterior pentru săvârșirea unei alte infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, săvârșind infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze în termenul de încercare.
Față de cele reținute, constatând că hotărârea recurată este legală și temeinică, în baza art.38515 pct.1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat Z. N. împotriva sentinței penale nr.241/17.10.2013 pronunțate de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._ .
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se avansează din fondul Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat Z. N. împotriva sentinței penale nr.241/17.10.2013 pronunțate de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._ .
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se avansează din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. T. I. C. A. M.
GREFIER,
S. N.
Red.I.C.
Dact.EA-2ex/30.12.2013
J.Urziceni – jud.G.F.N
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 309/2013.... → |
|---|
