Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1881/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1881/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 1881/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1881
Ședința publică de la 10 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. G.
JUDECĂTOR C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - I. P.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial București – este reprezentat prin procuror G. V.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpata C. M. I. împotriva Încheierii de ședință din data de 25 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată C. M. I., personal, în stare de arest și asistată de apărător ales – avocat H. M. - în baza împuternicirii avocațiale . nr. 149 1265 din data de 09 10 2013, depusă să la dosar ( fila 10).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile întrebate fiind de către instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentei inculpate, având cuvântul, critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică și solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar așa cum a fost formulată și motivată în scris. Motivele scrise ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar se află în dosarul tribunalului, la filele 2-6.
Subliniază faptul că formularea unei cereri de librare provizorie sub control judiciar presupune existența unui mandat de arestare preventivă și faptul că subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Critică faptul că instanța de fond nu a precizat în baza căror temeiuri a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Arată că inculpata este fără antecedente penale, nu a avut cunoștință de consecințele penale ale faptului că a acceptat cultivarea canabisului în apartamentul închiriat pentru a-i servi drept locuință. Subliniază faptul că inculpata nu a făcut nici un act care să contribuie la cultivarea canabisului.
Conduita procesuala a inculpatei este remarcabilă, aceasta a contribuind eficient la stabilirea adevărului juridic în cauză și nu există date din care să rezulte că va comite alte infracțiuni ori va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Pune concluzii de admitere a recursului, casare a încheierii atacate și pe fond de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, inculpata angajându-se să respecte toate obligațiile ce-i vor fi impuse de instanță, realizând consecința nerespectării vreuneia dintre obligații.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpată și de menținere ca legală și temeinică a încheierii atacate.
Instanța de fond corect a apreciat că este admisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar dar inoportună în ceea ce o privește pe inculpată la momentul procesual curent.
Recurenta inculpată având ultimul cuvânt regretă situația în care se află, a recunoscut complet toate învinuirile și solicită să fie judecată în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 25.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală în baza art. 1608a alin. 6 Cod procedură penală a respins ca neîntemeiată cererea de liberarea provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. M.-I..
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
La data de 16.09.2013, sub nr._, pe rolul Tribunalului București - Secția I-a Penală, a fost înregistrată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată pentru inculpata C. M. – I. și în interesul acestuia, de către apărătorul său ales, avocat T. D..
În motivarea cererii, s-a susținut - în esență - că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru admiterea ei, atât în ceea ce privește admisibilitatea în principiu, cât și în ceea ce privește temeinicia.
Ulterior, s-au formulat concluzii asupra admisibilității - în principiu - a cererii și asupra temeiniciei ei (așa cum s-a consemnat în partea introductivă a prezentei încheieri de ședință).
Potrivit art. 160¹ Cod procedură penală în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că inculpata este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000.
S-a reținut în sarcina sa că, data de 06.09.2013, a fost depistată că, împreună cu coinculpatul R. A., dețineau în locuința unde domiciliau fără forme legale o cultură de cannabis formată din 8 plante verzi care aparțin genului cannabis precum și un număr de 134 muguri de plantă de cannabis ambalați separat în câte o folie de staniol în cantitate totală de 91,55 grame cannabis, drogurile de risc fiind destinate comercializării și consumului propriu.
Prin ordonanța nr. 182/06.09.2012, ora 16:00 P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București a luat față de inculpata C. M. I. măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, de la data de 06.09.2013, ora 16:00, până la 07.09.2013, ora 16:00 inclusiv.
Prin Ordonanța nr. 1671/D/P/06.09.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatei C. M. I., pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri de risc, prev. de art. 2 alin 1 din Legea 143/2000.
Tribunalul a constatat că inculpata a fost arestată preventiv în baza încheierii nr._/3/2013/06.09.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală pentru 20 de zile până la data de 05.10.2013 inclusiv în temeiul art. 143, 148 lit. f Cod procedură penală.
În ceea ce privește subzistența temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, instanța de fond a constatat că și la acest moment există indicii temeinice care duc la presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunea de care este acuzata. În acest sens, s-a reținut, proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de percheziție domiciliară, raport preliminar de constatare tehnico-științifică, planșe foto, declarații martori, declarație coinculpat R..
De altfel, ambii inculpați fiind audiați cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă la data de 06.09.2013 au recunoscut săvârșirea faptelor, contribuția inculpatei C. M. constând în aceea că a încheiat în nume propriu contractul de închiriere a apartamentului unde se cultiva canabisul, i-a însoțit pe coinculpat și pe prietenul acestuia, în Olanda, de unde s-au achiziționat aparatele necesare acestei culturi, știa ce se întâmplă în imobil și chiar dacă nu s-a ocupat în mod efectiv de îngrijirea plantelor, a avut o participare reală, în sensul în care mergea în acel imobil și asigura activitățile cotidiene din apartament și plata facturilor curente.
A constatat instanța de fond că era îndeplinită la momentul cererii formulate și condiția prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea inculpatei în libertate prezentând în continuare pericol concret pentru ordinea publică, prin raportare la natura și gravitatea faptei, la modalitatea de săvârșire și urmările produse sau care s-ar fi putut produce.
Trecând la analiza condițiilor prevăzute de art. 160² alin. 2 Cod procedură penală și art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, potrivit cărora instanța trebuie să analizeze și dacă scopul măsurii preventive poate fi atins prin liberarea provizorie, instanța de fond a reținut continuitatea acțiunilor inculpatei în a sprijini activitatea direct infracțională a coinculpaților din dosar, circumstanțele personale ale acesteia care, deși având educație superioară dovedită cu actele depuse la dosar, profilul său psihologic permițându-i incontestabil să deceleze caracterul ilicit al acțiunilor sale și probabilitatea, concretizată de altfel, de a-i fi antrenată răspunderea penală, inculpata a ignorat toate aceste aspecte și a sprijinit în mod real cultivarea cannabisului, drog de risc având, printre altele, „calitatea” de a fi cel mai utilizat de tinerii de vârsta inculpaților cercetați în cauză.
S-a revenit și a apreciat că împrejurările pozitive invocate de apărare în circumstanțierea inculpatei nu pot prevala la aprecierea oportunității liberării sub control judiciar odată ce tribunalul a constatat că însăși inculpata, în ultimul cuvânt, a arătat că „s-a gândit la consecințele faptelor sale însă nu suficient, pe cât ar fi trebuit” afirmații care induc concluzia potrivit căreia aceasta are o abordare oarecum facilă și ușuratică a situației în care se află și a stilului de viață promovat alături de coinculpatul, viitor soț R. A..
Nu poate fi ignorată totodată nici frecvența infracțiunilor de acest gen, impactul pe care acestea le au asupra tinerei generații și nu în ultimul rând caracterul regretabil al împrejurării că o tânără din aripa instruită a generației din care aceasta face parte a ales să desfășoare activități infracționale care nu pot fi justificate nici chiar din prisma poziției de viitoare soție a coinculpatului R. A..
În acest context, cercetarea în libertate, chiar cu impunerea obligațiilor prevăzute de art. 160² Cod procedură penală a inculpatei nu apare ca oportună la acest moment, nefiind aptă să asigure protejarea ordinii publice și să asigure societatea și mai ales tinerii acesteia că se află la adăpostul unor astfel de activități care pot fi oricând reluate în libertate de inculpata care după nici o lună de arest preventiv poate să cedeze tentației de a nu gândi suficient la consecințele oricăror acțiuni viitoare.
În sensul dispozițiilor instanței superioare, tribunalul a apreciat totodată că, buna desfășurare a procesului penal poate fi împiedicată, la nici o lună de la data emiterii mandatului de arestare, de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatei deoarece prezentarea inculpaților în fața judecătorului se impune cu celeritate tocmai pentru a nu prelungi inutil starea de arest preventiv acestora, intervalul scurt de timp scurs de la luarea față măsurii preventive fiind insuficient pentru a determina o conduită procesuală corectă a inculpatei pentru viitor, aspectele personale favorabile neavând o forță superioară argumentelor anterior expuse.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata C. M. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat apărarea a susținut că nu mai subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv pericolul pentru ordinea publică înscris în art. 148 lit. f Cod procedură penală.
De asemenea, au mai fost evidențiate de către apărare, lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, conduita procesuală a acesteia care a colaborate cu organele judiciare, cât și faptul că la dosar nu există date din care să rezulte că odată liberată provizoriul sub control judiciar va comite alte infracțiuni sau încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivului de recurs invocat precum și sub toate aspectele potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata C. M. I..
Ca și instanța de fond, Curtea constată existența indiciilor temeinice cu privire la fapta penală prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 pentru care s-a început urmărirea penală împotriva inculpatei C. M. I., arestarea preventivă a acesteia începând cu data de 06.09.2013.
În raport de dispoziția art. 5 paragraful 3 din CEDO și art. 136 alin. 1 și 2 Cod procedură penală detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, judecătorul trebuie să aprecieze în funcție de datele concrete din dosar dacă temeiurile inițiale justifică sau nu în continuare privarea de libertate, având în vedere probele administrate nemijlocit, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactul social al faptei reținute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă, durata arestării, persoana inculpatului, vârsta, antecedența penală și sănătatea acestuia.
Or, față de modalitatea de săvârșire a presupusei fapte de trafic de droguri de risc (deținerea împreună cu coinculpatul R. A. la locuința unde aceștia domiciliau fără forme legale a unei culturi de 8 plante verzi cannabis, precum și a unui număr de 134 muguri de plantă de cannabis), Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat subzistența temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, ce a dus la respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, atâta timp cât nu a verificat modul în care scopul măsurii preventive poate fi atins și prin libertate provizorie.
Argumentul pe care s-a sprijinit judecătorul instanței de fond cu privire la lipsa oportunității admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar și anume că inculpata C. M. I. are o abordare facială și ușuratică a situației în care se află și a stilului de viață promovat alături de coinculpatul R. A., excede dispozițiilor art. 1608a Cod procedură penală rap. la art. 148 lit. f Cod procedură penală și 1602 alin. 2 Cod procedură penală.
Prin decizia de recurs în interesul legii nr. 17/2011 din 17.10.2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că reacția opiniei publice nu poate să justifice, în mod singular, privarea de libertate, acceptarea concluziei contrare echivalent cu a considera că o persoană acuzate de fapte de o anumită gravitate ar trebui menținută în stare de arest până la pronunțarea unei hotărâri de fond de către instanța de judecată, fără posibilitatea liberării acesteia în cursul procedurii.
Față de pericolul concret al faptei de trafic de droguri de risc, Curtea apreciază că prin liberare provizorie sub control judiciar a inculpatei C. M. I. nu ar fi periclitată ordinea publică, cum a susținut instanța de fond.
În acest sens a se vedea afirmația instanței de fond din considerentele încheierii atacate și anume că „inculpata după nici o lună de arest preventiv poate să cedeze tentației de a nu gândi suficient la consecințelor oricăror acțiuni viitoare”.
De asemenea, Curtea constată că la dosar nu există date din care să rezulte necesitatea de a o împiedica pe inculpata C. M. I. să săvârșească alte infracțiuni ori că aceasta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală.
În ceea ce privește buna desfășurare a urmăririi penale, Curtea constată că nu se poate vorbi de existența unei anchete complexe, care să reclame privarea în continuare de libertate a inculpatei C. M. I., în condițiile în care aceasta împreună cu coinculpatul R. A. (prietenul său), au cooperat cu lucrătorii de poliție în vederea deferii justiției a numitului P. R..
Așa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 punctul 2 lit. d) Cod procedură penală va admite recursul declarat de inculpata C. M. I. împotriva încheierii de ședință din data de 25.09.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr._ .
Va casa încheierea în totalitate și în fond rejudecând:
În baza art.1608a, alin.2 Cod procedură penală, va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpată arestată în baza mandatului de arestare preventivă nr.216/UP din 06.09.2013 emis de Tribunalul București - Secția I-a Penală și va dispune punerea de îndată în libertate provizorie sub control judiciar a acesteia dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza art.1602 alin.3 din Codul de procedură penală, inculpata va respecta următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a țării decât în condițiile stabilite de instanță;
- să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea (organul de poliție de la domiciliul inculpatei), conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemată;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
În baza art.1602 alin.31 din Codul de procedură penală inculpata va respecta pe timpul liberării provizorii și următoarele obligații:
-să nu se apropie și să nu comunice în vreun fel, direct sau indirect cu nici unul dintre coinculpații din cauză.
În baza art.1602 alin.32 din Codul de procedură penală, va atrage atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 punctul 2 lit. d) Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpata C. M. I. împotriva încheierii de ședință din data de 25.09.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr._ .
Casează încheierea în totalitate și în fond rejudecând:
În baza art.1608a, alin.2 Cod procedură penală, admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpată arestată în baza mandatului de arestare preventivă nr.216/UP din 06.09.2013 emis de Tribunalul București - Secția I-a Penală și dispune punerea de îndată în libertate provizorie sub control judiciar a acesteia dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza art.1602 alin.3 din Codul de procedură penală, inculpata va respecta următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a țării decât în condițiile stabilite de instanță;
- să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea (organul de poliție de la domiciliul inculpatei), conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemată;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
În baza art.1602 alin.31 din Codul de procedură penală inculpata va respecta pe timpul liberării provizorii și următoarele obligații:
-să nu se apropie și să nu comunice în vreun fel, direct sau indirect cu nici unul dintre coinculpații din cauză.
În baza art.1602 alin.32 din Codul de procedură penală, atrage atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din fond și recurs rămân în sarcina statului.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. G. C.-B. I.-T. M. C.
GREFIER
I. P.
Red. G.R.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. R. G. – Tribunalul București – Secția I-a Penală
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1848/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002.... → |
|---|
