Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1897/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1897/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 1897/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1897/R
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: D. P.
JUDECĂTOR: C. V. G.
JUDECĂTOR: N. S.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structură Centrală este reprezentat de procuror R. R..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații B. D. M. și V. E. împotriva încheierii din data de 08 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ 0.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul inculpat B. D. M., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul ales, avocat G. C., în baza împuternicirii . nr._/2013 (atașată la fila 14) și recurentul inculpat V. E., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat F. Untescu, în baza delegației nr._/2013 emisă de Baroul București (atașată la fila 13).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului inculpat B. D. M. arată că, întrucât la dosar există probe care atestă normalitatea comportamentului social al acestuia, se impune admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea sa cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Mai susține că, în mod greșit, a fost apreciată reaua-credință a inculpatului cu privire la nerespectarea uneia dintre obligațiile impuse pe durata liberării provizorii sub control judiciar. Depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat V. E. susține că motivarea încheierii atacate este succintă, abstractă și generică, fără a se preciza motivele concrete care justifică menținerea în stare de arest preventiv a fiecărui inculpat. D. urmare, solicită admiterea recursului, casarea încheierii respective și, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, întrucât inculpatul prezintă garanții suficiente că se va prezenta la proces, având un domiciliu cunoscut.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondate, a ambelor recursuri formulate în cauză și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică. Arată că, în mod corect, Tribunalul a menținut starea de arest preventiv cu privire la fiecare dintre cei doi inculpați, întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate. Învederează că ambii inculpați au beneficiat de clemența instanțelor de judecată, fiind liberați provizoriu sub control judiciar, însă nu și-au adaptat comportamentul normelor de drept, ci au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, ceea ce dovedește că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, raportat la aceeași împrejurare, inculpații prezintă riscul comiterii de noi infracțiuni, astfel că luarea față de aceștia a unei măsuri preventive neprivative de libertate este insuficientă. Precizează că, în dosarul aflat pe rolul Tribunalului D., există probe privind implicarea inculpaților recurenți, alături de alți inculpați trimiși în judecată în prezentul dosar, în săvârșirea de infracțiuni de aceeași natură cu cele care fac obiectul cauzei înregistrate la Tribunalul București.
Recurentul inculpat B. D. M., personal, în ultimul cuvânt, arată că, în urma cu 4 ani, a fost arestat preventiv, după 1 an, a fost liberat provizoriu sub control judiciar, iar, după 2 ani și 6 luni, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial C. a format un nou dosar, în care l-a acuzat pentru același gen de fapte, însă, timp de 6 luni, nu s-a dispus față de el nicio măsură, dar, în urmă cu o lună, instanța s-a autosesizat și a dispus revocarea liberării provizorii sub control judiciar, motivat de faptul că a comis o nouă infracțiune și că s-ar fi întâlnit cu coinculpați din cauză. Precizează că, în dosarul de la C., este acuzat pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică. În circumstanțiere, învederează că s-a recalificat și și-a găsit un loc de muncă, pentru a-și putea întreține familia, care are în componență și un copil minor. Solicită a se avea în vedere că s-a prezentat la fiecare termen de judecată și că a avut o conduită procesuală corespunzătoare.
Recurentul inculpat V. E., personal, în ultimul cuvânt, arată că are un domiciliu cunoscut și că abia și-a găsit un loc de muncă. Mai arată că este unicul întreținător al unui copil minor, în vârstă de 2 ani și 2 luni. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 08 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr._ 0, Tribunalul București – Secția I Penală, între alte măsuri, potrivit art.3002 rap. la art.160b alin.1 și 3 din Codul de procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților B. D. M. (fiul lui S. D. M. și E., născut la data de 08 noiembrie 1979 în municipiul C., județul D., CNP_, arestat în baza MAP nr.6/J din data de 12 septembrie 2013) și V. E. (fiul lui M. și Sevastița, născut la data de 14 mai 1978 în municipiul C., județul D., CNP_, arestat în baza MAP nr.5/J din data de 12 septembrie 2013) și a menținut starea de arest preventiv a fiecăruia dintre aceștia.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a constatat, cu privire la cei doi inculpați anterior nominalizați, că aceștia au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, prin Rechizitoriul nr.150/D/P/2009 din data de 08 martie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, fiind acuzați de săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- inculpatul B. D. M. - aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat (prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003) și fabricarea și deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică (prevăzută de art.25 din Legea nr.365/2002), ambele cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal;
- inculpatul V. E. - aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat (prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal) și fabricarea și deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică (prevăzută de art.25 din Legea nr.365/2002 cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal), ambele cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal.
În fapt, în sarcina inculpatului B. D. M., s-a reținut că, în cursul anului 2009, a aderat la grupul infracțional organizat și coordonat de coinculpatul M. Jean M. și i-a sprijinit pe membrii acestui grup să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. În acest sens, inculpatul, sub coordonarea coinculpatului, a realizat programele informatice necesare descărcării și prelucrării datelor stocate în echipamentele de copiere a datelor cărților de credit. De asemenea, în cursul anului 2009, inculpatul a aderat și la grupul infracțional organizat și coordonat de coinculpații H. P. și C. I., sprijinindu-i și pe membrii acestui grup să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. Astfel, inculpatul, sub coordonarea primului coinculpat, a realizat programele informatice necesare descărcării și prelucrării datelor stocate în echipamentele de copiere a datelor cărților de credit.
În sarcina inculpatului V. E., s-a reținut că, în cursul anului 2009, a aderat la grupul infracțional organizat și coordonat de coinculpații H. P. și C. I. și i-a sprijinit pe membrii acestui grup să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit, ocupându-se, în special, de vopsirea echipamentelor de falsificare a cardurilor bancare. În acest sens, inculpatul, sub coordonarea celor doi coinculpați, a participat la confecționarea dispozitivelor de skimming și a depozitat componente ale acestora.
Prin încheierea din data de 12 septembrie 2013 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1791/R din data de 01 octombrie 2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală), Tribunalul a revocat liberarea provizorie sub control judiciar a celor doi inculpați (care opera din data de 11 octombrie 2010) și, în temeiul art.16010 alin.1 lit.b în ref. la art.143 alin.1 și art.148 alin.1 lit.d și f din Codul de procedură penală, a dispus din nou arestarea preventivă a acestora, pe o durată de câte 30 de zile. Punerea în executare a acestei măsuri a avut loc, pentru ambii inculpați, la data de 14 septembrie 2013.
Tribunalul a constatat că, în cauză, există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele de care sunt acuzați, datele existente în acest sens fiind furnizate, în principal, de următoarele mijloace de probă: convorbirile telefonice interceptate autorizat, procesele-verbale de percheziție domiciliară, declarațiile formulate de unii dintre inculpații trimiși în judecată în aceeași cauză, procesele-verbale de filaj, informațiile obținute prin comisie rogatorie din străinătate (Australia), filmările autorizate, procesul-verbal de prindere în flagrant a unuia dintre inculpați, declarațiile de învinuiți.
Totodată, Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu au încetat și nici nu s-au schimbat, ci se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate, în condițiile în care fiecare dintre ei a săvârșit, cu intenție, noi infracțiuni, de același tip (pentru care au fost trimiși în judecată în Dosarul nr._/63/2013 al Tribunalului D., cu termen la data de 30 octombrie 2013), iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în care faptele imputate au generat stări de temere, indignare, dezaprobare publică și insecuritate socială.
Sub primul aspect, Tribunalul a constatat că, potrivit informațiilor comunicate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial C., inculpații au fost cercetați în Dosarul nr.260D/P/2012 pentru noi infracțiuni, de același tip cu cele de care sunt acuzați în prezenta cauză, dispunându-se trimiterea lor în judecată, în raport cu următoarea situație de fapt: În cursul anului 2012, coinculpații M. Jean M. și B. S. C. (și ei trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni la legea comerțului electronic) și-au continuat activitatea infracțională, asamblând o . dispozitive skimming. Acestea erau încredințate unor echipe formate în țară, care s-au deplasat în mai multe țări europene, dar și în țări asiatice precum Cambogia sau Coreea, unde au montat astfel de dispozitive pe ATM-urile diferitelor bănci, datele fiind colectate iar, ulterior, inscripționate pe carduri și folosite pentru efectuarea de tranzacții frauduloase, respectiv retrageri de numerar. În activitatea de confecționare a dispozitivelor, coinculpatul M. Jean M. a fost ajutat de inculpații B. D. M. și V. E., iar coinculpatul B. S. C. de coinculpatul V. M. I. (care i-a pus la dispoziție un imobil nelocuit, unde a fost instalat laboratorul de producere a dispozitivelor skimming). În vederea recrutării unor echipe care să procedeze la montarea aparaturii și colectarea datelor, în grupul infracțional a fost cooptat coinculpatul G. N., care, în cursul lunii ianuarie 2013, s-a deplasat, împreună cu coinculpații Cârneau M. R. și I. F., în Germania și Franța, unde a efectuat activități de skimming. În cursul lunii februarie 2013, același coinculpat s-a deplasat din nou, în același scop, în Germania și Elveția, însoțit de o altă persoană (rămasă neidentificată). Ulterior, o a treia echipă, condusă de coinculpatul I. F., s-a deplasat în Franța, unde a desfășurat activități de skimming în zone din apropierea Parisului. La data de 27 martie 2013, conform celor convenite de coinculpații M. Jean M. și B. S. C., o altă echipă, condusă de P. I. (fratele concubinei primului coinculpat), s-a deplasat din Italia în Franța, unde a luat legătura cu echipa condusă de coinculpatul I. F., care s-a ocupat de cazarea acesteia și de asigurarea suportului pentru desfășurarea activității infracționale. Cu ocazia perchezițiilor efectuate de autoritățile franceze în cele două apartamente închiriate de coinculpatul I. F. și echipa lui, a fost identificată o cantitate mare de aparatură skimming. La data de 08 aprilie 2013, s-a realizat prinderea în flagrant a coinculpaților G. N., C. M. R., G. F. D. și S. G. A., care transportau, spre Franța, mai multe dispozitive skimming. Procedându-se la efectuarea perchezițiilor autorizate de Tribunalul D., asupra coinculpatului B. S. C., dar și la domiciliul inculpatului B. D. M., s-au găsit dispozitive skimming sau componente necesare confecționării acestora. De asemenea, o cantitate însemnată de asemenea aparatură, precum și scule de fabricare și telefoane au fost găsite la locuința închiriată de coinculpatul V. M. coinculpatului B. S. C..
Sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică, Tribunalul a avut în vedere și numărul mare al persoanelor implicate în activitatea infracțională dedusă judecății sale, perioada îndelungată în care aceasta s-a desfășurat, prin acte repetate, spațiul larg de derulare a acțiunilor ilicite (comise atât pe teritoriul României, cât și pe teritoriile altor țări din Europa și pe cel al Australiei), sumele consistente de bani vehiculate și presupus obținute din comiterea faptelor, precum și atingerea adusă ordinii financiare și comerciale.
Raportat la împrejurările anterior menționate, Tribunalul a considerat lipsită de temei solicitarea inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva încheierii Tribunalului, au declarat recurs în termen legal inculpații B. D. M. și V. E. (amândoi la data de 09 octombrie 2013, prin cereri formulate personal, nemotivate, care au fost transmise primei instanțe de către administrația locului comun de deținere).
Cererile de recurs ale inculpaților au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 11 octombrie 2013.
Cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), inculpații recurenți, care au beneficiat de asistența juridică a apărătorului ales (B. D. M.) și respectiv a unui avocat desemnat din oficiu (V. E.), au solicitat, în principal, revocarea măsurii arestării preventive sau, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu o măsură alternativă, neprivativă de libertate, susținând, pe de o parte, că încheierea atacată nu cuprinde motivele concrete care justifică, în cazul fiecăruia dintre ei, soluția dispusă de Tribunal, iar, pe de altă parte, că amândoi prezintă garanțiile unui comportament social corespunzător și ale prezentării la proces, la orice chemare a instanței.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, conform art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele cauzei deduse judecății, Curtea constată că recursurile cu care a fost sesizată sunt nefondate, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Ambii inculpați au fost arestați preventiv, în faza de urmărire penală, la data de 18 septembrie 2009, pe temeiul art.143 alin.1 și art.148 alin.1 lit.f din Codul de procedură penală și au fost trimiși în judecată, în această stare, la data de 08 martie 2010, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor menționate în încheierea în prezent recurată. În cursul judecății în primă instanță, inculpații au fost liberați provizoriu, sub control judiciar, la data de 11 octombrie 2010, impunându-li-se, între altele, obligația de a nu se apropia de ceilalți inculpați din cauză (între care M. Jean M. și B. S. C.) și de a nu comunica cu aceștia, direct sau indirect.
Prin încheierea din data de 12 septembrie 2013 (rămasă definitivă la data de 01 octombrie 2013, prin respingerea recursurilor), Tribunalul, sesizat cu judecarea cauzei în primă instanță, a revocat, în cazul ambilor inculpați, potrivit art.16010 alin.1 lit.b din Codul de procedură penală, măsura liberării provizorii sub control judiciar și a dispus, din nou, arestarea lor preventivă (măsură pusă în executare la data de 14 septembrie 2013), pe temeiul art.143 alin.1 și art.148 alin.1 lit.d și f din Codul de procedură penală, constatând că aceștia, pe de o parte, au încălcat cu rea-credință obligația anterior menționată, iar, pe de altă parte, au săvârșit, cu intenție, împreună cu coinculpații M. Jean M. și B. S. C. și alte persoane, noi infracțiuni, de aceeași natură cu cele care fac obiectul judecății, pentru care au fost cercetați penal în Dosarul nr.260D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial C., între timp fiind și trimiși în judecată în cauza care face, în prezent, obiectul Dosarului nr._/63/2013 al Tribunalului D..
Contrar susținerilor apărării, Curtea constată că încheierea recurată este motivată în fapt și în drept, Tribunalul indicând argumentele faptice și juridice în considerarea cărora a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive, în cazul ambilor inculpați, în condițiile în care temeiurile ce au determinat-o, cu puțin timp în urmă, confirmate de către instanța de control judiciar la data de 01 octombrie 2013, nu au încetat și nici nu au înregistrat vreo schimbare, pentru a se justifica astfel revocarea sau înlocuirea acelei măsuri, potrivit art.139 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală.
De asemenea, contrar acelorași susțineri, Curtea constată că, în pofida circumstanțelor personale invocate a le fi favorabile (precum lipsa antecedentelor penale, apartenența la familii organizate sau existența unor locuri de muncă), inculpații nu prezintă nicio garanție în sensul adoptării unui comportament conform ordinii de drept și normelor de conviețuire socială, câtă vreme asupra acestora planează acuzația verosimilă că, tocmai în perioada liberării provizorii ce li s-a acordat în prezenta cauză, au săvârșit, în cursul anilor 2012-2013, infracțiuni noi, de aceeași natură cu cele deduse judecății, împreună cu coinculpați față de care aveau impusă obligația de a nu intra în legătură și a nu comunica pe nicio cale. În aceste condiții, riscul ca, aflați în libertate, inculpații să reitereze același tip de comportament infracțional (pe care sunt acuzați că nu l-au abandonat, în pofida supunerii lor unui control judiciar, ce s-a dovedit, în realitate, ineficient) este major, iar preîntâmpinarea lui nu se poate realiza, cu succes, decât prin menținerea acestora în stare de arest preventiv, dispunerea, din nou, a unei măsuri alternative la detenția provizorie fiind, în mod vădit, insuficientă. De asemenea, încălcarea, deliberată și gravă, de către inculpați a uneia dintre cele mai importante obligații care compuneau controlul judiciar impus, dovedește că arestarea lor preventivă este singura măsură aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal, orice altă măsură, neprivativă de libertate, fiind inoportună.
Împrejurarea, invocată de apărare, că inculpații s-au prezentat în mod constant la judecarea în primă instanță a cauzei și se angajează să procedeze astfel și în perioada următoare, având declarate adrese de contact stabile, este lipsită de relevanță, câtă vreme, concomitent cu acest comportament procesual de fațadă, ei par aș fi continuat nestingheriți activitatea infracțională, aducătoare de venituri consistente, rolul deplasărilor în străinătate, necesare asigurării succesului acesteia, fiind preluat de persoane care nu aveau stabilite interdicții de părăsire a țării.
Față de toate considerentele anterior expuse, întrucât încheierea atacată este legală și temeinică, neconstatându-se nici din oficiu motive de casare a acesteia, Curtea, în aplicarea dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de cei doi inculpați, care, aflându-se în culpă procesuală, vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 din același cod, onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a inculpatului V. E. (în lipsa angajării de către acesta a unui apărător ales), fiind avansat din fondul Ministerului Justiției, potrivit art.189 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B. D. M. și V. E. împotriva încheierii din data de 08 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ 0.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe recurentul inculpat B. D. M. la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul inculpat V. E. la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. P. C. V. G. N. S.
GREFIER,
I. P.
Red. jud.C.V.G.
Ex.2 / 31 octombrie 2013
M.C.C. - T.B.S.I.P.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Incestul. Art. 203 C.p.. Decizia nr. 1890/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
