Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 957/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 957/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-05-2012 în dosarul nr. 957/2012
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 957
Ședința publică din data de 16 mai 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. B.
JUDECĂTOR: V. C.
JUDECĂTOR: DUMITRIȚA P.
GREFIER: L. A. P.
MINISTERUL PUBLIC P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - STB - este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat S. D. C. împotriva Încheierii de ședință din data de 04.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat S. D. C. personal, în stare de arest, asistat de apărător ales, I. P. în baza delegației avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că a fost atașat dosarul de urmărire nr. 234/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ-DIICOT.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales pentru recurentul-inculpat S. D. C. solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 04.05.2012, pronunțată de Tribunalul București, casarea încheierii, iar pe fond solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestări preventive nu mai subzistă și nu au apărut altele noi care să justifice menținerea stării de arest a inculpatului.
De asemenea, arată că inculpatul nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, iar scopul procesual prev de art. 136 Cod de Procedură penală poate fi atins cu inculpatul în stare de libertate, sub incidența obligațiilor impuse prin controlul judiciar.
Pe de altă parte, apărătorul arată că la dosarul cauzei nu există date sau indicii temeinice că inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului sau că ar influența în vreun fel probele, având în vedere că toate probele au fost administrate.
În consecință, solicită admiterea recursului formulat de inculpat, iar pe fond solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de inculpatul S. D. C. ca nefondat, menținerea încheierii Tribunalului București ca fiind legală și temeinică, considerând că instanța - în mod întemeiat - a respins cererea de liberare sub control judiciar, apreciind că măsurile sub supraveghere impuse de dispozițiile legale, nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care inculpatul l-ar prezenta prin lăsarea sa în libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului se constată că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni prevăzute de Legea nr.143/2000, prin instigarea unui minor să săvârșească o faptă de trafic de droguri de mare risc, faptă ce aduce atingere sănătății persoanei, prezentând un grad ridicat de pericol social. Astfel că, în cauză sunt îndeplinite atât dispozițiile prev de art. 143 Cod de Procedură penală, cât și cele prev de art.148 lit. f Cod de Procedură penală.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat.
Recurentul-inculpat S. D. C. solicită admiterea recursului, arătând că dorește să se reintegreze în societate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 4 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală (dosar nr._ ), în baza art. 1608a alin. 6 C.proc.pen., a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. D. C. (fiul lui R. și M., născut la data de 06.05.1989 în oraș B., județul I., CNP_, cetățenia română, studii - 7 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, stare civilă - necăsătorit, stagiu militar-nesatisfăcut, domiciliat în București, ..8, ., ., antecedente penale-necunoscut), arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 92/UP/13.04.2012, emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a apreciat că, deși admisibilă în principiu, astfel cum a constatat la termenul din data de 3 mai 2012, întrucât îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art.1606 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală, dar și cerința art.1602 alin.1 din același cod, cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată.
Astfel, Tribunalul a reținut că o astfel de cerere poate fi admisă pe fond, conform art.1602 alin.2 din Codul de procedură penală, atunci când se constată că inculpatul nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului și nu există pericolul ca acesta să mai săvârșească alte infracțiuni.
În acest condiții, Tribunalul a constatat că, pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:
a) suspiciunea rezonabilă, reținută ca temei al arestării preventive, să vizeze săvârșirea unor infracțiuni din culpă sau a unor infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani.
În speță, din examinarea actelor dosarului, rezultă că, în fapt, în sarcina inculpatului, s-a reținut că, la data de 24.03.2012, l-a determinat pe învinuitul minor M. F. să execute acte de procurare de droguri de risc de la inculpatul M. A. R., precum și acte de transport a drogurilor de risc. Astfel, inculpatul a fost acuzat de săvârșirea infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc a unui minor, prev. de art. 25 C.p. rap. la art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 alin. 1 lit. d din Legea 143/2000, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani, situație în care, aceasta face parte dintre cele pentru care liberarea provizorie sub control judiciar este admisibilă.
b) să nu existe date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În ceea ce privește aprecierea asupra circumstanțelor care pot determina liberarea provizorie sub control judiciar, Tribunalul a constatat că acestea au, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, caracterul unor motive pertinente și suficiente, iar zădărnicirea aflării adevărului trebuie să se realizeze prin modalitățile menționate de legiuitor.
În speță, Tribunalul a apreciat că nu există certitudinea că, prin lăsarea în libertate a inculpatului și stabilirea unor obligații în sarcina acestuia, s-ar putea asigura buna desfășurare a procesului penal.
În consecință, Tribunalul a apreciat că faptele săvârșite și elementele ce caracterizează persoana inculpatului justifică aprecierea că lăsarea sa în libertate, la acest moment, prezintă pericolul de a determina săvârșirea altor infracțiuni ori zădărnicirea aflării adevărului, aceste riscuri neputând fi eliminate numai prin stabilirea obligațiilor prevăzute de art.1602 alin.3 și alin.31 din Codul de procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal (la data de 4 mai 2012), inculpatul S. D. C., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Recursul inculpatului (nemotivat în scris) a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 8 mai 2012.
Cu ocazia dezbaterilor asupra recursului (consemnate în practicaua acestei decizii), recurentul inculpat a solicitat, prin intermediul avocatului ales și personal, în ultimul cuvânt, casarea încheierii atacate, iar, pe fond, admiterea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar, angajându-se să respecte toate obligațiile care îi vor fi impuse.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul S. D. C. a fost arestat preventiv (alături de alți trei inculpați) la data de 13 aprilie 2012, pe o durată de 29 de zile, pe temeiul art.143 și art.148 lit.f din Codul de procedură penală, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc a unui minor prevăzută de art. 25 C.p. rap. la art. 2 al.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 alin. 1 lit. d din Legea 143/2000, constând, iar prin Încheierea penală nr.159/R/27.04.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I-a Penală (dosar nr._/3/2012), a fost respins recursul inculpaților, cu privire la măsura arestării preventive.
Contrar susținerilor apărării, Curtea constată că prima instanță, după admiterea în principiu a cererii inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, a analizat temeinicia cererii respective raportându-se, printre altele, independent de temeiurile arestării preventive, la dispozițiile art.1602 alin.2 din Codul de procedură penală și apreciind, în mod corect, că inculpatul nu îndeplinește condițiile prevăzute de acele dispoziții, întrucât, oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar - în acest caz - trebuie evaluată prin raportare la stadiul actual al procedurii, probațiunea nefiind în acest moment finalizată, cu atât mai mult cu cât data emiterii mandatului de arestare preventivă este recentă, respectiv 13.04.2012, iar, pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpatului nu este disproporționată în raport de importanța și complexitatea cauzei, precum și de gravitatea faptei imputate.
Curtea apreciază pertinent motivul astfel reținut de către prima instanță, care este și suficient pentru respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece inculpatul – raportat chiar la vârsta pe care o are, dar și la relația de rudenie existentă între acesta și învinuitul minor M. F. – prezintă într-adevăr un risc ridicat de a întreprinde acțiuni de influențare a probatoriului cauzei, în scopul zădărnicirii aflării adevărului, cu atât mai mult cu cât, până în prezent, acesta a manifestat o conduită procesuală nesinceră.
Totodată, având în vedere stadiul procesual al cauzei, poziția adoptată de inculpat față de faptele ce i se rețin în sarcină (în privința cărora s-a statuat deja, prin încheiere definitivă de arestare preventivă, că există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea comiterii lor de către acesta), precum și împrejurarea că durata măsurii preventive dispuse în privința sa nu depășește limitele unui termen rezonabil, Curtea constată că, cel puțin la acest moment, liberarea provizorie nu este oportună, circumstanțele personale invocate, deși într-adevăr favorabile, neconstituind motive suficiente care să justifice o astfel de soluție.
În plus, această măsură (a arestării preventive) se impune a fi menținută și potrivit art.136 Cod procedură penală, pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că în cazul infracțiunilor sancționate prin Legea nr.143/2000, pot fi reluate cu ușurință relațiile cercului infracțional.
D. urmare, Curtea constată, în aplicarea dispozițiilor art.1608a alin.6 rap. la art.1602 alin.2 din Codul de procedură penală, că soluția primei instanțe de respingere, pe fond, a cererii inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar este legală și temeinică, neexistând astfel motive pentru a fi casată.
Astfel fiind, soluția adoptată de prima instanță corespunde exigențelor consacrate de textele de lege precitate, așa încât - în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală – Curtea va respinge, ca nefondat, recursul promovat de inculpat.
Constatând că recurentul este cel aflat în culpă procesuală, potrivit dispozițiilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către petentul condamnat S. D. C..
Obligă pe recurent la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 50 lei, onorar avocat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. B. V. C. DUMITRIȚA P.
GREFIER,
L. A. P.
red.V.C.
dact.L.G.
ex.2
red.A.P.M.-T.B.-S.II.P.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 996/2012.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
