Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 979/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 979/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2012 în dosarul nr. 979/2012
DOSAR NR._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 979/R
Ședința publică de la 15.05.2012
Curtea constituită din:
P. - L. S.
JUDECĂTOR - D. G.
JUDECĂTOR - D. L.
GREFIER - S. N.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial T. – a fost reprezentat de procuror V. G..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de D. – Biroul Teritorial T. împotriva încheierii de ședință din data de 10.05.2012 pronunțate de Tribunalul T., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat M. E. G., aflat în stare de arest și asistat de apărător ales P. M. S., cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul inculpat D. I. C., aflat în stare de arest și asistat de apărător ales B. L., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului declarat de P..
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat de P., casarea încheierii recurate pe care o apreciază netemeinică, având în vedere că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că inculpații pot fi cercetați în stare de libertate. Solicită a se avea în vedere natura infracțiunii pentru care sunt cercetați inculpații, gravitatea acesteia și pericolul pe care îl reprezintă lăsarea inculpaților în libertate. Prin urmare, solicită admiterea recursului declarat de P. și respingerea cererilor inculpaților de liberare provizorie sub control judiciar.
Apărătorul ales al intimatului inculpat M. E. G. solicită respingerea recursului declarat de P., ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că ceilalți coinculpați sunt cercetați în stare de libertate, astfel că ar trebui respectat principiul egalității de tratament, cu atât mai mult cu cât activitatea infracțională a acestui inculpat este mult mai ușoară decât a coinculpaților. Solicită a se avea în vedere comportamentul ireproșabil al inculpatului, împrejurarea că are o situație familială mai deosebită, mama acestuia fiind grav bolnavă, că este tânăr și este student în anul III la Facultatea de Politehnică.
Apărătorul ales al intimatului inculpat D. I. C. solicită respingerea recursului declarat de P., ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că activitatea infracțională a acestui inculpat este delimitată de activitatea celorlalți inculpați care sunt cercetați în stare de libertate. Arată că nu există date din care să rezulte că odată pus în libertate, inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Prin urmare, solicită respingerea recursului declarat de P..
Intimatul inculpat M. E. G., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său și că regretă comiterea faptei, solicitând cercetarea sa in stare de libertate, pentru a-și continua studiile.
Intimatul inculpat D. I. C., în ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA ,
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 10 mai 2012 pronunțată de Tribunalul T. Secția penală în dosarul nr._, au fost admise cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații D. I. C. (fiul lui C. și L., născut la 15.03.1990, în mun. Roșiorii de Vede, cu același domiciliu, ., scara C . jud. T. CNP_6) și M. E. G. (fiul lui T. și L., născut la 21.02.1990, în mun. Roșiorii de Vede, cu același domiciliu, ., ., CNP_) și s-a dispus punerea în libertate provizorie, sub control judiciar, a inculpaților de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr.10/UP din 18.03.2012 -M. E. G. și nr.18/UP din 18 martie 2012 – D. I. C., emise în baza încheierii nr.11 din 18 martie 2012 pronunțată de Tribunalul T., dacă nu sunt arestați în altă cauză.
S-a dispus ca pe perioada liberării provizorii inculpații trebuie să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a Curții de Apel București (cele 5 județe: T., G., Călărași, Ialomița, I. și municipiul București), decât cu încuviințarea instanței;
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați ;
- să se prezinte la Poliția Municipiului Roșiorii de Vede ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura (Tribunalul T.);
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu intre în legătură directă sau telefonică cu ceilalți inculpați din cauză, precum și cu martorii.
În baza art.1602 alin.32 Cod procedură penală li s-a atras atenția inculpaților să respecte obligațiile stabilite de instanță, punându-li-se în vedere că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce le revin se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rezoluția nr. 42/D/P/2011 din data de 07 martie 2012 a Biroului Teritorial T. din cadrul D. s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpații M. E. G., T. M. A., Z. I. L., D. I. C., toți pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere, constituire, aderare, sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003, rap. la art.323 alin.1 și 2 Cod penal, trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., deținere de droguri de risc pentru consumul propriu, prev. de art.4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. rt.33 lit.a C.pen., B. M., C. M., D. D. M., toți pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere, constituire, aderare, sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003, rap. la art.323 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplic. art.75 alin.1 lit.c C.pen., trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. și art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000, deținere de droguri de risc pentru consumul propriu, prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, toate cu aplic. art.33 lit.a C.pen., C. D. A. P., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere, constituire, aderare, sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003, rap. la art.323 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplic. art.99 și urm. C.pen., trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. și art.99 și urm. C.pen., deținere de droguri de risc pentru consumul propriu, prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.99 și urm. C.pen., toate cu aplic. art.33 lit.a C.pen. și I. A. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere, constituire, aderare, sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art.8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art.323 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplic. art.99 și urm. C.pen., introducere în țară de droguri de risc, fără drept, prev. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.99 și urm. C.pen., trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen. și art.99 și urm.C.pen., deținere de droguri de risc pentru consumul propriu, prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.99 și urm. C.pen.,toate cu aplic. art.33 lit.a C.pen.
În fapt, s-a reținut că, în perioada august 2011 - martie 2012, inculpații D. D. M., C. D. A. P., M. E. G., T. M. A., I. A. F., Z. I. L., B. M., C. M. și D. I. C., constituiți într-un grup infracțional, în mod repetat, au oferit, au pus în vânzare, au vândut, au trimis, au transportat, procurat și cumpărat, fără drept, droguri de risc și au deținut, în vederea consumului propriu, aceleași substanțe. În aceeași perioadă, inculpații D. D. M., B. M. și C. M., au oferit droguri, în scop de consum, ori de punere în vânzare către alte persoane, inculpaților minori C. D. A. P. și I. A. F.. Totodată, la începutul anului 2012, inculpatul minorul I. A. F. a introdus în țară, fără drept, droguri de risc, procedând la punerea în vânzare și vânzarea ulterioară a acestora.
Prin rechizitoriul nr.42/D/P/2011 al Biroului Teritorial T. din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, alături de ceilalți inculpați iar după înregistrarea cauzei la instanță, prin încheierea din 11 aprilie 2012 a Tribunalului T. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și în baza art.3001 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a acestora.
În ceea ce privește fondul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, tribunalul a reținut că o asemenea măsură se poate lua când inculpatul este judecat pentru săvârșirea unor infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani (art.1602 alin.1 din Codul de procedură penală).
De asemenea potrivit art.1602 alin.2 din Codul de procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar mai este necesar ca instanța să aprecieze că prin impunerea obligațiilor prevăzute de art. 1602 alin 3 și 3 ind. 1 din Codul de procedură penală, se asigură buna desfășurare a procesului penal.
În condițiile în care legea nu limitează și nici nu indică criteriile ce urmează a sta la baza aprecierii organului judiciar cu privire la temeinicia unei astfel de cereri, acestea trebuie raportate la elementele ce privesc fapta imputată, gradul ei de pericol social concret, împrejurările comiterii acesteia, urmările produse și persoana inculpatului, criterii avute în vedere de instanță la aprecierea temeiniciei cererii inculpatului și posibilitatea desfășurării în condiții optime a procesului penal în cazul dispunerii liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului.
Instanța a constatat că în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni sau că aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte; totodată tribunalul a avut în vedere faptul că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, sunt tineri, sunt studenți, au recunoscut și regretat săvârșirea faptelor ce li se impută, au colaborat cu organele de urmărire penală.
De asemenea, s-a reținut că în cauză urmărirea penală a fost finalizată, întocmindu-se rechizitoriul prin care inculpații au fost trimiși în judecată, fixându-se termen pentru judecata în fond la data de 22.05.2012.
În atare situație tribunalul a apreciat că inculpații, în stare de libertate sub control judiciar, nu ar putea să influențeze în vreun mod desfășurarea procesului penal, zădărnicind aflarea adevărului, aceasta cu atât mai mult cu cât au recunoscut, săvârșirea faptelor de care sunt învinuiți.
Instanța a apreciat că prin stabilirea în sarcina inculpaților a obligațiilor prevăzute de art.1602 alin.3 și 31 din Codul de procedură penală și având în vedere și pericolul social concret al faptelor de care sunt învinuiți inculpații, se asigură și buna desfășurare a procesului penal, prezentarea lor în fața organelor de urmărire penală și a instanțelor de judecată și împiedicarea de a săvârși alte fapte penale.
Tribunalul a avut în vedere că inculpații au fost arestați preventiv pe o perioadă de mai mult o lună, timp în care rezonanța socială a faptelor s-a atenuat.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Directia de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, Biroul Teritorial T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătându-se că nu a fost analizată de către prima instanță oportunitatea admiterii unor astfel de cereri și consecințele pe care le poate produce asupra modului de desfășurare a cercetării judecătorești precum și impactul social negativ indus prin lăsarea inculpaților în libertate.
În dezvoltarea motivelor de recurs depuse în scris la dosar se arată că buna desfășurare a procesului penal nu poate fi asigurată în condițiile punerii în libertate provizorie sub control judiciar a celor doi inculpați, în condițiile în care aceștia au fost trimiși în judecată pentru constituirea unui grup infracțional organizat, trafic și consum ilicit de droguri, existând puternica prezumție de pericol de denaturare a probelor, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a demarat nefiind audiate nici părțile cauzei. În plus, se apreciază că în raport cu datele concrete al cauzei punerea inculpaților în libertate ar provoca o reală tulburare a ordinii publice, ceea ce contravine naturii și scopului măsurilor preventive, periclitând totodată, desfășurarea în condiții optime a procesului penal.
Examinând încheierea atacată sub aspectul criticilor invocate cât și din oficiu, Curtea constată că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art.1601Cod pr.penală în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. Liberarea provizorie sub control judiciar poate fi dispusă, conform art.1602 Cod pr.penală în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă ori prin alte asemenea fapte.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați îndeplinesc condițiile de admisibilitate în principiu prevăzute de lege, respectiv condiția prevăzută de art.1602 alin.1 cod penal (faptele pentru care sunt judecați fiind infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani) cât și cerințele prevăzute de art. 1602 alin.2 Cod pr.penală.
Astfel, se constată că nu există niciun fel de date care să justifice temerea că inculpații ar săvârși alte infracțiuni dacă s-ar afla în libertate, după cum nu există niciun fel de date care să îndreptățească temerea că, lăsați în libertate, aceștia ar putea comite alt gen de infracțiuni (inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, sunt tineri, inculpatul M. fiind în curs de definitivare a cursurilor universitare, au recunoscut faptele de care sunt acuzați).
De asemenea, Curtea constată că în dosarul cauzei nu există niciun indiciu pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că în situația în care ar fi puși în libertate inculpații ar întreprinde acte de natură să influențeze probatoriul cauzei. De altfel, legea prevede ca măsură de precauție posibilitatea ca instanța, în situația în care admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, să impună inculpaților obligația de a nu comunica direct sau indirect cu anumite persoane, în mod corect prima instanță dispunând în acest sens.
Privitor la temerea că inculpații, lăsați în libertate, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă, instanța de recurs constată că nici sub acest aspect actele și lucrările dosarului nu relevă nici cel mai mic indiciu, în condițiile în care aceste mijloace de probă se află în custodia organelor judiciare, neexistând astfel posibilitatea deteriorării sau alterării lor iar, pe de altă parte, nu există date care să releve, în mod obiectiv, că inculpații ar putea avea asemenea încercări.
Așa fiind, din perspectiva condițiilor prevăzute de art.1602 alin.2 Cod pr.penală nu există argumente care să susțină o soluție de respingere a cererilor inculpaților.
Potrivit art. 136 alin.2 Cod pr.penală „scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar”. Rezultă din interpretarea acestor dispoziții legale că scopul oricărei măsuri preventive, deci și al arestării, așa cum este definit în art.136 alin.1 Cod pr.penală (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei) se poate realiza și prin lăsarea în libertate a inculpaților, cu impunerea unor restricții pentru aceștia, în speță a controlului judiciar care, prin conținutul concret al obligațiilor ce îl compun, constituie o alternativă legală la însăși măsura arestării preventive.
În absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea consideră, în acord cu prima instanță, că aceasta trebuie să se raporteze atât la elemente care țin de circumstanțele concrete ale cauzei cât, mai ales, la datele care circumstanțiază persoanele inculpaților.
Curtea constată că recurentul Ministerul Public a solicitat respingerea cererii de liberare provizorie pe argumente legate de natura, gravitatea și modalitatea concretă de comitere a faptelor pentru care inculpați sunt trimiși în judecată.
Astfel, este de necontestat că infracțiunile pentru care inculpații au fost arestați - în măsura în care se va dovedi că există și au fost săvârșite cu vinovăție de către persoanele cercetate – sunt grave, dar natura și gravitatea acestora nu pot constitui criterii absolute care să excludă de plano pe inculpați de la beneficiul legal și constituțional al liberării provizorii. A considera că o persoană acuzată de o faptă de o anumită gravitate trebuie arestată preventiv și menținută în această stare până la soluționarea fondului cauzei, fără posibilitatea de a fi pusă în libertate în cursul procedurii este nepermis, fiind contrar legii câtă vreme liberarea provizorie este o măsură procesuală de individualizare a arestului preventiv.
În opinia Curții, pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar trebuie să o aibă și datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpate. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a statuat că la menținerea unei persoane în detenție instanțele de judecată trebuie să se raporteze nu numai la gravitatea faptelor ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia, autoritățile fiind obligate să ia în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei respective la proces.
În speță, cu privire la persoana inculpaților, Curtea reține că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au un domiciliu stabil și familii organizate, inculpatul M. urmând cursuri universitare, au recunoscut comiterea faptelor.
Dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabilsau de a fi pus în liberate în cursul judecății, sub rezerva unor garanții care să asigure că persoana se va prezenta la audiere este garantat prin art. 5 paragraful 3 din Convenția europeană a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. S-a statuat în mai multe decizii (a se vedea Letelier contra Franței, T. contra Austriei) că autoritățile judiciare naționale sunt competente să cerceteze toate circumstanțele de natură să conducă la admiterea ori la înlăturarea existenței unei veritabile exigențe de interes public care să justifice o derogare de la regula respectării libertății individuale, pericolul că inculpatul s-ar sustrage de la judecată neputând fi dedus numai pe baza gravității sancțiunilor penale aplicabile acestuia pentru fapta ce face obiectul cauzei. Jurisdicțiile naționale nu trebuie să examineze de o manieră pur abstractă necesitatea de a prelungi privarea de libertate, limitându-se sa se ia in considerare doar gravitatea infracțiunilor.
Practica Curții de la Strasbourg a statuat că simpla invocare de către instanțe a motivelor generale pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate (cum sunt: necesitatea conservării probelor, împiedicarea exercitării de presiuni asupra martorilor sau victimei, sau o posibilă înțelegere frauduloasă între inculpați sau complici, sau pentru a proteja ordinea publică în cazul infracțiunilor cu puternic ecou în rândul comunității, necesitatea de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni sau de a împiedica fuga inculpatului), nu are caracterul unor motive pertinente și suficiente (cauza Jablonski contra Poloniei, hotărârea din 21.12.2000).
Cu atât mai mult CEDO a statuat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală a desfășurării procesului penal, și nici continuarea detenției nu poate să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate (cauza Letellier contra Franței).
În concluzie, Curtea constată nu numai îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererilor de liberare provizorie dar apreciază - raportat la datele concrete ale cauzei (cu trimitere, în mod special, la gradul de implicare a inculpaților în activitatea infracțională astfel cum rezultă din probele administrate până la acest moment) și la persoanele inculpaților - că acestea sunt și întemeiate, scopul măsurii arestării preventive (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei) putând fi realizat și prin lăsarea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpaților M. E. G. și D. I. C., cu restrângerea drepturilor și libertăților instituite de prima instanță.
Instanța de recurs are în vedere și faptul că și coinculpați trimiși în judecată alături de inculpații recurenți M. E. G. și D. I. C. au fost puși în libertate provizorie sub control judiciar, așa încât nu poate fi ignorată egalitatea de tratament, atât din perspectiva contribuțiilor aduse în cadrul activității infracționale, cât și din cea a datelor care circumstanțiază persoana inculpaților.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, apreciind că în cauză este oportună lăsarea inculpaților în libertate și luând în considerare și faptul că măsura privării de libertate este o măsură excepțională ce poate fi luată pe un termen rezonabil, Curtea va respinge recursul formulat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, Biroul Teritorial T..
Conform art. 192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne in sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, Biroul Teritorial T. împotriva încheierii de ședință din data de 10 mai 2012, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul T. – Secția penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 mai 2012.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
L. S. D. G. D. L.
GREFIER,
S. N.
Red.D.G./Th.red.C.V.M.-ex.2/
T.T. – jud.M.V.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 964/2012. Curtea... | Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia... → |
|---|
