Falsul intelectual. Art. 289 C.p.. Decizia nr. 926/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 926/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-05-2012 în dosarul nr. 926/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.926
Ședința publică de la 10.05.2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - L. M.
JUDECĂTOR - I. T.
JUDECĂTOR- L. C.
GREFIER - M. C.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror E. B..
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul D. D. împotriva sentinței penale nr. 162/23.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 2 - Secția Penală în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 25.04.2012, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integranta din prezenta decizie penală, dată la care Curtea, în temeiul disp.art.306 Cpp, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 10.05.2012, când a decis următoarele:
CURTEA :
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.162 din data de 23.02.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în dosarul nr._, în baza art. 215 alin. 1 și 2 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 3201 alin. 7 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul C. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 26 rap. la art. 289 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 3201 alin. 7 C.pr.pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 291 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 3201 alin. 7 C.pr.pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b C.p. a contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplic. disp. art. 71, 64 alin. 1lit. a teza a II-a și lit. b C.p.
În baza art. 81 C.p.a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform disp. art. 82 C.p.
În baza art. 359 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.p.
S-a făcut aplic. art. 71 alin. 5 C.p.
În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 și 2 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.. a condamnat pe inculpatul D. D. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 289 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 26 rap. la art. 291 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b C.p. a contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplic. disp. art. 71, 64 alin. 1lit. a teza a II-a și lit. b C.p.
În baza art. 861 C.p. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862 C.p.
În baza art. 863 al. 1 C.p. s-a pus în vedere inculpatului, ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, desemnat cu supravegherea sa, ori de câte ori va fi chemat; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 359 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra disp. art. art. 864 C.p.
S-a făcut aplic disp. art. 71 alin. 5 C.p.
S-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S.C. A. M.,s G. S.A., cu sediul în București, ., sector 2 și în baza art. 14 și 346 C.pr.pen. rap. la art. 998-999 și art. 1003 C.civ. a obligat inculpații în solidar la plata sumei de 155.687 lei către această parte civilă, cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 348 C.pr.pen. s-au anulat chitanțele falsificate.
În baza art. 191 alin. 1 și 2 C.pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În baza art. 193 C.pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă S.C. A. M. G. S.A.
Judecătoria a reținut următoarea situație de fapt:
În perioada august 2008 - februarie 2010, inculpatul C. M., în calitate de angajat al S.C. AUTOMARCU"S G. S.A, concesionar auto Dacia și Renault, și-a însușit suma de 162.000 lei, cu ocazia achiziționării unor numere de înmatriculare provizorii de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București. Pentru a justifica cheltuielile, inculpatul a prezentat, pentru decontare, la societate, înscrisuri (chitanțe) cu un conținut neconform realității, obținute cu ajutorul inculpatului D. D., agent șef principal de poliție în cadrul instituției sus-menționate. Cei doi, în baza unei înțelegeri prealabile, consemnau în mod diferit valoarea numerelor provizorii achiziționate pe cele două exemplare ale chitanței emise de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
La data de 08.03.2010, S.C. A. M."S G. S.A. a sesizat Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Anticorupție pentru Municipiul București eu privire la faptul că, în urma unor verificări efectuate în gestiunea societății, s-a constatat că unele chitanțe reprezentând dovada achiziționării de numere provizorii nu corespund cu situația de fapt, în sensul că numerele provizorii de înmatriculare achiziționate de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor nu corespund cu numerele provizorii livrate de către societate. Partea vătămată a arătat că aceste chitanțe au fost depuse la decont de către inculpatul C. M., angajat al societății și responsabil cu această activitate. Fiecare număr provizoriu de înmatriculare achiziționat ar fi trebuit însoțit de o autorizație de circulație provizorie și de dovada achitării taxei de numere provizorii. Procedând la verificarea numerelor provizorii achiziționate și a documentelor justificative ale acestora, partea vătămată a constatat că acestea nu corespund, în sensul că numerele de înmatriculare cumpărate de inculpatul C. M. nu erau însoțite de autorizațiile de circulație provizorie sau de taxele de înmatriculare aferente.
Numerele provizorii de circulație achiziționate de partea vătămată erau atribuite autoturismelor, în momentul vânzării acestora.
Analizând situația numerelor provizorii de circulație achiziționate în perioada de referință în vederea comparării acesteia cu numerele provizorii emise de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor pentru această societate, s-a reținut că în urma comparării exemplarelor unu ( de culoare albastră ) și doi ( de culoare roșie ) ale chitanțelor ce dovedesc plata contravalorii numerelor de circulație provizorii, că acestea conțin mențiuni diferite, în sensul că pe exemplarul unu ( albastru ) al chitanței, adică cel depus spre decontare la casieria societății-parte vătămată sunt înscrise o sumă mai mare și o cantitate mai mare de numere provizorii de înmatriculare decât cele înscrise în exemplarul doi (roșu) al chitanței, adică cel care rămâne la sediul emitentului (Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor ). Intre cele două exemplare ale chitanțelor decontate de-a lungul acestei perioade există o diferență de 162.000 de lei, sumă însușită de inculpatul C. M..
În concret, inculpatul C. M. solicita o sumă de bani de la casieria societății, reprezentând „avans spre decontare", sumă pe care o folosea parțial pentru achiziționarea de numere provizorii. Cu acest prilej se întocmea o dispoziție de plată între învinuit și societate pe care însă nu era menționată destinația sumei de bani. Inculpatul C. M. se deplasa la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor pentru a achiziționa numere provizorii de înmatriculare însă, cu complicitatea inculpatului D. D., agent șef principal de poliție în cadrul acestei instituții, completa cele două exemplare ale chitanțelor cu mențiuni diferite, înscriind pe exemplarul unu ( albastru ) al chitanței o sumă mai mare decât cea plătită efectiv și mai multe numere provizorii decât cele achiziționate în realitate. Valoarea menționată în exemplarul unu (albastru) al chitanței reprezenta suma ridicată de învinuit din casieria societății, cu titlu „avans spre decontare", întrucât acea cheltuială trebuia justificată.
Procedând la examinarea comparativă a exemplarelor unu și doi ale acestor chitanțe, s-a constatat că în perioada 08.09._10, inculpatul C. M. a completat cu mențiuni false 70 de chitanțe pe care le-a depus în contabilitatea societății cu titlu de documente justificative ale sumelor ridicate ca avans.
Astfel, în data de 08.09.2008, inculpatul C. M. a ridicat prin dispoziția de plată nr. 385 suma de 3600 de lei și a depus, spre decontare, chitanța (exemplarul unu de culoare albastru) . nr._/ 08.09.2008, emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, care adeverea plata sumei de 3600 de lei cu titlu de contravaloare a 90 de numere provizorii de înmatriculare. În realitate, inculpatul a cumpărat 20 de numere provizorii de înmatriculare, cheltuind suma de 800 de lei, astfel cum atestă exemplarul doi, de culoare roșie al chitanței, exemplar păstrat de emitent. Inculpatul și-a însușit astfel diferența de 2800 de lei.
Inculpatul a procedat în același mod, până în luna martie 2010, falsificând în total un număr de 70 de chitanțe emise de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
În perioada 08.09._10, inculpatul C. M. a ridicat de la casieria societății, suma totală de 248.400 lei, cu titlu de „avans spre decontare", justificând aceste cheltuieli prin depunerea chitanțelor emise de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (în majoritate false) și a chitanțelor reprezentând dovada achitării taxei de înmatriculare pentru numerele provizorii achiziționate. Suma de 212.800 de lei a fost justificată prin cele 70 de chitanțe contrafăcute, emise de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Din aceasta, doar suma de 50.800 de lei a fost cheltuită pentru achiziționarea de numere provizorii de înmatriculare, restul de 162.000 lei, fiind însușit de inculpatul C. M..
Diferența dintre suma ridicată de inculpatul C. M., respectiv 248.400 de lei și cea justificată prin folosirea înscrisurilor false arătate, respectiv, 212.800 de lei, a fost folosită pentru achitarea taxelor de înmatriculare, aferente numerelor provizorii achiziționate. Astfel se explică situațiile în care inculpatul ridica din casieria societății o sumă mai mare de bani decât cea folosită pentru achiziționarea de numere provizorii. În data de 17.11.2008, inculpatul a primit suma de 3600 de lei, prin dispoziția de plată nr. 511 și la aceeași dată, inculpatul a cumpărat 20 de numere provizorii, plătind suma de 800 de lei, dar consemnând pe exemplarul unu (albastru) al chitanței suma de 2800 de lei, reprezentând contravaloarea a 70 de numere provizorii de înmatriculare. Diferența de 800 de lei a fost justificată de inculpat prin achitarea taxelor de înmatriculare aferente numerelor provizorii achiziționate.
De asemenea, au existat situații în care inculpatul a depus documente false prin care justifica unele sume mai mari decât cele primite în data respectivă de la casieria societății. Aceste situații se explică prin aceea că inculpatul nu se deplasa la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor în fiecare zi în care ridica o sumă de bani, depunând la o dată ulterioară chitanțe care să justifice sumele ridicate prin 2- 3 dispoziții de plată.
Din adresa către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor în care s-a solicitat comunicarea numelui persoanei căreia i-au fost atribuite chitanțierele ce conțin chitanțele falsificate de inculpat. Răspunsul acestora a fost că acestea au fost înmânate agentului șef principal de poliție D. D., cu câteva mici excepții, însă și în cazul acestor excepții chitanțele falsificate au fost semnate tot de inculpatul D. D..
Din conținutul constatării tehnico-științifice s-a stabilit că scrisul olograf și semnăturile de pe formularele intitulate „Dispoziție de plată" care atestă primirea unor sume de bani de către inculpatul C. M. din casieria societății, au fost executate de către acesta. Au fost trimise specialistului 69 de astfel de formulare și i s-a cerut acestuia să stabilească dacă mențiunile de completare de la rubrica „Date suplimentare privind beneficiarul sumei", de pe reversul acestora au fost executate de inculpat. Concluzia specialistului a fost că aceste mențiuni (cu excepția a două formulare - dispoziția nr. 328/23.06.2009 și nr. 175/27.03.2009) au fost executate de inculpatul C. M..
Din conținutul constatării tehnico-științifice, prin care s-a cerut specialistului să stabilească dacă mențiunile de completare și semnăturile de pe cele două exemplare ale chitanțelor în litigiu au fost executate de inculpații C. M. și D. D. s-a concluzionat că mențiunile de completare a rubricilor de pe exemplarul unu (albastru) al chitanțelor în litigiu (cu câteva excepții minore privind datarea unor înscrisuri sau două mențiuni cifrice ce nu privesc suma primită cu titlu de preț) au fost executate de inculpatul C. M.. Mențiunile de completare a rubricilor de pe exemplarul doi (roșu) ai chitanțelor în litigiu, imprimate prin intermediul hârtiei copiative, au fost executate de inculpatul C. M..
Specialistul a stabilit în continuare în ce măsură completările de pe exemplarul unu al chitanțelor corespund cu mențiunile de completare de pe exemplarul doi al acestora. Cu mici excepții, completările de la rubricile „Am primit de la" și „Adresa" de pe exemplarul doi al chitanței corespund cu cele de pe exemplarul unu, adică executarea acestora a fost simultană, pe exemplarul unu fiind realizată cu un instrument de scris, iar pe exemplarul doi prin copiere ( exemplarul unu al acestor tipizate este o hârtie copiativă).
Mențiunile ce privesc suma de bani plătită și cantitatea de numere provizorii nu sunt identice pe cele două exemplare ale formularelor înseriate (cu două excepții, chitanțele nr._ și nr._), deși au fost executate de aceeași persoană, respectiv de inculpatul C. M..
Expertul a constatat că mențiunile de completare de la rubricile „Suma de „ și „Reprezentând" de pe exemplarul doi al chitanțelor reproduc traseele suplimentare vizibile în lumină filtrată pe exemplarul unu al chitanțelor.
Această constatare a dus la concluzia că aceste rubrici referitoare la suma plătită ( în cifre și în litere ) și la cantitatea de numere provizorii cumpărată, de pe exemplarul unu al chitanțelor au fost efectuate ulterior completării rubricilor corespondente de pe exemplarul doi al acestor înscrisuri. În concret, inculpatul C. M. a creat traseele grafice de pe exemplarul doi al chitanțelor folosind un instrument care nu lăsa urme vizibile pe exemplarul unu (hârtia copiativă). Probabil inculpatul a utilizat un suport transparent pentru protecția exemplarului unu, ( folie din material plastic), astfel încât acesta să nu fie alterat, iar textul să poată fi aplicat în spațiile destinate, pe exemplarul doi al chitanței. în acest sens, specialistul a constatat că suportul scriptural ( exemplarul unu) nu a fost deteriorat, neexistând urme de radiere, scămoșare, spălare chimică, exemplarul unu al chitanțelor având un aspect uniform, iar liniatura și caracterele ce formează rubricația formularelor fiind intacte și clar vizibile. în urma examinării exemplarelor unu ale chitanțelor în lumină filtrată s-a constatat că pe acestea există trasee grafice suplimentare reprezentând textul existent pe exemplarul doi al chitanțelor, referitor la suma plătită și cantitatea de numere provizorii cumpărată.
Specialistul a constatat că traseele grafice ce compun completările care nu corespund pe exemplarul unu și doi al chitanțelor au fost efectuate cu instrumente scripturale diferite. Astfel, traseele grafice ce corespund pe cele două exemplare ale chitanțelor au grosime similară în cuprinsul aceluiași formular, fără fluctuații semnificative în funcție de schimbarea poziției vârfului instrumentului scriptural pe suport. Traseele grafice ale mențiunilor neconcordante de pe exemplarul doi (adică suma plătită în realitate și cantitatea de numere provizorii de înmatriculare cumpărată efectiv) sunt alcătuite dintr-o succesiune de segmente cu dimensiuni diferite, specifice unui instrument scriptural cu vârf dreptunghiular, dimensiunile urmei grafice fluctuând în funcție de mișcarea vârfului pe suportul scriptural. Aceste caracteristici se regăsesc în toate completările neconcordante de pe exemplarul doi al chitanțelor, ceea ce a dus la concluzia că inculpatul C. M. deține un instrument scriptural special cu ajutorul căruia a executat toate aceste mențiuni.
În ceea ce privește semnăturile de pe chitanțele în litigiu, specialistul a concluzionat că ambele exemplare ale acestora au fost semnate de aceeași persoană, probabil D. D.. Concluzia de probabilitate este explicată prin aceea că semnăturile în litigiu au o structură simplă și sunt executate cu dinamism și dezinvoltură datorită frecvenței execuționale ( număr mare de semnături pe același tip de documente), pe când semnăturile de comparație sunt mai complete, alcătuite din două elemente grafice, astfel încât punctele comune sunt reduse numeric, ceea ce a împiedicat stabilirea cu certitudine a autorului semnăturilor în litigiu.
Situația de fapt reținută în sarcina inculpatului C. M. este confirmată și de declarația martorului M. G., audiat și in cursul cercetării judecătorești. Acesta a declarat că inculpatul a fost angajat la societatea parte vătămată pentru o perioadă de aproximativ 3 ani, iar în momentul în care acesta și-a dat demisia, s-a constatat paguba creată de inculpat. De asemenea, martorul a învederat că angajații de la contabilitate nu au bănuit nimic în toata această perioada deoarece chitanțele erau eliberate de poliție.
Inculpatul D. D. a declarat că în anul 2008, inculpatul C. M. pe care îl cunoștea încă din anul 2007 pentru că se deplasa frecvent la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor pentru a cumpăra numere provizorii de înmatriculare, i-a cerut să-1 lase pe el să completeze chitanțele doveditoare ale plății acestor numere, întrucât casierul societății angajatoare nu înțelegea scrisul ilizibil al agentului de poliție.
Inculpatul D. D. a arătat că i-a permis inculpatului C. M. să completeze aceste chitanțe, la ghișeu, în fața sa și că, la început, semna aceste chitanțe după ce le verifica. Ulterior, inculpatului D. D. îi înmâna inculpatului C. M. chitanțierul purtând deja semnătura sa și ștampila unității, pentru ca acesta din urmă să-și completeze singur chitanțele. După completare, inculpatul C. M. îi restituia chitanțierul care conținea doar cel de al doilea exemplar al chitanței, astfel că inculpatul D. D. nu vedea mențiunile de pe exemplarul unu al chitanței.
Inculpatul D. D. a susținut că nu a știut și nu a observat niciodată că cele două exemplare ale chitanței conțineau mențiuni diferite cu privire la suma încasată și cantitatea de numere provizorii vândută.
Aceste afirmații ale inculpatului nu au putut fi reținute pentru următoarele motive: în primul rând s-a reținut că emiterea chitanțelor respective ( inclusiv completarea acestora ) era obligația de serviciu a lui D. D.. El este cel care trebuia să ateste primirea unei sume de bani în schimbul vânzării numerelor de înmatriculare provizorii. Faptul că acesta i-a permis inculpatului C. M. să completeze mențiunile chitanțelor și să intre în posesia exemplarului unu al acestui înscris fără a-l verifica este, indubitabil, o încălcare a atribuțiilor de serviciu care exclude ipoteza culpei funcționarului.
Faptul că agentul de poliție nu a observat mențiunile de pe exemplarul unu al chitanței nu poate fi reținut datorită metodei de falsificare a înscrisurilor respective și a numărului mare de chitanțe false.
Astfel, este practic imposibil ca pe parcursul a aproximativ 2 ani, cu ocazia completării a 70 de chitanțe, inculpatul D. D. să nu fi observat nici o neregulă cu privire la acestea.
Mai mult, după cum s-a arătat mai sus, falsificarea chitanțelor era relativ complicată, necesitând o perioadă de timp mai mare decât ar fi fost necesară completării mențiunilor unei chitanțe. Astfel, în primul rând inculpatul C. M. folosea un suport transparent (folie din material plastic), pe care îl suprapunea exemplarului unu al chitanței pentru a scrie suma și cantitatea de bunuri reale. Astfel erau create, prin intermediul hârtiei copiative, traseele grafice de pe exemplarul doi al chitanței ( cel care rămânea la emitent) fiind, protejat totodată exemplarul unu al chitanței. Dacă nu ar fi fost folosit acest suport protector, exemplarul unu al chitanței ar fi prezentat urme de zgâriere, or astfel de urme nu există pe înscrisurile supuse examinării. Există, totuși, urme vizibile doar în lumina filtrată ce corespund mențiunilor referitoare la sumă și cantitate ce se regăsesc pe exemplarul doi al chitanței. De asemenea, pentru executarea acestei operațiuni, inculpatul C. M. folosea un alt instrument scriptural decât cel folosit pentru completarea celorlalte mențiuni ale chitanței.
De asemenea s-a reținut faptul că, după îndepărtarea suportului protector erau completate celelalte mențiuni ale chitanței care corespund întru-totul pe ambele sale exemplare. Având în vedere aceste detalii ale metodei de falsificare care necesita o anumită perioadă de timp și pentru care erau folosite instrumente inutile în condiții normale, având în vedere, de asemenea, că inculpatul D. D. a afirmat că operațiunea de completare a chitanțelor se desfășura la ghișeu, în fața sa, nu poate fi reținut faptul că acesta nu a cunoscut că înscrisul semnat de sine era fals.
Din listingul apelurilor telefonice efectuate/primite de inculpatul D. D. a rezultat că între acesta, și inculpatul C. M1hai au existat convorbiri telefonice în zilele în care cel din urmă se deplasa la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor pentru achiziționarea de numere provizorii de înmatriculare.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului C. M., instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 C.pen., precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, valorile sociale apărate prin dispozițiile legale în baza cărora acesta a fost condamnat – buna-credință pe care se întemeiază încrederea între participanții la viața economică-, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. În acest sens, instanța a reținut gradul ridicat de pericol social concret al faptei, contravaloarea mare a prejudiciului care a fost restituit parțial dar și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii reieșită din lipsa antecedentelor penale, precum și împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine constant sinceră, recunoscând săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, în faza de cercetare judecătorească săvârșirea faptei și împrejurările în care aceasta s-a produs – cu prilejul solicitării aplicării prevederilor art. 3201 C.pr.pen..
Considerând că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 81 C.pen., respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind o pedeapsă de 2 ani închisoare, lipsa antecedentelor penale și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului, constând în vârsta și integrarea sa pe deplin în familie și în societate - instanța, în baza art. 81 C.pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului D. D., instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 C.pen., precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, valorile sociale apărate prin dispozițiile legale în baza cărora acesta a fost condamnat – buna-credință pe care se întemeiază încrederea între participanții la viața economică-, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. În acest sens, instanța a reținut gradul ridicat de pericol social concret al faptei, contravaloarea mare a prejudiciului, dar și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii reieșită din lipsa antecedentelor penale, precum și împrejurarea că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră pe durata efectuării cercetărilor, negând constant săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Considerând că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 861 C.pen., respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind pedeapsa de 3 ani închisoare, inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale, precum și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acest inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului, constând în vârsta și integrarea sa pe deplin în familie și în societate - instanța, în baza art. 861 C.pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862 C.pen., care se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că, partea vătămata . S.A. a precizat că se constituie parte civila în procesul penal cu suma de 155.687 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit prin săvârșirea infracțiunilor de către inculpați.
Cu privire la fapta ilicită, așa cum s-a arătat pe parcursul considerentelor, aceasta a constat în producerea unui prejudiciu de către inculpați prin inducerea în eroare a angajaților parții civile. Prejudiciul a constat în diferența dintre suma de bani plătită în realitate și cea depusă spre decontare. Raportul de cauzalitate și vinovăția inculpatului au fost dovedite prin mijloacele de probă administrate, așa cum au fost analizate pe parcursul considerentelor. Așadar, instanța a reținut că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, toate cele patru condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul D. D., invocând în principal cazul de casare prev. de art.385 indice 9 pct.l8 Cod procedură penală, întrucât instanța de fond a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, solicitând achitarea sa pentru inexistenta faptelor, în temeiul art. 11 pct.2 lit. "a" combinat cu art.10 lit "a" Cod procedură penală .
În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, în infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin.l Cod penal, iar în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.l0 lit.b indice 1 Cod procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006, cu referire la art. 18 indice 1 Cod procedură penală, să se dispună achitarea sa și aplicarea unei amenzi administrative în temeiul art.91 lit.c Cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni.
O altă critică a vizat latura civilă a cauzei, instanța de fond constatând, fără a administra vreo probă și fără a motiva, că prejudiciul ar fi de 155.687 lei.
Curtea, examinând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, constată următoarele:
În privința inculpatului C. M., din materialul probator administrat în cauză rezultă indubitabil că, în perioada 08.09._10, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, acesta a indus în eroare partea civilă S.C. A. M."S G. S.A, depunând spre decontare înscrisuri false ce dovedeau plata unei sumei de bani mai mare decât cea cheltuită în realitate în interesul angajatorului, producând astfel un prejudiciu total de 155.687 lei, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1,2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și uz de fals, prev. de art. art. 291 Cod penal, cu aplic, art. 41 alin. 2 Cod penal.
Referitor la inculpatul D. D., este incontestabil că acesta, în calitate de agent șef principal de poliție în cadrul Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, și-a încălcat atribuțiile de serviciu, permițând inculpatului C. M. să completeze chitanțele de plată a unor numere de înmatriculare provizorii, însă greșit prima instanță a constatat, în procesul de evaluare a mijloacelor de probă administrate, că acesta a cunoscut faptul că exemplarele rămase în posesia inculpatului C. conțineau date false.
În condițiile în care inculpații au negat existența unei conivențe în privința completării cu date false a chitanțelor de către inculpatul C., Curtea apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune sub aspectul laturii subiective, în lipsa unor mijloace de probă certe care să-l incrimineze pe inculpatul D., argumentele invocate de prima instanță(metoda de falsificare folosită de C. și numărul mare de chitanțe false, convorbirile telefonice dintre inculpați) fiind insuficiente pentru a reține că acest inculpat a prevăzut și urmărit rezultatul faptei sale( inducerea în eroare de către inculpatul C. M. a părții vătămate . S.A. cu consecința producerii unei pagube în patrimoniul acesteia).
Așadar, Curtea reține că fapta inculpatului D. D. constând în aceea că, în perioada 08.09._10, în calitate de agent șef principal de poliție în cadrul Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și-a încălcat din culpă atribuțiile de serviciu, permițându-i inculpatului C. M. să completeze chitanțele de plată a unor numere de înmatriculare provizorii, cauzându-se o vătămare importantă intereselor legale ale părți vătămate . S.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin.1 din Codul penal.
Deoarece falsul intelectual și uzul de fals sunt infracțiuni intenționate iar inculpatul D. D. a acționat din culpă, se impune achitarea acestuia pentru faptele prev. de art. 289 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și de art. 26 din Codul penal raportat la art. 291 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
Prin urmare, față de inculpatul C. M. nu poate fi reținută infracțiunea de complicitate la fals intelectual, prev. de art. 26 din Codul penal rap. la art. 289 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal, fapta de a înlesni, cu intenție, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, atestarea de către inculpatul D. D. prin semnătura sa, de împrejurări necorespunzătoare adevărului, acesta din urmă acționând din culpă, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 31 din Codul penal rap. la art. 289 alin.l din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
În privința laturii civile, Judecătoria a evaluat corect prejudiciul cauzat prin faptele ilicite ale inculpaților la suma de 155.687 lei, având în vedere dispozițiile de plată prin care inculpatul C. M. a retras numerar în vederea achiziției de numere provizorii, notele de intrare – recepție, bonurile de consum, deconturile de cheltuieli, nefiind utilă efectuarea unei expertize contabile, astfel cum a solicitat apelantul inculpat D. D..
În raport de considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală, va admite recursul declarat de inculpatul D. D. împotriva sentinței penale nr. 162/23.02.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București și va extinde efectele cu privire la inculpatul C. M., conform art. 3857.
Va casa în parte sentința recurată și în fond, rejudecând:
În baza art. 334 din Codul de procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul D. D., din infracțiunea de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 din Codul penal rap. la art. 215 alin.l, 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal, în infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. l din Codul penal.
În temeiul art. 249 alin. l din Codul penal, va condamna pe inculpatul D. D. la o pedeapsă cu închisoarea în cuantum de 6 luni, având în vedere împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, gradul de pericol social ce caracterizează astfel de fapte, rezultatul produs, poziția sinceră adoptată pe parcursul procesului penal, aplicarea unei amenzi administrative fiind insuficientă pentru a sancționa activitatea ilicită a acestui inculpat.
Va aplica art.71 - 64 lit. a teza a II- a și lit. b din Codul penal.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, în temeiul art. 81, 82 din Codul penal, a suspenda condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, constituind termen de încercare.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din Codul penal.
În baza art. 71 al.5 C. pen. va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, va achita pe inculpatul D. D. pentru infracțiunea de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 289 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, va achita pe inculpatul D. D. pentru infracțiunea de complicitate la uz de fals în formă continuată, prev. de art. 26 din Codul penal raportat la art. 291 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
În baza art. 334 din Codul de procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul C. M., din infracțiunea de complicitate la fals intelectual, prev. de art. 26 din Codul penal rap. la art. 289 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal, în infracțiunea de participație improprie la fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 31 din Codul penal rap. la art. 289 alin.l din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
În temeiul art. 31 din Codul penal rap. la art. 289 alin.l din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, va condamna pe inculpatul C. M. la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În temeiul art. 33 alin. 1 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal, va contopi această pedeapsă cu pedepsele stabilite în cauză de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin.l, 2 din Codul penal raportat la art. 41 alin.2 din Codul penal și de 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 291 din Codul penal raportat la art. 41 alin. 2 din Codul penal, aplicând inculpatului C. M. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Va aplică art.71 - 64 lit.a teza a II- a și lit.b din Codul penal.
În temeiul art. 81, 82 din Codul penal, va suspenda condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, constituind termen de încercare.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din Codul penal.
În baza art. 71 al.5 din Codul penal va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Conform art. 193 alin. 6 din Codul de procedură penală, va respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata parte civilă . SA., având în vedere soluția de admitere a recursului promovat de inculpatul D. D..
Cheltuielile judiciare, în recurs, avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia, în baza art. 192 alin.3 din Codul de procedură penală.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul C. M., în sumă de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de inculpatul D. D. împotriva sentinței penale nr. 162/23.02.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București și extinde efectele cu privire la inculpatul C. M..
Casează în parte sentința recurată și în fond, rejudecând:
I. În baza art. 334 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul D. D., din infracțiunea de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 din Codul penal rap. la art. 215 alin.l, 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal, în infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin.l din Codul penal.
În temeiul art. 249 alin.l din Codul penal, condamnă pe inculpatul D. D. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.
Aplică art.71 - 64 lit.a teza a II- a și lit.b din Codul penal.
În temeiul art. 81, 82 din Codul penal, suspendă condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2ani și 6 luni, constituind termen de încercare.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din Codul penal.
În baza art. 71 al.5 C.pen suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul D. D. pentru infracțiunea de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 289 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul D. D. pentru infracțiunea de complicitate la uz de fals în formă continuată, prev. de art. 26 din Codul penal raportat la art. 291 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
II. În baza art. 334 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul C. M., din infracțiunea de complicitate la fals intelectual, prev. de art. 26 din Codul penal rap. la art. 289 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal, în infracțiunea de participație improprie la fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 31 din Codul penal rap. la art. 289 alin.l din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
În temeiul art. 31 din Codul penal rap. la art. 289 alin.l din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul C. M. la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În temeiul art. 33 alin. 1 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal, contopește această pedeapsă cu pedepsele stabilite în cauză de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin.l, 2 din Codul penal raportat la art. 41 alin.2 din Codul penal și de 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 291 din Codul penal raportat la art. 41 alin. 2 din Codul penal, aplicând inculpatului C. M. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Aplică art.71 - 64 lit.a teza a II- a și lit.b din Codul penal.
În temeiul art. 81, 82 din Codul penal, suspendă condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, constituind termen de încercare.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din Codul penal.
În baza art. 71 al.5 din Codul penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata parte civilă . SA.
Cheltuielile judiciare, în recurs, avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul C. M., în sumă de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. M. I. T. L. C.
GREFIER,
M. C.
Red.LC
Th.red.EA-23.05.2012/2ex
J.S.”.B.-jud.M.C.Vârșescu
| ← Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Art. 271 C.p..... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 964/2012. Curtea... → |
|---|
