Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia nr. 1091/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1091/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 1091/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1091
Ședința publică din data de 11 iunie 2013
Curtea constituită din:
Președinte:M. O.
Judecător:A. N.
Judecător:E. R. C.
Grefier: A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, prin procuror R. R..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursurilor declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și recurenții – inculpați Ferțiu Ș. G., S. C. V., împotriva Încheierii de ședință din data de 03.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I –a Penală, în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: recurenții – inculpați: Ferțiu Ș. G., personal, asistat de apărător ales O. C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, I. I., personal, asistat de apărător ales B. Ș., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, S. C. V., personal, asistat de apărător ales B. Ș., cu împuternicire avocațială depusă la dosar si apărător din oficiu, avocat R. G., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar și intimații – inculpați: D. Nicușor, personal, asistat de apărător ales M. G. C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, G. L., personal, asistat de apărător ales M. G. C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, P. N., personal, asistat de apărător ales Atanasov M. N., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, P. V., personal, asistat de apărător ales M. G. C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, S. B., personal, asistat de apărător din oficiu, avocat R. S.,cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar, S. S., personal, asistat de apărător ales M. G. C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă intimatul – inculpat Vitilă S., reprezentat juridic de apărător ales M. G. C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Pentru recurentul – inculpat I. I. se prezintă traducător Velciov L., cu autorizație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului – inculpat S. C. V. solicită admiterea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, pe care le depune la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării cererii privind administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere pentru recurentul – inculpat S. C. V..
Curtea, după deliberare, admite proba cu acte în circumstanțiere pentru recurentul – inculpat S. C. V., cele depuse la dosar la acest termen.
Apărătorul ales al intimat – inculpat P. N. invocă excepția inadmisibilității recurentului declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție raportat la disp art. 141 Cod procedură penală.
Apreciază că, atâta timp cât instanța de fond nu a făcut altceva decât să modifice una dintre obligațiile instituite în cadrul obligației de a nu părăsi țara, acest recurs este inadmisibil.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la excepție invocată la acest termen, invocă practica Curții de Apel București, respectiv decizia penală nr. 751/23.04.2013, sens în care recursul parchetului a fost apreciat ca fiind admisibil.
Avocat M. G., pentru recurenții – inculpați pe care ii asistă, cu privire la excepția invocată, depune la dosar practica Curții de Apel București, în sensul că, într-adevăr, recursul care vizează modificarea obligațiilor în cadrul măsurii preventive neprivative de libertate, respectiv cea prev. de art. 145 ind. 1 rap. la art. 145 alin. 2 ind. 3 Cod procedură penală, arată că recursul declarat împotriva acestor încheieri este inadmisibil întrucât nu poate fi asimilat unei revocări, înlocuiri, încetări ori orice altă încheiere care poate fi atacată cu recurs, astfel cum, în mod expres și limitativ, precede art. 141 Cod procedură penală.
De altfel, printr-o interpretare sistematică, personal, a mai susținut această excepție însă, din păcate, a fost respinsă.
Astfel, pentru modificarea obligațiilor din cadrul obligației de a nu părăsi țara, recursul este inadmisibil.
Reprezentantul Ministrului Public, astfel cum a precizat și anterior, apreciază că în cauză se poate invoca inclusiv practica Curții de Apel București, care a subliniat faptul că,potrivit art. 301 Cod procedură penală, în cursul judecății, procurorul și oricare dintre părți pot formula cereri, ridica excepții și pune concluzii de regulă generală; practica CEDO prevede că orice măsură luată trebuie confirmată și de instanța ierarhic superioară, pe calea recursului.
Cum în speță nu există un text expres care să prevadă că la respectivele măsuri luate de instanța de fond nu există cale de atac, rezultă că se aplică regula generală.
Curtea, după deliberare, apreciază recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ca fiind admisibil și, nefiind alte cereri de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că recursul declarat de parchet vizează o parte din încheierea Tribunalului București, respectiv acea parte care privește admiterea cererilor inculpaților de modificare a controlului judiciar, în sensul permiterii acestora să ia legătura cu ceilalți inculpați și martori, direct ori indirect, precum și de încetare a obligației de a nu exercita profesiile ori activitățile în exercitarea cărora au fost săvârșite faptele.
Apreciază că această parte a încheierii, pronunțată de Tribunalul București - Secția I –a Penală, este nelegală și netemeinică; o asemenea dispoziție a instanței de fond nu este prima, a mai fost dispusă și casată de fiecare dată de către Curtea de Apel București; în cauză nu s-a început cercetarea judecătorească, iar înlăturarea acestei obligații, în aprecierea parchetului, este de natură a altera cursul procesului penal și este și ilogică dacă stăm și ne gândim la faptul că inculpații sunt trimiși în judecată tocmai pentru că, în exercitarea profesiilor pe cale le aveau, au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
În aprecierea parchetului, până la acest moment, nu a intervenit nici un temei care să modifice dispoziție inițială, de impunere a acestor obligații, nu a fost administrat niciun mijloc de probă, nu au fost audiați inculpații și, astfel cum deja a arătat, nu s-a trecut nici de regularitatea sesizării instanței de judecată, astfel încât nu există niciun element pentru a se dispune într-o asemenea manieră.
Simpla trecere a unui interval de timp nu justifică luarea unei astfel de măsuri de către instanța de judecată și, pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a încheierii atacate, înlăturând dispozițiile de admitere a cererilor formulate de inculpații B. M., P. N., S. C. V., P. V., S. S., S. B. F., Gavalotti L., D. Nicușor, V. S., M. B., I. I..
Apărătorul ales al recurentului – inculpat F. Ș. G. solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii atacată și, rejudecând în fond, să se admită cererea de modificare a controlului judiciar în sensul de a i se permite inculpatului să se deplaseze, pe o perioadă de 4 zile, în Spania, la Madrid.
Încheierea de ședință prin care s-a respins cererea de modificare a controlului judiciar în ceea ce-l privește pe acest inculpat nu este motivată; de asemenea, inculpatul s-a prezentat la fiecare termen de judecată; nu a încălcat nici una dintre obligațiile impuse prin decizia penală nr.2182/14.11.2012, pronunțată în dosarul nr._/3/2012 de către Curtea de Apel București – Secția I-a Penală; nu există date că ar obstrucționa actul de justiție; nu există date că ar comite noi infracțiuni; la instanța de fond a făcut dovada faptului că inculpatul este asociat într-o nouă societate comercială, alături de alți doi cetățeni spanioli; a formulat prezenta cerere pentru a se deplasa, personal, a discuta și a încheia contracte comerciale privind prelucrarea, fasonarea oțelului beton pentru structuri, armături folosite la construcțiile civile și industriale, în vederea stabilirii modelului de utilaj necesar pentru prelucrarea oțelului în România.
Prin prezenta cerere inculpatul își exprimă dorința de a munci, să iși câștige traiul în mod legal, onest, având în vedere că este singurul întreținător al familiei, are o familie bine închegată și trei copii minori.
Depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul ales al recurenților - inculpați I. I. și S. C. V., cu privire la recursul parchetului, solicită respingerea acestuia, ca nefondat având în vedere, pe lângă argumentele deja susținute la acest termen, și faptul că, din punct de vedere procedural, nu există diferențe semnificative intre multitudinea de inculpați din prezenta cauză.
Există inculpați care beneficiază de un tratament privilegiat, în sensul că, la acest moment, nu au interdicții de a lua legătura cu alte persoane din cauză, fără să existe o justificare rațională, care să poată să conducă la o astfel de soluție.
Apreciază și solicită instanței să constate că, o astfel de măsură restrictivă, nu ar conduce la argumente favorabile pentru buna desfășurare a procesului penal.
Prin urmare, din punct de vedere rațional, apreciază că recursul parchetului, relativ la această chestiune, de a nu permite inculpaților să ia legătura intre ei, apare ca fiind nejustificată.
Referitor la recursul declarat de inculpatul S. C. V. arată că a solicitat ca acestuia să i se permită ieșirea din tară în vederea executării unui contract cu o societate din G.; obiectul de activitate al acestei societăți nu este conex cu cel din prezenta cauză, astfel că inculpatului, fiindu-i interzis să desfășoare activități similare cu cele pentru care este cercetat în prezenta cauză, i se refuza practic dreptul la muncă și de a-și câștiga existența în mod licit.
Este de reținut și împrejurarea ca bunurile imobile ale inculpatului sunt sechestrate, toate conturile sunt poprite; astfel, apreciază că singura modalitate prin care inculpatul iși poate desfășura activitatea este, printre altele, să respecte acest contract depus la instanța de fond.
În consecință, solicită admiterea recursului declarat în ceea ce privește cererea de modificare a controlului judiciar, și să i se permită ca, temporar, să iasă din țară în vederea executării unui contract în străinătate, prin participarea la târguri și expoziții.
Cu privire la solicitarea inculpatului I. I. arată că acesta este singurul cetățean străin din această cauză; obligațiile care au fost instituite în sarcina acestuia în momentul în care s-a admis cererea de liberare provizorie, au fost respectate întocmai de către inculpat. Mai mult, participă activ și își dorește să se afle adevărul în cauză.
De mai bine de 6 luni inculpatul I. I. este însă nevoit să rămâne pe teritoriul României în condițiile în care, necunoscând limba română, îi este imposibil să obțină un venit licit. Or, participarea la un astfel de proces și locuind în București, presupune un efort financiar deosebit, iar familia inculpatului nu își mai poate permite să realizeze acest lucru.
În consecință, solicită admiterea recursului și casarea, în parte, a încheierii atacate și, pe cale de consecință, admiterea ca inculpatul I. I., intre termenele de judecată, să poată părăsi teritoriul Românei, urmând ca, în continuare, să participe la cercetările din prezenta cauză.
Un argument comun celor doi inculpați este acela că, în aprecierea apărării, prin admiterea recursului inculpaților, nu se va împiedica buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care vorbim despre infracțiuni economice.
Apărătorul ales al intimaților – inculpați D. Nicușor și G. L. arată că cererea acestora are un singur scop, și anume să ia legătura intre ei; aceștia doresc să își înființeze o societate comercială, ei fiind asociații respectivei societăți și, pentru acest lucru, în mod evident trebuie să aibă posibilitatea să ia legătura intre ei.
Obligațiile impuse au avut ca scop buna desfășurare a procesului penal; în aprecierea apărării, la acest moment procesual, nu mai sunt eficiente din momentul în care, de mai bine de 4 luni, nu s-a efectuat în cauză nici un act procesual și nu este culpa inculpaților.
Prin menținerea acelorași interdicții se îngrădește dreptul la muncă al inculpaților, dreptul la o libertate de mișcare pe teritoriul țării, și asta în condițiile în care nu există nici un motiv raportat la momentul 01 februarie 2013, din care se rezulte că aceștia, luând legătura intre ei, vor încerca să influențeze bunul mers al procesului penal.
Inculpații au fost în arest preventiv aprox. 6 luni, timp în care au luat legătura intre ei în condițiile în care au fost încarcerați în același loc; de asemenea, solicită să se aibă în vedere că, aprox. o dată pe lună, ei sunt obligați să se prezinte în instanță, ocazie cu care pot lua legătura intre ei.
Un alt aspect care trebuie avut în vedere este acela că li s-a interzis să își desfășoare activitatea în exercitarea cărora ar fi săvârșit presupusele fapte penale; solicită să se constate ce cei doi inculpați sunt asociați în firme, iar singurul lucru pe care aceștia știu să il facă este comerțul. În momentul în care s-a cerut de parchet să fie arestat preventiv a existat doar un singur temei, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În consecință, solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat.
Apărătorul ales al intimaților– inculpați S. S., P. V. și V. S. arată că nu există nici un moment în care aceștia au încălcat vreo obligație impusă de instanța de judecată; solicită să se constate că au trecut multe luni de zile de când inculpaților li s-au impus aceste obligații, însă nu le-au încălcat.
Nu solicită ridicarea acestei măsuri preventive ci să se modifice obligațiile din cadrul acestei măsuri, iar bunul mers al procesului penal nu are de suferit, nu există posibilitatea, chiar și obiectivă, să influențeze bunul mers al procesului penal, cu atât mai mult cu cât toate înscrisurile sunt la instanța de judecată.
Solicită instanței să aibă în vedere principiul fundamental, și anume dreptul la muncă, iar prin aceste interdicții inculpaților li se îngrădește acest drept. Inculpații sunt căsătoriți, au copii minori în întreținere și, efectiv, interzicându-li-se să își desfășoare aceste activități, li se interzice să realizeze venituri licite pentru a-și câștiga existența.
În consecință, solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat.
Apărătorul ales al intimatei – inculpat P. N., în temeiul art.385 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca neîntemeiat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală, ca fiind legală și temeinică.
Încheierea recurată țină seama de practica constantă a CEDO, care statuează că orice limitare a exercițiului drepturilor consacrate de Convenție trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit prin instituirea ei.
De asemenea, instanța de fond are în vedere și celelalte obligații instituite în sarcina inculpatei, obligații care sunt menite să asigure scopul măsurilor preventive, astfel cum este precizat în disp. art. 136 Cod procedură penală.
Solicită să se constate că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara și instituirea acestei obligații s-au schimbat, de asemenea, solicită să se constate că pe perioada de la momentul luării măsurii și până în prezent inculpata s-a prezentat la toate termenele de judecată, la organele de poliție, nu a tergiversat soluționarea cauzei și nu a încălcat obligațiile impuse de instanță, nu a săvârșit alte fapte de natură penală. Astfel, apreciază că orice ingerință a autorităților trebuie să fie temeinic motivată, iar simpla presupunere că inculpații pot lua legătura unii cu ceilalți și că acest aspect poate afecta buna desfășurare a procesului penal, nu poate constitui un temei pentru menținerea obligației.
Nu în ultimul rând solicită să se constate că mulți dintre inculpați nu se cunosc intre ei, iar stabilirea vreunui contact cu martorii pare imposibil de realizat.
Inculpata a formulat această cerere întrucât dorește să se angajeze; contractul de muncă privind funcția de comisar în cadrul Gărzii financiare este suspendat; este divorțată, este mamă, are o fiică studentă și trebuie să își câștige existența.
În consecință, solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat.
Apărătorul din oficiu al intimatului – inculpat S. B. solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat, și menținerea încheierii Tribunalului București, ca fiind legală și temeinică; solicită să se constate că inculpatul nu a încercat să tergiverseze buna desfășurare a procesului penal, s-a prezentat ori de câte ori a fost chemat și nu a încălcat nici una dintre obligațiile impuse.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate, apreciind că măsura dispusă, respectiv obligarea de a nu părăsi țara, este una de ingerință minimă, iar permiterea părăsirii teritoriului țării de către un inculpat străin, astfel cum este I. I., inculpat care nu are nici un fel de legătură cu România, și cu privire la care s-a dispus această obligație ca o minimă garanție a prezenței sale la proces, nu este întemeiată și nici oportună la acest moment procesual,
Referitor la cererile inculpaților, de a-și întemeia societăți comerciale, de a lua legătura intre ei pentru a-și derula diverse afaceri, astfel cum a arătat, în contextul în care aceștia sunt cercetați pentru constituirea unui grup de criminalitate organizată, legăturile dintre aceștia fiind demonstrate inclusiv prin declarații de martori și depozițiile inculpaților, înlăturarea acestor obligații este lipsită de sens; acordarea posibilității de a-și relua activitatea prin înființarea de societăți comerciale și derularea de astfel de activități, în contextul în care sunt cercetați pentru evaziune fiscală, de asemenea, o apreciază ca nefiind întemeiată.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursurilor inculpaților, ca nefondate.
Recurentul – inculpat Ferțiu Ș. G., personal, având cuvântul, arară că este de acord cu apărătorul său; dorește să meargă în Spania, pentru 4 zile, la muncă. Arară că este de acord cu apărătorul său
Recurentul – inculpat S. C. V., personal, având cuvântul, arară că este de acord cu apărătorul său; dorește să se poată deplasa în G. pentru a participa la o expoziție, în acest fel reușind să realizeze venituri, în mod licit.
De asemenea, arată că are în copil minor în întreținere; la acest moment nu are loc de muncă.
Recurentul – inculpat I. I., personal, având cuvântul, prin translator de limbă bulgară, arară că este de acord cu apărătorul său; dorește să poată merge în țară intre termenele pe care le va stabili instanța română întrucât aici nu desfășoară nici o activitate, nu cunoaște limba română, și nu poate realiza venituri.
Intimat - inculpat D. Nicușor, personal, având cuvântul,arată că este de acord cu concluziile apărătorului său; arată că, împreună cu G., doresc să înființeze o firmă pentru a obține veniturile necesare traiului personal și al familiei, are copii minori în întreținere și, în prezent, nici o sursă de venit. Mai mult, au același apărător ales;
Intimat - inculpat G. L., personal, având cuvântul, arară că este de acord cu apărătorul său; nu il cunoaște decât pe coinculpatul D. Nicușor. Arată că în prezent nu are loc de muncă, nu realizează nici un venit.
Intimat - inculpat P. N., personal, având cuvântul, arară că este de acord cu apărătorul său; dorește să muncească pentru a realiza venituri licite cu care să își asigure traiul.
Intimat - inculpat P. V., personal, având cuvântul, arară că este de acord cu apărătorul său; dorește să muncească pentru a realiza venituri licite cu care să își asigure traiul.
Intimat - inculpat S. B., personal, având cuvântul, arară că printre inculpații implicați în acest dosar sunt și inculpații cărora li s-a permis să părăsească țara astfel că, pentru egalitate de tratament, solicită că se cererea sa în acest sens sa fie admisă cu atât mai mult cu cât nu poate influența în nici un fel bunul mers al procesului penal și aflarea adevărului în cauză; arară că este de acord cu apărătorul său
Intimat - inculpat S. S., personal, având cuvântul, arară că este de acord cu apărătorul său. În plus, arată că dorește să muncească, să realizeze venituri în mod licit. Arată că are mulți angajați, iar firmele pot intra în faliment.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 3 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală (dosar nr._ ), s-au dispus următoarele:
A fost prorogată discutarea cererilor formulate de inculpați, privind măsurile asigurătorii și copierea suporturilor magnetice, după verificarea regularității actului de sesizare a instanței.
A fost respinsă cererea formulată de inculpatul I. I., S. S., S. C. V. și F. Ș. G. de încuviințare a părăsirii teritoriului României.
A fost admisă cererea formulată de inculpatul B. M. de încetare a obligației de a nu se apropia și de a nu comunica cu inculpații G. S. A., G. V. A., M. C. M., G. R. L. I. și martora M. A. O., direct sau indirect.
A fost admisă cererea formulată de inculpata P. N. de încetare a obligației de a nu se apropia și de a nu comunica cu ceilalți inculpați și martori, direct sau indirect.
A fost admisă cererea formulată de inculpatul S. C. V. de încetare a obligației de a nu se apropia și de a nu comunica cu ceilalți inculpați și martori, direct sau indirect.
A fost admisă cererea formulată de inculpatul P. V. de încetare a obligației de a nu se apropia și de a nu comunica cu ceilalți inculpați și martori, direct sau indirect, precum și de încetare a obligației de a nu exercita profesiile sau activitățile în exercitarea cărora a săvârșit faptele.
A fost admisă cererea formulată de inculpatul S. S. de încetare a obligației de a nu se apropia și de a nu comunica cu ceilalți inculpați și martori, direct sau indirect, precum și de încetare a obligației de a nu exercita profesiile sau activitățile în exercitarea cărora a săvârșit faptele.
A fost admisă cererea formulată de inculpatul S. B. F. de încetare a obligației de a nu se apropia și de a nu comunica cu ceilalți inculpați și martori, direct sau indirect, precum și de încetare a obligației de a nu exercita profesiile sau activitățile în exercitarea cărora a săvârșit faptele.
A fost admisă cererea formulată de inculpatul G. L. de încetare a obligației de a nu lua legătura cu inculpatul D. Nicușor.
A fost admisă cererea formulată de inculpatul D. Nicușor de încetare a obligației de a nu lua legătura cu inculpatul G. L..
În baza art. 1603 Cod procedură penală, a fost admisă cererea de modificare a controlului judiciar, formulată de inculpatul V. S..
S-a dispus schimbarea conținutului obligației impuse inculpatului în baza disp. art. 1602 alin. 3 lit.a și alin. 31 lit. c Cpp, prin încheierea din data de 13.12.2012, dată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2012, în sensul că, s-a înlăturat interdicția de a se apropia sau comunica cu inculpații sau martorii cauzei.
Au fost menținute neschimbate celelalte obligații impuse inculpatului V. S., prin încheierea mai sus menționată.
În baza art. 1603 Cod procedură penală, a fost admisă cererea de modificare a controlului judiciar, formulată de inculpatul M. B..
S-a dispus schimbarea conținutului obligației impuse inculpatului în baza disp. art. 1602 alin. 31 lit. c Cpp, prin încheierea din data de 01.09.2012, dată de Tribunalul București, în sensul că, inculpatul a fost obligat să nu părăsească teritoriul țării, decât cu încuviințarea instanței.
Au fost menținute neschimbate celelalte obligații impuse inculpatului M. B., prin încheierea mai sus menționată.
În baza art. 1603 Cod procedură penală, a fost admisă cererea de modificare a controlului judiciar, formulată de inculpatul I. I..
S-a dispus schimbarea conținutului obligației impuse inculpatului în baza disp. art. 1602 alin. 3 lit.a și alin. 31 lit. c Cpp, prin încheierea din data de 05.12.2012, dată în dosarul nr._/3/2012 de Tribunalul București – Secția I-a Penală, în sensul că, inculpatul a fost obligat să nu părăsească teritoriul țării, decât cu încuviințarea instanței; a fost înlăturată interdicția de a se apropia sau comunica cu inculpatul S. C. V..
Au fost menținute neschimbate celelalte obligații impuse inculpatului I. I., prin încheierea mai sus menționată.
S-a dispus emiterea unei adrese către partea civilă ANAF pentru a se preciza acțiunea civilă, în sensul de a individualiza prejudiciului pretins a fi cauzat pentru fiecare dintre inculpații persoane fizice și juridice.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat următoarele:
Relativ la privire la cererile formulate de inculpații T. C., M. V., S. D. - de ridicare a sechestrului asigurător și de încuviințare a copierii suporturilor magnetice, față de actele depuse la dosar și motivele invocate - instanța a luat act de conținutul deciziei penale nr.751 din 23.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel București și a prorogat discutarea acestor cereri după verificarea regularității actului de sesizare a instanței.
Cu privire la cererile formulate de inculpații I. I., S. S., S. C. V. și F. Ș. G. de încuviințare a părăsirii teritoriului României, având în vedere momentul procesual actual și faptul că inculpații nu au fost audiați, instanța a respins cererile formulate de inculpați.
Cu privire la cererile de încetare a obligației de a nu se apropia și de a nu comunica cu ceilalți inculpați și martori, direct sau indirect, formulate de inculpații B. M., P. N., S. C. V., P. V., S. S., S. B. F., G. L., D. Nicușor, precum și de încetare a obligației de a nu exercita profesiile sau activitățile în exercitarea cărora au săvârșit faptele formulate de inculpații P. V. și S. S., S. B. F. - analizând cererile formulate, funcție de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, judecătorul fondului a constatat următoarele:
Prin decizia penală nr. 200/R/01.02.2013, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I-a Penală (dosar nr._ 13/a1), au fost admise recursurile declarate de către inculpații Marataș N., P. V., C. M. S., D. Nicușor, S. S., A. S., P. N., G. V. A., S. C. V., N. D., G. L., B. M., S. B. F., G. S. A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 19 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
A fost casată, în parte, încheierea recurată și în fond, rejudecând, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței.
În baza art. 145 ind. 1 al. 2 rap. la art. 145 alin. 1 ind.1 C.p.p., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații au fost obligați să respecte următoarele obligații:
a)să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b)să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea postul de poliție în circumscripția căruia locuiesc, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori sunt chemați;
c)să nu își schimbe locuința tară încuviințarea instanței;
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145 ind. 1 al. 2 rap. la art. 145 al.1 ind.2 lit. c) C.p.p., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații au fost obligați să respecte obligația de a nu se apropia unul de altul și de ceilalți inculpați ori de martorii din dosar a nu comunica unul cu altul ori cu coinculpații sau cu martorii, direcți indirect.
În baza art. 145 ind. 1 al. 2 rap. La art. 145 al. 1 ind.2 lit.f C.p.p., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, s-a dispus ca inculpații să respecte obligația de a nu exercita profesiile ori activitățile în exercitarea cărora au săvârșit faptele.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 145 al.3 C.p.p., referitoare la înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive, în situația în care nu vor respecta măsurile și obligațiile impuse de instanță.
Judecătorul fondului a constatat că măsura a fost dispusă în conformitate cu disp.art.145 ind.1 Cod procedură penală, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara nu s-au modificat.
Măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara este o măsură restrictivă și constă potrivit art.1451 al.1 C.pr.pen, în îndatorirea impusă inculpatului de către instanța de judecată, în cursul judecății, de a nu părăsi țara, fără încuviințarea organului care a dispus această măsură.
Potrivit alin.2 al art.1451 Cod procedură penală, în referire la art. 145 alin.23, dacă pe durata obligării de a nu părăsi țara au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligații, fie înlocuirea sau încetarea celor existente, instanța dispune aceasta prin încheiere motivată.
Potrivit art.5 pct.1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Prin decizia penală nr.200/01.02.2013 s-a constatat că inculpații nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
De la momentul luării acestei măsuri preventive, de a nu părăsi țara, de aproximativ patru luni, Tribunalul a constatat că inculpații B. M., P. N., S. C. V., P. V., S. S., S. B. F., G. L., D. Nicușor s-au prezentat la fiecare termen de judecată, fără a tergiversa în vreun fel soluționarea cauzei, nu au încălcat nici una dintre obligațiile impuse de instanță.
De asemenea, s-a apreciat de către judecătorul fondului că nu există date că inculpații ar obstrucționa sau că încearcă obstrucționarea actului de justiție ori că ar comite infracțiuni.
În acest sens, judecătorul fondului - în raport de cele expuse și de faptul că inculpații nu s-au sustras de la judecată, că nu au antecedente penale, că imaginea pe care o au în societate este pozitivă, și de textele de lege precizate de dispozițiile CEDO (art.5), de jurisprudența CEDO, de faptul că prezenta cauză a suferit amânări care nu pot fi imputate inculpaților, având în vedere actele depuse de inculpați, din care rezultă că aceștia sunt rude sau lucrează în cadrul aceleiași firme și prin restricția impusă ar fi împiedicată desfășurarea activităților normale pe care aceștia trebuie să le îndeplinească, în cadrul atribuțiilor de serviciu, având în vedere că aceștia au nevoie de locurile de muncă pentru a-și întreține familiile că inculpații se bucură de prezumția de nevinovăție – a constatat întemeiate cererile acestora și le-a admis.
Celelalte obligații instituite în sarcina inculpaților sunt menite să asigure finalizarea scopului măsurilor preventive, astfel cum este definit în art.136 Cod procedură penală.
Acestea, de altfel, sunt o garanție a derulării procesului penal în condiții normale, în scopul aflării adevărului, cu respectarea prezumției de nevinovăție. Totodată, pe lângă scopul măsurii preventive, instanța a avut în vedere și faptul că această măsură trebuie să se raporteze atât la interesul public, cât și la cel particular, al fiecărui inculpat, interes care trebuie să se circumscrie dreptului la libertate, la sănătate, la muncă.
Jurisprudența CEDO contribuie la înțelegerea proporționalității între interese contrare atunci când prin măsurile dispuse de autoritățile naționale se aduce atingere drepturilor și libertăților protejate de convenție, recomandând un echilibru echitabil sau echilibrul just. Acest echilibru reprezintă în jurisprudența instanței internaționale de le Strasbourg, o garanție pentru respectarea drepturilor omului, în situațiile în care autoritățile naționale, prin măsurile dispuse limitează exercițiul drepturilor consacrate de convenție.
În fine, Tribunalul a mai reținut că intervalul de timp scurs de la data la care se susține că au fost săvârșite actele materiale până la momentul procesual analizat este destul de mare, astfel încât, a apreciat că menținerea măsurii obligării de a nu comunica cu ceilalți inculpați și martori, direct sau indirect, precum și a obligației de a nu exercita profesiile sau activitățile în exercitarea cărora au săvârșit faptele nu mai este necesară, iar scopul măsurilor preventive poate fi atins și păstrat prin menținerea celorlalte obligații impuse de instanță.
Cu privire la cererile modificare a controlului judiciar formulate de inculpații V. S., M. B., I. I., Tribunalul - analizând cererile formulate, față de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile în cauză - a constatat următoarele:
Prin decizia penală nr.2405 din 13.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel București (dosar nr._/3/2012), a fost admis recursul declarat de recurentul-inculpat V. S. împotriva încheierii din data de 20 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, pe care a casat-o și, rejudecând, în fond a fost admisă cererea formulată de inculpatul V. S..
În baza art. 160 ind. 1 rap. la art. 160 ind. 2 Cod procedură penală, s-a dispus punerea în libertate provizorie a inculpatului.
În baza art. 160 ind. 2 alin. 3 Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat ca, pe timpul liberării provizorii, să respecte următoarele obligații:
-să nu depășească limita teritorială a municipiului București și a Județului I. decât în condițiile stabilite de instanță;
-să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organul de poliție din raza teritorială în care domiciliază conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței ;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme .se apropie de ceilalți inculpați, martorii din cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
În baza art. 160 ind. 2 alin. 3 ind. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să nu comunice cu niciunul dintre coinculpați direct sau indirect și nici cu martorii cauzei.
S-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce îi revin se va lua față de el măsura arestării preventive.
Prin încheierea de ședință din 11.09.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1767 din 19.09.2012 a Curții de Apel București - Secția a Il-a Penală, în temeiul art.1602 alin.1 și 2 C. pr. pen., a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. B..
În temeiul art.1602 alin.3 C. pr. pen., pe timpul liberării provizorii, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:
a)să nu depășească limita teritorială a Municipiului G. decât cu încuviințarea instanței, cu excepția cazurilor în care este chemat la organele judiciare;
b)să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c)să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază își are domiciliul, conform programului întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat:
d)să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului București;
e)să nu dețină, să nu folosească și să .iu poarte nici o categorie de arme. în temeiul art. 1602 alin. 3 C. pr. pen., pe timpul liberării provizorii, i s-a impus inculpatului să nu comunice, direct sau indirect cu coinculpații, învinuiții și martorii din dosar.
În temeiul art. 1602 alin. 32 C. pr. pen., i s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Prin încheierea din data de 05.12.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, în temeiul art.1602 alin.1 și 2 C. pr. pen., a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul lvanov I..
în baza art. 1602 alin. 3 Cod procedură penală, pe durata liberării provizorii sub control judiciar inculpatul se va supune următoarelor obligații:
-să nu depășească limita teritorială a localității București decât în condițiile fixate de instanță:
-să se prezinte la organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organul de poliție din localitatea București conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1602 alin. 3 Cod procedură penală, inculpatul lvanov I. va respecta următoarele obligații:
a) să nu ia legătura direct sau indirect și să nu se apropie de martori, de învinuiți și de ceilalți inculpați.
Tribunalul a constatat că în cauza dedusă judecății, liberarea provizorie sub control judiciar a fost dispusă în conformitate cu disp. art. 1602 C.pr.penaiă, iar temeiurile avute în vedere la acordarea liberării provizorii nu s-au modificat.
Potrivit art.1603 Cod procedură penală, controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.
De la momentul acordării liberării provizorii sub control judiciar, judecătorul fondului a constatat că inculpații V. S., M. B., lvanov I. s-au prezentat la fiecare chemare a organelor de cercetare penală în cursul urmăririi penale, la fiecare termen de judecată, fără a tergiversa în vreun fel soluționarea cauzei, nu au încălcat nici una dintre obligațiile impuse de instanță.
De asemenea, s-a apreciat că nu există date că inculpații ar obstrucționa sau că încearcă obstrucționarea actului de justiție ori că ar comite infracțiuni.
În acest sens, instanța de fond - în raport de cele expuse și de faptul că inculpații nu s-au sustras de la judecată, că nu au antecedente penale, că imaginea pe care o au în societate este pozitivă, și de textele de lege precizate de dispozițiile CEDO (art.5), de jurisprudența CEDO, de faptul că prezenta cauză a suferit amânări care nu pot fi imputate inculpaților, având în vedere actele depuse de inculpați din care reiese că aceștia sunt rude sau lucrează în cadrul aceleiași firme, ori nu au alte cunoștințe în România cum este situația inculpatului lvanov I. și prin interdicțiile impuse ar fi împiedicată desfășurarea activităților normale pe care aceștia trebuie să le îndeplinească în cadrul atribuțiilor de serviciu; având în vedere că aceștia au nevoie de locurile de muncă pentru a-și întreține familiile, că inculpații se bucură de prezumția de nevinovăție – le-a apreciat ca întemeiate și le-a admis ca atare.
Celelalte obligații instituite în sarcina inculpaților sunt menite să asigure realizarea scopului măsurilor preventive.
Acestea, de altfel, sunt o garanție a derulării procesului penal în condiții normale, în scopul aflării adevărului, cu respectarea prezumției de nevinovăție.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere și faptul că această măsură trebuie să se raporteze atât la interesul public, cât și la cel particular, al fiecărui inculpat interes, care trebuie să se circumscrie dreptului la libertate, circulație, la sănătate, la muncă.
În fine, instanța a reținut că intervalul de timp scurs de la data la care se susține că au fost săvârșite actele materiale, până la momentul procesual analizat este destul de mare, astfel încât considerat că menținerea obligației de a nu comunica cu ceilalți inculpați și martori, direct sau indirect nu mai este necesară, urmând a fi menținute celorlalte obligații impuse de instanță.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs, în termenul legal, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și inculpații F. Ș. G., I. I., S. C. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ministerul Public a criticat încheierea atacată, sub aspectul greșitei admiteri a cererilor privind modificarea controlului judiciar.
Inculpații, recurenți în speță, au criticat încheierea, sub aspectul respingerii cererilor lor, astfel cum au fost reținute la larg în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei deduse judecății, Curtea constată că recursul Parchetului este admisibil, potrivit art.1609 alin.10 Cod procedură penală și, de asemenea, este și fondat, iar cele ale inculpaților-recurenți sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Recursul Parchetului vizează doar o parte din încheierea Tribunalului, respectiv acea parte care privește admiterea cererilor inculpaților de modificare a controlului judiciar, în sensul permiterii acestora să ia legătura cu ceilalți inculpați și martori, direct ori indirect, precum și de încetare a obligației de a nu exercita profesiile ori activitățile în exercitarea cărora au fost săvârșite faptele.
Curtea apreciază că, într-adevăr, această parte a încheierii recurate este nelegală și netemeinică, pe de o parte și față de împrejurarea că o asemenea dispoziție a mai fost luată, nu este prima dată, însă de fiecare dată a fost casată de instanța de recurs.
În speță, nu s-a început cercetarea judecătorească, iar înlăturarea acelor obligații, în opinia Curții, nu este de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal, fiind nejustificată și având în vedere că inculpații sunt trimiși în judecată tocmai pentru că au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, în exercitarea profesiilor pe care le aveau.
Curtea constată că - până la momentul procesual analizat - nu a intervenit nici un temei, care să modifice dispoziția inițială, de impunere a obligațiilor, nu a fost administrat niciun mijloc de probă, nu au fost audiați inculpații și, astfel cum deja a reținut Tribunalul, nu s-a trecut nici de regularitatea sesizării instanței de judecată, astfel încât nu există niciun element, pentru a se dispune într-o asemenea manieră.
Totodată, Curtea arată că, într-adevăr inculpații se bucură în continuare de prezumția de nevinovăție (până la existența unei hotărâri definitive de condamnare), însă este de reținut și că există indicii temeinice că inculpații au comis fapte penale grave, iar aceste indicii nu au dispărut.
Toate motivele avute în vedere de Tribunal, ce au condus la modificarea controlului judiciar reprezintă în fapt o stare de normalitate sau erau preexistente comiterii faptelor, deci avute în vedere de instanță la impunerea obligațiilor, astfel că doar simpla trecere a unui interval de timp nu justifică luarea unei astfel de măsuri de către instanța de judecată, Curtea urmând a dispune ca și o consecință.
În ceea ce privește recursurile inculpaților F. Ș. G., I. I., S. C. V., Curtea apreciază că acestea nu sunt întemeiate, constatând că măsura dispusă, respectiv obligarea de a nu părăsi țara, este una de ingerință minimă, iar permiterea părăsirii teritoriului țării de către un inculpat străin, astfel cum este I. I., inculpat care nu are nici un fel de legătură cu România, și cu privire la care s-a dispus această obligație ca o minimă garanție a prezenței sale la proces, nu este întemeiată și nici oportună la acest moment procesual.
Cu privire la cererile inculpaților, de a-și întemeia societăți comerciale, de a lua legătura între ei, întrucât au nevoie să deruleze diverse afaceri, în condițiile în care aceștia sunt cercetați pentru constituirea unui grup de criminalitate organizată, legăturile dintre ei fiind – practic – demonstrate, inclusiv prin declarații de martori și depozițiile inculpaților, înlăturarea acestor obligații nu poate avea nicio justificare.
D. urmare, Curtea constată, contrar judecătorului de la fond, că cererile formulate de inculpații D. Nicușor, G. L., I. I., P. N., P. V., S. C. V., S. B., S. S. și V. S. sunt neîntemeiate, ele nefiind susținute de motive dovedite și certe care să justifice modificarea controlului judiciar impus la momentul liberării provizorii.
Față de aceste considerente, Curtea - în baza art.385 ind. 15 pct. 1 lit.b C.p.p., raportat la art. 385 ind. 6 al. 3 C.p.p., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-inculpați F. Ș. G., I. I., S. C. V., împotriva încheierii de ședință din data de 03.06.2013 a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
În baza art.385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.p.p., va admite recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, împotriva încheierii de ședință din data de 03.06.2013 a Tribunalului București, Secția I-a Penală; pe care o va casa - în parte - și rejudecând pe fond, va respinge, ca neîntemeiate, cererile privind măsurile preventive formulate de inculpații D. Nicușor, G. L., I. I., P. N., P. V., S. C. V., S. B., S. S., V. S..
Întrucât hotărârea atacată va fi reformată în parte, Curtea va menține restul dispozițiilor încheierii recurate.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă bulgară, pentru inculpatul I. I., reprezentând contravaloarea a 3 ore prestate în instanță, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, ca și suma 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, pentru intimatul-inculpat S. B..
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 și 4 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.p.p., raportat la art. 385 ind. 6 al. 3 C.p.p., respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-inculpați F. Ș. G., I. I., S. C. V., împotriva încheierii de ședință din data de 03.06.2013 a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
În baza art.385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.p.p., admite recursul declarat de P. de pe lângă Î.C.C.J.-D.I.I.C.O.T.-Structura Centrală, împotriva încheierii de ședință din data de 03.06.2013 a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
Casează, în parte, încheierea recurată și rejudecând pe fond, respinge ca neîntemeiate, cererile privind măsurile preventive formulate de inculpații D. Nicușor, G. L., I. I., P. N., P. V., S. C. V., S. B., S. S., V. S..
Menține restul dispozițiilor încheierii recurate.
În baza art. 192 al. 2 și 4 C.p.p., obligă fiecare dintre recurenții-inculpați F. Ș. G., I. I., la câte 100 lei, cheltuielile judiciare către stat, iar pe recurentul-inculpat S. C. V., la 150 lei, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției,
Onorariul cuvenit interpretului de limbă bulgară, pentru inculpatul I. I., reprezentând contravaloarea a 3 ore, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, ca și suma 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, pentru intimatul-inculpat S. B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. O. A. N. E. R. C.
GREFIER,
A. P.
red.M.O.
dact.L.G.
ex.2
red.C.C.-T.B.-S.I.P.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1111/2013. Curtea... → |
|---|
