Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Art. 271 C.p.. Decizia nr. 1075/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1075/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 1075/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1075
Ședința publică de la 07 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – S. M.
JUDECĂTOR – F. D.
JUDECĂTOR – E. U.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. L..
Pe rol soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr.304/09.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat T. A. în stare de arest și asistat de avocat din oficiu O. C. E. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, lipsind intimata parte vătămată Z. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că recursul vizează netemeinicia hotărârii instanței de fond sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei. Consideră că în raport de circumstanțele reale ale faptei și circumstanțele personale ale inculpatului pedeapsa de 3 ani aplicată inculpatului este insuficientă. Apreciază că instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere în primul rând natura infracțiunilor săvârșite, modalitatea comiterii, valoarea bunurilor sustrase, dar mai ales circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist postexecutoriu, condamnat în nenumărate rânduri tot pentru infracțiuni de același gen.
Din antecedența penală a inculpatului rezultă că prezența acestuia pe raza municipiului București prezintă un potențial pericol, considerând că se impune aplicarea dispozițiilor art.116 C.p.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând, majorarea pedepsei aplicate inculpatului și aplicarea măsurii de siguranță a interdicției de a se afla pe raza municipiului București.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat și menținerea sentinței penale pronunțată de instanța de fond. Consideră că nu este necesar aplicarea unui spor având în vedere că inculpatul a recunoscut fapta, iar prejudiciul a fost recuperat în totalitate. De asemenea, consideră că nu se impune aplicarea art.116 C.p.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet.
CURTEA
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.304 din 09.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g) și i) C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C.pen., art. 39 alin. 4 C.pen. și art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul T. A., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art. 271 alin. 4 C.pen. cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., a fost condamnat același inculpat T. A. la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești.
În baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) C.pen., au fost contopite pedepsele aplicate în cauză în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a) și lit. b) Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la data de 13.02.2013 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 C.pr.pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului T. A..
S-a luat act că partea vătămată Z. C. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. b) C.pen. s-a confiscat de la inculpatul T. A. perechea de mănuși din material textil de culoare neagră depus la camera de corpuri delicte a Poliției Sectorului 2 București, conform dovezii . nr._/26.02.2013.
A fost obligat inculpatul T. A. la plata sumei de 650 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București nr. 2110/P/2013, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, inculpatul T. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g) și i) C.pen. cu aplic. art. 37 alin.1 lit.b) C.pen. și nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 alin.4 C.pen., ambele cu aplic. art.33 lit.a) C.pen.
În actul de sesizare, s-a reținut că, în data de 12.02.2013, în jurul orei 1930, în timp ce se afla în Municipiul București, deși prin sentința penală nr.188/09.03.2009 a Judecătoriei Sector 6 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.267/A/30.04.2009 a Tribunalului București i-a fost aplicată măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în această localitate pe o perioadă de 2 ani, măsură care opera în intervalul 06.03._14, inculpatul T. A., prin escaladarea balconului și spargerea unui geam, a pătruns în apartamentul părții vătămate Z. C., situat în București pe ., bj. 52, ., apt. 122, sector 2, de unde a sustras mai multe bijuterii din aur și argint, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de aproximativ 5000 lei, recuperat în totalitate.
Situația de fapt reținută prin rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: declarații inculpat, declarații parte vătămată Z. C., declarații martor B. I., proces verbal de depistare, proces verbal de control asupra inculpatului, proces verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de recunoaștere a bunurilor găsite în locuința părții vătămate, proces verbal de predare a bunurilor.
Sub aspectul laturii civile, s-a reținut faptul că partea vătămată Z. C. nu s-a constituit constituie parte civilă în procesul penal, fiindu-i restituite toate bijuteriile sustrase din locuința sa.
La același termen de judecată, instanța a pus în vedere inculpatului prevederile art. 3201 C.proc.pen, acesta declarând că recunoaște în totalitate faptele așa cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței, cunoaște probele administrate în faza urmăririi penale pe care și le însușește, nu dorește administrarea altor probe, nici în circumstanțiere și este de acord ca judecarea cauzei să se facă doar în baza probelor de la urmărire penală. Constatând îndeplinite condițiile impuse de textul legal, văzând și concluziile favorabile ale Ministerului Public, instanța a admis cererea inculpatului de parcurgere a procedurii simplificate instituită prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor în domeniul penal. Față de acestea, nu s-a mai procedat la cercetarea judecătorească.
La solicitarea instanței, la dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului și, în copie, sentința penală nr. 188/09.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ .
Analizând coroborat ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că în data de 12.02.2013, în jurul orei 1930, în timp ce se afla în Municipiul București, deși prin sentința penală nr. 188/09.03.2009 a Judecătoriei Sector 6 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 267/A/30.04.2009 a Tribunalului București i-a fost aplicată măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în această localitate pe o perioadă de 2 ani, măsură care opera în intervalul 06.03._14, inculpatul T. A., prin escaladarea balconului și spargerea unui geam, a pătruns în apartamentul părții vătămate Z. C., situat în București pe ., bj. 52, ., apt. 122, sector 2, de unde a sustras mai multe bijuterii din aur și argint, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de aproximativ 5000 lei, recuperat în totalitate.
Situația de fapt astfel expusă reiese din coroborarea procesului-verbal de depistare cu procesul-verbal de control asupra inculpatului, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu procesul-verbal de recunoaștere a bunurilor găsite în locuința părții vătămate, dar și cu declarațiile părții vătămate Z. C. și cu cele ale martorului B. I., precum și cu declarațiile inculpatului, de recunoaștere a faptelor, atât din faza de urmărire penală, cât și din fața instanței de judecată, potrivit art. 3201 C.pr.pen.
Din procesul verbal de depistare a reieșit faptul că în data de 12.02.2013, în jurul orei 19, aflându-se pe ., ., ca urmarea apelului efectuat la 112 de către martorul B. I., organele de poliție l-au observat pe inculpatul T. A. în timp ce sărea de la etajul unu al blocului 52 în grădina centralei termice. În urma imobilizării asupra inculpatului au fost găsite în buzunarele gecii cu era îmbrăcat mai multe bijuterii din aur și argint, o pereche de mănuși și un briceag.
Partea vătămată Z. C. a confirmat faptul că locuința sa situată în București a fost spartă în data de 12.02.2013 în intervalul orar 1750-1940, iar din interior i-au fost sustrase bijuterii din aur și din argint, bijuterii pe care le ținea în niște cutiuțe în dulapul din hol. De asemenea, aceasta a precizat că, în momentul în care a ajuns în locuința sa, a constatat că geamul de la balcon este spart. Cu ocazia prezentării bunurilor găsite asupra inculpatului, partea vătămată Z. C. a menționat faptul că acestea îi aparțin, motiv pentru care acele bunuri i-au fost restituite.
Din declarația martorului B. I. reiese faptul că, în data de 12.02.2013, în jurul orei 1925, în timp ce-și parca mașina personală în fața blocului nr.52 situat pe ., l-a observat pe inculpatul T. A. pe centrala termică aflată în fața blocului, în dreptul etajului I, având în mână un obiect contondent, obiect pe care l-a utilizat cu ocazia spargerii geamului termopan. După ce inculpatul a reușit să spargă geamul, a pătruns în interiorul locuinței de la etajul unu. Martorul a mai precizat că, în urma gestului inculpatului, a apelat serviciul de urgență 112, după care a escaladat centrala termică și s-a poziționat în dreptul geamului spart, strigând „Stai, Poliția!”. Ulterior avertismentului dat, inculpatul a încercat să iasă din locuință tot prin balcon, dar pe capătul opus geamului spart, lucru pe care l-a și făcut, inculpatul sărind în grădinița din fața blocului. In momentul în care inculpatul a sărit, la fața locului a ajuns și poliția, moment în care T. A. a încercat să fugă, însă el a fugit după el și a reușit să-l prindă, iar cu ocazia imobilizării, din buzunarul pantalonilor inculpatului, a căzut o pereche de mănuși din material textil. De asemenea martorul B. I. a menționat faptul că asupra inculpatului au fost găsite mai multe bijuterii, obiecte despre care inculpatul a afirmat că le-a sustras din locuința părții vătămate, precum și un cuțit.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului reiese faptul că geamul de la balconul locuinței părții vătămate era spart, iar în dreptul geamului spart se afla o pungă ce conținea o piatră. În ceea ce privește locul de unde s-a reclamat dispariția bunurilor, s-a constatat faptul că în dulapul din hol se observă urme de răvășire. De asemenea, în dormitorul părții vătămate a fost găsită o șapcă, șapcă despre care inculpatul T. A. cu ocazia prezentării, a afirmat că îi aparține.
Inculpatul T. A. a recunoscut comiterea faptei, acesta declarând – în faza urmăririi penale - că, în data de 12.02.2013, aflându-se în municipiul București, s-a hotărât să fure, astfel ajungând în zona P., unde a observat că lumina de la un apartament situat la etajul unu era stinsă, motiv pentru care s-a hotărât să pătrundă în acel apartament pentru a fura. În acest sens, ajutându-se de o centrală termică aflată în grădinița din fața blocului a ajuns în dreptul geamului de la apartamentul situat la etajul unu, după care, folosindu-se de o piatră pe care o așezase într-o pungă, a spart geamul de la balcon, reușind astfel să pătrundă în locuința părții vătămate. Din încăperea în care a pătruns, a ieșit în holul locuinței, unde, observând un dulap, l-a deschis și, văzând că în interior se află niște cutiuțe cu bijuterii, a luat bijuteriile și le-a introdus în buzunarele de la geacă. De asemenea, inculpatul a menționat faptul că a purtat mănuși la săvârșirea faptei. Inculpatul a mai menționat faptul că în timp ce sustrăgea bijuteriile, a auzit o voce care îl soma să stea, iar în momentul în care s-a îndreptat spre geamul prin care a intrat, a constatat că în dreptul acestuia se afla o persoană de sex masculin, motiv pentru care a deschis un geam din colțul opus și a sărit pe geam în curtea din fața blocului.
Și în fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, înțelegând să beneficieze de dispozițiile art. 3201 C.pr.pen.
Prin urmare, având în vedere ansamblul probelor administrate în cauză, reiese deci cu certitudine săvârșirea de către inculpatul T. A. a infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g) și i) C.pen., constând în aceea că, în data de 12.02.2013, în jurul orei 1930, în timp ce se afla în Municipiul București, inculpatul T. A., prin escaladarea balconului și spargerea unui geam, a pătruns în apartamentul părții vătămate Z. C., situat în București pe ., bj. 52, ., apt. 122, sector 2, de unde a sustras mai multe bijuterii din aur și argint, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de aproximativ 5000 lei, recuperat în totalitate.
Pe de altă parte, probele administrate în cauză dovedesc cu certitudine și săvârșirea de către inculpatul T. A. a infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 alin.4 C.pen., infracțiunea de furt calificat mai sus menționată fiind săvârșită în timp ce inculpatul se afla în Municipiul București, deși prin sentința penală nr.188/09.03.2009 a Judecătoriei Sector 6 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.267/A/30.04.2009 a Tribunalului București i-a fost aplicată măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în această localitate pe o perioadă de 2 ani, măsură care opera în intervalul 06.03._14.
În acest sens, instanța reține că, prin sentința penală nr. 188/09.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 București, inculpatul T. A. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit.g) și i) C.pen., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit.a) și b) C.pen. și a unei infracțiuni de tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. de art.20 rap. art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit.g) și i) din Cp., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit.a) și b) din C.pen. Prin aceeași sentință, inculpatului i-a fost aplicată măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în Municipiul București pe o perioadă de 2 ani.
Prin decizia penală nr. 267A/30.04.2009 a Tribunalului București a fost respins apelul inculpatului T. A. formulat împotriva sentinței penale nr. 188/09.03.2009, menținându-se astfel măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în Municipiul București pe o perioadă de 2 ani, măsură ce urmează să-și producă efectul după executarea pedepsei.
Din fișa de cazier a inculpatului reiese faptul că acesta a început executarea pedepsei de 4 ani închisoare la data de 25.12.2008, fiind liberat condiționat la data de 06.03.2012.
Prin urmare, începând cu această dată, 06.03.2012, inculpatul avea obligația de a se supune măsurii de siguranță ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 188/09.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 București de a nu se afla pe raza Municipiului București până la data de 05.03.2014.
Cu privire la această măsură de siguranță, inculpatul T. A. a declarat – atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată - că știa despre această măsură de siguranță, însă a venit în București pentru a-și căuta un loc de muncă, asumându-și consecințele nerespectării măsurii de siguranță.
În drept, instanța a reținut că fapta inculpatului T. A. care, la data de 12.02.2013, în jurul orei 1930, prin escaladarea balconului și spargerea unui geam, a pătruns în apartamentul părții vătămate Z. C., situat în București pe ., ., etj. 1, apt. 122, sector 2, de unde a sustras mai multe bijuterii din aur și argint, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de aproximativ 5000 lei, recuperat în totalitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g) și i) C.pen.
Din probele administrate în cauză a rezultat că, prin sustragerea și însușirea pe nedrept a bijuteriilor din aur și argint aparținând părții vătămate a fost realizat elementul material a infracțiunii de furt calificat, constând în acțiunea de luare a bunurilor mobile din posesia sau detenția altei persoane, fără consimțământul acesteia. Au fost astfel realizate cele două acte specifice acțiunii de luare, și anume, deposedarea, și respectiv, imposedarea. Lipsa consimțământului părții vătămate reiese din modul de săvârșire a faptei: inculpatul, prin escaladarea balconului și spargerea unui geam cu ajutorul unei pietre, a pătruns în apartamentul părții vătămate Z. C., de unde a sustras bijuteriile acesteia.
De asemenea, coroborarea probelor mai sus prezentate a dovedit existența unei urmări imediate ce constă în prejudiciul realizat (5000 lei), precum și raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă produsă (paguba).
Instanța a reținut că infracțiunea de furt calificat din prezenta cauză a fost săvârșită în formă agravată, potrivit art. 209 alin. 1 lit. g) (în data de 12.02.2013, la ora 19:30, fiind deja întuneric afară) și lit. i) C.pen. (prin escaladarea balconului și spargerea geamului).
În privința laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat cu intenție directă, în sensul art. 19 pct. 1 lit. a) C.pen., având reprezentarea faptei sale și urmărind producerea rezultatului, bijuteriile fiind luate în scopul însușirii pe nedrept. Intenția inculpatului rezultă din modul de săvârșire a faptei, din mijloacele de probă administrate, precum și din declarațiile sale de recunoaștere în care a arătat că, aflându-se în municipiul București, s-a hotărât să fure și astfel a ajuns în zona P., unde a observat că lumina de la un apartament situat la etajul unu era stinsă, motiv pentru care s-a hotărât să pătrundă în acel apartament pentru a fura.
Analizând fișa de cazier a inculpatului, instanța a reținut că infracțiunea de furt calificat din prezenta cauză a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, respectiv la data de 12.02.2013, după considerarea ca executată a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului anterior prin Sentința penală nr. 188/09.03.2009 a Judecătoriei Sector 6 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.267/30.04.2009 a Tribunalului București, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 06.03.2012, cu un rest neexecutat de 293 zile.
Laindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere atât gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite raportat la împrejurările comiterii acesteia (din interiorul locuinței părții vătămate, în timpul nopții, prin escaladarea balconului și spargerea geamului cu o piatră), dar și la urmările produse (prejudiciul cauzat a fost în cuantum de 5.000 lei, recuperat însă în totalitate de parte vătămată), cât și limitele pedepselor prevăzute de lege, astfel cum acestea se reduc conform art. 3201 alin. 7 C.pr.pen.
De asemenea, instanța a avut în vedere atât starea de recidivă postexecutorie, cât și antecedentele penale ale inculpatului, condamnat anterior de mai multe ori tot pentru comiterea de furturi calificate, precum și faptul că inculpatul nu are studii, nu are loc de muncă și nu are vreo ocupație, dar și faptul că inculpatul a colaborat cu organele judiciare, recunoscând în totalitate fapta pentru care a fost cercetat și exprimându-și regretul cu privire la săvârșirea acesteia.
Pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea săvârșită este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare, fiind în măsură să asigure atât prevenirea săvârșirii de infracțiuni, cât și îndreptarea comportamentului inculpatului și reinserția acestuia în societate.
Instanța nu a reținut în favoarea inculpatului niciun fel de circumstanțe atenuante deoarece atitudinea sinceră a inculpatului nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c) C.pen., ce implică o căință profundă ce nu se regăsește deloc în cauza de față, unde sinceritatea a fost doar urmarea probelor evidente. Nu este nici cazul reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a) și b) C.pen.
Fapta inculpatului T. A. care, în ziua de 12.02.2013, s-a aflat în Municipiul București, deși prin sentința penală nr.188/09.03.2009 a Judecătoriei Sector 6 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.267/A/30.04.2009 a Tribunalului București i-a fost aplicată măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în această localitate pe o perioadă de 2 ani măsură care opera în intervalul 06.03._14, întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 alin. 4 C.pen.
Existenta infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești presupune o situație premisa, și anume, ca in prealabil sa se fi pronunțat o hotărâre judecătoreasca definitiva fata de inculpat prin care să se fi stabilit in sarcina acestuia anumite obligații sau interdicții. Inculpatul T. A. a fost condamnat anterior prin sentința penală nr.188/09.03.2009 a Judecătoriei Sector 6 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.267/A/30.04.2009 a Tribunalului București, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit.g) și i) C.pen., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit.a) și b) C.pen. și a unei infracțiuni de tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. de art.20 rap. art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit.g) și i) din Cp., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit.a) și b) din C.pen. Totodată, inculpatului i-a fost aplicată măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în Municipiul București pe o perioadă de 2 ani, interdictia operand in perioada 06.03._14, după liberarea sa condiționată dispusă la data de 06.03.2012.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii consta in nerespectarea de către inculpat a măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla pe raza municipiului București, in perioada 06.03._14, prin faptul ca s-a aflat pe teritoriul acestui municipiu in perioada mai sus menționata, respectiv la data de 12.02.2013.
Urmarea imediată consta în starea de pericol creata fata de desfășurarea normala a justiției.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăși materialitatea faptei, așa cum a fost dovedita prin mijloacele de proba administrate.
In ceea ce privește latura subiectiva, inculpatul a săvârșit infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești in modalitatea intenției indirecte, acesta cunoscând existenta interdicției de a se afla în Municipiul București, astfel cum rezulta din însăși declarația sa.
La individualizarea judiciara a pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 C.pen., precum si criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. raportate in prezenta cauza, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penala, dar și limitele pedepselor prevăzute de lege, astfel cum acestea se reduc conform art. 3201 alin. 7 C.pr.pen.
Instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei concretizat in valorile sociale care au fost puse in pericol, care, deși redus, există. Totodată, la individualizarea pedepsei, instanța va avea in vedere faptul ca inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și că este cunoscut cu antecedente penale, este fără loc de muncă și fără ocupație.
Având în vedere aceste considerente, instanța consideră astfel că o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru infracțiunea săvârșită este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare, fiind în măsură să asigure atât prevenirea săvârșirii de infracțiuni, cât și îndreptarea comportamentului inculpatului și reinserția acestuia in societate.
Instanța nu a reținut în favoarea inculpatului niciun fel de circumstanțe atenuante deoarece atitudinea sinceră a inculpatului nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c) C.pen., ce implică o căință profundă ce nu se regăsește deloc în cauza de față, unde sinceritatea a fost doar urmarea probelor evidente. Nu este nici cazul reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a) și b) C.pen.
Întrucât faptele descrise anterior au fost săvârșite de inculpatul T. A. prin acte materiale distincte, la intervale de timp diferite, în baza unor rezoluții infracționale distincte și mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C.pen. privind concursul real de infracțiuni.
Prin urmare, în baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) C.pen., instanța a contopit pedepsele aplicate în cauză în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 3 ani închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța a reținut că natura faptelor săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise inculpatului pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Având în vedere faptul că infracțiunile comise sunt absolut independente de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c), d) și e) C.pen.
Prin urmare, în baza art. 71 alin. 2 C.pen., instanța a interzis în final inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, instanța, având în vedere starea de recidivă, a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.
În baza art. 88 Cod penal, instanța a dedus din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la data de 13.02.2013 la zi.
Sub aspectul laturii civile, instanța a luat act că partea vătămată Z. C. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. b) C.pen. instanța a dispus confiscarea de la inculpatul T. A. perechea de mănuși din material textil de culoare neagră depus la camera de corpuri delicte a Poliției Sectorului 2 București, conform dovezii . nr._/26.02.2013, folosită de inculpat la săvârșirea faptei de furt calificat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, criticând-o ca fiind nelegală și a solicitat majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, susținând că se impune față de natura și circumstanțele reale în care acesta a comis faptele și circumstanțele sale personale, este recidivist, și având în vedere că inculpatul își are domiciliul în altă localitate și acesta a venit în municipiul București doar pentru a sustrage bunuri mobile se impune aplicarea măsurii de siguranță prev. de art.116 C. pen. față de acesta.
Curttea examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, față de critica formulată dar și din oficiu conform dispozițiilor art.3856 alin.3 C. pr. pen. constată fondat recursul.
În raport de mijloacele de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale și poziția procesuală adoptată de inculpat înainte de începerea cercetării judecătorești, în mod legal prima instanță a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art.3201 C. pr. pen. și a dispus condamnarea acestuia.
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C. pen., inclusiv și persoana acestuia, astfel că pedeapsa aplicată este, atât prin cuantum cât și modalitate de executare de natură a-și realiza scopul, așa cum acesta este circumscris în art.52 C. pen.
Avându-se în vedere natura și circumstanțele reale în care inculpatul a comis faptele pentru care a fost condamnat și incidența aplicării dispozițiilor art.3201 C. pr. pen. în speță se constată că nu se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate.
În raport de pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului care a mai fost condamnat anterior și faptul că acesta își are domiciliul în altă localitate dar s-a deplasat în municipiul București în vederea sustragerii de bunuri mobile de la diferite persoane fizice, se constată că prezența acestuia în municipiul București prezintă un pericol grav pentru cetățenii acestui municipiu, situație în care se reține că este întemeiată critica formulată de parchet sub acest aspect și în consecință se va admite recursul, în baza art.38515 pct.2 lit.d C. pr. pen. se va casa în parte sentința penală recurată și rejudecând în fond:
În baza art.116 C. pen. se va interzice inculpatului de a se afla în municipiul București pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Se vor menține ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art.38517 C. pr. pen. se va deduce prevenția inculpatului de la 13.02.2013 la zi.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, împotriva sentinței penale nr.304/09.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Casează, în parte, sentința penală recurată și rejudecând în fond:
În baza art. 116 C. pen. interzice inculpatului T. A. de a se afla în municipiul București pe o perioadă de 3 ani.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale recurate.
Deduce prevenția inculpatului de la 13.02.2013 la zi.
Onorariul apărătorului din oficiu in suma de 200 lei, pentru inculpat a se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 07.06.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
S. M. F. D. E. U.
GREFIER,
A. M.
Red. D.F.
Dact. A.L. 2 ex./20.06.2013
Jud. Sect. 2 București – jud.: Guluțanu A.N.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Falsul intelectual. Art. 289 C.p.. Decizia nr. 926/2012. Curtea... → |
|---|
