Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 74/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 74/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.74
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: R. A. A.
JUDECĂTOR: C. V.
JUDECĂTOR: P. DUMITRIȚA
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. REYHAN.
Pe rol, se află judecarea recursurilor declarate de inculpații V. C. și M. E. G. împotriva încheierii din data de 07.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședința în publică a răspuns recurentul-inculpat V. C., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat N. T., în baza împuternicirii avocațiale ._/14.01.2013 și recurentul-inculpat M. E. G., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat L. S. D., în baza împuternicirii avocațiale ._/16.01.2013.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat V. C. depune la dosar motive de recurs.
Consideră încheierea recurată ca fiind nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art.160 ind.2 Cpp. Astfel, apreciază că nu există niciun fel de date din care să rezulte că inculpatul ar fi predispus să săvârșească alte infracțiuni dacă s-ar judeca în stare de libertate sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. De asemenea, rezultă din probele dosarului că inculpatul nu avea vreun interes juridic care să justifice darea de mită, fapta în sine constituind doar o întâmplare nefericită în viața sa.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are familie, copii și nepoți, lucrează legal în construcții de 10 ani în Italia și Anglia și a avut o poziție procesuală sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta comisă în circumstanțele descrise de acesta, precum și obiectul mitei, valoarea modică a acestuia. Astfel, apreciază că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate și nu va influența buna desfășurare a procesului penal.
Pe cale de consecință, având în vedere și argumentele scrise și depuse la dosar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea de îndată în libertate a inculpatului V. C..
Apărătorul ales al recurentului-inculpat M. E. G. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar întrucât în mod greșit instanța de fond a apreciat că trebuie respinsă această cerere.
Precizează că scopul instituit la luarea măsurii arestării preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar. Cu privire la faptul că s-a reținut că ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică din cauza faptului că s-au înmulțit faptele de înșelăciune și de dare de mită apreciază că această reținere este neîntemeiată, nefiind culpa inculpatului cum că s-a înmulțit acest gen de infracțiuni. Consideră că trebuia analizată această cerere și prin prisma persoanei inculpatului, în sensul că acesta este căsătorit, a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei, are doi copii minori, avea un loc de muncă stabil, astfel că acesta nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Apreciază că acesta nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că instanța de fond a constatat că se impune privarea de libertate a inculpaților întrucât controlul judiciar ce s-ar impune față de aceștia nu ar putea garanta buna desfășurare a procesului penal și nu ar putea garanta reala conservare a ordinii publice. Or, acest aspect rezultă din tenacitatea de care au dat dovadă inculpații în atingerea scopului procesual, faptul că au promis unui organ de cercetare al poliției judiciare că vor remite în fiecare săptămână suma de 250 lei cu condiția că aceștia să-și poată desfășura fără nici un fel de grijă activitatea infracțională și anume practicarea unui joc de noroc (alba neagra), motiv pentru care aceștia erau în vizorul organelor judiciare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și tâlhărie.
Având în vedere scopul pe care l-au urmărit cei doi inculpați prin mituirea organelor judiciare și anume, perpetuarea acestei activități infracționale, este evident că, o dată puși în libertate, există riscul reluării activității infracționale. De asemenea, a se avea în vedere faptul că comportamentul acestora este de natură să inducă un sentiment de neîncredere în organele judiciare care au rolul să combată un astfel de fenomen infracțional și anume practicarea unor jocuri de noroc nelegale care au consecințe în plan penal.
Față de acestea, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, încheierea recurată fiind legală și temeinică.
Recurentul-inculpat V. C., personal, având cuvântul, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său ales. Precizează că nu va impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal, a recunoscut fapta și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Recurentul-inculpat M. E. G., personal, având cuvântul, solicită admiterea cererii și judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 07.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 12, au fost respinse ca neîntemeiate cererile de revocare și înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpatul V. C. și, de asemenea, ca neîntemeiate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații V. C. și M. E. G. .
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.5094/P/2012 din 17.12.2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților: V. C. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 C.p. rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 și M. E. G. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 C.p. rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.p.
În fapt, prin actul de trimitere în judecată, cu privire la inculpați se reține, în esență, că la data de 21.11.2012 numiții V. C. și M. E. G. i-au promis comisarului de poliție C. D., în calitate de șef al Biroului de Investigații Criminale din cadrul D.G.P.M.B. – Poliția Sectorului 4 – Secția 26 Poliție, că îi vor remite în ziua de duminică a fiecărei săptămâni suma de 250 lei pentru a le rezolva favorabil eventualele dosare înregistrate la Secția 26 Poliție, având ca obiect plângerile penale privind infracțiunile de tâlhărie sau de înșelăciune ce ar putea fi comise de aceștia în legătură cu jocul de noroc alba-neagra, activitate pe care aceștia o practică cu titlu de îndeletnicire. Totodată, în aceleași împrejurări, numitul M. E. G. i-a remis comisarului de poliție C. D. o sticlă de vin “Beciul Domnesc Pinot Noir”, în valoare de 31 lei, iar numitul V. C. i-a remis acestuia suma de 250 lei, în scopul prezentat anterior.
Prin ordonanța nr. 5094/P/2012 din data de 22.11.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de învinuiții V. C. și M. E. G. sub aspectul infracțiunilor menționate anterior.
Prin ordonanța nr. 5094/P/2012 din 22.11.2012, ora 03.35, a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus reținerea inculpatului V. C. pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 22.11.2012, ora 03.35, măsură ce va înceta la data de 23.11.2012, ora 19.25,ca urmare a deducerii perioadei cât acesta a fost privat de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul parchetului.
Prin ordonanța nr. 5094/P/2012 din 22.11.2012, ora 03.46, a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus reținerea inculpatului M. E. G. pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 22.11.2012, ora 03.46, măsură ce va înceta la data de 23.11.2012, ora 19.25,ca urmare a deducerii perioadei cât acesta a fost privat de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul parchetului.
Prin încheierea de ședință - din Camera de Consiliu - din data de 22.11.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2012, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr. 5049/P/2012 și, în temeiul art. 149/1 10 C.pr.pen. cu referire la art.143 alin.1 C.pr.pen. și la art.148 alin.1 lit.f C.pr.pen., printre altele, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților V. C. și M. E. G., pentru câte 29 de zile în cazul fiecăruia, începând de la data de 22.11.2012 până la data de 20.12.2012 inclusiv, fiind emise mandatele de arestare preventivă 212 respectiv 213.
Ulterior, prin încheierea din data de 18.12.2012, pronunțată în dosarul cauzei, definitivă prin respingerea recursurilor la data de 28.12.2012, în baza art. 3001 alin.1 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților V. C. și M. E. G., iar în baza art.3001 alin.3 C.pr.pen. s-a menținut această măsură față de inculpați.
Cu privire la cererile de liberare provizorie sub control judiciar, tribunalul a reținut că la acest moment procesual, la dosar nu există date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni sau date că inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că este necesară analiza temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, dar și a oportunității liberării provizorii sub control judiciar și a posibilității realizării pe calea acestei proceduri a scopului măsurilor preventive stabilit prin dispozițiile art.136 alin.1 C.pr.pen.
În ceea ce privește subzistența temeiurilor care au dus la arestarea preventivă a inculpatului, tribunalul a reținut că din materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual rezultă că se menține caracterul rezonabil al presupunerii că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, fiind incidente dispozițiile art. 143 C.pr.pen. cu referire la art. 681 C.pr.pen., relevante sub acest aspect fiind următoarele probe: declarațiile martorului denunțător C. D., procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 21.11.2012, procesul verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental de martorul denunțător cu inculpații V. C. și M. E. G., procesul verbal din data de 21.11.2012, de vizionare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere video amplasate la etajul I al Complexului Comercial „Vitantiss Shopping Center”, declarațiile martorei B. E. și declarațiile inculpaților date în cursul urmăririi penale și la acest termen de judecată.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea faptei pentru care aceștia sunt cercetați, scopul avut în vedere de inculpați la săvârșirea faptei, respectiv înlesnirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, constând în practicarea jocului alba-neagra, beneficiile săptămânale vizate de inculpați, înmulțirea deosebită a infracțiunilor de dare de mită și înșelăciune, rezonanța deosebit de negativă a acestor fapte cu impact negativ asupra credibilității organelor judiciare, dar și asupra încrederii în capacitatea reală a instituțiilor abilitate ale statului de a combate eficient fenomenul infracțional în ascensiune.
De asemenea, tribunalul a avut în vedere angrenarea unui număr tot mai mare de persoane constituite în grupuri, care au ca scop comiterea unor fapte similare cu cele pentru care sunt cercetați inculpații, grupuri în care sunt cooptate prin corupere și persoane din cadrul instituțiilor abilitate ale statului, care facilitează practicarea jocurilor tip alba-neagra.
Or, toate aceste împrejurări, care rezultă fără dubiu din probele administrate în cauză și din fapte de largă notorietate, impun cu necesitate intensificarea eforturilor de reprimare a acestui tip de infracțiuni atât pentru conservarea ordinii publice și pentru întărirea sentimentului de securitate și a celui de încredere în organele abilitate cu cercetarea și combaterea acestor fapte, dar și pentru descurajarea persoanelor tentate să comită astfel de fapte, care generează nu doar un pericol abstract însemnat, ci un pericol concret deosebit de ridicat.
Deși sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar, scopul măsurilor preventive nu poate fi realizat în condițiile art.136 alin.2 C.pr.pen. fiind necesară privarea de libertate a inculpaților, întrucât controlul judiciar ce s-ar impune față de acesta nu ar putea asigura buna desfășurare a procesului penal și nici reala conservare a ordinii publice.
În ceea ce privește durata rezonabilă a măsurii arestării preventive a inculpaților, tribunalul a considerat că, deși, în principiu, trecerea timpului duce la diminuarea pericolului social concret, în cauza de față acest timp nu este nicidecum îndelungat, cu atât mai mult cu cât sentimentul de insecuritate indus în rândul cetățenilor este amplificat de numărul tot mai mare de fapte penale de natura celor pentru care sunt cercetați inculpații.
În ceea ce privește circumstanțele de ordin personal ale inculpaților, cum sunt comportamentul anterior săvârșirii faptelor, situația familială, recunoașterea totală a faptelor (cazul inculpatului V.), sau parțială (cazul inculpatului M.), tribunalul a considerat că ele trebuie avute în vedere, de principiu, cu ocazia soluționării cauzei pe fond, întrucât la momentul procesual analizat nu se justifică aprecierea rezonabilă că cercetarea se poate face cu inculpații în stare de libertate sub controlul riguros al instituțiilor abilitate ale statului, cu atât mai mult cu cât niciunul dintre inculpați nu sunt la primul conflict cu legea penală, așa cum rezultă din fișele de cazier judiciar ale acestora.
Pentru aceleași motive, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpatul V. C., întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu s-au schimbat și nici nu s-au modificat, astfel încât să impună revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea cu o măsură mai puțin severă cum este cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, măsuri care sunt vădit necorespunzătoare la momentul procesual analizat.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații V. C. și M. E. G., solicitând admiterea recursurilor și admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că nu există niciun fel de date din care să rezulte că ar fi predispuși să săvârșească alte infracțiuni dacă s-ar judeca în stare de libertate sau că vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Solicită a se avea în vedere circumstanțele lor personale, inculpatul V. C. nefiind cunoscut cu antecedente penale, are familie, lucrează legal în construcții în Italia și Anglia și a avut o atitudine sinceră, iar inculpatul M. E. G. este căsătorit, a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei, are doi copii minori și avea un loc de muncă stabil.
Examinând încheierea recurată, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Astfel, în cauză există indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpații V. C. și M. E. G. au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată .
De asemenea, sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cpp, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților fiind mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor presupus a fi comise, modalitatea și împrejurările de săvârșire reținute, precum și persoana inculpaților, inculpatul M. E. G. fiind recidivist.
Întrucât subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, în raport de decizia nr. 17/17.10.2011 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii, Curtea apreciază că scopul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, scop constând, conform art.136 alin.1 C.p.p., în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, nu se poate asigura și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Astfel, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu este finalizată, față de modul în care inculpații au acționat, Curtea constată că în privința inculpaților obligațiile impuse prin liberarea provizorie nu constituie o garanție suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.
Situația familială a inculpaților, lipsa antecedentelor penale privind pe inculpatul V. C. și atitudinea sa sinceră, invocate ca și circumstanțe personale, nu pot determina lăsarea lor în libertate, neputând fi privite singular, ci conjugate cu toate criteriile de evaluare a oportunității liberării provizorii.
Totodată, durata arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei.
În consecință, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p.,va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații V. C. și M. E. G. împotriva încheierii din data de 07.01.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 12.
În baza art. 192 alin.2 Cpp va obliga recurenții-inculpați la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații V. C. și M. E. G. împotriva încheierii din data de 07.01.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 12.
Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. A. A. C. V. P. DUMITRIȚA
GREFIER
D. T.
red.R.A.A.
ex.2/31.01.2013
red.F.P.-T.B.-S.I.P
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 77/2013.... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 1251/2013.... → |
|---|
