Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 255/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 255/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 255/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
_
SENTINȚA PENALĂ NR.255/F
Camera de consiliu de la 05.06.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE S. E.
GREFIER D. P.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR: L. I..
Pe rol, soluționarea cererii privind recunoașterea și punerea în executare a sentinței nr. 608/2008, din data de 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Bergamo, hotărâre definitivă la data de 07.07.2009, privind persoana condamnată, A. D. C., în vederea transferării acesteia într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu a lipsit persoana condamnată, A. D. C., pentru care se prezintă avocat desemnat din oficiu G. C. cu delegație la dosar, fila 6.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul sesizării.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, apreciază ca sunt îndeplinite cerințele Legii nr.302/2004, pentru soluționarea cererii de transferare a persoanei condamnate A. D. C., pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
Solicită admiterea sesizării recunoașterea sentinței nr. 608/2008, din data de 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Bergamo, hotărâre definitivă la data de 07.07.2009, prin care acestuia i s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani și 7 luni și o amendă în cuantum de 13.000 euro.
Solicită transferul persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România.
De asemenea solicită a se dispune aplicarea pedepsei accesorii, respectiv aplic.art.64 al.1 lit.a teza II și lit.b C.pen. și în sensul adaptării pedepsei aplicate de autoritățile italiene, aplic.prev.art. 64 al.1 lit.a teza II și lit.b C.pen, apreciind că numai în acest mod se poate adapta pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Italia.
Totodată solicita a se dispune deducerea a perioadei prevenției de la 30.11._08 și a perioadei executate de la 18.12.2009 la zi.
Mai solicită emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii iar cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru persoana condamnată A. D. C., solicită recunoașterea sentinței nr. 608/2008, din data de 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Bergamo, hotărâre definitivă la data de 07.07.2009, apreciind că sunt îndeplinite cerințele Legii nr.302/2004.
Solicită a se avea în vedere că persoana condamnată și-a manifestat acordul în vederea transferării, precizează că sunt îndeplinite cerințele dublei incriminări, astfel că se impune admiterea cererii, urmând a se dispune transferarea, persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față constată că:
Prin sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 13.03.2013, în conformitate cu dispozițiile art.162 al. 4 din Legea nr.302/2004 republicată, s-a solicitat recunoașterea și punerea în executare a sentinței nr. 608/2008 din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Bergamo, privind pe persoana condamnată A. D. C. și transferarea acestuia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.
Prin adresa nr._/2011 din 22.06.2012 Ministerul Justiției – Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală a transmis în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 rep., cererea de transfer a persoanei condamnare A. D. C. (în prezent deținut în Italia la Casa de detenție din Nicosia), cetățean român, în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare într-un penitenciar din România, pedeapsă ce i-a fost aplicată de instanțele din Italia.
Cererea formulată de autoritățile italiene a fost însoțită de documentele prev. de art.6 pct.2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21.03.1983, respectiv: copia certificată de pe hotărârea de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, document privind situația executării pedepsei, document din care rezultă acordul la transferare al persoanei condamnate.
În urma verificărilor, Ministerul Administrației și Internelor – Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a comunicat prin adresa nr._ din 14.09.2012 că numitul A. D. C., este fiul lui M. și M., născut la data de 28.06.1989 în municipiul Tg. J., județul Gorj, titular al cărții de identitate . nr._, eliberată la data de 11.08.2003 de către BEIP G. și are atribuit CNP_.
S-a constatat că este îndeplinită astfel condiția prev. de art.3 lit.a din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art.143 lit.a din Legea nr.302/2004 republicată.
Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptate la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin sentința 608/2008 din 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Bergamo, definitivă la data de 07.07.2009, numitul A. D. C. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și amendă de 13.000 euro pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare și exploatare a prostituției cu minori, prevăzută de art.81 alin.1 și art.600 bis al.1, toate din Codul penal italian, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art.3 lit.b din Convenția Europeană, adoptată la Strasbourg și art.143 lit.b din Legea nr.304/2004 republicată.
Din actele și lucrările dosarului, a rezultat că numitul A. D. C. a început executarea pedepsei la data de 18.12.2009, durata condamnării împlinindu-se la data de 29.05.2014. Acesta a fost deținut preventiv din data de 30.11.2007 până la data de 02.01.2008. Totodată, condamnatul a beneficiat de 45 de zile eliberare anticipată, data terminării executării pedepsei anticipată fiind 29.03.2014.
În fapt, s-a reținut că în perioada 15.12.2007 – 30.12.2007, persoana condamnată a obligat două minore, cetățeni români, să practice prostituția în orașul Bergamo, asigurându-le cazarea, însoțindu-le la locurile unde acestea își acostau clienții, controlându-le activitatea și însușindu-și sumele de bani obținute de minore.
Examinând materialul cauzei, se constată că este îndeplinită condiția dublei incriminări prev. de art.143 lit.e din Legea nr.302/2004, republicată și art.3 pct.1 lit.e din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, fapta reținută în sarcina persoanei condamnate A. D. C. are corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art.329 alin.1, 2 și 3 cu aplicarea art.41 alin.2, toate din Codul penal român, pedepsite cu închisoarea de la 5 la 18 ani.
Persoana condamnată A. D. C. și-a manifestat consimțământul pentru a fi transferat în vederea continuării executării pedepsei, în prezent acesta fiind încarcerat la Casa de detenție din Nicosia.
La dosarul cauzei, se află anexate înscrisurile prev. de art.155 și 156 alin.1 din Legea nr.302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
Din analiza actelor dosarului, Curtea constată îndeplinirea condițiilor pentru recunoaștere prevăzute de art. 131 și condițiilor pentru transfer prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004 republic.
Astfel, având în vedere că România și-a asumat printr-un tratat internațional la care este parte obligația recunoașterii hotărârii penale pronunțate în străinătate (Convenția europeană a transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 fiind ratificată prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996), persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, pedeapsa aplicată nu a fost pronunțată pentru o infracțiune politică sau militară, hotărârea pronunțată în străinătate respectă ordinea publică a statului român și produce efecte juridice în România, de asemenea, nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat, care a fost recunoscută în România, Curtea va dispune recunoașterea sentinței nr. 608/2008 din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Bergamo definitivă la data de 07.07.2009 prin care A. D. C. a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare și 13.000 euro amendă, respectiv interzicerea perpetuă de la ocuparea și exercitarea funcțiilor publice.
De asemenea, având în vedere că persoana condamnată este cetățean român, hotărârea pronunțată în străinătate este definitivă, la data primirii cererii de transfer, condamnatul are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, acesta a consimțit să fie transferat pentru executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din România, iar fapta care a atras condamnarea constituie infracțiune potrivit legii române, Curtea va dispune transferul persoanei condamnate în vederea executării pedepsei închisorii de 4 ani și 6 luni și 13.000 euro amendă. Totodată, va dispune transferarea condamnatului și în vederea executării pedepsei ce însoțește pedeapsa principală, pedeapsă ce are corespondent în legislația română în art. 64 lit. a teza a II-a și b C. pen.
În ceea ce privește durata pedepsei privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C. pen., deși legislația română prevede că interdicția durează pe perioada executării pedepsei, în cazul pedepsei accesorii și pe o perioadă limitată între 1 – 10 ani, în cazul pedepsei complementare, Curtea va respecta felul și durata pedepsei aplicate de către autoritățile din statul de condamnare.
În acest sens, s-a pronunțat și decizia nr. 1943/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, s-a arătat că potrivit art. 6 din Acordul dintre România și Republica Italiană asupra transferării persoanelor condamnate, semnat la R. la 13 septembrie 2003, notificat prin Legea nr. 83/2006 „părțile contractante vor aplica pentru realizarea transferării procedura prevăzută de art. 9 pct. 1 lit. a) din Convenție" respectiv continuarea executării condamnării, în condițiile enunțate la art. 10 din Convenție. Prin art. 10 pct. 2 din Convenție care se referă, conform denumirii marginale, la „continuarea executării" s-a stabilit că, în situația în care natura și durata sancțiunii sunt incompatibile cu legislația statului de executare sau dacă legislația acestui stat o impune, statul de executare poate prin hotărâre judiciară sau administrativă, să adapteze această sancțiune la pedeapsa ori măsura prevăzută de propria sa lege pentru infracțiuni de aceeași natură. Având în vedere că Statul Italian, în virtutea drepturilor sale suverane, prin declarația la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate a exclus aplicarea procedurii conversiunii pedepsei, Curtea recunoscând hotărârea de condamnare și optând pentru continuarea executării pedepsei, este obligată să respecte felul și durata pedepsei, să recunoască integral hotărârea de condamnare și să dispună executarea pedepselor accesorie și complementară a interdicției pe viață de a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b C. pen.
Întrucât condamnatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 30.11._08 și a început executarea pedepsei la data de 18.12.2009, Curtea, în baza art. 15 din Legea nr. 302/2004 republic., va deduce perioada executată până în acest moment.
Având în vedere că prin ordonanța Biroului de supraveghere din Catanzaro din data de 03.10.2011 condamnatul a beneficiat de 45 de zile de eliberare anticipată, Curtea va constata acest aspect, împrejurare ce va putea fi avută în vedere de autoritățile competente române la momentul aprecierii asupra oportunității liberării condiționate, fiind vorba de comportamentul avut de către condamnat pe timpul încarcerării din străinătate.
Față de dispozițiile art. 16 alin. 1 și art. 169 din Legea nr. 302/2004 republic., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului român.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Recunoaște sentința prin nr.608/2008 din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Bergamo, definitivă la data de 07.07.2009 prin care A. D. C. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, 13.000 euro amendă și pedeapsa accesorie a interzicerii perpetue a drepturilor de a ocupa și exercita funcții publice.
Dispune transferarea condamnatului A. D. C., fiul lui M. și M., născut la 28.06.1989 în municipiul Tg. J., județul Gorj, cu domiciliul în G., ..2, ., ., CNP_, în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei închisorii de 4 ani și 6 luni, a pedepsei de 13.000 euro amendă și a pedepsei accesorii și complementare constând în interzicerea perpetuă a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b C. pen.
Deduce din pedeapsă perioada executată de la 30.11._08 și de la 18.12.2009 la zi.
Constată că persoana condamnată a beneficiat de 45 de zile de eliberare anticipată.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 320 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 05 iunie 2013.
PREȘEDINTE,
S. E. GREFIER,
D. P.
Red. ES/07.06.2013/6 ex.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 877/2012. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 77/2013.... → |
|---|
