Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 19/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 19/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I-A PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 19
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 17.01.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. O.
GREFIER: A. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror F. D..
Pe rol, se află soluționarea cauzei penale având ca obiect sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind persoana condamnată S. I., în vederea recunoașterii și punerii în executare a hotărârii nr. 2007/14, din data de 23.01.2007, pronunțată de Tribunalul nr. 1 pedepse Grele Beyoglu, rămasă definitivă prin decizia nr.2010/6256 din data de 30.09.2010 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, ca urmare a cererii înaintate de autoritățile judiciare din Republica Turcia,de transferare a condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii.
Cauza este soluționată în lipsa persoanei condamnate S. I..
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu (conform dispozițiilor art.151 raportat la art.139 alin.4 din Legea nr.302/2004, cu modificările și completările ulterioare), a răspuns apărătorul desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică a condamnatei S. I., avocat A. F. – în baza delegației eliberată de Baroul București și depusă la dosar.
Procedura de citare cu persoana condamnată S. I. este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul in fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere că sunt întrunite toate condițiile prescrise de Legea nr. 302/2004, solicită admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, recunoașterea sentinței nr. 2007/23.01.2007 a Tribunalului nr. 1 Pedepse Grele Beyoglu – Turcia și să se dispună adaptarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de omor calificat – detențiune pe viață, aplicată de autoritățile judiciare turce la maximul pedepsei prevăzut de către legislația română pentru omor calificat, respectiv 25 ani de închisoare; să se dispună transferul condamnatului, în vederea executării pedepsei adaptate, de 25 de ani închisoare, într-un penitenciar din România, cu reținerea și a pedepselor accesorii prev. de art. 71, 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, cu deducerea perioadei deja executate, de la 14.05.2001 la zi.
Apărătorul din oficiu al persoanei condamnate S. I. solicită admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București având în vedere că sunt îndeplinite condițiile dublei incriminări, prev. de art. 143 lit. a din Legea nr. 302/2004, în sensul că există dubla incriminare, este cetățean român; de asemenea, să se constate că persoana condamnată și-a manifestat consimțământul pentru a executa pedeapsa într-un penitenciar din România.
De asemenea, solicită să se constate că pedeapsa are echivalent în legislația română prin art. 174, 174 Cod penal și să adapteze pedeapsa aplicată în Turcia cu cea din România, urmând să se rețină și circumstanțele personale ale condamnatului. Cu deducerea pedepsei din 14.01.2001 - la zi.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
La data de 11.X.2012, s-a înregistrat pe rolul acestei Curți sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind recunoașterea și punerea în executare a hotărârii nr. 2007/14, din data de 23.01.2007, pronunțată de Tribunalul nr. 1 pedepse Grele Beyoglu, rămasă definitivă prin decizia nr.2010/6256 din data de 30.09.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a cererii înaintate de autoritățile judiciare din Republica Turcia, de transferare a condamnatului S. I. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii.
Pentru o mai bună administrare a justiției a fost anexat dosarul nr.1120/II/5/2012, întocmit în cauză de către P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Examinând actele și lucrările efectuate în acest dosar, prin prisma dispozițiilor legale incidente în speța dedusă judecății, Curtea reține și constată următoarele:
Prin adresa nr._/2012 (_/2009) din 09.IV.2012 Ministerul Justiției Direcția D. Internațional și Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu prevederile Legii nr.302/2004 republicată, cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Turcia, prin care se solicită transferarea persoanei condamnate S. I. într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei cu închisoarea aplicată sus-numitului de către instanțele statului solicitant.
Din documentele transmise de autoritățile judiciare turcești, în aplicarea Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983, rezultă că S. I. a fost condamnat prin hotărârea nr.2007/14 din 23.I.2007 pronunțată de Tribunalul nr. 1 Pedepse Grele Beyoglu la pedeapsa cu închisoare pe viață pentru crimă cu premeditare și furt, prevăzute de art.450 al.4, art.31, art.33, art.40, art.491 al.l, art.522 și art.36, toate din Codul penal turc.
Hotărârea a rămas definitivă prin decizia nr.2010/6256 din 30.IX.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a respins recursul persoanei condamnate.
În fapt, instanța a reținut că, în cursul anului 2001, soția victimei AHMED AYYILDIZ și fratele ei, au contactat pe persoana condamnată pentru ca în schimbul sumei de_ Lire Turcești să o omoare pe victima AHMED AYYILDIZ, motivând că acesta își agresează în mod repetat soția. În noaptea de 11.V.2001, după ce i-a procurat cetățeanului român arma crimei (un cuțit de bucătărie), cumnatul victimei împreună cu persoana condamnată au urmărit victima, iar S. I. a lovit-o cu cuțitul de mai multe ori, aceasta decedând. Constatând decesul victimei, cei doi i-au sustras telefonul mobil și suma de 70.000.000 Lire Turcești, după care au ascuns cadavrul în curtea unei locuințe din apropiere.
Examinând documentele transmise de autoritățile judiciare ale statului solicitant, se constată că este îndeplinită condiția dublei incriminări la care se referă art.143 lit.e din Legea nr.302/2004 republicată și art.3 pct.l lit.e din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983.
Astfel, faptele comise de persoana condamnată în împrejurările descrise își regăsesc incriminarea în prevederile art.174 - art.175 lit.a, b, h și i din Codul penal român.
Persoana transferabilă, S. I., a fost arestată preventiv din data de 14.V.2001; pedeapsa a început a fi executată la 30.VIII.2005.
Persoana condamnată S. I. și-a manifestat consimțământul pentru a fi transferat în vederea executării acestui rest de pedeapsă într-un penitenciar din România.
Pentru toate aceste argumente, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege în această materie, va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind cererea de transferare a condamnatului S. I., pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
Va recunoaște efectele sentinței penale nr.2007/14 din data de 23.I.2007, pronunțată de Tribunalul nr.1 Pedepse Grele Beyoglu, prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii pe viață, hotărâre definitivă prin decizia penală nr.2010/6256 din 30.IX.2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și transformată în aceea a detenției pe o perioadă de 25 ani închisoare și va aplica pedeapsa accesorie prev. de art.71 – 64 lit. a teza a II- a și b din Codul penal, cât și pedeapsa complementară prev. de art.65 alin.2 Cod penal, pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II- a și b din Codul penal, precum și pedeapsa complementară a degradării militare prev. de art.67 Cod penal.
Va dispune transferarea condamnatului S. I., într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 25 ani închisoare și a pedepselor accesorii și complementare.
Va deduce din pedeapsa aplicată durata executată de la data de 30.VIII.2005 la zi.
Va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii de 25 ani închisoare, a pedepsei accesorii și a pedepsei complementare pe numele condamnatului S. I..
Cheltuielile judiciare efectuate în această cauză vor rămâne în sarcina statului, inclusiv onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 320 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, privind cererea de transferare a condamnatului S. I., pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
Recunoaște efectele sentinței penale nr.2007/14 din data de 23.I.2007, pronunțată de Tribunalul nr.1 Pedepse Grele Beyoglu, prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii pe viață, hotărâre definitivă prin decizia penală nr.2010/6256 din 30.IX.2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și transformată în aceea a detenției pe o perioadă de 25 ani închisoare și aplică pedeapsa accesorie prev. de art.71 – 64 lit. a teza a II- a și b din Codul penal, cât și pedeapsa complementară prev. de art.65 alin.2 Cod penal, pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II- a și b din Codul penal, precum și pedeapsa complementară a degradării militare prev. de art.67 Cod penal.
Dispune transferarea condamnatului S. I. [fiul lui V. și E., născut la 11.VI.1973, în ., domiciliat în ., cetățean român, identificat cu .._ eliberată la 04.XII.1992 de Poliția Târgu N. și având C.N.P.:_], într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 25 ani închisoare și a pedepselor accesorii și complementare.
Deduce din pedeapsa aplicată durata executată de la data de 30.VIII.2005 la zi.
Dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii de 25 ani închisoare, a pedepsei accesorii și a pedepsei complementare pe numele condamnatului S. I..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 17.I.2013.
PREȘEDINTE,
M. O.
GREFIER,
A. P.
red.M.O.
dact.L.G.
ex.2
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 1167/2012.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
