Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1479/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1479/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-08-2013 în dosarul nr. 1479/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1479
Ședința publică din data de 16 august 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: A. A. R.
JUDECĂTOR: DUMITRIȚA P.
JUDECĂTOR: B. L.
GREFIER: A. L. P.
Ministerul Public – Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află cauza penală având ca obiect judecarea recursului declarat de inculpatul R. A.împotriva Încheierii de ședință din data de 06.08.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în dosar nr._/300/2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat R. A., personal, aflat in stare de arest si asistat de apărător ales T. M., în baza delegației avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului inculpat R. A.solicită admiterea recursului, casarea Încheierii de ședință din data de 06.08.2013 a Tribunalului București iar rejudecând pe fond solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestări preventive nu mai subzistă și nu au părut altele noi care să impună privarea de libertate a inculpatului.
Mai mult, actele de urmărire penală au fost finalizate, iar inculpatul nu mai are cum să influențeze probele, sau martorii din dosar, întrucât declarațiile au fost date.
Pericolul concret pentru ordinea publică s-a estompat odată cu trecerea timpului, iar la acest moment pericolul nu este dovedit în concret.
Din actele dosarului nu rezultă date sau indicii că inculpatul ar influența în vreun fel bunul mers al procesului penal, ori că ar săvârși alte fapte de natură penală.
În consecință solicită admiterea recursului, casarea încheierii, iar rejudecând pe fond solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere că are o familie, un loc de muncă și nu prezintă pericol social concret.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, menținerea Încheierii de ședință din 06.08.2013 a Tribunalului București, iar pe fond solicită respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestări preventive nu s-au schimbat, iar în raport de natura și gravitatea faptei, modalitatea în care acționat, prin violență și amenințări, în cadrul unui grup organizat, conduc la concluzia că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Recurentului inculpat R. A. arată că este de acord cu apărătorul său ales și solicită admiterea recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 6 august 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală (dosar nr._ ), în baza art. 1608a alin. 6) C.p.p., a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul-inculpat R. A. [fiul lui M. și L., născut la 31.05.1976 în București, domiciliat în comuna Găneasa, ., și f.f.l. în mun. București, . nr. 6, sector 3, C.N.P._, pe numele căruia a fost emis M.A.P. nr. 116/UP/16.05.2013, de către Tribunalul București-Secția I Penală].
În baza art. 192 alin. 2) C.p.p., a fost obligat petentul-inculpat la plata a 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constată că, deși în speță sunt îndeplinite formal cerințele prev. de art.1602 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile intenționate pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea ce nu depășește 18 ani, s-a apreciat că nu este întrunită și cerința reglementată prin alin. 2 al art. 1602 Cod procedură penală, în contextul în care natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, numărul mare al persoanelor implicate, scopul urmărit, obținerea de foloase materiale, perioada lungă de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, atingerea adusă ordinii publice, constituie date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului.
Pe de altă parte, Tribunalul a constatat că acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopul procesului penal poate fi realizat în bune condițiuni prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.
D. urmare, Tribunalul a concluzionat că, la momentul procesual analizat, pentru stabilirea adevărului în cauză, pentru ca posibilitățile de influențare, inclusiv de către petentul-inculpat, să fie reduse la minim, măsura arestării preventive este cea mai adecvată.
Împotriva acestei încheieri de ședință, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul R. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale.
Analizând hotărârea recurată, Curtea - în baza art. 38515 pct. 1 litera b Cod procedură penală - va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a constatat - în mod corect - că în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune, dar că admiterea cererii este condiționată de îndeplinirea unor cerințe legale.
Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Soluția instanței de fond este corectă și rezultă din comportamentul infracțional al inculpatului (recurent în speță), reținându-se că acesta a comis faptele în stare de recidivă.
Astfel, inculpatul R. A. este cercetat - în stare de arest preventiv - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: cămătărie, faptă prevăzută de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, cu aplic. art. 37 alin. 1) lit. a) din C.p., constând în aceea că, în perioada decembrie 2011 – aprilie 2013, cu titlu de îndeletnicire, a acordat împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane; șantaj, faptă prevăzută de art. 194 alin. 1) din C.p., cu aplic. art. 37 alin. 1) lit. a) din C.p., constând în aceea că, la data de 27 noiembrie 2012, împreună cu R. E. zis “E. al lui C.” și D. N. zis “C.” s-au deplasat în mun. Pitești și au exercitat amenințări cu acte de violență asupra persoanei vătămate P. I. zis “O.” pentru a o determina să îi restituie lui S. O., zis “D.”o sumă de bani ce i-a fost împrumutată anterior și camăta aferentă, respectiv suma 15.000 de euro; șantaj, faptă prevăzută de art. 194 alin. 1) din C.p., cu aplic. art. 37 alin. 1) lit. a) din C.p., constând în aceea că la data de 03.02.2013 a exercitat amenințări cu acte de violență asupra persoanei vătămate I. A. pentru a-l determina să-i restituie suma de 3000 de euro pe care i-o acordase anterior cu titlu de împrumut.
Este adevărat că la dosar nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau date că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, însă Curtea – în acord cu judecătorul fondului – constată că în aprecierea oportunității acestei măsuri este necesară analiza posibilității realizării pe calea acestei proceduri a scopului măsurilor preventive stabilit prin dispozițiile art.136 alin.1 C.pr.pen.
Astfel, Curtea apreciază că – la momentul procesual analizat – procesul penal nu poate continua decât cu inculpatul (recurent în speță) în stare de arest, întrucât pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta acesta - dacă s-ar afla în stare de libertate - este dat de: natura și gravitatea deosebită a faptelor concrete imputate acestuia; pluralitatea de fapte și făptuitori, forma în care au fost săvârșite; împrejurările și modalitatea în care se prefigurează că a acționat inculpatul R. A., alături de alții; prejudiciile cauzate și traumele suferite de părțile vătămate, și care se puteau amplifica în cazul neintervenției organelor de anchetă; perseverența inculpatului R. A. și a coinculpaților cercetați în aceeași cauză, din înmulțirea alarmantă a infracțiunilor de aceeași natură cu impact negativ asupra ordinii publice, din angrenarea unui număr tot mai mare de persoane constituite în grupuri organizate, care au ca scop comiterea unor fapte similare cu cele pentru care este cercetat recurentul din speță și ceilalți coinculpați.
Situația personală a inculpatului, recurent în speță, nu poate fi relevantă la acest moment procesual, chiar dacă, examinate în mod singular, elementele care caracterizează persoana acestuia i-ar putea fi favorabile, Curtea apreciază că hotărârea Tribunalului București este legală și temeinică, în condițiile în care, de la data rămânerii definitive a încheierii de luare a măsurii arestării preventive (16.V.2013), până la data la care a fost formulată cererea de liberare provizorie (26.VII.2013), a trecut un timp scurt, astfel încât solicitările apărării constituie critici de fond care antamează temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestări preventive, acestea nu pot reprezenta obiect al cererii de liberare sub control judiciar.
Toate aceste elemente conduc la necesitatea intensificării eforturilor de reprimare a acestui tip de infracțiuni – mai ales în condițiile actuale de criză economică și financiară - atât pentru conservarea ordinii publice și pentru întărirea sentimentului de securitate și a celui de încredere în organele abilitate cu cercetarea și combaterea acestor fapte, dar și pentru descurajarea persoanelor tentate să comită astfel de fapte.
Constatând culpa procesuală a recurentului, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R. A. împotriva încheierii din 6 august 2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală.
Obligă pe inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 august 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. A. R. DUMITRIȚA P. B. L.
GREFIER,
A. L. P.
red.D.Pic.
dact.L.G.
ex.2
red.A.S.-T.B.-S.I.P.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 1591/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
