Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 1591/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1591/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 1591/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1591/R
Ședința publică din data de 09 septembrie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: S. C.
Judecător: C. S.
Judecător: O. B.
Grefier: E.–A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de partea vătămată . împotriva sentinței penale nr. 533 din data de 20 iunie 2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-inculpat D. T. G., personal și asistat de apărător ales-avocat J. Ș., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București lipsind recurenta-parte vătămată ., pentru care se prezintă apărător ales O. A.-F., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Conform art. 318 Cod procedură penală, Curtea procedează la identificarea intimatului-inculpat, cartea de identitate a acestuia, în fotocopie, fiind atașată la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția tardivității prezentului recurs, având în vedere că recursul a fost formulat la data de 01 iulie 2013, iar partea vătămată a fost prezentă la judecarea cauzei, prin avocat ales.
Apărătorul ales al recurentei-părți vătămate . solicită respingerea tardivității.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat arată că este de acord cu susținerile reprezentantului Ministerului Public în ceea ce privește excepția tardivității recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ Cod procedură penală.
Apărătorul ales al recurentului-părți vătămate critică sentința penală atacată, deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat asupra a două cereri.
Astfel, precizează că a solicitat instanței de fond să se pronunțe asupra unor cererii solicitate de către apărare, respectiv obligarea inculpatului să șteargă imaginile pe care le-a folosit în scopul săvârșirii infracțiunii de șantaj, precum și obligarea acestuia ca pe toată durata suspendării sub supraveghere a pedepsei, în baza art. 863 alin. 3 lit. b Cod penal să i se pună acestuia în vedere să nu ia legătura cu martora din dosar C. V..
Apreciază că în această situație se impune interzicerea acestuia să se aproprie de această martoră.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat D. T. G. solicită respingerea recursului, ca inadmisibil și menținerea sentinței penale atacate ca fiind legală și temeinică.
Precizează că inculpatului i s-au confiscat toate obiectele folosite la această infracțiune, în faza de urmărire penală s-a făcut dovada că acele email-uri nu mai există, iar adresa de email este inactivă la acest moment.
În ceea ce privește solicitarea apărătorului ales al recurentei-părți vătămate, în sensul de a nu se apropia de respectiva martoră, arată că aceasta nu este justificată și nu există infracțiuni în care să se fi dispus astfel de măsuri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Arată că mijloacele folosite la săvârșirea infracțiunii au fost confiscate, iar alte mijloace nu mai există.
Precizează că față de inculpat s-a dispus suspendarea condiționată simplă a pedepsei în temeiul disp. art.81-82 Cod penal și nu pot fi aplicabile disp. art.863 alin.3 lit.d Cod penal, iar, raportat la infracțiunea săvârșită, apreciază că cererile formulate de recurenta-parte vătămată nu sunt întemeiate.
Intimatul-inculpat D. T.-G., personal, în ultimul cuvânt, arată că nu va lua legătura cu martora respectivă.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității și asupra fondului cauzei.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 533 din 20.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 194 alin. 1 și 2 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 3201 alin. 7 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul D. T. G. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
În baza art. 88 C.pen. a fost scăzută din pedeapsă reținerea de la 25.02.2013 la 26.02.2013.
În baza art. 81 C.pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 alin. 1 C.p.
În baza art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.pen.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. 5 C.pen.
În baza art. 15 C.pr.pen. s-a luat act că partea vătămată S.C. K. România S.R.L. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b C.pen. s-a dispus confiscarea obiectelor folosite de inculpat la săvârșirea infracțiunii, indisponibilizate conform dovezii . nr._/10.03.2013 și depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Secției 6 Poliție.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul de urmărire penală nr. 2453/P/2013 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul D. T. G. pentru săvârșirea unei infracțiuni de șantaj în formă continuată, faptă prev. de art. 194 alin. 1 și 2 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.
În fapt, s-a reținut că în intervalul 11.02._13, prin intermediul mai multor e-mail-uri, inculpatul D. T. G. a contactat S.C. K. România S.C.S. cu sediul în București, ., nr.120-144, sector 2, și a amenințat cu publicarea unei înregistrări video făcută în supermarketul K. Obor, în care apare un șoarece între rafturile cu produse, în spațiul de vânzare, condiționând nepublicarea imaginilor respective prin intermediul mass-media de obținerea în mod injust a unor foloase materiale pentru sine.
Cu ocazia audierii sale, inculpatul D. T. G. a recunoscut săvârșirea faptei și a predat de bunăvoie o unitate centrală marca Asus, cu carcasă de culoare albă, seria_ și cablul de alimentare aferent, bunuri care au fost depuse la camera de corpuri delicte a Poliției Sectorului 2, alături cele două telefoane mobile, cele două cartele S. și cardul de memorie, ridicate în vederea continuării cercetărilor, cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului cu ocazia depistării.
Partea vătămată S.C. K. România S.C.S. a precizat prin adresa din data de 14.03.2013 că nu se constituie parte civilă în procesul penal față de inculpatul D. T. G., întrucât în urma faptei inculpatului și a actelor de urmărire penală efectuate nu a rezultat niciun prejudiciu pentru societate.
În faza judecății, în ședința publică de la 13.06.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a formulat cerere de aplicare în cauză a prev. art. 3201 C.p.p., arătând că recunoaște comiterea faptei astfel cum a fost reținută în rechizitoriu, își însușește în întregime materialul probator administrat în cauză și nu dorește administrarea de noi probe în cauză în afara celor administrate anterior.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a apreciat că situația de fapt descrisă în actul de sesizare corespunde pe deplin adevărului, din coroborarea declarațiilor inculpatului, care a recunoscut constant săvârșirea faptelor, cu celelalte probe administrate în faza urmăririi penale, rezultând în mod indubitabil că în intervalul 11.02._13, inculpatul D. T. – G., prin intermediul mai multor e-mail-uri a contactat S.C. K. România S.C.S. cu sediul în București, .. 120-144, sector 2, și a amenințat cu publicarea unei înregistrări video făcută în Supermarketul K. Obor, în care apare un șoarece, între rafturile cu produse, în spațiul de vânzare, condiționând nepublicarea imaginilor respective prin intermediul mass-media de obținerea în mod injust a unor foloase materiale pentru sine, faptă ce întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de șantaj în formă continuată, faptă prev. de art. 194 alin. 1 și 2 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are un loc de muncă și pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei. S-a ținut seama și de incidența cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă cu o treime, prev. de art. 3201 al. 7 C.proc.pen., determinată de atitudinea sinceră adoptată de inculpat în fața instanței.
Constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 81 al. 1 lit. a și b C.pen. și apreciind, în acord cu dispoz. art. 81 al. 1 lit. c C.pen., că, față de circumstanțele personale favorabile și atitudinea pozitivă a inculpatului pe parcursul procesului penal, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, instanța a suspendat condiționat, pe un termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C.pen.
În baza art. 15 C.pr.pen. s-a luat act că partea vătămată S.C. K. România S.R.L. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b C.p. s-a dispus confiscarea obiectelor folosite de inculpat la săvârșirea infracțiunii, indisponibilizate conform dovezii . nr._/10.03.2013 și depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Secției 6 Poliție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea vătămată S.C K. R. S.C.S, care a criticat soluția dispusă pentru motive de nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra a două cereri, respectiv:
- restabilirea situației anterioare, prin obligarea inculpatului la ștergerea de pe toate suporturile de înregistrare și stocare de informații, precum și din mediul on-line a înregistrării de care s-a folosit în săvârșirea infracțiunii; recurenta a apreciat că o atare măsură se impune pentru a se evita producerea de consecințe negative asupra imaginii sale;
- obligarea inculpatului, în temeiul disp. art. 863 alin. 3 lit. d C.pen., să nu intre în legătură cu martora C. V. A., persoană care a contribuit la identificarea și tragerea la răspundere a inculpatului.
Pe parcursul dezbaterilor, Ministerul Public a invocat tardivitatea recursului declarat, chestiune asupra căreia Curtea constată necesar a se pronunța cu prioritate.
Astfel, reține că, în conformitate cu dispozițiile 3853 C.pr.pen. coroborate cu art. 363 alin. 3 C.pr.pen., termenul de recurs este de 10 zile, iar pentru părțile care au lipsit atât de la dezbateri cât și de la pronunțare, acest termen recurs curge de la data comunicării copiei de pe dispozitiv.
Din interpretarea gramaticală a textului rezultă că doar prezența personală a părții la dezbateri/pronunțare înlătură obligația instanței de a-i comunica o copie a dispozitivului, deoarece doar în acest caz există dovada că partea a luat efectiv cunoștință de hotărârea instanței.
În speță, recurenta S.C Kauland R. SCS a fost reprezentantă în cursul dezbaterilor la instanța de fond de apărător ales, însă nu i-a fost comunicată o copie de pe dispozitivul sentinței, apreciindu-se că, în acest caz, termenul de recurs curge de la pronunțare.
Deși Curtea nu împărtășește acest punct de vedere, constată că cererea de recurs a părții civile a fost formulată în termenul legal de 10 zile de la pronunțarea sentinței, cu respectarea art. 186 alin. 2 C.pr.pen. Astfel, sentința penală recurată a fost pronunțată la data de 20.06.2013, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 01.07.2013, în ultima zi a termenului legal de recurs.
În acest context, constatând neîntemeiate susținerile procurorului, va respinge ca nefondată solicitarea acestuia de constatare a tardivității recursului.
Examinând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma criticilor de fond formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea constată că recursul formulat este însă nefondat.
Situația de fapt și încadrarea juridică reprezintă chestiuni necontestate în recurs și asupra cărora Curtea nu apreciază necesar a insista în considerentele deciziei sale.
Prin urmare, se va limita la a reține că infracțiunea de șantaj în formă calificată a fost corect reținută, pe baza unei evaluări juste a probatoriului administrat în faza de urmărire penală și însușit de către inculpat în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C.pr.pen.
Tratamentul sancționator nu a fost criticat de către recurenta-parte vătămată nici sub aspectul cuantumului pedepsei și nici al modalității de executare. Singura solicitare expresă a recurentei a fost aceea de a-i impune inculpatului D. T. G. obligația de a nu intra în legătură cu martora C. V. A., conform art. 863 alin. 3 lit. d C.pen.
Curtea constată că o atare solicitare excede limitelor în care instanța de fond a individualizat modalitatea de executare a pedepsei și specificului variantei legale alese. Astfel, în cauză s-a făcut aplicarea art. 81 C.pen. privind suspendarea condiționată, simplă, a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului-intimat.
Din economia tuturor prevederilor art. 81-86 C.pen. rezultă că, în acest caz, pe durata termenului de încercare inculpatului nu îi sunt impuse obligații ori măsuri de supraveghere. Acestea din urmă sunt dispuse de către instanță doar în ipoteza în care ea optează pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 861 - 866 C.pen., instituție de drept distinctă de cea aplicată prin hotărârea recurată.
Prin urmare, critica recurentei sub acest aspect pleacă de la o premisă eronată cu privire la natura suspendării executării pedepsei, fapt ce face inutilă o examinare suplimentară a susținerilor sale sub acest aspect.
Din oficiu, Curtea constată că opțiunea instanței de a aplica dispozițiile art. 81 C.pen. corespunde particularităților cauzei și persoanei ori conduitei inculpatului, existând suficiente date că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a pedepsei și fără impunerea unor măsuri de supraveghere.
Referitor la critica părții vătămate privind omisiunea instanței de a restabili situația anterioară, constată, de asemenea, că aceasta reflectă o interpretare eronată a dispozițiilor art. 170 C.pr.pen. Restabilirea situației anterioare reprezintă, în esență, o modalitate de reparare în natură a pagubelor provocate prin infracțiune, admisibilă atunci când schimbarea acelei situații a rezultat în mod vădit din comiterea infracțiunii, iar restabilirea este posibilă.
Așadar, dispunerea unei astfel de măsuri procesuale este condiționată de săvârșirea anumitor infracțiuni, care prin natura urmărilor lor permit sau impun restabilirea situației anterioare și tinde doar la repararea pagubei efectiv produse.
Or, în speță, se impută inculpatului comiterea unei infracțiuni de șantaj, orientată esențial împotriva libertății morale a persoanei și constând în constrângerea părții vătămate să dea o sumă de bani prin amenințarea cu darea în vileag a unei fapte compromițătoare, fără a se reține, concomitent și primirea folosului urmărit ori prejudicierea în altă modalitate a imaginii părții vătămate.
Prin urmare, solicitarea recurentei tinde nu la înlăturarea pagubei produse prin infracțiune, ci la preîntâmpinarea unei eventuale stări de pericol viitoare, ce ar putea rezulta din folosirea din nou, în scop ilicit, a imaginilor de care a uzat inculpatul și în prezenta cauză.
În atare condiții, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 170 C.pr.pen, iar pentru înlăturarea unei stări de pericol de natura celei la care a făcut referire recurenta singurele măsuri aplicabile sunt cele de siguranță, dispuse legal în speță prin confiscarea obiectelor folosite de inculpat la săvârșirea infracțiunii.
Pentru aceste considerente, apreciind neîntemeiate criticile recurentei, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., Curtea va respinge, ca nefondată, excepția tardivității recursului și ca nefondat recursul declarat de recurenta parte vătămată . împotriva sentinței penale nr. 533 din data de 20 iunie 2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va obliga pe recurentă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, excepția tardivității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte vătămată ., împotriva sentinței penale nr. 533/20 iunie 2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
S. CîrnaruCodruța StrîmbOana B.
GREFIER,
E. A. N.
Red. S.C.
Dact. A.L.
2 ex./02.10.2013
Jud. Sect. 2 București – jud.: Vârșescu M.C.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
