Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1701/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1701/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 1701/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1701
Ședința publică de la 19 septembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - D. G.
JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect soluționarea recursului declarat de inculpatul I. R. G. împotriva încheierii de ședință din data de 4.09.2013 pronunțată de Tribunalul I..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat C. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care după care ;
Recurentul inculpat arată că înțelege să își retragă recursul declarat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul pe rând, solicită a se lua act de manifestarea de voință a inculpatului, în sensul retragerii căii de atac.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare .
CURTEA,
Prin încheierea din data de 4.09.2013 pronunțată de Tribunalul I., în baza art. 300 ind.1 alin. 1 Cod proc.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul I. R. G. și în baza art. 300 ind. 1 alin. 3 Cod proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, fiind respinsă ca neîntemeiată solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventiva a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, reținându-se în esență că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii și că acestea impun în continuare cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul fără însă a dezvolta motivele de recurs și în fața Curții, acesta a arătat că înțelege să își retragă recursul.
Analizând actele dosarului și încheierea recurată, prin prisma celor învederate, Curtea va lua act de manifestarea de voință a petentului în sensul celor invocate.
Potrivit art. 369 din Codul de procedură penală, până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat, retragerea trebuind să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deținere, desigur aceasta în măsura în care petentul nu se prezintă personal. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.
Curtea reține de asemenea că disp. art. 385 indice 4 alin. 1 prevăd posibilitatea de retragere și a recursului, textul făcând trimitere la art. 369 slin. 1 Cod procedură penală, dispozițiile privind retragerea căii de atac fiind aceleași fie că este vorba despre recurs fie că este vorba despre apel.
Consecința retragerii căii de atac este imposibilitatea instanței învestite cu soluționarea căii de atac de a trece la judecarea și examinarea pe fond a cauzei, față de manifestarea explicită de voință a părții în sensul arătat, astfel încât, reținând voința părții, prevalentă față de orice altă dispoziție, instanța nu poate păși la analiza nici a legalității nici a temeiniciei soluției dispuse, singura soluție fiind aceea de a lua act de manifestarea voinței în sensul retragerii căii de atac, astfel încât, trecând chiar peste eventuale nelegalități, nu mai poate interveni asupra hotărârii .
Față de dispozițiile arătate, care prevăd explicit condițiile și termenele exercitării căilor de atac, Curtea constată că petentul și-a exprimat clar și fără echivoc voința și în raport de aceasta, reținând că nu poate trece la analiza pe fond a recursului, Curtea va lua act de retragerea recursului declarat legal de petent și îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/4 alin. 2 rap. la art. 369 Cod procedură penală ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul I. R. G. împotriva încheierii de ședință din data de 4.09.2013 pronunțată de Tribunalul I..
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 de lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 de lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 septembrie 2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. D. G. C.-B. I.-T.
GREFIER,
Red./Tehnored.-jud.M.C. G. A. I.
2 ex./02.09.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 245/2013.... → |
|---|
