Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1979/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1979/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 1979/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1979/R
Ședința publică de la data de 23 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - V. C.
JUDECĂTOR – L. C-T. C.
JUDECĂTOR – C. A. G.
GREFIER – M. G.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpata S. M. M., împotriva sentinței penale nr. 481 din data de 27 mai 2013, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta inculpată S. M. M. personal și asistată de avocat L. S. desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/2013 depusă la fila 7 dosar și avocat P. M. cu împuternicire avocațială ._/2013 emisă de Baroul București – Cabinet individual depusă la fila 15 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată solicită a se lua act că mandatul său a încetat prin prezentarea apărătorului ales și a se aprecia asupra acordării onorariului parțial pentru studiul dosarului.
Apărătorul ales a recurentei inculpate solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune probei solicitate.
Curtea, după deliberare încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de recurenta inculpată prin apărător și o constată administrată, ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentei inculpate în cadrul recursului devolutiv arată că invocă un singur motiv referitor la greșita individualizare a pedepsei care a fost aplicată de către instanța de fond. Recursul vizează un aspect de nelegalitate respectiv criteriile de individualizare și solicită în principal, achitarea inculpatei
în temeiul art. 10 pct. 1 lit. b1 rap.la art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, apărare constantă care se regăsește și în cea efectuată în faza primei instanței. În esență, solicită a se constata că în faza cercetării judecătorești, la instanța de fond, inculpata s-a prevalat de incidența dispoz. art.3201 Cod procedură penală considerând că la statului juridic pe care îl avea în condițiile unui regim de recidivă postcondamnatorie în condițiile art. 37 pct. 1, lit. a Cod procedură penală și față de sinceritatea din faza de urmărire penală aplicarea unei legi penale mai favorabile și a unui beneficiu al legii îi poate ușura regimul sancționator în legătură cu a doua infracțiune care a fost săvârșită. Consideră că instanța de fond a greșit atunci când a aplicat adliteram, mecanic, aritmetic, automat, dispozițiile și eficiența prev. art.3201 Cod procedură penală constatând că dacă pentru fapta săvârșită regimul inițial era de la 1 la 5 ani, reducerea operează de la 8 luni la 3 ani și 4 luni, fără a avea în vedere și acele împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante. Astfel, instanța, tot greșit, într-un raționament juridic pe care l-a expus chiar dacă a apreciat că a fost făcută dovada existenței unei situații speciale, excepționale din punct de vedere familial și anume, că este necăsătorită, că are un copil minor în vârstă de 8 luni, fiind singura întreținătoare, că nu are posibilități materiale decât cele obținute licit de la locul de muncă și ajutorul de șomaj, că nu are părinții care să o ajute, a considerat că toate aceste împrejurări nu pot atenua efectele săvârșirii celei de a doua infracțiuni. Dacă, s-ar fi reținut aceste împrejurări care pot constituie circumstanțe atenuante în condițiile art.72, art. 74, art.76 Cod penal, efectul acestor circumstanțe, împrejurări ce pot constitui circumstanțe atenuante ar fi condus cel puțin la coborârea pedepsei sub minimul special care era obligatorie în materia art. 3201 Cod procedură penală. Neprocedând în această manieră, nereținând această situație pe deplin probată apreciază că regimul sancționator de 8 luni cu executare a pedepsei care a fost aplicată pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice este o pedeapsă excesivă, severă, dură, care nu poate să se regăsească la statului excepțional din punct de vedere al situației pe care o are inculpata. În concluzie, raportat la persoana inculpatei, la împrejurările comiterii faptei, având în vedere conduita pe care a avut-o inculpata înainte și după săvârșirea faptei,chiar dacă există un prim termen pe recidiva postcondamnatorie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, aplicarea dispoz. art. 72,74,76 Cod penal, recursul fiind devolutiv, a se constata că regimul sancționator este excesiv impunându-se, în principal, achitarea în condițiile art. 181 cod penal cu un regim de sancționare administrativ, iar în subsidiar o reducere a pedepsei sub minimul special care să-i permită inculpatei să poată fi alături de copil pe o perioadă cât mai îndelungată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se avea în vedere alcoolemia stabilită în baza expertizei medico-legale ce a avut ca obiect calcularea retroactivă coroborată cu probele din dosar astfel cum a apreciat instanța de fond. Apreciază recursul inculpatei ca fiind nefondat solicitând
respingerea, ca atare și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Având ultimul cuvânt recurenta inculpată, arată că regretă sincer fapta comisă și este de acord cu concluziile puse de către apărătorul său.
CURTEA,
În opinie majoritară, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.481/27.05.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a dispus în baza art.871 din O.U.G. nr.195/2002 rep., cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C. pen. și art.3201 alin.7 C. pr. pen. condamnarea inculpatei S. M. M. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art.71 alin.1 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C. pen.
În baza art.864 alin.1 C. pen. raportat la art.83 C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.826/07.07.2008, pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin nerecurare, care a fost cumulată cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpata urmând să execute, în final, pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare.
În baza art.71 alin.1 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C. pen.
În baza art.39 C. pen. raportat la art.36 alin.3 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada executată, de la 25.01.2008 la 22.04.2008.
Inculpata a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat.
Pe baza materialului probator administrat în cauză, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești (procesul-verbal de depistare, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, declarațiile martorului Totescu M. C., coroborate cu recunoașterea inculpatei, care a solicitat aplicarea prevederilor art.3201 C. pr. pen.), instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 04.03.2012, în jurul orelor 8.30, inculpata a fost surprinsă în trafic conducând autoturismul marca Seat Ibiza cu nr. de înmatriculare_, pe . alcoolemie ce a fost constatată ulterior, prin verificări și constatări medico-legale, ca fiind de 1,60 g ‰.
Împotriva acestei sentințe inculpata a declarat în termen legal recursul de față, susținând în esență că pedeapsa de 8 luni închisoare este prea severă, neținându-se seama de o . împrejurări care atestă că sunt incidente prevederile art.181 C. pen.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și achitarea sa în temeiul prevederilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b1 C. pr. pen.
S-a arătat, între altele, că inculpata este unica întreținătoare a unui minor care la data judecății în fond avea doar 3 luni, că are o situație familială extrem de grea, este încadrată în muncă, iar atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală este minimă. În aceste condiții, o amendă administrativă este suficientă pentru atingerea scopurilor educative și preventive specifice procesului penal.
În subsidiar s-a solicitat reducerea semnificativă a pedepsei aplicate.
În cadrul probei cu înscrisuri încuviințate de către Curte, inculpata a depus la dosarul cauzei o caracterizare de la locul de muncă, certificate de stare civilă, dovezi privind situația sa materială precară.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de prevederile art.3856 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a stabilit în mod corect, pe baza probatoriilor administrate, situația de fapt, însă a apreciat greșit că fapta comisă de inculpată prezintă gradul de pericol social ridicat al unei infracțiuni.
Curtea consideră că, deși în mod formal, fapta pentru care inculpata a fost condamnată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o alcoolemie ce depășește limita legală, în raport de elementele sale concrete și mai ales de datele ce caracterizează persoana inculpatei, ea a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală.
S-a făcut dovada că inculpata recurentă este mama și unica întreținătoare a unei minore născute la 12 februarie 2013, că este încadrată în muncă și caracterizată extrem de pozitiv, că are o situație familială și o stare materială deosebit de dificilă.
Pe de altă parte, condamnarea care ar atrage starea de recidivă a fost dispusă în anul 2008, moment de la care comportamentul inculpatei a fost corespunzător.
Toate împrejurările menționate, coroborate, conduc Curtea la concluzia că aplicarea unei pedepse nu este necesară pentru atingerea scopurilor procesului penal, o sancțiune administrativă fiind suficientă în acest sens.
În consecință, Curtea va admite recursul și în baza prevederilor art.38515 pct.2 lit.d C. pr. pen. va casa sentința și, în rejudecare, va dispune în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b1 C. pr. pen. achitarea inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.
În baza art.181 alin.3 C. pen. raportat la art.91 lit.c C. pen. se va aplica inculpatei sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.
Văzând și dispozițiile art.192 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În majoritate:
Admite recursul declarat de inculpata S. M. M. împotriva sentinței penale nr.481/27.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Casează sentința penală atacată și în fond, rejudecând:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 din Codul de procedură penală, achită pe inculpata S. M. M. pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
În temeiul art. 181 alin. 3 din Codul penal raportat la art. 91 lit. c din Codul penal aplică inculpatei sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.
În baza art. 192 alin.1 pct.1 lit. d din Codul de procedură penală, obligă inculpata la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare, în recurs, avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. C. L. C-tin C.
GREFIER,
M. G.
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex./20.11.2013
Jud. Sect.1 București – jud.: P. A.
OPINIA SEPARATĂ a domnului judecător G. C. A.
în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Opinie separata, judecator G. C. A., in sensul respingerii recursului ca nefondat, avand in vedere faptul ca, in mod legal s-a dispus de catre instanta de fond condamnarea inculpatei S. M. M. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infractiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicata cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. și art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen., fiind revocata in baza art. 86 ind. 4 alin. 1 C.pen. rap. la art. 83 C.pen. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 826/07.07.2008 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin nerecurare, pedeapsa ce a fost cumulata cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatei pentru infractiunea dedusa judecatii in prezenta cauza, inculpata avand in final de executat, pedeapsa de 3 ani si 8 luni închisoare.
In prezenta cauza nu pot fi retinute disp. art. 10 alin 1 lit. b¹ C.pr.pen. si art.181 cod penal, cu consecinta achitarii inculpatei si aplicarii unei sanctiuni administrative.
Astfel, potrivit art.181 alin.2 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama, pe lângă alte criterii, și de persoana și conduita făptuitorului.
Or, inculpata a savarsit fapta pentru care a fost trimisa in judecata in prezenta cauza în stare de recidivă postcondamnatorie, in raport de condamnarea la pedeapsa de 3 ani inchisoare cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere ce i-a fost aplicata prin sentinta penala nr. 826/07.07.2008 pronunțată de Tribunalul București, aspect care demonstrează că inculpata este predispusa la săvârșirea faptelor de natură penală, arătând dispreț față de valorile sociale ocrotite de lege. Scopul pedepsei aplicate anterior inculpatei nu a fost atins, tinand seama de faptul ca aceasta, deși știa că are antecedente penale, a săvârșit din nou o infracțiune.
Nu se poate aprecia că fapta săvârșită de inculpata nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, ținând cont și de imprejurarea că aceasta a condus un autovehicul pe un drum public, respectiv . 1, având o îmbibație alcoolică de 1,60 g/l alcool pur în sânge, tamponand si un autovehicul ce se afla oprit la semafor, savarsirea infractiunii prezentand astfel, in mod evident, un grad de pericol social deloc de neglijat.
Prin urmare, fapta inculpatei intruneste elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. privind starea de recidivă postcondamnatorie, in raport de condamnarea la pedeapsa de 3 ani inchisoare cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere ce i-a fost aplicata prin sentinta penala nr. 826/07.07.2008 pronunțată de Tribunalul București, imprejurare fata de care in mod legal s-a dispus de catre instanta de fond, in baza art. 86 ind. 4 alin. 1 C.pen. rap. la art. 83 C.pen., revocarea suspendarii sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 826/07.07.2008 pronunțată de Tribunalul București.
In mod legal a fost efectuata de catre instanta de fond individualizarea judiciara a pedepsei atat sub aspectul cuantumului cat si sub aspectul modalitatii de executare, respectandu-se decizia cu caracter obligatoriu nr. 1/2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea unui recurs in interesul legii si dandu-se, in final, spre executare in regim de detentie inculpatei o pedeapsa de 3 ani si 8 luni închisoare.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1976/2013. Curtea... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2037/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
