Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1394/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1394/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 1394/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1394/C
Ședința din camera de consiliu din data de 07.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: N. M.
JUDECĂTOR: C. C. C.
GREFIER: V. E.
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația în anulare - apel formulată de condamnatul V. M., împotriva deciziei penale nr.1139/02.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2012*.
Fără citarea apelantului contestator-condamnat conform art. 431 alin. 1 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței atașarea dosarului nr._/3/2012* al Curții de Apel București Secția I Penală, după care,
Curtea rămâne în pronunțare asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare formulată de către condamnatul V. M..
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare formulate de condamnatul V. M.,Curtea constată următoarele:
Tribunalul București – Secția I Penală, prin sentința penală nr.15 din 15 ianuarie 2013, în baza art.26 rap. la art.3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a condamnat pe inculpatul V. M. la pedeapsa principală de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art.61 Cod penal, a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1390 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.340/16.03.2005, pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr.6662/ 25.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în speță, în final, inculpatul V. M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În fapt,s-a reținut,în esență,că inculpatul V. M., zis „F.”, în perioada 26-27.11.2011, l-a ajutat pe fratele său - inculpatul V. R. să introducă în țară cantitatea de 229,08 grame cocaină, ajutor ce a constat în faptul că, deplasându-se cu autocarul firmei Eurolines cu numărul de înmatriculare_, a supravegheat transportarea în siguranță a drogurilor de mare risc pe traseul Amsterdam-S..
Curtea de Apel București,Secția I Penală,prin decizia penală nr.1139/02.10.2014, pronunțată în dosarul nr._/3/2012*, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat V. M. împotriva sentinței penale nr.15/15.01.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală.
La data de 10.10.2014,pe rolul Curții de Apel București,Secția I Penală a fost înregistrată contestația în anulare formulată de condamnatul V. M. împotriva deciziei penale nr.1139/02.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2012*,nefiind invocat nici unul dintre cazurile prevăzute de art.426 alin.1 C.p.p.
În motivarea acestei contestații,condamnatul V. M. a arătat ,în esență,că nu au fost îndeplinite de instanța de apel dispozițiile date de Înalta Curte de Casație și Justiție ,că nu au fost respectate atribuțiile Curți de Apel cu privire la art.6 din CEDO,că s-a renunțat la audierea expertului criminalist,că nu există martori la momentul căutării presupusului obiect aruncat și că sunt neconcordanțe între declarațiile martorilor,solicitând rejudecarea cauzei pentru a avea parte de un proces echitabil și de dreptul la apărare.
Potrivit art.426 alin.1 C.p.p. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
De asemenea,conform art.431 C.p.p. instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților.
Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.
În prezenta cauză,Curtea constată,având în vedere dispozițiile legale susmenționate, că motivele invocate de condamnatul V. M. în susținerea contestației în anulare formulate nu se circumscriu cazurilor expres si limitativ prevăzute de art.426 alin.1 C.p.p., în care această cale extraordinară de atac poate fi exercitată.
Ca atare ,pentru considerentele arătate,Curtea, în baza art.431 C.p.p., va respinge ,ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul V. M. împotriva deciziei penale nr.1139 din data de 02.10.2014,pronunțată de Curtea de Apel București,Secția I Penală în dosarul nr._/3/2012*.
Pe cale de consecință,în baza art.275 alin.2 C.p.p.va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 50 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.431 C.p.p.respinge ,ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul V. M. împotriva deciziei penale nr.1139 din data de 02.10.2014,pronunțată de Curtea de Apel București,Secția I Penală în dosarul nr._/3/2012*.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 50 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
M. NițăCristina C. C.
GREFIER
E. V.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Denunţarea calomnioasă. Art. 259 C.p.. Decizia nr. 1395/2014.... → |
|---|
