Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr. 514/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 514/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-12-2012 în dosarul nr. 514/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

SENTINȚA PENALĂ NR.514

Ședința publică din data de 21 decembrie 2012

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: S. C.

GREFIER: A. M.

Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror D. C..

Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpații D. M. V., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 alin. 1 și 2 Cp rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, M. I., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prev. și ped. de art. 255 alin. 1 Cp rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 lit. a Cp, M. S. G., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la luare de mită, prev. și ped. de art. 26 Cp rap. la art. 254 alin. 1 și 2 Cp rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, H. R. N., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la dare de mită, prev. și ped. de art. 26 Cp rap. la art. 255 alin. 1 Cp rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 lit. a Cp, S. M., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prev. și ped. de art. 26 Cp rap. la art. 255 alin. 1 Cp rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28 noiembrie 2012 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea datele de 7.12.2012, 14.12.2012, 17.12.2012 și la acest termen pentru când a hotărât următoarele.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.1017 din 19.12.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, a fost admisă excepția de necompetență după calitatea persoanei invocată de reprezentantul Ministerului Public și în temeiul art.42 C. pr. pen., cu referire la art.68 alin.4 teza a II-a din Legea nr.93/2004 privind statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată, raportat la art. 27 pct.1 și art.28¹ pct.1 lit.d C. pr. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații D. I. V., M. I., M. S. G., H. R. N. (aflați în stare de libertate) și S. M. (aflat în stare de deținere în altă cauză), trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.149/P/2010 din data de 18.07.2011 întocmit de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București cu nr._ din 10.01.2012.

Examinând actele dosarului, Curtea reține că prin rechizitoriul din emis în dosarul nr.149/P/2010 din 18.07.2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a corupției,

s-a dispus, printre altele:

Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

D. M. V. – fiul lui I. și M., născut la 15.03.1970 în Aiud, jud. A., dom. în Aiud, ., CNP_, cetățean roman, căsătorit, studii superioare, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 și 2 C.p. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

M. I. – fiul lui L. și M., născut la 12.07.1974 în București, sector 5, dom. în București, ., ., ., CNP_, cetățean roman, căsătorit, studii medii, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 al. 1 C.p. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 lit. a C.p.

M. S. G. – fiul lui L. și C., născut la 4.02.1974 în Aiud, jud. A., dom. în Aiud, .. 16, ., CNP_, cetățean român, căsătorit, studii superioare, fără antecedente penale, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 254 al. 1 și 2 C.p. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

H. R. N. – fiul lui N. și M., născut la 23.02.1977 în A. I., jud. A., dom. în A. I., ., jud. A., CNP_, cetățean român, căsătorit, recidivist, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 255 al. 1 C.p. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 lit. a C.p..

S. M. – fiul lui B. și G., născut la 17.10.1973 în Ploiești, jud. Prahova, dom. în Băicoi, ., ., CNP_, cetățean roman, căsătorit, cu antecedente penale, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 255 al. 1 C.p. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Din actul de sesizare a instanței, a rezultat că în sarcina inculpaților s-au reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința penală nr. 857/2005, emisă de Tribunalul București în dosarul nr._/2004, inculpatul M. I. a fost condamnat la 10 ani închisoare cu executare pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr. 39/2003, fiind încarcerat, succesiv, la Penitenciarul București Jilava, Penitenciarul cu regim de maximă siguranță Rahova, Penitenciarul Colibași, Penitenciarul G., Penitenciarul cu regim de maximă siguranță Aiud și Penitenciarul A..

În perioada petrecută în Penitenciarul Aiud, învinuitul M. I. i-a cunoscut pe inculpații H. R. N. și S. M., aceștia din urmă aflați, de asemenea, în executarea unor pedepse privative de libertate. Inculpatul H. R. N. a fost eliberat la sfârșitul anului 2008, iar S. M. se află în prezent la Penitenciarul Mărgineni.

În cursul lunii mai 2010, inculpatul M. I., urmărind obținerea liberării condiționate, l-a contactat pe inculpatul S. M. și l-a rugat să ia legătura cu inculpatul H. R. N., despre care cunoștea că are relații prin care l-ar fi putut ajuta, urmând să intervină pe lângă membrii comisiei de liberări condiționate constituită la nivelul Penitenciarului Aiud.

Astfel, la data de 24.05.2010, ora 13:11:05, inculpatul H. R. N. a fost contactat de inculpatul S. M., zis „S.”, care l-a rugat să îl ajute pe inculpatul M. I., zis „L.”, care urma să fie audiat de comisia de liberări condiționate, în jurul datei de 04.07.2010. Redăm în continuare aspectele relevante ale discuției purtate de cele două persoane:

„H. R. N.: Salam A. !

S.: (n.l. se adresează unei alte persoane: Și-mi arată 10.) Bă PRICULEȚ, ce faci?

H. R. N.: Uite, ce să fac? Pe acasă.

S.: (n.l. se adresează unei alte persoane zicând: Trebe asta, bă?) Ia. Ai vorbit ...Bă ...vorbești și pentru L., bă?

H. R. N.: Cum ?

S.: Pentru L.. Să-l ajutăm și pe el că-i acolo.

H. R. N.: Păi, da io i-am zis frate. Am vorbit cu el. D-apăi, ce să-i fac io? Io ...

S.: Îi dau număru’ să te sune, să vă înțelegeți, preț, alea, ce trăbă ?

H. R. N.: F. ... frate, ascultă un pic. Io am vorbit cu el de vreo 2 săptămâni. Urma să mă sune ... de o săptămână jumate să mă sune.”

În aceeași zi, la ora 13:17:37, inculpatul M. I. l-a apelat din Penitenciarul Aiud pe inculpatul H. R. N.; acesta din urmă i-a cerut să-i comunice datele personale și data când este propus pentru liberare, dându-i de înțeles că va apela la o altă persoană pentru a obține un rezultat favorabil lui M. I.: „…Tu dă numai alea și vedem ce și cum, văd mai multe io, după ce sun”.

Inculpatul H. R. N. a recepționat printr-un sms trimis de M. I., în 24.05.2010, ora 13:23:06, datele de identitate ale acestuia din urmă, precum și data la care urma să intre în comisia de liberare condiționată, respectiv 04.07.2010.

La aceeași dată, la ora 17:50:20, H. R. N. i-a dat de înțeles lui M. I. că trebuie să dea, în două tranșe, o sumă de bani care avea să ajungă la o altă persoană, iar ulterior efectuării primei plăți, îl va încunoștința despre modul cum urmau să decurgă lucrurile. În continuare redăm dialogul purtat:

„M. I.: Da, frate !

H. R. N.: Zi, domnu’ !

M. I.: Ce faci, frati-miu ?

H. R. N.: Da’ ce să fac?! Pe acasă.

M. I.: A...No atuncea rămâne să mă suni tu, nu?

H. R. N.: Da mă, în două-trei zile...îți spun ce și cum...

M. I.: Îhî...

H. R. N.:...exact, cum, ce și...

M. I.: Bine frate. Și ce...și cât e.

H. R. N.: Da mă, da! Tot, tot, stai liniștit. Da’ nu pot să-ți spun nimica înainte. Când dau...și dup’aia-mi zice ce și cum.

M. I.: Îhî. Bine, fratele meu.

H. R. N.: Oricum, deci ca să știi, îi jumate înainte, jumate după. Înțelegi?

M. I.: Nicio...Io merg pe mâna ta, frate...Io-ți dau ție tot...

H. R. N.: Nu, nu, nu, nu...Așa îi..

M. I.: Ascultă-mă puțin ! Tu-mi spui ce e și io ți-am dat toți banii.

H. R. N.: Nu, nu, nu...

M. I.: Ai înțeles?

H. R. N.: Deci io nu pot... nu-ți spun nimica. Nu vorbesc. Io-ți spun...mâine sau poimâine mă duc io până acolo și văd exact despre ce-i vorba și dup’aia îmi zice...

M. I.: Îhî...

H. R. N.: Înțelegi?

M. I.: Da...da frate.

H. R. N.: No. Ideea îi că oricum, de pierdut nu se pierde nimic. Înțelegi? Deci asta-i ideea.

M. I.: Da.

H. R. N.: În cazul în care nu, nu se pierde nimic. Deci asta-i ideea.

M. I.: Da...

H. R. N.: No, ai înțeles?

M. I.: Da. Da’...îți dai seama, crezi că-i bine, nu?

H. R. N.: Păi io vreau să fac să fie bine, nu? Da’ până nu-i dau...nu-i dau...marfa la...să văd cu cât o vinde și ce face, nu pot să zâc nimic.”

„Marfa” din discuția mai sus redată, se referă la faptul că M. I. trebuia transferat „la spital cu … dedicație”, conform discuției telefonice din data de 27.05.2010, ora 11:37:18, adică la Spitalul-Penitenciar D., unde deținutul urma să treacă printr-o comisie de liberare condiționată, urmând ca o persoană din interiorul Penitenciarului Aiud să faciliteze transferul lui M. I. la spitalul-penitenciar.

Din probele administrate a rezultat că această persoană este inculpatul D. M. V., medic-șef la Penitenciarul Aiud. Acesta a fost apelat de H. R. N. în data de 27.05.2010, ora 19:26:57, pentru a-i comunica că „ ... am de vorbit ceva, o combinație frumoasă”, aspect de care medicul s-a arătat interesat, cei doi stabilind să se vadă în ziua respectivă, în cursul serii.

Întâlnirea dintre cele două persoane a avut loc în data de 28.05.2010, în zona magazinului MALL din A. I., în jurul orelor 15.10, potrivit procesului – verbal întocmit de către ofițerii de poliție din cadrul I.G.P.R., B.C.C.O. A. I.. Precizăm că persoana cu care s-a întâlnit inculpatul H. R. N. este inculpatul D. M. V., iar nu numitul K. A., așa cum s-a menționat în procesul-verbal.

În urma discuției purtate, în aceeași zi, la ora 16:14:31, inculpatul H. R. N. l-a sunat pe S. M. și i-a reproșat că M. I. a încercat să-și rezolve problema și prin intermediul altor persoane, dar care tot la „sursa” sa au ajuns. Evidențiem în acest sens aspectele din convorbirea telefonică purtată. „H. R. N.: Pă’ ce faci, băi fratelo?

S.: Uite, cu niște treabă!

H. R. N.: A...Mă, prostanu’ ăla de mi-ai zâs tu mie să mă interesez de el. Nu?...Să-l ajut... Nu?

S.: Ăla, BETI, de BETI zici, nu?

H. R. N.: De frate-so. Nu ? De L..

S.: Da, L., da, da, da!

H. R. N.: Ce p…a mea, că dor’ el vorbește în tri felu’...cu tri feluri de oameni...? Ce p..a mea? Înțălegi? Nu-mi place!

S.: Dacă crezi că nu-ți place și aia, PRICULE, io am făcut posibil ca prieten, așa. Nu-l ajuta! Ce să fac, mânca-ți-aș?!

H. R. N.: Da’ io-l ajut, omule ! Da’ nu asta-i problema ! El o mai mers, o mai vorbit cu altcineva ! M. pe așa...

S.: O avea … i-o fi frică, mă, dreacu, că are și fapta care are și alea și i-e frică.

H. R. N.: Păi i-o fi frică, frate, da’ io i-am spus....

S.: Ăia l-a îmbârligat acolo că-i dă amânări, că-i dă alea....

H. R. N.: Da, da’ i-am zâs că-l rezolv cu bani și nu-i nicio problemă! Ce tot atâta? Io nu-nțăleg.

S.: Las’ că-i zic! Las’ că-i zic dacă îi. Îi zic, bă ori mergi pe mâna lu’ ăsta și e siguranță, ori nu!

H. R. N.: No, el s-o dus prin altcineva tot la același...Tot la același om, știi?

S.: Da, da, da. Da...

H. R. N.: No...

S.: Las’ că-i zic!

H. R. N.: D-apă’ nu-i problemă, că acuma-i...Îi o.k. D-apăi...

S.: Da.

H. R. N.: No, important îi să știe, să se decidă, ca să știu io ce zic. Ce spune omu’? El dă....?

S.: Hai că-l sun diseară și te sun când pot.

H. R. N.: El dă...el dă în tri feluri? El dă în tri feluri?

S.: Ce?

H. R. N.: El dă în tri părți, zic?

S.: (n.l.: tușește) Ce?

H. R. N.: Nu dă în tri părți, nu?

S.: Îi zic și te sun...

H. R. N.: Păi...

S.: „Bă, mergi pe ăsta, că e de bine, da?”

H. R. N.: Păi, i-am zis, bă, dacă mere îi o.k, dacă nu mere, măcar să-mi spună, că atuncea să nu mai știu să explic, ce să fac, nu?”

Referitor la remiterea banilor, în data de 31.05.2010, la ora 22:06:09, inculpatul M. I. l-a contactat pe H. R. N. și l-a întrebat cum să îi trimită banii, cei doi stabilind că e mai bine să fie trimiși prin poștă sau prin Western Union, ca să nu se mai deplaseze cineva de la București la A. I., deoarece e mai costisitor în această modalitate.

Redăm pasajele relevante din discuția telefonică purtată în data de 31.05.2010, ora 22:06:09, de M. I. cu H. R. N.:

„M. I.:Hm, ce să fac ? Ce ai făcut, ai vorbit cu ăsta?

H. R. N.: Păi eu am vorbit cu S., da ! Ă, da, am vorbit!

M. I.: Păi și cum facem ? Ce, ce trebuie să-ți trimit eu acolo ?

H. R. N.: Păi…jumate’ ! Și, ori prin OMV, ori prin …prin poștă ! Ă, prin benzinărie, prin OMV!

M. I.: Ă !

H. R. N.: Cum vrei tu ! Egal ! Eu am vorbit cu S., a zis că a vorbit cu tine, ți-a, apoi nu știu !

M. I.: Da, da ! Da ! Păi și atu, da’ nu-i mai bine să vină aici ? …neinteligibil…

H. R. N.: Cine să vină ? Eu…

M. I.: O să ți-i las să ți-i pună, nu ?

H. R. N.: Păi eu, unde să vin ?

M. I.: …neinteligibil… să-i pună ! Nu mă, să vină cineva aici !

H. R. N.: La tine ?

M. I.: La tine, la tine !

H. R. N. :Păi da frate, da’ pentru ce să mai … să mai…

M. I.: … neinteligibil …

H. R. N.: …facă atâta drum ca, să-ți explic un lucru, face atâta drum, e o sută de euro în plus !

M. I.: Mda, așa e !

H. R. N.: No, pentru ce, că așa, ă, așa îți spun eu, plătește ă, șase sute de mii, șaizeci de lei plătește să zic!

M. I. :Da ? Cât e, patruzeci de milioane nu, trebuie să pună ? Cât e ?

H. R. N.: Vreo patruze…, patruzeci și două de milioane . E patruzeci și doi, euro !

M. I.: Aha ! Bine… neinteligibil …

H. R. N. :No, dă-i drumu’ și eu îi explic că merge la OMV și se duce la OMV-ul din A. sau merge, pune la poștă, vede unde e mai ieftin, știi ?

M. I.: Îhî, îhî !

H. R. N.: No, vede unde e mai ieftin și îi spui, îi dai numărul și eu explic: „De la OMV din București, la OMV în A. !”. De la, sau prin poștă, cum vrei, cum zici !”

La ora 22:16:02, M. I. l-a apelat pe S. M. și l-a informat că a discutat cu H. R. N. și că au stabilit să-i fie trimisă acestuia din urmă jumătate din sumă, respectiv 4200 lei. S. M. i-a confirmat că a discutat cu H. R. N. și că acesta din urmă l-a asigurat că „ …domn’e sunt eu la mijloc și fac asta pentru tine !”, îndemnându-l pe M. I. să-i trimită suma solicitată lui H. R. N..

La orele 22:29:49, inculpatul M. I. l-a informat pe inculpatul H. R. N. că va primi banii în data de 01.06.2010 sau, cel târziu, în 02.06.2010, prin intermediul unui fin de al său, care îi va confirma că îl caută din partea lui, așa cum este sfătuit de H. R. N. :”o.k ! Tu îi spui: Su…, îi zici: Sun din partea lu’, lu’ L. … Și trebuie să-ți trimit ceva și eu știu care e treaba !

În 01.06.2010 martorul A. I., zis „O.”, l-a sunat pe inculpatul H. R. N. din partea lui „L.” (M. I.) și au convenit ca cel dintâi să-i trimită celui de al doilea echivalentul în lei a 1000 euro, prin intermediul serviciilor puse la dispoziție de către stațiile de alimentare OMV pentru a nu se plăti un comision prea mare.

În data de 01.06.2010, în intervalul orar 09:52:06-10:36:10, între H. R. N. și A. I. s-au schimbat datele necesare efectuării transferului de bani (nume și adrese).

Prin comunicarea telefonică tip sms din data de 01.06.2010, ora 10:36:00, A. I. i-a confirmat lui H. R. N. că suma a fost trimisă: „A. I. ..2 ....București. POȚI SĂI RIDICI 42MIL.”

La ora 12:06:14, în 01.06.2010, H. R. N. i-a transmis lui M. I. că va merge să scoată banii. Ulterior, la ora 13.26.48, H. R. N. l-a apelat pe M. I. și i-a comunicat că „…e totul o.k…” … „Eu las vorbă la om, tu … stai liniștit și mergem înainte, nu ? …”… „Eu mâine, când plec încolo, mă întâlnesc cu oamenii”.

Conform adresei_/15.06.2010 emisă de ., tranzacția prin care H. R. N. a primit suma de 4200 lei de la martorul A. I. a fost înregistrată la data de 1.06.2010 cu nr. J7X47IKFFB.

Tot în data de 01.06.2010, ora 16:45:34, D. M. V. l-a contactat telefonic pe H. R. N.. În cursul acestei conversații, H. R. N. i-a spus interlocutorului său că „vestea e bună” și că în data de 02.06.2010, în jurul orelor 16, pleacă din A. I. către Aiud, unde dorește să se întâlnească cu el, pe la orele 17.00. D. M. V. a fost interesat să afle, dacă H. R. N. are ”…ceva să-mi … a, pentru mine”, dar acesta din urmă i-a spus că îi va explica tot cu ocazia întâlnirii.

După ce a încasat suma de 4200 lei de la A. I., finul lui M. I., pentru a-i remite persoanei care urma să-l ajute pe acesta din urmă să obțină liberarea condiționată, H. R. N. a părăsit țara, fără a mai lua contact o lungă perioadă de timp cu M. I. (a se vedea în acest sens, convorbirea telefonică din 17.06.2010, ora 00:43:43, fila 336, vol. 1, convorbirea telefonică din 29.06.2010, ora 16:43:35, fila 340, vol. 1, respectiv convorbirea telefonică din 01.07.2010, ora 14:53:50, fila 341, vol. 1).

Așa cum reiese din materialul probator existent, ulterior întâlnirii dintre D. M. V. și H. R. N., M. I. a luat contact cu învinuitul D. M. V. și au discutat, în interiorul Penitenciarului Aiud, despre problema deținutului și despre modalitatea în care ar putea fi ajutat.

Evidențiem în continuare, în ordine cronologică, convorbirile telefonice și comunicările tip sms care reliefează raționamentul arătat mai sus.

• sms din 05.06.2010, ora 15:38:40 primit de H. R. N. de la M. I.: „Fra ma scos ala si mia zis sal suni sa vb cu el ca el nu a primit nimic”.
• discuția din 05.06.2010, ora 20:39:31 (fila 271, vol. 1), purtată de medic cu H. R. N., din care reiese totodată și pretinderea de către învinuitul D. M. V. a sumei totale de 1000 euro, din care 500 înainte de transferarea lui M. I. la spitalul-penitenciar D.:

„INTERLOCUTOR: Și ce-a zi, el, el ce trebuie să-ți deie?

D. M. V.: Păi el știa ce trebuie să deie, că doar am discutat clar.

INTERLOCUTOR: Păi și spune-mi mie ce trebuie să-ți deie.

D. M. V.: Păi acum, în prima fază, înainte cinci!

INTERLOCUTOR: De... cinci sute lei?

D. M. V.: Lei de p...ă!

INTERLOCUTOR: Euro, nu?

D. M. V.: Păi?

INTERLOCUTOR: B., am înțeles. Și... în a, ăștia nu, în ăștia cinci sute numai să meargă, să pleacă pe, să plece pe cursă ...[neinteligibil]...

D. M. V.: Hai că nu mai tot vorbim pe telefoane! Dă să, îmi bag p...a! Eu cred că... avem buletin... pricepem... înțelegem toți. A fost extrem de clară, discuția și nu am ce să comentez.

INTERLOCUTOR: Aha, am înțeles. Bine atunci. Sau dacă, eu îi spun și îmi zice că e OK, atunci...

D. M. V.: Păi eu azi am vorbit încă o dată. Apoi, cum vreți voi.

INTERLOCUTOR: Ai mai vorbit da’, numai așa să-l pui acolo și...

D. M. V.: No, băi! Eu, așa m-am înțeles de la început cu el. Nu altfel.

INTERLOCUTOR: Mă eu știu, eu știu. Știu, am înțeles.

D. M. V.: Păi și atunci ce discutăm? El n-o... n-am discutat altfel de genu’ de povești că să... dregi și să faci pe acolo pe unde mere și nu știu ce...

INTERLOCUTOR: Am înțeles acum. Am înțeles. ...[neinteligibil]...

D. M. V.: Eu l-am... discut, eu pot să-l ajut cu ce ține de...

INTERLOCUTOR: Da, da, da, am înțeles, am înțeles acum!

D. M. V.: Nu altfel de povești. N-o fost.

INTERLOCUTOR: Bine. Tu i-ai explicat, tu i-ai spus...

D. M. V.: Păi da’ normal mă, omule, da’ eu spun...”

Din aceeași discuție a rezultat că, în schimbul banilor, D. M. V. a precizat încă de la început ce poate face pentru deținut, respectiv să-i aranjeze transferul la Spitalul Penitenciar D., urmând ca acolo să se descurce prin mijloace proprii la comisia de liberări condiționate:

„D. M. V.: No, ai vorbit cu omu’ ?

INTERLOCUTOR: Păi, mi-o dat, mesaj. Ce-am vrut să-ți zic? Explică-mi un pic, să știu și eu. Ce ...[neinteligibil]... deci pleacă omu’ și... cât... cât trebuie să, tu cu cât, cât te-ai înțeles cu el? Că, eu nu înțeleg... niște chestii.

D. M. V.: Bă, omule!

INTERLOCUTOR: ...[neinteligibil]... el dacă pleacă, el dacă pleacă acolo, există riscul să-i dea amânare?

D. M. V.: Da! Da și el știe treaba asta. Deci, n-am discutat altfel. N.’ că...

INTERLOCUTOR: Deci cu cât să-i dea amânare?

D. M. V.: Păi îi vorba de mai puțin, măi omule!

INTERLOCUTOR: B.! Ce înseamnă mai puțin?

D. M. V.: A o p...ă de cal înseamnă! No! Eu ce pot să zic? El mi-o zis că aia vrea, eu am zis că aia îi fac. Altceva nu mă interesează pe mine.

INTERLOCUTOR: Da.

D. M. V.: Așa o fost discuția de la bun început.

INTERLOCUTOR: A păi nu, ca să știu eu, că după aia, dacă îi dă mai încolo, să îl aduc eu la recurs aici. La aia să explic... Și atunci ...[neinteligibil]...

D. M. V.: Bă, aia se discută după. Da’ nu acum și povești de astea. Deci, el o înțeles. De la început eu i-am spus foarte clar... că merge și e pe barba lui. Ce se întâmplă. Își asumă riscul, dacă e bine, e bine, dacă nu, om vedea mai departe!”

INTERLOCUTOR: Bine. Tu i-ai explicat, tu i-ai spus...

D. M. V.: Păi da’ normal mă, omule, da’ eu spun...

INTERLOCUTOR: ...[neinteligibil]... eu... eu, eu pot să te trimit la Alimentara aia și...

D. M. V.: Păi, corect și acolo îți cumperi...

INTERLOCUTOR: ...[neinteligibil]... cum cumperi tu ce vrei, aia e partea ta.

D. M. V.: Hai că, corect, așa-i, așa-i, așa-i! Așa-i, cum zici!

INTERLOCUTOR: Aha, am înțeles! Bine. Ăă... astăzi ce-i? Azi îi... sâmbătă, nu?

D. M. V.: Azi îi sâ, sâmbătă!

INTERLOCUTOR: Ă, el... eu îți spun că, luni sau marți, cel târziu, ai cash-ul!

D. M. V.: Bine dragă.

INTERLOCUTOR: No ăă... ce-am vrut să-ți mai spun? E... el pleacă la Alimentară, merge încolo când... și să... să...

D. M. V.: Când vrea el bă, când...

INTERLOCUTOR: ...[neinteligibil]... nu?

D. M. V.: Când vrea el mă.

INTERLOCUTOR: Să prindă pâinea moale.

D. M. V.: Da, da!

INTERLOCUTOR: Azi ce e? Tre’ să prindă pâinea moale, să nu mai stai la coadă și la...

D. M. V.: Nu, nu, nu, așa cum trebuie să, bine.

INTERLOCUTOR: OK! No bine, aș... OK! Că nu știam eu exact care e treaba că, el... vrea altceva... și... în fine, OK, acum am înțeles! Atunci... te sun eu luni, sau marți și îți explic ori... trimit eu de aici, ori mergi la... A. acolo și... sau ...[neinteligibil]...

D. M. V.: Aia după, o discutăm după aia bă, dacă mai e cazul de o a treia vizită.

INTERLOCUTOR: Cum?

D. M. V.: Discutăm dacă mai e cazul de a treia vizită acolo, sau nu.

INTERLOCUTOR: Aha! Am înțeles.

D. M. V.: Că s-ar putea să...

INTERLOCUTOR: ...[neinteligibil]... atunci.

D. M. V.: S-ar putea să fie nevoie și de a treia vizită acolo.

INTERLOCUTOR: Bine. Da, da, da! Pentru...

D. M. V.: Că, s-ar putea ca ce, ce, ce cumpără, să nu fie chiar bine și atunci, dacă, nu se duce iar să cumpere, iar nu-i bine!

INTERLOCUTOR: Îhî, am înțeles!

D. M. V.: Nu știu dacă pricepi tu, ar trebui să pricepi!

INTERLOCUTOR: Da, da, știu, știu, am înțeles, că degeaba mere să cumpere, da’ poate aia e expirată.

D. M. V.: Păi aia.

INTERLOCUTOR: Și ca să prindă una bună ...[neinteligibil]...

D. M. V.: Și după aia tot îi, îi, dacă nu mere iar, e în aceeași situație, mă! Eu... eu luni seara cred că sunt de serviciu. Ca atare... înainte de... sună-mă așa, pe la cinci.”

• discuția telefonică purtată de M. I. cu S. M. la 05.06.2010, ora 15:24:22, din care a reieșit că învinuitul D. M. V. încă nu primise la acea dată banii solicitați:

„M. I.: Bă, m-a scos ă... m-a scos omu’...

S. M.: Da!

M. I.: Și ăsta...[S. M. se adresează unei persoane necunoscute, aflate în apropierea sa – n.n.] Hai mă ia, da’ să nu fie rece! Da’ să nu fie rece!

S. M.: Ce te-a scos și?

M. I.: Că, nu i-a dat nimic, că, doar vorbe, doar... „Zi bă frate, să vorbească cu el bă, ce face, se joacă cu mine?”

S. M.: Păi, hai că-i zic eu, da’, aoleu a plecat afară, bă!

M. I.: Da! ...[neinteligibil]...

S. M.: Ăsta... da’, da’, a zis că nu vine. Hai că-l sun eu! Poate s-o feri, mă? Sau o fi dat la altu’?

M. I.: Nu frate că, pe el l-a sunat!

S. M.: De C. zici, nu?

M. I.: Nu mă, nu, nu!

S. M.: A, de doctoru’?

M. I.: Da!

[S. M. se adresează unei persoane necunoscute, aflate în apropierea sa – n.n.] E apă caldă. Da, da!

S. M.: Da mă, hai că-l sun, mânca și îi zic! Îl sun, nu cred că face, c-o încearcă el, mă!

M. I.: Păi tu, uite, m-a scos omu’ și eu am vorbit cu el!

S. M.: Și ce, să nu fi mers pe altă parte, p...da mă-sii, nu știu!

M. I.: Păi n-are cum, că acolo mi-a zis, că mă trimite acolo și...”

• Sms din 06.06.2010, ora 12:14:24 (fila 273, vol. 1) primit de M. I. de la o persoană identificată ulterior ca fiind H. R. N. :“Omu mio zis k el o vb cu tine numa sa te trim la dej fara alte pretenti si tu te descurci acolo. Asai vb sa stiu?”
• Sms din 06.06.2010, ora 12:25:51 (fila 273, vol. 1) trimis de M. I. către H. R. N. :„Da asta,mia zis ca el nu a primit nimic si ca sa vb cu tine.”
• Sms din 06.06.2010, ora 12:32:39 (fila 273, vol. 1) primit de M. I. de la o persoană identificată ulterior ca fiind H. R. N. :„Eu am vb ieri cu el si dak tu numa asta vrei iam zis ki trim ksu marti nui prob.”
  • Sms din 06.06.2010, ora 12:49:19 (fila 273, vol. 1) trimis de M. I. către H. R. N.: „Io nu vreau nu mai asta,îti dai seama ca io vreau sa ies,dar ma bagt în ceata când el mia zis ca acola sa ma descurc,io merg pe cuvântu tau fra.”
  • Sms din 06.06.2010, ora 12:57:15 (fila 273, vol. 1) trimis de M. I. către H. R. N.: “Fra el mia spus ca acolo nu stie pe nimeni,nu ca iam spus io ca nu vreau de cât acolo.”
  • De asemenea, din discuția telefonică din 06.06.2010, ora 12:59:31, purtată de M. I. cu o persoană de sex masculin despre care apreciem că este învinuitul H. R. N., a rezultat o dată în plus înțelegerea infracțională avută de medicul șef D. M. V. cu M. I.:

„INTERLOCUTOR: Bă fii atent! El aia ți-a spus-o că nu are pe nimeni, după ce... ți-o făcut mersu’, înțelegi?

M. I.: Îhm!

INTERLOCUTOR: El așa, el nu ți-o zis, ți-o zis din prima că nu are pe nimeni acolo?

M. I.: Da!

INTERLOCUTOR: B. și atunci tu de ce mai vrei să mai meri acolo? Că eu asta nu înțeleg!

M. I.: Păi eu nu știu mă frate, mă!

INTERLOCUTOR: Păi eu am vorbit una cu el.

M. I.: Îhm!

INTERLOCUTOR: Că el după aia îmi zice: „Domn’e, eu am vorbit cu omu’ și... nu știu ce, eu i-am spus de la început că nu garantez!”, păi și atunci pentru ce să-i dau bani, dacă nu garantezi? Eu asta vreau să-ți explic.

M. I.: Mda! Ascultă-mă puțin!

INTERLOCUTOR: Dacă tu vrei să mergi...

M. I.: Ascultă-mă puțin! Deci eu vorbisem cu... ăla mic!

INTERLOCUTOR: Da, da știu!

M. I.: E!

INTERLOCUTOR: Știu că vorbisei cu ăla mic, da!

M. I.: Și, tot așa, vine, bă cutare, nu știu ce. „Băi, cine garantează de cașcaval, știi?”

INTERLOCUTOR: Mda!

M. I.: Că, domn’e, că nu știu, că cutare... l-am văzut așa sucit știi? Ă, zic: „Bine mă, spune că...”

INTERLOCUTOR: Că el mi-o zis așa: „Domn’e el tre, el să-mi deie ă... ceva, să-l trimit eu acolo. De acolo se descurcă!”

M. I.: Îhî! Nu J., nu! Și după aia dau ...

INTERLOCUTOR: Înțelegi? Eu de asta te întreb!

M. I.: Și... el îmi zice după aia, că „Domn’e stai să vorbesc cu el.” Că a vorbit, că nu știu ce, că trebuie... o sută-două să se ducă până acolo să stea de vorbă. Zic: „Bă, asta nu-i problemă! Zic: Spune-i să se ducă acolo, să vadă despre ce e vorba și să-mi zică ce și cum, și eu vă dau banii”. Ai înțeles? Și după aia că, domn’e...

INTERLOCUTOR: Deci el nu mere niciunde, să-ți explic, să-ți explic eu care-i treaba. Că eu am mai multe... Eu a, când am vorbit înainte cu el, să mai rezolve pe altcineva, să rezolve, ideea e că el poate să-ți pună... să-ți pună ce trebuie pe, pe fisă.

M. I.: Aha!

INTERLOCUTOR: Înțelegi?

M. I.: Da!

NTERLOCUTOR: Că după aia se leagă la cap. Da’ eu i-am explicat: „Băi, ăsta! Nu-i nici o problemă, cât costă, atât dă! Da’ nu mai îmi vorbești mie alta, că el, eu de aia îți explic ție un lucru.” Că el mi-o zis mie: „Bă! Ia... p...a mea!” Așa, bine că eu am și alte treburi. Eu nu m-am bazat pe el. Da’ am zis că tu, dacă tot ai vorbit cu ăla... Mă înțelegi?

M. I.: Mda!

INTERLOCUTOR: Ca să nu vedem ce ăsta. Și eu, hop, după aia am făcut niște săpături. Ia stai să vedem! La D. i-a luat o mie de euro, i-a luat numa’ ce, i-a da, a rămas cu șase luni. La altu’ ...[neinteligibil]...

M. I.: Nu, nu, nu cu D., nu cu D., nu v-a făcut cu D.! Nu cu el! Nu cu el, cu altcineva! Cu avocat.

INTERLOCUTOR: Bă... și printre. Îs vreo șase... inși. Stai tu liniștit.

M. I.: Îhm!

INTERLOCUTOR: Cu avocat. Lasă, avocatu’ e altă mâncare de pește, că avocatu’ nu poate să... DI, DI, D. a vorbit cu un avocat.

M. I.: Da, da!

INTERLOCUTOR: No, păi lasă. Avocatu’ ăla știu eu cine e!

M. I.: Da.

INTERLOCUTOR: Nu-i asta problemă, mă! Da’ dacă îi... dacă îi, că eu m-am, m-am gândit: „Bă, dacă îi! Să te trimită acolo...”

M. I.: Mda!

INTERLOCUTOR: I-am explicat mă: „Păi aranjează-i măcar trei luni!”

M. I.: Mda!

INTERLOCUTOR: „Și atunci el ar veni de acolo.” Că el ce mi-o zis? E_ mi-o zis, zice: „Domn’e, să se descurce! Stai un pic, cum să de descurce? Adică eu îți dau bani, numa’ pe... numa’ că... merge, îl trimiți acolo?”. Aia, frate... dacă chiar vroia îți, te trimiteam, nu-i problemă, da’ o zis că te-a trimis o dată, mai trebuie să te mai trimită o dată și încă o dată după aia, dacă se întâmplă ceva ne... înțelegi?

M. I.: Mda!

INTERLOCUTOR: No, eu i-am zis la om: „Bă, tu spune-mi exact care-i treaba!”

M. I.: Mda!

INTERLOCUTOR: Că el mi-o zis: „D.’e, eu așa am vorbit cu el! Deci stai un pic să mă înțeleg! Tu ce vrei? Eu i-am zis mă....”

• Data când urma să fie trimis deținutul la spitalul penitenciar D., respectiv 22.06.2011, reiese tot din discuția telefonică purtată de M. I. la 06.06.2010, ora 12:59:31, (fila 274, vol. 1), cu învinuitul H. R. N.:

„INTERLOCUTOR: Deci eu n-o, eu am vorbit cu el, nu-i nici o problemă, te trimite mă, nu m-ai înțeles?

M. I.: Mda!

INTERLOCUTOR: No, asta am... deci te trimite. Când vrei, ori pe douăzeci și doi, ori pe douăzeci și șapte, ori pe... tu când vrei?

M. I.: Nu, pe douăzeci și șapte nu, că e duminică. Pe douăzeci și doi.

INTERLOCUTOR: Păi bun și cât, tu când intri în comisie?

M. I.: Eu, pe patru. Dar e duminica și o să intru pe șapte.

INTERLOCUTOR: Păi și, te ține două săptămâni acolo?

M. I.: Da, te ține!

INTERLOCUTOR: Cum?

M. I.: Da, te ține!

INTERLOCUTOR: Te ține două săptămâni acolo. Bine, OK! Bine atunci.”

În condițiile în care inculpatul D. M. V. i-a precizat învinuitului M. I. că nu a primit suma solicitată, acesta din urmă a reînceput demersurile necesare liberării sale, având în vedere că „... omu’ vrea cașcavalu’!”…”acum trebuie să-i dau bani, alți bani la om !”, așa cum i-a spus inculpatului S. M. în data de 14.06.2010, ora 13:34:25.

În convorbirea telefonică din data de 14.06.2010, ora 19:06:24, M. I. l-a informat pe S. M. că mai are douăzeci de zile și pe 4 iulie urmează să intre în comisie, motiv pentru care este îngrijorat că inculpatul H. R. N. nu a remis suma de bani medicului și nici nu răspundea la niciunul dintre telefoane, cu toate că deținutul a încercat în repetate rânduri să ia legătura cu acesta, pentru a-l determina să-i înapoieze suma de 4200 lei.

În situația dată, inculpatul S. M. a luat legătura telefonic cu inculpatul M. S. G., ofițer la Penitenciarul Aiud, în data de 14.06.2010, ora 18:56:31, căruia i-a comunicat în limbaj codificat că „o rudă a lui L.” (M. I.) va veni în A. I. pentru a-i remite o sumă de bani:

„S. M.: ….. i-am zis acum, lu’, tovarășu’ ăsta al meu de acolo de unde e el, să trimită pe altcineva. Îi dau număru’ tău de telefon și trimite pe cineva mâine acolo în oraș la voi?

M. S. G.: Da mă da, da’, da mă da’ să vină, să vină om, știi? Personal!

S. M.: V. om personal, da!

M. S. G.: Păi da, da’ să știu și eu ci, să știu și eu cine e ăla. Că așa numa’ mă duc și mă întâlnesc cu J. din...

S. M.: Păi vine vreun neam de-al lui, ceva.

M. S. G.: Cum?

S. M.: V. vreun neam, vreun tovarăș de-al lui, de a lu’... L.. V. un băiat, ceva!

M. S. G.: A, a, da, da, da, da, da!

S. M.: Să-i spună: „Domn’e, hai să ne întâlnim!” nu?

M. S. G.: „Da, hai să ne vedem să mâncăm o înghețată, sau...”

S. M.: Da!

M. S. G.: Da!

S. M.: Da!..............

M. S. G.: Îhî.

S. M.: Pune pe cineva, se suie la mașină, pac, a venit! „Hai domn’e la o înghețată!” și gata!

M. S. G.: Da mă bine, nici o... nici o problemă !

S. M.: Da?.............

M. S. G.: OK ! Să mă sune după trei și...

S. M.: Și vorbiți, da!

M. S. G.: Mă văd cu omu’ și cu asta-basta, bine?

S. M.: Da ! Bine barosane, hai!

M. S. G.: No, da’ să fie tricou de bumbac, de aia zic!

S. M.: Da bă, da. Da!

M. S. G.: Bine! Bine, OK!........”

Imediat după această discuție, la ora 19:06:24, S. M. este apelat de M. I., care este informat despre conținutul discuției avute cu ofițerul, despre care afirmă că „îi era târșeală”, S. M. dându-i deținutului numărul de telefon al lui M. S. G..

La 14.06.2010 ora 23:09:17, ofițerul este apelat de S. M., acesta comunicându-i că „poimâine, după ora trei, te sună băieții acolo !”… “V.... un văr de-al lui, un frate de-al lui! M-a sunat pe mine.” Din discuția avută se deduce că învinuitul M. S. G. trebuia să dea banii sau parte din bani unei alte persoane:

„S. M.: Uite, am vorbit cu ăla acum și a vorbit cu ăia...

M. S. G.: Mda...

S. M.: Deci nu mâine, poimâine după ora trei te sună băieții acolo!

M. S. G.: No, bine, deci eu nu-i problemă de asta!

S. M.: Da! Nu! Da’ nu mâine, poimâine, ca să știu! Că m-a sunat pe mine.

M. S. G.: Deci...

S. M.: Și i-am zis: „D_ tată! Hai, du-te mai repede că așa e ... [neinteligibil]...”

M. S. G.: Deci, deci ă, auzi, ăsta...

S. M.: Da!

M. S. G.: Nu mai e problema mea. E problema altora, deci nu e a mea.

S. M.: Da.

M. S. G.: Neapărat, știi?

S. M.: Da.

M. S. G.: Când îi... ăla sigur mă va stresa mâine, da’ eu îi zic: „Bă, poimâine!”. Adică mâine, știi?

S. M.: Poimâine, da, da, da!

M. S. G.: Da și e OK!

S. M.: Tu spune-i: „Poimâine vine siguranță!”

Faptul că inculpatul M. S. G. este un intermediar în relația lui M. I. cu D. M. V., o arată și discuția imediat următoare a lui M. I. cu S. M., din 14.06.2010, ora 23:11:57.

„S. M.: Vezi că i-am zis lu’ ăsta.

M. I.: Da? Și ce-a zis?

S. M.: „Da domn’e, ă, îi spun mâine lu’ ăla, că ăla o să mă streseze.”

M. I.: Aha!

S. M.: I-o aruncă pe ăla și îi spun.

M. I.: Da…………….”

În data de 14.06.2010, ora 23:41:58, M. I. a sunat-o pe soția sa, M. L. G., căreia i-a solicitat să-i dea lui „C.” 1000 de euro. Această sumă a fost ridicată de la soția lui M. I. de numitul „C.”, care a remis-o unei alte persoane, numitul „O.”, identificat ulterior ca fiind A. I., care în 16.06.2010 s-a deplasat la A. I., însoțit de N. M., concubina lui M. I., pentru a remite suma de 500 de euro lui M. S. G.. Redăm în continuare aspectele relevante ale discuțiilor purtate în 15.06.2010 de persoanele implicate:

- discuție M. I. – C.:

„M. I.: Ce faci frate?...........

M. I.: Da’ vezi să te duci la G. să iei niște bani să...

INTERLOCUTOR: Când?

M. I.: După ce termini tu! Sun-o! Și îi spui, după ce termină, te duci la ea!”.

- discuție M. I. – M. L. G.:

„M. I.: V. C. să vină, să-i dai! [vorbește în țigănește – n.n.]

INTERLOCUTOARE: Ia stai! Stai că n-aud! Zi!

M. I.: Cinci sute îmi trebuie mie acum, știi? ...[neinteligibil]...

INTERLOCUTOARE: Aha!”.....................

M. I.: Îhm! Cinci sute trebuie să dau acolo, știi?

G.: Da. Am înțeles. Da... de una, de alta, da! Și după aia, continuarea... mai târziu, nu? Sau cum?

M. I.: Vedem miță, că... am vorbit cu ăsta, știi? Și... mi-a zis: „B_, să vedem ce găsim acolo.”, știi? La... Aici dacă stau, un an îmi dă mânca-ți-aș p...a!

G.: Și... o să... pleci, undeva?

M. I.: Mda!”

- discuție M. I. – O.:

„O.: A! Eu am schimbat trei sute cincizeci de euro din ă, banii ăia!

M. I.: Da.

O.: Îi schimb ă... încă o sută cincizeci, ca să fie de drum? Două sute, că mai am eu... diferența.

M. I.: Hîm!

O.: Mi-am oprit eu trei sute, ca să pot să-mi fac eu ...[neinteligibil]...

M. I.: Păi nu! Oprește cinci sute...

O.: Da!

M. I.: Ai înțeles? Și restu’...

O.: Îi dau lu’ M., nu?

M. I.: Da. Ca să... să... oprește, deci tu oprește cinci sute...

O.: Da.

M. I.: Ca să...

O.: Să-mi trebuiască acolo.

M. I.: Mda!

O.: Am înțeles.

M. I.: Și... restu’, faci și tu... îmi lași și mie ceva... știi? Și să bagi motorină!

M. I.: Păi da O., da’ oricum, până la trei trebuie să, oricum trebuie să stai că... la trei... după trei te vezi cu omu’! ……….

M. I.: Auzi? Vezi... mâine când e, îl suni și-i spui că ești din partea mea, ai auzit? S. îl cheamă!

O.: Da. Da. Am înțeles!

M. I.: Da?

O.: Bine. La ce oră îl sun?

M. I.: Păi, o să-l suni când ieși de la mine.

O.: Aha! ...[neinteligibil]... am înțeles! Bine.”………

În data de 16.06.2010, numitul A. I. s-a deplasat la Aiud și a urmat instrucțiunile date de M. I., contactându-l la ora 14:32:51, printr-un sms, pe inculpatul M. S. G.: „Bună ziua, sunt din partea lui luis am ajuns în aiud cind puteti să ne vedem?”.

Conform notei întocmită de D.G.I.P.I. privind activitatea din 16.06.2010 a numiților D. M. V. și M. S. G., în ziua respectivă, în jurul orei 14,30, în parcarea Penitenciarului Aiud a oprit autoturismul Toyota Land Cruiser cu nr. de înmatriculare_ și din acesta au coborât o persoană de sex masculin și o persoană de sex feminin, care au intrat în incinta penitenciarului.

La ora 15:02:56, A. I. l-a apelat pe M. S. G., cei doi convenind să se întâlnească în autogară, așa cum a solicitat ofițerul. A. I. i-a comunicat lui M. S. că va veni cu un autoturism Toyota Land Cruiser cu nr. de înmatriculare_ . Conform notei întocmită de D.G.I.P.I. privind activitatea din 16.06.2010 a numiților D. M. V. și M. S. G., în jurul orei 15,20-15,25, M. S. G. a urcat pe locul din spate al autoturismului Toyota cu care venise A. I., a stat circa 15 secunde, după care a coborât. Întâlnirea a avut loc pe o alee în spatele unei biserici din apropierea Penitenciarului Aiud.

La scurt timp, la ora 15:22:36 (conform desfășurătorului convorbirilor telefonice, ora fiind puțin decalată față de cea menționată de ofițerii D.G.I.P.I.), M. S. G. l-a apelat pe învinuitul D. M. V., căruia i-a confirmat că a intrat în posesia banilor, pentru care a folosit cuvântul „motor”, stabilind să se vadă pentru a-i da lui D. M. V. suma de 500 de auro trimisă de M. I. prin intermediul lui A. I.:

„D. M. V.: Da !

M. S.: Alo, ce faci doctore ? S. M. !

D. M. V.: Zi dragă !

M. S.: Ăă… no, a adus omu’ ăă… motoru’ numa’ chiar dacă, trebuie să vii să ți-l dau că e la mine-n pivniță!

D. M. V.: Da tu unde ești mă ?

M. S.: Eu-s acasă în MICRO, am ajuns, da…

D. M. V.: Păi te sun eu numa’ mai târziu că acuma eu n-am plecat încă și plouă și …

M. S.: Păi ți-am zis … eu te-am căutat la …frizerie, la pușcărie și nu erai, no ! De aia am zis să te sun … În fine, cum vrei !

D. M. V. :Eu am plecat da îs nemotorizat și plouă !................

M. S.: La mine acasă, mă ! Nu știi, ai fost la mine !

D. M. V.: Dacă, dacă-ți zic că ne vedem la fără un sfert ?

M. S.: Da, păi când vrei tu ! Auzi ?...............

D. M. V.: E-n regulă ! Bine, bine …

M. S.: No, că eu ți-am zis, omu’ mi-a adus ăla, păi nu vreau să …neinteligibil…

D. M. V.: În jur de … în jur de fără un sfert vin!

M. S.: Bine doftores !”………………..

Conform notei întocmită de D.G.I.P.I. privind activitatea din 16.06.2010 a numiților D. M. V. și M. S. G., la ora 15,50, D. M. V. a ieșit din imobilul situat la adresa din .. 21, a urcat în autoturismul marca VW Polo cu nr._ și a mers cu acesta până pe . s-a întâlnit cu învinuitul M. S. G., care a urcat în autoturism, acesta fiind momentul remiterii sumei de 500 de euro către inculpatul D. M. V..

Confirmarea înfăptuirii înțelegerii infracționale dintre D. M. V. și M. I. este dată de înscrierea în fișa medicală a deținutului a constatărilor medicale făcute cu ocazia consultului din 21.06.2010 a diagnosticului „litiază biliară” și a recomandării „internare Spitalul Penitenciar D.”, sub semnătura și parafa medicului șef D. M. V..

De asemenea, conform scrisorii medicale emise de Penitenciarul Spital D., deținutul M. I. a fost internat în perioada 22.06._10, perioadă în care a efectuat analize ce, în mod normal, ar fi necesitat un timp mult mai scurt, nefiind supus vreunei intervenții chirurgicale.

În această perioadă, situația condamnatului M. I. a fost luată în discuție de comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată constituită la nivelul Penitenciarului-Spital D., fixându-se, conform procesului-verbal nr. 148/7.07.2010, termen de reanalizare după data de 6.01.2011.

Ulterior, la data de 17.08.2010, ora 21:25:57, M. I. l-a contactat pe H. R. N., căruia i s-a adresat cu apelativul „John2, solicitându-i să-i restituie banii, fiind nemulțumit că nu s-a rezolvat nimic: „ți-am dat o mie de euro, trebuia să-ți mai dau o mie, treaba ta ! Nu mă interesează cât dădeai tu afară, ce făceai tu ! Nu s-a făcut nimic, frate !”. Acesta a confirmat cele spuse de M. I.: „eu am luat banii”, precizând că a dat 500 euro doctorului: „eu i-am trimis cinci sute de euro lui și alte cinci sute ți-i trimit ție…”… la ăla, la doctor ! Cum nu i-am trimis cinci sute ?” Cu această ocazie, cele două persoane au reiterat înțelegerea inițială dintre ele, precum și dintre H. R. N. și medic, H. R. susținând că și cu prima ocazie el i-a trimis medicului suma de 500 de euro. Din probele administrate nu a rezultat cu certitudine primirea acestei sume, și nici actul de serviciu ce ar fi fost îndeplinit de D. M. V. în schimbul acestor bani. Cert este însă că H. R. N. a acceptat să-i restituie lui M. I. 500 de euro, fapt ce s-a întâmplat în 18.08.2010, când N. M., concubina lui M. I., a primit banii prin intermediul serviciilor poștale, aspect confirmat prin declarația dată de aceasta în calitate de martoră în prezenta cauză și adresa.

Cu ocazia audierilor, inculpatul D. M. V. a declarat că nu îl cunoaște pe inculpatul M. I. și nu își amintește nimic despre acesta, susținând că nu a discutat niciodată cu el despre transferul său la Penitenciarul Spital D., contra unei sume de bani.

Referitor la H. R. N., inculpatul D. M. V. a precizat că îl cunoaște, având cu acesta două întâlniri întâmplătoare în vara anului trecut, discuțiile purtate neavând legătură cu obiectul cercetărilor.

Din probele administrate a rezultat însă că întâlnirile celor doi nu au fost deloc întâmplătoare. D. M. V. a fost apelat de H. R. N. în data de 27.05.2010, ora 19:26:57, pentru a-i comunica că „ …. am de vorbit ceva, o combinație frumoasă”, aspect de care medicul s-a arătat interesat, cei doi stabilind să se vadă în ziua respectivă, în cursul serii. Întâlnirea dintre cele două persoane a avut loc în data de 28.05.2010, în zona magazinului MALL din A. I.

Mai mult decât atât, la data de 01.06.2010, ora 16:45:34, D. M. V. l-a contactat telefonic pe H. R. N., aspect din care reiese interesul medicului în stabilirea întrevederii. În cursul acestei conversații, H. R. N. i-a spus interlocutorului său că „vestea e bună” și că în data de 02.06.2010, în jurul orelor 16, pleacă din A. I. către Aiud, unde dorește să se întâlnească cu el, pe la orele 17.00. D. M. V. a fost interesat să afle, dacă H. R. N. are ”…ceva să-mi … a, pentru mine”, dar acesta din urmă i-a spus că îi va explica tot cu ocazia întâlnirii.

Despre M. S. G., D. M. V. a declarat că îl cunoaște, în calitate de coleg, iar pe parcursul timpului i-a împrumutat diferite sume de bani, amintindu-și că în cursul anului trecut s-a întâlnit cu M. S. în zona străzii A. S. din Aiud, primind o sumă de bani pe care acesta i-o datora cu titlu de împrumut (!!!). Din desfășurarea faptelor, astfel cum a fost prezentată în partea anterioară a expozitivului, a reieșit însă că banii primiți de D. M. V. de la M. S. la data de 02.06.2010 erau cei trimiși de M. I. prin intermediul martorului A. I.. De altfel, în lipsa unei înțelegeri infracționale, nu se justifică folosirea de către M. S. G. a exprimării „ a adus omul motorul”, și nici graba lui D. M. V. de a se deplasa la domiciliul colegului său pentru recuperarea unui „împrumut”, în condițiile în care cei doi erau colegi de serviciu.

Inculpatul M. S. G. a căutat și a dat explicații absolut hilare pentru a încerca să justifice activitatea infracțională. Astfel, acesta a arătat că: „am cumpărat un motor de Volkswagen prin primăvara anului trecut, fiindu-mi adus de o cunoștință de la dezmembrări auto, nu știu cum se numește. Mi-a trebuit pentru cureaua de distribuție. Cureaua am pus-o, iar motorul l-am dat înapoi la dezmembrări. În perioada mai-iunie 2010 i-am restituit lui D. o sumă de bani, o parte la serviciu, iar o parte atunci când am dat înapoi la dezmembrări motorul și am primit ceva bani pe el….Nu țin minte să-i fi spus lui D. M. că „a adus omul motorul, deci să vii să ți-l dau, că e la mine în pivniță”.

Inculpatul M. I. nu a recunoscut fapta pentru care este învinuit,susținând că nu a avut nicio legătură cu D. M. V. și arătând că i-a remis suma de 1000 de euro lui H. R. N. pentru a-l ajuta cu un avocat la liberarea condiționată și, nemaifiind angajat, H. R. i-a restituit 500 de euro, urmând ca pe restul să i-i dea ulterior. Referitor la M. S. G., a precizat că și acestuia i-a trimis pentru un avocat suma de 500 de euro, prin intermediul lui A. I..

Acest aspect este negat de inculpatul M. S. G., care a susținut că nu a primit nicio sumă de bani de la A. I., fără a reuși însă să dea o explicație plauzibilă întâlnirii pe care a avut-o cu acesta la 2.06.2010. M. S. a negat și faptul că ar fi discutat cu inculpatul S. M. despre întâlnirea pe care urma să o aibă cu ruda lui M. I., despre scopul întâlnirii ori despre stabilirea folosirii unui limbaj codificat, de genul „să mâncăm o înghețată” sau „să fie tricou de bumbac”.

În schimb, inculpatul S. M. a recunoscut faptele și a dat detalii referitoare la activitatea infracțională a sa și a celorlalți inculpați.

În cursul cercetării judecătorești au fost readministrate toate probele din cursul urmăririi penale, respectiv au fost audiați inculpații D. I. V., M. I. și H. R. N. și martorii A. I. și N. M..

De asemenea, au fost audiații martorii F. I. C. și G. M., încuviințați inculpaților D. M. V. și M. S. G..

Inculpatul M. S. G. a uzat de dreptul la tăcere.

Analizând actele și lucrările dosarului, cu referire la situația de fapt, Curtea apreciază ca fiind dovedite acuzațiile aduse de P. inculpaților M. I., H. R. N., S. M., D. M. V. și M. S. G..

Inculpații M. I. zis „L.”, S. M. zis „S.” și H. R. N. zis „J.”, „P.” s-au cunoscut în Penitenciarul Aiud, fiind în executarea unor pedepse.

În cursul lunii mai 2010, doar inculpatul M. I., se mai afla în executarea pedepsei de 10 ani închisoare în Penitenciarul Aiud, ceilalți doi fiind puși în libertate.

În acest context, urmărind punerea sa în libertate, prin liberare condiționată, inculpatul M. I., l-a contactat telefonic pe inculpatul H. R. N., prin intermediul inculpatului S. M., solicitându-le ajutorul pentru realizarea scopului urmărit.

Astfel, inculpatul S. M. a declarat că a fost apelat telefonic de inculpatul M. I., în scopul anterior menționat, așa încât, la data de 24.05.2010, la rândul său, l-a sunat pe inculpatul H. R. N. transmițându-i solicitarea acestuia, astfel cum rezultă din convorbirea telefonică purtată:„ Bă, vorbești și pentru L., bă?”, „să-l ajutăm și pe el că-i acolo”, „Îi dau număru’ să te sune, să vă înțelegeți, preț, alea, ce trăbă ?”.

Aceste solicitări, redate în procesul verbal din 19.08.2010,evidențiază implicarea inculpatului S. M. și prin coroborare cu declarația acestuia, conduc la concluzia că a cunoscut scopul urmărit de inculpatul M. I. și anume de a fi transmisă promisiunea sa, de a da bani unor funcționari în schimbul liberării sale condiționate.

Din procesul verbal de redare menționat rezultă că, la data de 24.05.2010, a avut loc o primă discuție între inculpații H. R. N. și M. I., când acesta din urmă, i-a comunicat că abia revenise în Penitenciarul Aiud din Spitalul Penitenciar D., și că dorea să revină în spital, după o lună, pentru că devenea propozabil pentru liberare condiționată pe 04.07.2010 și era mai bine ca, în Spitalul Penitenciar D., să fie discutată liberarea sa condiționată. În același context, inculpatul M. I. și-a exprimat temerea că s-ar putea să nu i se aprobe transferul în Spitalul Penitenciar D. :„ Și…io mi-am făcut cu revenire peste o lună acolo”, „Acum, știu io, m-o pune ăștia, nu m-o pune, dracu știe. Ai înțeles?”, „Că… îi mai bine pă SPITAL!”, „Că tu spusesei…și tu spusesei, bă e bine și acolo și aici!” Totodată, la solicitarea inculpatului H. R. N., inculpatul M. I. i-a trimis prin sms datele personale.

Acțiunea inculpatului M. I., de a promite bani în schimbul liberării sale condiționate, dar și stabilirea sumei de bani reprezentând obiectul mitei sunt relevate în cuprinsul convorbirii telefonice din 24.05.2010 cu inculpatul H. R. N. căruia i-a cerut să-i spună „ Și ce...și cât e”, „Tu-mi spui ce e și io ți-am dat toți banii” asigurându-l în același timp de încrederea sa „ Io merg pe mâna ta, frate...Io-ți dau ție tot...”.

În cursul aceleiași discuții inculpatul H. R. N. i-a comunicat că va efectua demersuri în sensul celor solicitate: „ …Tu dă numai alea și vedem ce și cum, văd mai multe io, după ce sun”. De asemenea,a stabilit că banii trebuie dați în două tranșe („deci ca să știi, îi jumate înainte, jumate după”) și după prima tranșă urmând a-i spune cât va fi suma finală: „Io-ți spun...mâine sau poimâine mă duc io până acolo și văd exact despre ce-i vorba și dup’aia îmi zice...”, „Păi io vreau să fac să fie bine, nu? Da’ până nu-i dau...nu-i dau...marfa la...să văd cu cât o vinde și ce face, nu pot să zâc nimic.” „Pă, da oricum, dacă îi, o să pleci la Spital cu…dedicație”.

Din probatoriul administrat, a rezultat că funcționarul căruia inculpatul H. R. N. i-a transmis promisiunea de a da bani formulată de inculpatul M. I., este inculpatul D. M. V., medic-șef la Penitenciarul Aiud.

Acest fapt este evidențiat prin convorbirea telefonică din 27.05.2010, redată prin procesul verbal din 19.08.2010, când inculpatul H. R. N. îi comunică medicului șef („ …. am de vorbit ceva, o combinație frumoasă”) și prin procesul – verbal întocmit de către ofițerii de poliție din cadrul I.G.P.R., B.C.C.O. A. I. privind întâlnirea dintre inculpații D. M. V. și H. R. N..

Astfel, din procesul – verbal întocmit de către ofițerii de poliție din cadrul I.G.P.R., B.C.C.O. A. I., dar și din procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpații H. R. N. și D. M. V., rezultă că aceștia s-au întâlnit la data de 28.05.2010, în jurul orelor 15.10, în zona magazinului MALL din A. I., fapt ce a fost confirmat, de altfel, și de inculpatul D. M. V..

Împrejurarea că întâlnirea dintre cei doi inculpați, H. R. N. și D. M. V., a avut că scop transmiterea promisiunii de a da bani formulată de inculpatul M. I. este relevată de discuția purtată, în aceeași zi, după întâlnirea cu inculpatul D. M. V., de inculpații H. R. N. și S. M. în cadrul căreia primul și-a exprimat nemulțumirea că inculpatul M. I. a încercat să apeleze la acest funcționar și prin intermediul altor persoane.

Astfel, în cadrul convorbirii telefonice din 28.05.2010, redată prin procesul verbal din 19.08.2010, inculpatul H. R. N. a afirmat:„ No, el s-o dus prin altcineva tot la același...Tot la același om, știi?”, „el vorbește în tri felu’...cu tri feluri de oameni...? … Nu-mi place!”, „Da’ io-l ajut, omule ! Da’ nu asta-i problema ! El o mai mers, o mai vorbit cu altcineva ! M. pe așa...”, „ Da, da’ i-am zâs că-l rezolv cu bani și nu-i nicio problemă!”, „No, important îi să știe, să se decidă, ca să știu io ce zic. Ce spune omu’? El dă....?”.

Inculpatul S. M. motivează atitudinea inculpatului M. I. de a interveni și prin alte persoane prin aceea că „i-o fi frică, mă, dreacu, că are și fapta care are și alea și i-e frică”, „ ăia l-a îmbârligat acolo că-i dă amânări, că-i dă alea....”

Date ale situației de fapt rezultate din procesul verbal din 19.08.2010 de redare a convorbirii telefonice anterior menționate sunt confirmate prin declarația inculpatului S. M..

Probele anterior menționate, evidențiază sub aspectul situației de fapt, că infracțiunea de dare de mită săvârșită de inculpatul M. I., în modalitatea alternativă a promisiunii de a da bani medicului șef din Penitenciarul Aiud, inculpatul D. M. V., prin intermediul inculpatului H. R. N., cu scopul de a-l ajuta să fie transferat la Spitalul-Penitenciar D., unde acesta credea că are mai multe șanse de a fi liberat condiționat sau de a primi o amânare pentru o perioadă mai redusă decât ar fi primit în penitenciar, s-a consumat în momentul în care a ajuns la cunoștința funcționarului, la data de 28.05.2010.

După acest moment, activitatea infracțională a continuat, inculpatul M. I. trecând la realizarea celei de-a doua modalități alternative de comitere a faptei de dare de mită, respectiv acțiunea de remitere a sumei de bani, reprezentând obiectul mitei, prin intermediul inculpatului H. R. N..

Pentru aceasta, în data de 31.05.2010, inculpatul M. I. a stabilit cu inculpatul H. R. N. cuantumul sumei de bani, respectiv 4200 lei, și modalitatea în care să primească banii, și anume, prin intermediul serviciilor puse la dispoziție de către stațiile de alimentare OMV, aspecte ce rezultă din procesul verbal de redare a convorbirii telefonice din 02.06.2010 și sunt confirmate prin procesul verbal de redare a convorbirii telefonice dintre inculpații M. I. și S. M., M. I. și H. R. N., dar și prin declarația inculpatului S. M.. (fil. 262, 264 vol. 1, din dosarul de urmărire penală)

Suma de 4200 lei a fost transmisă la data de 01.06.2010, prin intermediul serviciilor puse la dispoziție de către stațiile de alimentare OMV, de martorul A. I., zis „O.”, fin al inculpatului M. I., și au fost ridicați de inculpatul H. R. N..

Remiterea și primirea sumei de 4200 lei, în modalitatea descrisă anterior, rezultă din declarația martorului A. I., procesul verbal de redare a convorbirii telefonice dintre inculpații M. I. și H. R. N. din 31.05.2010, procesul verbal de redare a convorbirii telefonice dintre martorul A. I. și H. R. N. din 01.06.2010, procesul verbal de redare a comunicării telefonice tip sms din data de 01.06.2010 dintre martorul A. I. și H. R. N., din adresa nr._/15.06.2010 emisă de . dar și din procesul verbal de redare a convorbirii telefonice dintre inculpații M. I. și H. R. N. din 01.06.2010 prin care inculpatul H. R. N. îi comunică lui M. I. „…e totul o.k…” … „Eu las vorbă la om, tu … stai liniștit și mergem înainte, nu ? …”… „Eu mâine, când plec încolo, mă întâlnesc cu oamenii”. (fila 266, 267, 268, 420 vol. 1)

Inculpatul H. R. N., în aceeași zi în care a primit suma de bani reprezentând obiectul mitei, i-a transmis în cursul unei convorbiri telefonice inculpatului D. M. V. că „vestea e bună” și au stabilit că, în data de 02.06.2010, să se întâlnească. În cursul aceleiași convorbiri inculpatul D. M. V. a fost interesat să afle, dacă avea „.. ceva să-mi … a, pentru mine”. (fila 269, vol. 1, din dosarul de urmărire penală).

Discuțiile telefonice purtate ulterior datei de 02.06.2010 de inculpatul D. M. V. relevă pretinderea unei sume de bani în euro, din care 500 euro înainte de transferarea inculpatului M. I. la Spitalul-Penitenciar D., dar și faptul că a discutat aceste aspecte chiar cu inculpatul M. I.. Din procesul verbal de redare a convorbirii telefonice purtate în 05.06.2010 rezultă cum inculpatul D. M. V. confirmă aceste aspecte: „Păi el știa ce trebuie să deie, că doar am discutat clar”, „ Păi acum, în prima fază, înainte cinci!”, „No, băi! Eu, așa m-am înțeles de la început cu el. Nu altfel”, „De la început eu i-am spus foarte clar…că merge și e pe barba lui .Ce se întâmplă. Își asumă riscul, dacă e bine, e bine, dacă nu om vedea mai departe!” „…, eu pot să-l ajut cu ce ține de...”. (fila 271, vol. 1din dosarul de urmărire penală)

Împrejurarea că o sumă de bani trebuia să ajungă la inculpatul D. M. V. rezultă și din procesul verbal de redare a comunicării telefonice tip sms din data de 05.06.2010 primit de H. R. N. de la M. I.: „Fra ma scos ala si mia zis să-l suni sa vb cu el ca el nu a primit nimic” . (fila 271, vol. 1)

Din discuțiile telefonice ulterioare dar și din comunicări prin sms, rezultă că inculpatul D. M. V. va recomanda transferul la Spitalul Penitenciar D. pentru inculpatul M. I., deținut în Penitenciarul Aiud, urmând ca acolo să se descurce prin mijloace proprii la comisia de liberări condiționate. Aceste împrejurări rezultă din procesul verbal de redare a convorbirii telefonice din 05.06.2010 purtate de inculpatul D. M. V. dar și din sms din 06.06.2010, primit de M. I. de la o persoană identificată ulterior ca fiind H. R. N. :“Omu mio zis k el o vb cu tine numa sa te trim la dej fara alte pretenti si tu te descurci acolo. Asai vb sa stiu?”, dinsms din 06.06.2010 primit de M. I. de la o persoană identificată ulterior ca fiind H. R. N. :„Eu am vb ieri cu el si dak tu numa asta vrei iam zis ki trim ksu marti nui prob.” Dar și din sms din 06.06.2010 trimis de M. I. către H. R. N.: „Io nu vreau nu mai asta, îți dai seama ca io vreau sa ies, dar m-a băgat în ceata când el mia zis ca acolo să mă descurc,io merg pe cuvântu tau fra.”(fil. 271, 273, vol. 1 din dosarul de urmărire penală)

De asemenea din procesul verbal de redare a convorbirii telefonice din 05.06.2010 inculpatul D. M. V. fiind întrebat dacă există riscul că inculpatul M. I. să fie amânat la Comisia de liberare condiționată din Spitalul Penitenciar D. acesta a spus că „ Da și el (nn. M. I.) știe treaba asta”, însă termenul de amânare este mai redus decât în Penitenciarul Aiud („ Păi îi vorba de mai puțin, măi omule!”) .”(fil. 271 verso, vol. 1 din dosarul de urmărire penală)

De asemenea, din procesul verbal de redare a convorbirii telefonice din 06.06.2010, purtată de inculpatul M. I. cu o persoană care se presupune că este inculpatul H. R. N.(inculpatul M. I. i se adresează cu porecla J.), a rezultat că acesta din urmă nu i-a remis banii inculpatului D., pentru că nu a garantat liberarea provizorie a inculpatului M. I.: Că el după aia îmi zice: „Domn’e, eu am vorbit cu omu’ și... nu știu ce, eu i-am spus de la început că nu garantez!”, păi și atunci pentru ce să-i dau bani, dacă nu garantezi? Eu asta vreau să-ți explic”, „Dacă tu vrei să mergi...”,” Eu a, când am vorbit înainte cu el, să mai rezolve pe altcineva, să rezolve, ideea e că el poate să-ți pună... să-ți pună ce trebuie pe, pe fisă”, „ Nu-i asta problemă, mă! Da’ dacă îi... dacă îi, că eu m-am, m-am gândit: „Bă, dacă îi! Să te trimită acolo...” I-am explicat mă: „Păi aranjează-i măcar trei luni!”, „El mi-o zis, zice: „Domn’e, să se descurce! Stai un pic, cum să se descurce? Adică eu îți dau bani, numa’ pe... numa’ că... merge, îl trimiți acolo?”. Aia, frate... dacă chiar vroia îți, te trimiteam, nu-i problemă, da’ o zis că te-a trimis o dată, mai trebuie să te mai trimită o dată și încă o dată după aia, dacă se întâmplă ceva ne... înțelegi?”, „No, asta am... deci te trimite. Când vrei, ori pe douăzeci și doi, ori pe douăzeci și șapte, ori pe... tu când vrei?(fila 274, vol. 1).

Suma de 4200 lei nu a fost remisă inculpatului D. și după data de 02.06.2010 inculpatul H. R. N. a plecat din țară. Dinsms din 06.06.2010, trimis de M. I. către H. R. N. rezultă că inculpatul D. M. V. nu a primit vreo sumă din acești bani :„Da asta, mia zis ca el nu a primit nimic si ca sa vb cu tine”,

Relevantă este și discuția din 02.06.2010 dintre inculpații D. M. V. și H. R. N. în cursul căreia acesta din urmă promite remiterea banilor dar nu are garanția că se va realiza scopul final, respectiv liberarea condiționată a inculpatului M. I.:

„H. R. N.: Treaba e bună, nu pot să-și spun prin telefon.

D. M. V.: Păi aia mă, dar păi bună în sensul că dacă nu rezolvăm nimic așa putem povesti discuții. El cum o vede treaba rezolvată?

H. R. N.: Păi cum? Noi … tu o vezi rezolvată, nu el.

D. M. V.: Păi el trebuie să-mi dea mie ceva, păi dacă nu așa…povestim discuții.

H. R. N.: Păi aia îți dau eu nu înțelegi?Îți dau când se rezolvă problema, ce nu înțelegi?

D. M. V.: Nu așa mă că a zis că el nu pleacă acolo înainte să dea, că așa eu nu mă combin cu nimeni.

H. R. N.: Eu îs garantul

D. M. V.: Nu există garant la mine că eu d-asta am mai pățit-o. Nu discutăm așa. Eu cu el frumos m-am înțeles atunci că înainte să plece a doua oară eu l-am trimis …ascultă-mă ce-ți spun.

H. R. N.: (neinteligibil)

D. M. V.: Eu l-am trimis o dată,da?

H. R. N.: Da.

D. M. V.: Că să-i fac revenire. Îl trimit a doua oară pe român. În momentul …,i-am zis: în momentul în care pleci a doua oară eu trebuie să fiu rezolvat, ce-ți rezolvi tu acolo e treaba ta.

H. R. N.: Păi nu așa…

D. M. V.: Păi și ce vrei să-i garantez eu lui băi omule?...(neinteligibil)…doară frumos am vorbit. Eu acolo nu-i pot garanta. Ce-i pot… ”(fil288, vol.I, dosarul de urmărire penală)

Împrejurarea că suma de bani nu a ajuns la inculpatul D. M. V. dar și faptul că inculpatul H. R. N. a plecat din țară rezultă din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de incupații M. I. și S. M. la datele de 05.06.2010 și 14.06.2010. În cursul ultimei convorbiri inculpatul M. I. îi spune inculpatului S. M. că mai are douăzeci de zile și pe 4 iulie urmează să intre în comisie, motiv pentru care este îngrijorat că H. R. N. nu a remis suma de bani medicului și nici nu răspundea la niciunul dintre telefoane, cu toate că deținutul a încercat în repetate rânduri să ia legătura cu acesta, pentru a-l determina să-i înapoieze suma de 4200 lei. (fil. 270, 308, vol. 1)

Așadar, în condițiile în care inculpatul D. M. V. i-a spus incupatului M. I. că nu a primit suma solicitată, acesta din urmă a reluat demersurile necesare pentru remiterea sumei de bani pretinse de inculpatul D. M. V., prin intermediul inculpatului S. M.. În acest sens, în cursul unei convorbiri telefonice din 14.06.2010, i-a spus acestuia că: „... omu’ vrea cașcavalu’!”…”acum trebuie să-i dau bani, alți bani la om !”,. (fila 280, vol. I ).

Prin urmare, la data de 14.06.2010, inculpatul S. M. a luat legătura telefonică cu inculpatul M. S. G., ofițer la Penitenciarul Aiud, căruia i-a comunicat în limbaj codificat că „o rudă a lui L.” (inculpatul M. I. – n.n.) va veni în A. I. pentru a-i remite o sumă de bani: „….. i-am zis acum, lu’, tovarășu’ ăsta al meu de acolo de unde e el, să trimită pe altcineva. Îi dau număru’ tău de telefon și trimite pe cineva mâine acolo în oraș la voi?” (f.307, vol. I)

Imediat după această discuție, inculpatul S. M. îi comunică inculpatului M. I. discuția avută cu ofițerul precum și numărul de telefon al acestuia (vol. 1, fila 308).

În data de 14.06.2010 inculpatul M. I. a sunat-o pe soția sa, M. L. G., căreia i-a solicitat să-i dea lui „C.” 1000 de euro. Această sumă a fost remisă apoi martorului A. I., iar acesta la data de 16.06.2010 s-a deplasat la A. I., însoțit de N. M., concubina inculpatului M. I., cu scopul de a da suma de 500 de euro lui M. S. G., astfel cum i-a precizat inculpatul M. I.: „Auzi? Vezi... mâine când e, îl suni și-i spui că ești din partea mea, ai auzit? S. îl cheamă!”, „ Păi, o să-l suni când ieși de la mine”. (filele 314, 316-328, vol. 1)

În data de 16.06.2010, martorul A. I. s-a deplasat la Aiud și a urmat instrucțiunile date de M. I., contactându-l printr-un sms, pe inculpatul M. S. G.: „Bună ziua, sunt din partea lui luis am ajuns în aiud cind puteti să ne vedem?” (fila 333, vol. 1).

După vizita la inculpatul M. I., la Penitenciarul Aiud, martorul A. I. l-a apelat pe inculpatul M. S. G., cei doi convenind să se întâlnească. Martorul A. I. i-a comunicat inculpatului M. S. că va veni cu un autoturism Toyota Land Cruiser cu nr. de înmatriculare_ . Din conținutul notei întocmite de D.G.I.P.I. privind activitatea din 16.06.2010, rezultă că martorul A. I. a fost în vizită la inculpatul M. I. în Penitenciarul Aiud după care, s-a întâlnit cu inculpatul M. S. G., acesta a urcat pe locul din spate al autoturismului Toyota, a stat circa 15 secunde, după care a coborât. (fila 333, vol. 1)

Cu certitudine că suma de 500 euro a fost remisă în autoturismul martorului A. I., întrucât, după puțin timp, inculpatul M. S. G. l-a apelat pe inculpatul D. M. V., căruia i-a confirmat că a intrat în posesia banilor, folosind cuvântul „motor”șil-a chemat la locuința sa pentru a-i remite.

Prin urmare, inculpatul D. M. V. s-a deplasat cu un autoturism VW Polo cu nr._ pe . M. S. G., prilej cu care acesta din urmă i-a remis o sumă de bani, împrejurare ce rezultă din nota întocmită de D.G.I.P.I. privind activitatea din 16.06.2010 a numiților D. M. V. și M. S. G. (fila 411, vol. 1).

După primirea sumei de bani, inculpatul D. M. V. a înscris în fișa medicală a inculpatului M. I. constatările medicale făcute cu ocazia consultului, diagnosticul de „litiază biliară” și recomandarea de internare în Spitalul Penitenciar D.”. (f. 38, vol. IV)

În consecință, conform scrisorii medicale emise de Penitenciarul Spital D., deținutul M. I. a fost internat în perioada 22.06._10, perioadă în care a efectuat analize, nefiind supus vreunei intervenții chirurgicale. (f. 40, vol. IV),

În această perioadă, situația condamnatului M. I. a fost luată în discuție de comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată constituită la nivelul Penitenciarului-Spital D., fixându-se, conform procesului-verbal nr. 148/07.07.2010, (f. 318, vol. III), termen de reanalizare după data de 6.01.2011. (f. 318, vol. III)

Ulterior, la data de 17.08.2010, inculpatul M. I. l-a contactat pe inculpatul H. R. N., solicitându-i să-i restituie banii, fiind nemulțumit că nu s-a rezolvat nimic: „ți-am dat o mie de euro, trebuia să-ți mai dau o mie, treaba ta ! Nu mă interesează cât dădeai tu afară, ce făceai tu ! Nu s-a făcut nimic, frate !”. (fila 377, vol. I).

Acesta a confirmat cele spuse de M. I.: „eu am luat banii”, precizând că a dat 500 euro doctorului: „eu i-am trimis cinci sute de euro lui și alte cinci sute ți-i trimit ție.”

Prin urmare, inculpatul H. R. N. a acceptat să-i restituie inculpatului M. I. suma de 500 de euro, astfel încât la 18.08.2010, martora N. M., concubina inculpatului M. I., a primit prin intermediul serviciilor poștale, suma de 500 euro, împrejurare confirmată prin declarația dată de aceasta și adresa (f. 58-61,537, vol. I, din dosarul de urmărire penală, fila din dosarul instanței).

În drept,

Fapta inculpatului M. I. de a promite bani și de a da, în două tranșe, sumele de 4200 lei și 500 euro, în perioada mai-iunie 2010, prin intermediul inculpaților H. R. N. și S. M., pentru inculpatul D. M. V. medic șef în Penitenciarului Aiud, cu scopul de a obține, prin natura atribuțiilor pe care acest funcționar le îndeplinea, transferul în Spitalul Penitenciar D., în vederea liberării condiționate, într-un termen cât mai scurt, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. 1 din Codul penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul M. I. în cursul urmăririi penale, nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că nu a avut nicio legătură cu inculpatul D. M. V. și că i-a remis suma de 1000 de euro inculpatului H. R. N. pentru a-l ajuta cu un avocat la liberarea condiționată și, nemaifiind angajat, i-a restituit 500 de euro, urmând ca pe restul să-i restituie ulterior. Referitor la M. S. G., a precizat că și acestuia i-a trimis pentru un avocat suma de 500 de euro, prin intermediul lui A. I.. (f. 42-43, vol. I din dosarul de urmărire penală)

Cu prilejul audierii în cursul cercetării judecătorești, inculpatul M. I. și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, arătând că prin intermediul inculpaților H. R. N., S. M. și M. S. G. a dat sumele de bani menționate dar în vederea angajării unui avocat care să-i acorde asistență juridică în situația în care s-ar fi dispus amânarea liberării condiționate.(fil.43)

Susținerile inculpatului vizând scopul remiterii sumelor de bani dar și împrejurarea că nu a avut nicio legătură cu inculpatul D. M. V. sunt neverosimile fiind contrazise prin declarația inculpatului S. M. care se coroborează cu elemente ale situației de fapt rezultate din conținutul convorbirilor telefonice purtate cu inculpații H. R. N., S. M., purtate între acești doi inculpați și între inculpații S. M. și M. S. G., inculpații H. R. N. și D. M. V. ori inculpații D. M. V. și M. S. G., astfel cum au fost redate în procesele verbale menționate anterior.

Aceste probe dar și relevă aspecte concordante privind modalitatea de comitere a faptei și demonstrează fără echivoc că fapta de dare de mită există și a fost săvârșită de inculpatul M. I. cu intenție directă, Curtea urmând să dispună condamnarea acestuia.

Fapta inculpatului H. R. N. care, în perioada mai-iunie 2010, l-a ajutat pe inculpatul M. I. să-și realizeze scopul urmărit, și anume a luat legătura cu inculpatul D. M. V., pentru ca acesta, în schimbul unei sume de bani, să dispună transferul său la Spitalul Penitenciar D., pentru a obține liberarea condiționată într-un termen mai redus și a primit de la inculpatul M. I. suma de 4200 lei reprezentând obiectul mitei, întrunește elementele constitutive ale complicității la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 255 alin. 1 din Codul penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Deși inculpatul nu a putut fi audiat în cauză, probele administrate și anume declarația inculpatului S. M. care se coroborează cu elemente ale situației de fapt rezultate din conținutul convorbirilor telefonice purtate cu inculpații M. I., S. M., purtate între acești doi inculpați și între inculpații S. M. și M. S. G. ori inculpații H. R. N. și D. M. V., adresa nr._/15.06.2010 emisă de ., declarațiile martorilor A. I. și N. M., conduc la concluzia certă că fapta a fost săvârșită cu intenție directă de către inculpatul H. R. N. urmând a se dispune condamnarea acestuia.

Fapta inculpatului S. M., care, în perioada mai-iunie 2010, a înlesnit legătura dintre inculpatul M. I. cu intermediarii H. R. N. și M. S. G., în scopul de a-l ajuta pe acesta să obțină liberarea condiționată în timp mai scurt, activitatea de sprijinire constând în punerea la dispoziția inculpatului M. I. a numerelor de telefon ale celor doi și realizarea legăturii cu aceștia, pentru a se asigura de colaborarea lor, întrunește elementele constitutive ale complicității la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 255 alin. 1 din Codul penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul S. M. a recunoscut comiterea faptei astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu și a solicitat aplicarea art.320¹ din Codul de procedură penală.

Cererea a fost admisă și menținută de Curte prin încheierea din 7.03.2012.

Inculpatul S. M. a recunoscut faptele și a dat detalii referitoare la activitatea infracțională a sa și a celorlalți învinuiți (f. 53-55, vol. I).

Acesta a declarat că în perioada 2006-2007 a fost încarcerat la Penitenciarul Aiud, unde l-a cunoscut pe numitul P., despre care a aflat că se numește H. R. N., aflat de asemenea, în penitenciar. De asemenea, în aceeași perioadă l-a cunoscut și pe M. I..

În cursul anului trecut, acesta l-a sunat și l-a rugat să-i facă rost de numărul de telefon al lui P., ceea ce s-a și întâmplat.

Ulterior, M. I. l-a sunat și i-a spus că a vorbit cu P. și că acesta are cunoștințe și îl poate ajuta la comisia de liberare condiționată. Cu aceeași ocazie, M. I. l-a rugat să îl sune și el pe P. și să îl roage să îl ajute pe deținut. În acest sens, S. M. l-a sunat pe H. R. N., acesta întrebând dacă M. I. e „băiat bun și dacă familia lui îi pune banii” ceruți pentru a-l ajuta. Ulterior, M. I. l-a contactat pe S. M. și i-a comunicat că trebuie să-i trimită lui H. „o bătrână”, S. încurajându-l.

După câteva zile, S. M. a aflat de la M. I. că, de fapt, persoana care trebuia să primească bani și pe care el l-a numit cu apelativul „doctorul”, nu primise nici un ban de la H. R..

După un timp, S. M. a încercat să-l găsească pe P., pentru a-l determina să restituie banii primiți de la M. I., știind că prin luna august 2010 acesta a trimis familiei deținutului suma de 500 de euro.

Inculpatul S. M. a mai arătat că pe M. S. G. îl cunoaște cu porecla Suptu, din perioada când a fost în penitenciarul Aiud. Pe acesta l-a rugat să se intereseze dacă M. I. va fi pus în libertate la comisia de liberare condiționată, el fiind șef la Reeducare și având cunoștință de aceste chestiuni. Totodată, i-a spus lui M. S. că va veni o rudă a lui M. I. să se vadă cu el la Aiud și au stabilit cum urma să decurgă întâlnirea, limbajul codificat și altele. S. M. a arătat că folosirea unui astfel de limbaj era preferată, fiindcă lui M. îi era teamă. Tot telefonic, S. M. a facilitat legătura dintre cei doi, ruda lui M. I., „O.” și M. S.. Inculpatul a mai precizat că scopul întâlnirii rudei lui M. I. cu M. era acela de a-i da bani pentru doctor, pentru ca acesta să îl trimită pe M. I. pe spital.

Examinând probatoriul administrat în faza de urmărire penală, Curtea constată că aspectele relatate de inculpat, pe larg, în cuprinsul declarației date în faza de urmărire penală sunt în deplină concordanță cu ceea ce rezultă din celelalte probe administrate și conduc la reținerea, fără echivoc, a participației inculpatului S. M. la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, în forma complicității, și a vinovăției acestuia, în modalitatea intenției directe și impun condamnarea acestuia, în condițiile aplicării art.320¹ din Codul de procedură penală.

Fapta inculpatului D. M. V., care, în perioada mai-iunie 2010, având funcția de medic șef al Penitenciarului Aiud, a pretins și primit de la inculpatul M. I., prin intermediul inculpaților H. R. N. și M. S. G., suma de 500 euro, pentru a-i facilita, în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, transferul la Spitalul Penitenciar D., în scopul obținerii de către deținut a liberării condiționate ori a reducerii perioadei de rediscutare a propunerii de liberare condiționată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 1 și 2 din Codul penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Conform fișei postului, transmisă de Penitenciarul Aiud și semnată de inculpatul D. M. V. la 12.04.2010, acesta era încadrat pe postul de medic șef cabinet I, nivelul postului fiind de conducere, și având atribuții de control asupra activității personalului medical subordonat. Din conținutul fișei postului rezultă că inculpatul avea atribuții specifice profesiei de medic, inclusiv recomandarea internării în unități spitalicești în situația în care în unitate nu există posibilități de diagnostic și tratament. (f. 32-38, vol. I)

În legătură cu atribuțiile sale de serviciu, vizând recomandarea de internare a inculpatului M. I. în Spitalul Penitenciar D. din cursul lunii iunie 2010, inculpatul D. M. V. a susținut că, în fapt, și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, fiind chiar obligat de indicația de reinternare pe care o făcuse chiar Spitalul Penitenciar D.. Curtea nu contestă împrejurarea invocată de inculpat și nici nu s-a reținut că și-ar fi încălcat vreo atribuție de serviciu. Ceea ce a evidențiat probatoriu și s-a și reținut sub aspectul situației de fapt a fost împrejurarea că inculpatul a pretins și a primit bani pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu.

O altă apărare pe care inculpatul a formulat-o se referă la faptul că recomandarea de internare a fost dată la 10.06.2010 cu o săptămână înainte de data la care se susține că a pretins și a primit bani. Din situația de fapt reținută de Curte reiese că pretinderea a avut loc la data de 05.06.2010 și este evidențiată cu claritate în procesul verbal de redare a convorbirii telefonice purtate la acea dată, când inculpatul D. M. V. a confirmat acest aspect: „Păi el știa ce trebuie să deie, că doar am discutat clar”, „ Păi acum, în prima fază, înainte cinci!”

De asemenea, inculpatul D. M. V. a susținut că inculpatul M. I. nu putea fi pus în libertate de comisia de liberare condiționată. Această susținere este adevărată, însă scopul urmărit de mituitor a fost de a fi propus de comisie pentru liberare condiționată ori de a primi un termen de amânare mai redus, ca etape necesare până la liberarea sa condiționată de către instanță. Pe de altă parte, relevantă în cauză este împrejurarea că pentru a recomanda internarea inculpatului, atribuție de competența exclusivă a inculpatului D. M. V., acesta a pretins suma de 500 euro. De altfel, chiar inculpatul D. M. V. afirma în cursul unei convorbiri telefonice în legătură cu transferul inculpatului M. I. că: „…De la început i-am spus foarte clar…că merge și e pe barba lui. Ce se întâmplă. Își asumă riscul, dacă e bine, e bine, dacă nu, om vedea mai departe!”

Deși în faza de urmărire penală inculpatul D. M. V. a declarat că nu a avut vreo legătură, în perioada de referință, cu inculpatul M. I., pe care l-a recunoscut la parchet după fotografie și nu are relații apropiate cu inculpatul H. R. N., cu prilejul audierii de către instanță, a declarat că a avut discuții cu ambii inculpați în legătură cu angajarea unui apărător care să-l asiste pe inculpatul M. I. în procedura liberării condiționate în fața instanței, sens în care a și vorbit cu martorul M. G., avocat, însă acesta nu a mai fost angajat. De asemenea, a declarat că într-o discuție cu inculpatul M. I. i-a spus acestuia că onorariul pentru apărător este de 500 euro. Totodată, inculpatul a negat primirea sumei de 500 euro de la inculpatul M. S. G., și deși a recunoscut că

s-a întâlnit cu acesta la data de 16.06.2010 a declarat că, în realitate, l-a împrumutat pe inculpatul M. S. G. cu suma de 100 euro.

Martorul M. G. fiind audiat, a confirmat aspectele invocate de inculpat, însă instanța nu poate să nu observe că varianta pretinderii unei sume de bani pentru angajarea unui avocat, a fost susținută pentru prima dată de inculpat în cursul cercetării judecătorești.

De asemenea, constatând că probatoriul administrat infirmă aspectele relatate de martorul M. G., dar și varianta susținută de inculpat în cursul cercetării judecătorești, va înlătura declarația acestui martor.

Inculpatul, prin declarațiile sale, recunoaște existența unor momente esențiale ale situației de fapt însă le dă o semnificație diferită de cea care rezultă din probe, cu scopul de a fi exonerat de răspunderea penală.

Probatoriul administrat, amplu redat în stabilirea situației de fapt, contrazice aceste susțineri ale inculpatului D. M. V..

Inculpatul D. M. V. nu a oferit o explicație credibilă cu privire la interesul, în a acorda ajutor, prin găsirea unui avocat, pentru inculpatul M. I., aflat în detenție în Penitenciarul unde el era angajat că medic, cu atât mai mult cu cât cu acest deținut nu avea relații apropiate, potrivit propriilor susțineri.

Tot astfel, nu a oferit o justificare pentru întâlnirea cu inculpatul M. S. G. care potrivit probelor îl chemase pe . locuința sa pentru a-i da „un motor”, pe care abia îl primise, însă la întâlnire, inculpatul D. nu a primit nimic, dimpotrivă a dat cu împrumut o sumă de bani, care nu-i fusese solicitată.

Martorului F. C. I., șoferul autoturismului cu care inculpatul D. M. V. s-a deplasat la întâlnirea cu inculpatului M. S. G., a declarat că în autoturism nu a avut loc remiterea vreunei sume de bani însă inculpații au avut o discuție și în afara autoturismului și nu a văzut dacă s-a remis vreo sumă de bani. Cu toate acestea, inculpatul D. M. V. i-a povestit după întâlnire că l-a împrumutat cu o sumă de bani.(fil.206)

Din nota DGIPI privind activitatea inculpatului D. M. V. în ziua de 16.06.2010 rezultă că în afara autoturismului, inculpatul M. S. G. i-a dat inculpatului D. M. V. o sumă de bani. (fil413, vol.I, dosarul de urmărire penală)

Curtea nu are nici un motiv să înlăture această probă din moment ce nici nu intră în contradicție cu susținerile martorului. Totodată, Curtea are în vedere în evaluarea declarației acestui martor și împrejurarea că este rudă apropiată cu inculpatul D. M. V..

Probatoriul administrat prezentat cu prilejul redării situației de fapt, relevă aspecte concordante privind modalitatea de comitere a faptei de către inculpatul D. M. V. și demonstrează fără echivoc că fapta de luare de mită există și a fost săvârșită de acest inculpat cu intenție directă, Curtea urmând să dispună condamnarea sa.

Prin urmare, apreciază cererea de achitare în temeiul art.10 lit.a și d C. pr. pen. formulată de inculpat, ca neîntemeiată.

Fapta inculpatului M. S. G., comisar de penitenciar, care la data de 16.06.2010, a primit pentru D. M. V., de la M. I., prin intermediul martorului A. I., suma de 500 euro, pe care a remis-o inculpatului D. M. V. la aceeași dată, cunoscând scopul primirii acestei sume, respectiv transferul deținutului la Spitalul Penitenciar D., întrunește elementele constitutive ale complicității la săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. 1 și 2 din Codul penal rup. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În cursul cercetării judecătorești inculpatul a uzat de dreptul la tăcere iar în faza de urmărire penală nu a recunoscut comiterea faptei arătând că nu a primit nicio sumă de bani de la martorul A. I., fără a reuși însă să dea o explicație plauzibilă întâlnirii pe care a avut-o cu acesta la 2.06.2010. De asemenea, a negat și faptul că ar fi discutat cu inculpatul S. M. despre întâlnirea pe care urma să o aibă cu ruda lui M. I., despre scopul întâlnirii ori despre stabilirea folosirii unui limbaj codificat, de genul „ să mâncăm o înghețată” sau „să fie tricou de bumbac”.

Susținerile sale sunt infirmate prin procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate cu inculpații S. M., D. M. V., cu martorul A. I., prin declarațiile inculpatului S. M. și ale martorului A. I..

Prin urmare, Curtea constatând că probatoriul administrat demonstrează indubitabil că inculpatul M. S. G. a săvârșit cu vinovăție, sub forma intenției directe, și în calitate de complice, a infracțiunii de luare de mită, urmând a fi condamnat.

Prin urmare, apreciază cererea de achitare în temeiul art.10 lit.a C. pr. pen. formulată de inculpat, ca neîntemeiată.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților M. I., H. R. N., S. M., D. M. V. și M. S. G., Curtea are în vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 72 din Codul penal, gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de luare de mită (3-15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi) și infracțiunea de dare de mită (6 luni - 5ani închisoare), rolul pe care fiecare dintre aceștia l-a avut în desfășurarea activității infracționale, împrejurarea că inculpații D. M. V. și M. S. G. prin faptele comise au știrbit reputația instituției publice pe care au reprezentat-o, și nu în ultimul rând, natura infracțiunii săvârșite, de luare și dare de mită, fapte de corupție și de datele ce caracterizează persoana inculpaților, stare de recidivă postcondamnatorie în care inculpații M. I., H. R. N. au comis faptele, de dispozițiile art.320¹ alin.7 în ceea ce-l privește pe inculpatul S. M..

În ceea ce-i privește pe inculpații D. M. V. și M. S. G., Curtea are în vedere, suplimentar, faptul că fiind funcționari, în mediul penitenciar, aveau obligația de a respecta cu strictețe legea dar și că sunt la primul conflict cu legea penală.

În consecință, va aplica inculpaților D. M. V. și M. S. G. câte o pedeapsă într-un cuantum orientat către minimul special, de 4 ani închisoare.

Totodată, apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acestei sancțiuni, inculpații având aptitudinea subiectivă de a se îndrepta prin autoreeducare, și anume prin eforturi constante pe care le pot face sub amenințarea pedepsei ce li s-a aplicat.

Totodată, impunerea unor obligații stricte și supravegherea conduitei lor pe o durată determinată, de către un organ specializat, reprezintă o măsură mai adecvată imperativului realizării scopului preventiv-educativ al pedepsei, justificând astfel aplicarea dispozițiilor art. 86¹ C.p. în privința modalității de executare.

Aprecierea Curții se întemeiază pe împrejurarea că inculpații având un nivel de instrucție superior au înțeles consecințele faptelor sale, așa încât condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, constituie un avertisment pentru aceștia și, chiar fără executarea pedepsei, nu vor mai săvârși alte infracțiuni.

Prin urmare, în baza art.86¹ Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art.86² Cod penal.

În temeiul art. 359 din Codul de procedură penală și art. 86³ din Codul penal va obliga pe inculpații D. M. V. și M. S. G. ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A. la datele stabilite de acesta;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În temeiul art. 359 din Codul de procedură penală va atrage atenția inculpaților asupra prevederilor art. 86⁴ din Codul penal, referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Cu privire la inculpații M. I. și H. R. N. relevantă pentru individualizarea pedepsei este faptul că, în pofida condamnărilor repetate suferite anterior, cei doi inculpați nu și-au însușit exigențele unei conduite conforme normelor de drept, persistând în sfidarea acestora, inculpatul M. I. chiar într-un loc destinat esențialmente reeducării sale. Încercările reușite de implicare și a altor persoane în activitatea infracțională, potențează gradul de pericol social al faptelor și justifică, în cazul ambilor inculpați, aplicarea unor pedepse mai severe, de câte 4 ani închisoare.

Inculpatul M. I. a săvârșit fapta în timp ce se afla în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare iar inculpatul H. R. N. în termenul de încercare al liberării condiționate, așa încât în sarcina lor se vor reține dispozițiile art.37 alin.1 lit.a din Codul penal privind recidiva postcondamnatorie.

În final, în vederea stabilirii restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, de 10 ani închisoare, pentru inculpatul M. I., Curtea a ținut seama de data consumării infracțiunii de dare de mită, 28.05.2010, și de faptul că durata pedepsei anterioare se împlinea la 06.01.2014, ceea ce determină identificare unui rest neexecutat de 3 ani, 7 luni și 10 zile. Conform dispozițiilor art. 39 alin. 2 din Codul penal, acest rest va fi contopit cu pedeapsa de 4 ani aplicată în prezenta cauză.

Aceeași este situația și în cazul inculpatului H. R. N., care a comis fapta după ce fusese liberat condiționat la data de 02.12.2008 din executarea unei pedepse de 7 ani închisoare, ceea ce impune aplicarea dispozițiilor art.61 din Codul penal, în sensul revocării liberării condiționate privind pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.289 din 13.12.2004 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr.4363 din 14.07.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și contopirea restului, de 1207 zile de închisoare, rămas de executat din această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta.

Situația familială și nici afecțiunile de care suferă inculpatul M. I., potrivit actelor depuse la dosar, nu reclamă aplicarea unei pedepse mai reduse decât a inculpatului H. R. N., având în vedere că paternitatea ori starea de sănătate nu au constituit, în cazul său, impedimente în adoptarea comportamentului infracțional.

Starea de recidivă în care au comis faptele impun concluzia că numai executarea pedepsei în regim de detenție este posibilă în cazul celor doi inculpați.

Inculpatul S. M. beneficiază de aplicare art.320¹ din Codul de procedură penală însă nu se află însă la primul conflict cu legea penală (fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare), ceea ce determină Curtea ca analizând toate circumstanțele reale și personale să aplice acestuia o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Totodată, că numai executarea pedepsei în regim de detenție face posibilă realizarea funcțiilor sale de constrângere și reeducare.

La individualizarea pedepselor complementare (în cazul inculpaților D. M. V. și M. S. G.) și accesorii, instanța va ține seama de natura și gravitatea infracțiunii comise, de împrejurările cauzei și de persoana inculpaților.

Pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca:

În baza art.254 alin.1 și 2 din Codul penal rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 va condamna pe inculpatul D. M. V., fiul lui I. și al M., născut la 15.03.1970 în Aiud, județul A., domiciliat în Aiud, ., ., fără forme legale în Aiud, ..21, jud. A., CNP_, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art.65 din Codul penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 din Codul penal se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal.

În temeiul art. 86¹ din Codul penal se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86² din Codul penal.

În temeiul art. 359 din Codul de procedură penală și art. 86³ din Codul penal va obliga inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere de textul de lege menționat.

În temeiul art. 359 din Codul de procedură penală se va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ din Codul penal, referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. ultim din Codul penal se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.

În baza art.26 rap. la art.254 alin.1 și 2 din Codul penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 va condamna pe inculpatul M. S. G., fiul lui L. și al C., născut la 04.02.1074 în Aiud, județul A., domiciliat în Aiud, ..16, ., jud. A., CNP_, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art.65 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 din Codul penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal.

În temeiul art. 86¹din Codul penal se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86² din Codul penal.

În temeiul art. 359 din Codul de procedură penală și art. 86³ din Codul penal va obliga inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere impuse de textul de lege menționat.

În temeiul art. 359 din Codul de procedură penală se va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ din Codul penal, referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. ultim din Codul penal se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin.1 lit. a și b din Codul penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.

În baza art.255 alin.1 din Codul penal rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal va fi condamnat inculpatul M. I., fiul lui L. și al Margaretei, născut la 12.07.1974 în București, sectorul 5, domiciliat în București, ., ., ., CNP_, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art.39 alin.2 din Codul penal se va contopi pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta cu cea de 3 ani, 7 luni și 10 zile ce a mai rămas de executat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.857 din 24.06.2005 pronunțată de Tribunalul București, urmând ca inculpatul să execute în final, pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 din Codul penal se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal.

În baza art.26 rap. la art.255 alin.1 din Codul penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal va fi condamnat inculpatul H. R. N., fiul lui N. și al M., născut la 23.02.1977 în A. I., județul A., domiciliat în A. I., ., jud. A., CNP_, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art.61 din Codul penal se va revoca liberarea condiționată privind pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.289 din 13.12.2004 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr.4363 din 14.07.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și se va contopi restul, de 1207 zile de închisoare, rămas de executat din această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute în final, pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 din Codul penal se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal.

În baza art.26 rap. la art.255 alin.1 din Codul penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.320¹alin.7 din Codul penal va fi condamnat inculpatul S. M., fiul lui B. și al Getei, născut la 17.10.1973 în Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în Băicoi, ., ., ., jud. Prahova la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 din Codul penal se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a și b din Codul penal.

În baza art.19 din Legea nr.78/2000 se va confisca de la inculpatul D. M. V. suma reprezentând, la data plății, contravaloarea în lei a 500 euro și de la fiecare dintre inculpații H. R. N. și M. I. suma de câte 2100 lei.

Se va menține măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța din 08.07.2011 asupra imobilelor situate în Aiud, ..18, jud. A., înscrise în Cartea Funciară sub numerele cadastrale 1069 și 1070, deținute de inculpatul D. M. V. în coproprietate cu soția sa, până la concurența sumei de 500 euro.

Având în vedere actele depuse de avocat C. A. D., respectiv copia contractului de asistență juridică din care rezultă că inculpații nu acceptă substituirea, dar și justificările prezentate de martorul F. C. I. prin cererea depusă la fila 204 din dosar, pe care le apreciază întemeiate, se va dispune scutirea de amenda judiciară aplicată prin încheierea de ședință din 02.11.2012, a apărătorului ales al inculpaților D. M. V. și M. S. G..

In temeiul art.192 alin.2 și 3 C. pr. pen., vor fi obligați inculpații D. M. V., M. S. G. și M. I. la plata sumei de câte 3040 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care câte 40 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Va fi obligat inculpatul H. R. N. la plata sumei de 3200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Va fi obligat inculpatul S. M. la plata sumei de 3400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 400 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

I. În baza art.254 alin.1 și 2 din Codul penal rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 condamnă pe inculpatul D. M. V., fiul lui I. și al M., născut la 15.03.1970 în Aiud, județul A., domiciliat în Aiud, ., ., ., fără forme legale în Aiud, ..21, jud. A., CNP_, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art.65 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal.

În temeiul art. 86¹ din Codul penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86² din Codul penal.

În temeiul art. 359 din Codul de procedură penală și art. 86³ din Codul penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A. la datele stabilite de acesta;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În temeiul art. 359 din Codul de procedură penală atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ din Codul penal, referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. ultim din Codul penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.

II. . În baza art.26 rap. la art.254 alin.1 și 2 din Codul penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 condamnă pe inculpatul M. S. G., fiul lui L. și al C., născut la 04.02.1074 în Aiud, județul A., domiciliat în Aiud, ., jud. A., CNP_, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art.65 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal.

În temeiul art. 86¹din Codul penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86² din Codul penal.

În temeiul art. 359 din Codul de procedură penală și art. 86³ din Codul penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A. la datele stabilite de acesta;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În temeiul art. 359 din Codul de procedură penală atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ din Codul penal, referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. ultim din Codul penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin.1 lit. a și b din Codul penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.

III. În baza art.255 alin.1 din Codul penal rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal condamnă pe inculpatul M. I., fiul lui L. și al Margaretei, născut la 12.07.1974 în București, sectorul 5, domiciliat în București, ., ., ., CNP_, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art.39 alin.2 din Codul penal contopește pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta cu cea de 3 ani, 7 luni și 10 zile ce a mai rămas de executat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.857 din 24.06.2005 pronunțată de Tribunalul București, urmând ca inculpatul să execute în final, pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal.

IV. În baza art.26 rap. la art.255 alin.1 din Codul penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal condamnă pe inculpatul H. R. N., fiul lui N. și al M., născut la 23.02.1977 în A. I., județul A., domiciliat în A. I., ., jud. A., CNP_, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art.61 din Codul penal revocă liberarea condiționată privind pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.289 din 13.12.2004 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr.4363 din 14.07.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și contopește restul, de 1207 zile de închisoare, rămas de executat din această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute în final, pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal.

V. În baza art.26 rap. la art.255 alin.1 din Codul penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.320¹alin.7 din Codul penal condamnă pe inculpatul S. M., fiul lui B. și al Getei, născut la 17.10.1973 în Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în Băicoi, ., ., ., jud. Prahova la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a și b din Codul penal.

În baza art.19 din Legea nr.78/2000 confiscă de la inculpatul D. M. V. suma reprezentând, la data plății, contravaloarea în lei a 500 euro și de la fiecare dintre inculpații H. R. N. și M. I. suma de câte 2100 lei.

Menține măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța din 08.07.2011 asupra imobilelor situate în Aiud, ..18, jud. A., înscrise în Cartea Funciară sub numerele cadastrale 1069 și 1070, deținute de inculpatul D. M. V. în coproprietate cu soția sa, până la concurența sumei de 500 euro.

Dispune scutirea de amenda judiciară aplicată prin încheierea de ședință din 02.11.2012, a apărătorului ales al inculpaților D. M. V. și M. S. G., avocat C. A. D. precum și a martorului F. C. I..

Obligă pe inculpații D. M. V., M. S. G. și M. I. la plata sumei de câte 3040 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care câte 40 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpatul H. R. N. la plata sumei de 3200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpatul S. M. la plata sumei de 3400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 400 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.12.2012.

PREȘEDINTE,

S. C.

GREFIER,

A. M.

Red./dact. S.C. 2 ex./10.04.2013

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1223/2013. Curtea...		Mandat european de arestare. Sentința nr. 4/2013. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1933/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1932/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1231/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1223/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Mandat european de arestare. Sentința nr. 4/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 3/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1100/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 15/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI