Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 723/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 723/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 723/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI- SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.723/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 15.04. 2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
P.- A. A.
JUDECATOR- S. C.
JUDECATOR- O. B.
GREFIER- D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpata G. F. împotriva încheierii de ședință din 01.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală, în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată G. F. personal în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu Hauhina E. cu împuternicire avocațială nr._/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentei inculpate, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 01.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală, prin care a fost menținută măsura arestării preventivă luată față de inculpată și pe care o apreciază ca fiind netemeinică.
Solicită a se avea în vedere că inculpata a recunoscut și regretat sincer fapta. Mai arată că inculpata are o vârstă relativ fragedă de numai 24 de ani, are familie, are 3 copii minori în întreținere, anterior comiterii faptei avea un loc de muncă.
De asemenea precizează că în privința recurentei inculpate în timpul celor 2 luni de arest preventiv nu au fost evidențiate temeiuri care impun menținerea măsurii preventive în continuare.
Apreciază că daca inculpata ar fi cercetată în stare de libertate aceasta nu ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal și se va prezenta ori de câte ori va fi chemată de instanță.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 01.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală și pe fond a se dispune cercetarea inculpatei în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat urmând a se menține încheierea de ședință ca legală și temeinică.
Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în raport de natura infracțiunii de trafic de droguri de mare risc pentru care inculpata este cercetată, precum și de modalitatea de săvârșire a acesteia.
De asemenea, consideră că trebuie a fi avute în vedere urmările pe care asemenea infracțiuni le produc asupra sănătății persoanelor care consumă substanțe interzise, în raport de toate aceste considerente arată că se impune menținerea stării de arest .
Solicită obligarea recurentei inculpate la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Recurenta inculpată având ultimul cuvânt, arată că are 3 copii și că nu va mai încălca niciodată legea.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 01.04.2013 de Tribunalul București-Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ 13, s-a dispus, potrivit art. 300 indice 2 Cod procedură penală și art. 160 indice b Cod procedură penală, menținerea măsuri arestării preventive a inculpatei G. F., fiind totodată respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 3700/D/P/2012 emis la data de 04.03.2013 de către Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, inculpata G. F. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p. și art. 37 lit. a C.p. și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a C.p., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
S-a reținut în fapt că la data de 05.12.2012, ora 12.00, inculpata G. F. a vândut colaboratorului „Ghici M.” cu suma de 100 lei o doză conținând 0,06 grame de Heroină și heroină preparată într-o seringă cu 10 unități; la data de la data de 05.12.2012, ora 15.50, inculpata G. F. a vândut colaboratorului „Ghici M.” împreună cu învinuitul D. Ș. G. Atonio cu suma de 100 lei o doză conținând 0,06 grame de heroină și heroină preparată într-o seringă cu 10 unități; la data de 06.12.2012, ora 15.30, inculpata G. F. a vândut colaboratorului „Ghici M.” împreună cu învinuitul D. Ș. G. Atonio cu suma de 50 lei o doză conținând 0,06 grame de heroină și la data de 06.12.2012, ora 16.30, inculpata G. F. a deținut, pentru vânzare și consum propriu, fără drept, 12 doze de heroină conținând 1,15 grame de heroină.
Tribunalul București - Secția I Penală a dispus în cauza nr._ arestarea preventivă pe o durată de 29 de zile, cu începere de la 08.02.2013 până la 08.03.2013, inclusiv, a inculpatei G. F. -MAP nr. 15/UP/08.02.2013.
Tribunalul a apreciat că luarea măsurii arestării preventive față de inculpată este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.p.p., art. 143 alin. 1 și 3 C.p.p., raportate la art. 148 lit. f C.p.p., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea care se reține în sarcina inculpatei este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, s-a apreciat că există probe și indicii temeinice în sensul art. 143 C.p.p. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit faptele pentru care este trimisă în judecată, reținându-se în acest sens următoarele mijloace de probă: procesele - verbale de constatare; procesele - verbale de percheziție; rapoartele de constatare tehnico – științifică; declarațiile inculpaților G. F., T. D. M., B. C.; procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire „D. M.” și „D. I.”; procesele-verbale de redare a imaginilor video și a convorbirilor audio video și procesele-verbale de consemnare a declarațiilor colaboratorului „Ghici M.”, toate aflate în dosarul de urmărire penală și care formează un vast ansamblu probator, care justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpată.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, s-a menționat că acesta rezultă atât din natura și gravitatea infracțiunilor care aduc atingere sănătății persoanei, modalitatea concretă de comitere a acestora, amploarea pe care a cunoscut-o fenomenul infracțional, impactul negativ în rândul societății civile, impact ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, cât și din circumstanțele personale ale inculpatei aflată în stare de recidivă postcondamnatorie, existând temerea că odată pusă în libertate ar putea comite și alte fapte similare.
Cum pericolul pentru ordinea publică reprezintă o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului și față de toate cele expuse, pronosticul judecătorului asupra comportamentului viitor al inculpatei este că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând măsura preventivă și din perspectiva dispoz. art. 5 din CEDO, Tribunalul a considerat că menținerea măsurii privative de libertate este justificată întrucât prin proclamarea dreptului la libertate, se protejează libertatea individuală împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților, care însă nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea procesului în bune condiții.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata G. F.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate și din oficiu, conform art.385 indice 6 al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Tribunalul a analizat în mod temeinic și complet subzistența temeiurilor avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpată, apreciind în mod corect că probele administrate ulterior luării măsurii au confirmat teza inițială privind existența indiciilor temeinice care să întemeieze presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit faptele pentru care este cercetată.
De asemenea, în mod temeinic Tribunalul a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta punerea în libertate a inculpatei rezultă din chiar aptitudinea faptelor pentru care aceasta este cercetată de a genera o stare de neliniște în rândul societății civile, timpul scurs de la data arestării preventive nefiind apt să epuizeze ecoul negativ al faptelor dată fiind gravitatea acestora.
Este indiscutabil că cercetarea în libertate a inculpatei dată fiind natura și gravitatea faptelor presupus a fi săvârșite de aceasta, în principal datorită naturii infracțiunii, precum și a implicațiilor sociale grave ce decurg din traficul de droguri, este de natură a genera o stare de indignare, neîncredere și insecuritate în rândul opiniei publice.
Nu în ultimul rând, în contextul în care inculpata este cunoscută cu antecedente penale, fiind condamnată în precedent pentru săvârșirea unei alte infracțiuni extrem de grave -trafic de persoane- în mod just a apreciat Tribunalul că există date în sensul că lăsarea sa în libertate prezintă pericol social, dat fiind riscul ca aceasta să repete comportamentul infracțional.
În ceea ce privește durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, Curtea apreciază că în raport de complexitatea cauzei, numărul inculpaților și maniera de desfășurare a urmăririi penale și a cercetării judecătorești, în raport de data la care a fost luată măsura preventivă, aceasta se circumscrie unui termen rezonabil.
În consecință, constatând că încheierea recurată este legală și temeinică, conform art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul declarat de inculpata G. F. împotriva încheierii de ședință din 01.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr._ 13, iar în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, urmează a obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta inculpată G. F. împotriva încheierii de ședință din 01.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr._ 13.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. A. S. C. O. B.
GREFIER,
D. P.
Red.B.O.
07.05.2013/2ex
T.B.S.II.P.-jud.M. M. G.
| ← Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.... | Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 71/2012. Curtea de... → |
|---|
