Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 803/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 803/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 803/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
_
Decizia penală nr.803/ R
Ședința publică de la 24.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - L. C.
JUDECĂTOR - V. C.
JUDECĂTOR - C. A. G.
GREFIER - M. C.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol, judecarea recursului declarat de petentul G. B. împotriva sentinței penale nr. 235/31.01.2013, pronunțată de Judecătoria Sector 3 în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspunde recurentul petent G. B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Constatând că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat, declarații suplimentare de făcut, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca inadmisibil.
CURTEA :
Deliberând asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 235, pronunțată la data de 31.01.2013 de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul G. B. (citat la domiciliul ales din București, ., sector 2, la Asociația Accept) împotriva tergiversării soluționării cauzei ce face obiectul dosarului nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p. a obligat petentul la plata sumei de 60 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Prima instanță a constatat următoarele:
Prin adresa nr. 1659/VIII-1/2012 din 28.06.2012, adresă semnată și de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, s-a comunicat petentului, prin mandatar, cu privire la solicitările adresate de acesta D.G.P.M.B. și I.G.P.R. că pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București se află înregistrat dosarul nr._/P/2011 constituit ca urmare a plângerii penale formulate de petent împotriva unui agent de pază al clubului „El Comandante”, precum și împotriva mai multor lucrători de poliție ai Secției 10. S-a mai comunicat și că, în urma examinării aspectelor evidențiate de petiționar, s-a constatat că în speță au fost efectuate cercetări penale cu ritmicitate, organele de poliție lucrând în mod constant pentru lămurirea cauzei, urmând ca la finalizarea dosarului penal să îi fie comunicată soluția.
La data de 20.11.2012 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București a fost înregistrată plângerea din prezenta cauză formulată în temeiul art. 2781 C.p.p., art. 21 din Constituție, art. 6 al. 1 și art. 13 coroborat cu art. 3, 8 și 14 din CEDO de petentul G. B., prin mandatar, împotriva tergiversării lucrărilor în dosarul de urmărire penală cu nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București. Prin această plângere petentul a solicitat admiterea plângerii, obligarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 3 București la repararea integrală a prejudiciului cauzat prin plata unor daune morale în cuantum de echivalentul în lei al sumei de 5000 Euro și fie să se rețină cauza spre judecare, fie să se trimită cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Prin adresa nr._/P/2011 din 07.12.2012 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București s-a precizat că dosarul nr._/P/2011 nu este soluționat, fiind în lucru la Poliția Sector 3 și, pe cale de consecință, nu există plângere întemeiată pe art. 278 C.p.p.
Prin rezoluția nr. 3283/VIII-1/2012 din 09.01.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, comunicată instanței la 14.01.2013, s-a dispus, în baza art. 203 C.p.p. rap. la art. 275 și urm. C.p.p., respingerea plângerii de tergiversare a soluționării dosarului cu nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București. În motivare s-a arătat că analiza actelor dosarului a evidențiat că au fost efectuate acte de cercetare în mod constant, organele de urmărire penală lucrând pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele sale.
Instanța, având în vedere acestea a constatat că, în concret, dosarul de urmărire penală vizat prin plângerea din prezenta cauză se află în cursul urmăririi penale, nefiind finalizată această urmărire și, deci, nefiind dată o soluție de netrimitere în judecată sau de trimitere în judecată. A mai constatat că prin plângerea ce face obiectul prezentei cauze petentul a reclamat, în esență, că organele de urmărire penală, prin ritmul în care au efectuat cercetările, au tergiversat soluționarea cauzei și prin aceasta i-au adus un prejudiciu moral a cărui reparare a solicitat-o a se face prin obligarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București la daune morale în cuantum reprezentat de echivalentul în lei al sumei de 5000 de euro și, cumulativ cu aceste daune, fie prin reținerea cauzei spre judecare, fie prin trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Prima instanță a constatat că, în raport de dispozițiile legale penale în vigoare, plângerea formulată de petent și care face obiectul prezentului dosar este inadmisibilă, din următoarele considerente:
Conform Codului de procedură penală actual, plângerea reglementată prin art. 278/1 C.p.p. (text de lege pe care și-a întemeiat petentul plângerea din prezenta cauză) se poate face împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, precum și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu. Din analiza textului de lege a rezultat că această enumerare a actelor ce pot face obiectul unei astfel de plângeri este limitativă, neputând fi extinsă și cu privire la alte acte ale procurorului sau la alte soluții date de acesta sau cu privire la inactivitatea organelor de urmărire penală. Deci, o astfel de plângere vizează o soluție de netrimitere în judecată, iar în dosarul de urmărire penală nr._/P/2011 nu s-a dispus o astfel de soluție până la data formulării plângerii din prezenta cauză și nici până la data soluționării acestei plângeri. Pentru a aprecia în acest sens instanța a avut în vedere și că Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 57/24.09.2007 pronunțată în recurs în interesul legii a stabilit că este inadmisibilă plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată. În consecință, în baza acestui text de lege, în condițiile în care nu s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată, nu se poate formula la instanță o plângere cu privire la tergiversarea efectuării cercetărilor.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului reglementează două drepturi procedurale, care se concretizează în garanții cu privire la punerea în valoare în fața instanțelor judiciare a drepturilor ce sunt recunoscute persoanelor.
În acest context dispozițiile prevăzute de art. 6 și art. 13 din Convenție, relative la dreptul la un proces echitabil și la dreptul la un recurs efectiv, dau expresie unei idei generale, potrivit cu care o protecție eficace a drepturilor omului nu poate fi realizată prin simpla consacrare a unor drepturi substanțiale, ci este necesar ca aceste drepturi să fie însoțite de garanții fundamentale de ordin procedural, care să asigure mecanismele corespunzătoare de punere în valoare.
În sensul garantării dreptului la un proces echitabil sub aspectul rezonabilității procedurilor, Curtea Europeană acționează pe calea celor două drepturi procedurale mai sus menționate, transformând astfel art. 6 par. 1 și art. 13 atât în resorturi juridice la care orice persoană poate recurge în vederea apărării drepturilor sale, cât și în veritabile instrumente de măsurare a nivelului de eficiență a sistemelor judiciare ale statelor parte la Convenție.
Consacrând expres caracterul subsidiar al sistemului european de protecție, art. 13 din Convenție enunță explicit obligația statelor părți de a apăra drepturile omului, în primul rând, în propria lor ordine juridică, stabilind astfel în favoarea justițiabililor o garanție suplimentară de recunoaștere efectivă a acestor drepturi.
Potrivit art. 21 din Constituția României (text de lege pe care și-a întemeiat petentul plângerea din prezenta cauză), orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, părțile având dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Prevederile referitoare la termenul rezonabil de soluționare a cauzelor reprezintă astfel o regulă preluată în mod direct din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Dispoziții similare sunt prevăzute și în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care, în art. 10, prevede faptul că toate persoanele au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanță imparțială și independentă, constituită potrivit legii.
Cu toate acestea, instanța a constatat că în Codul de procedură penală nu sunt dispoziții cu privire la dreptul persoanelor de a beneficia de un proces penal desfășurat într-un termen rezonabil.
Instanța a mai constatat că, potrivit prevederilor legale în vigoare, până la finalizarea urmăririi penale, instanța de judecată (cu două excepții care nu sunt incidente în raport de conținutul plângerii din prezenta cauză) nu are competența de a verifica direct actele de cercetare penală întocmite de către organele judiciare abilitate sau ritmicitatea cu care au fost întocmite, această competență revenind exclusiv procurorului care supraveghează cercetarea penală. În consecință, plângerea adresată instanței de judecată prin care s-a invocat tergiversarea efectuării cercetărilor este inadmisibilă, întrucât, în raport de dispozițiile Codului de procedură penală, instanțelor naționale nu le este conferită posibilitatea de a soluționa astfel de plângeri, întrucât ar trebui reglementate, indicate, atât competențele judecătorului, cât mai ales măsurile pe care ar putea să le dispună în situația în care, într-adevăr, ar constata o tergiversare a efectuării lucrărilor de urmărire penală. Astfel, în situația de față - dosarul de urmărire penală se află în cursul urmăririi penale, nefiind finalizată această urmărire -, în lipsa unor prevederi exprese, instanța nu are posibilitatea de a dispune cu privire la actele procurorului sau organelor de cercetare penală sau cu privire la ritmul de efectuare a acestora.
Pentru a aprecia în acest sens instanța avut în vedere și următoarele: în lipsa unei reglementări exprese în procedura penală privind procedura de soluționare a unei cereri de acest tip, care vizează, în esență, un mod defectuos de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu fie de către organele de poliție, fie de către procuror, nu se poate considera că o astfel de cerere trebuie să fie de competența exclusivă a instanței de judecată în materie penală, cu atât mai mult cu cât o astfel de cerere are ca obiect principal reparații pecuniare pentru prejudiciile suferite; pe de altă parte, având în vedere că tranșarea unei astfel de probleme implică o judecată privind ansamblul chestiunilor de fapt și de drept ale speței a cărei durată a fost contestată, precum și aprecieri privind măsurile ce se impun a fi luate în vederea eficientizării cursului urmăririi penale, apariția unui element de control judiciar în această procedură, fără să existe o reglementare a acestuia, este de natură a transfera judecătorului atribuții specifice și exclusive ale procurorului din faza urmăririi penale, respectiv atribuții de supraveghere a urmăririi penale; examinarea temeiniciei unei acțiuni privind durata rezonabilă de desfășurare a urmăririi penale ridică serioase probleme din punct de vedere al soluțiilor pe care le poate pronunța instanța penală în ipoteza în care s-ar constata caracterul fondat al unei astfel de cereri și s-ar impune deci admiterea ei; astfel, în ipoteza în care instanța, sesizată cu problema duratei unei cauze aflate în cursul urmăririi penale, constată existența unor întârzieri nejustificate în activitatea organelor judiciare, ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili un termen în care cauza urmează să fie soluționată, indicând totodată demersurile ce urmează a fi efectuate în vederea eficientizării procedurilor; or, într-o astfel de ipoteză se pune problema temeiurilor în baza cărora instanța ar putea dispune măsuri cu caracter obligatoriu pentru procurorul cauzei sau pentru organele de poliție supravegheate de către procuror și ar putea stabili un termen de soluționare a urmăririi penale; s-ar crea astfel, fără să fie prevăzută de lege, posibilitatea pentru instanță de a dispune măsuri obligatorii pentru procurorul cauzei, în ciuda inexistenței unei legături ierarhice sau a uneia justificate pe ideea unui control judiciar.
Prin urmare, în absența unei proceduri interne în fața instanței de judecată în materie penală, care să vizeze controlul judecătoresc în cazul lipsei de celeritate a organelor de urmărire penală în desfășurarea urmăririi penale, instanța a apreciat că cererea de tergiversare ce face obiectul prezentei cauze este inadmisibilă în materie penală. Având în vedere acestea instanța a apreciat că, întrucât vizează fondul plângerii și nu admisibilitatea acesteia, în cauză nu se mai impune analiza incidenței și a art. 3, 8 și 14 din CEDO.
În ceea ce privește tergiversarea cercetărilor în desfășurarea urmăririi penale, instanța a apreciat că există la acest moment următoarele remedii puse la dispoziție de legiuitor, remedii la care petentul nu rezultă că a recurs: plângerea la procurorul ierarhic superior celui care instrumentează cauza, plângere întemeiată pe art. 278 C.p.p. (în lucrarea nr. 1659/VIII-1/2012 înaintată de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București la solicitarea instanței nu a rezultat că s-a dat vreo rezoluție în baza art. 275 -277 C.p.p. de către procurorul de caz cu privire la o plângere de tergiversare a cercetărilor, plângere formulată de petent și nici că împotriva adresei nr. 1659/VIII-1/2012 s-a formulat vreo plângere conform art. 278 C.p.p.; plângerea depusă de petent la 12.10.2012 și înregistrată sub nr. de condică 3260 este întemeiată pe art. 275 C.p.p. – competența revenind procurorului care supraveghează urmărirea penală și nu prim-procurorului; această plângere de tergiversare a fost soluționată de procuror prin rezoluția nr. 3283/VIII-1/2012 din 09.01.2013 și nu rezultă că împotriva acesteia s-a formulat vreo plângere conform art. 278 C.p.p.; comunicările făcute de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București petentului sau instanței și semnate în numele Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București de către prim-procurorul acestei unități de parchet nu constituie soluții date de către prim-procuror în conformitate cu art. 278 C.p.p.); sesizarea organelor disciplinare pentru verificarea modului cum sunt respectate dispozițiile legale care impun soluționarea cu celeritate a cauzei în cursul urmăririi penale pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul G. B. susținând, în esență, că plângerea este admisibilă, în temeiul art. 6 alin. l și art.13 din CEDO, coroborat cu art.3, 8 și 14 din CEDO și art.21 din Constituția României.
Examinând hotărârea atacată, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea consideră că aspectele invocate de petent exced textului art. 2781 din Codul de procedură penală, care permite formularea plângerii numai împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere in judecată, materializate fie într-o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, fie într-o ordonanță, sau, după caz, într-o rezoluție de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror.
Explicația limitării dreptului la acțiune pe calea procedurii prevăzute de art. 2781 din Codul de procedură penală a fost dată de Curtea Constituțională printr-o . decizii, precum și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 57/24.09.2007 pronunțată în recurs în interesul legii, în care s-a precizat că aceste reglementări, prin conținutul lor neechivoc, asigură exercitarea efectivă de către toate persoanele interesate a dreptului lor de acces la justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu dreptul oricărei persoane la un proces echitabil în sensul prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Art. 21 din Constituție nu poate susține concluziile petentului, câtă vreme, așa cum a afirmat instanța de contencios constituțional, accesul la justiție se realizează în condițiile pe care legea ( în cazul de față, Codul de procedură penală prin art. 2781 alin. 1) le prescrie și nu în afara lor.
Având în vedere argumentele mai sus expuse și faptul că, potrivit art. 278/1 alin. 10 din Codul de procedură penală, hotărârea judecătorului pronunțată conform alin. 8 al aceluiași articol este definitivă, Curtea, în temeiul art.385/15 pct.1 lit. a Cod de procedură penală, va respinge ca inadmisibil recursul și în baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penală va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Conform art. 192 alin. 2 codul de procedură penală va obliga pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul G. B. împotriva sentinței penale nr. 235/ 31.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. C. V. C. C. A. G.
GREFIER,
M. C.
Red.L.C.
Dact.EA/2ex/10.05.2013
J.S.3.B.-jud.M.S.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
