Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 203/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 203/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 203/2013
DOSAR NR._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 203
Ședința publică din data de 24.04.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V.
GREFIER: C. G.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror G. A. M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petentul G. P. împotriva Rezoluției nr. 153/P/2012 din data de 31.10.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial București și a Rezoluției nr.351/II-2/2012 din data de 10.12.2012 a Procurorului Șef din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 12.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.04.2013, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin plângerea înaintată acestei Curți, la data de 28.XII.2012 și înregistrată sub nr._, petentul G. P. a criticat Rezoluția din data de 10.XII2012 a Serviciului Teritorial București din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, pronunțată de procurorul șef de serviciu în dosarul nr.153/P/2012, prin care se menține rezoluția precedentă adoptată de procuror în același dosar în data de 31 octombrie 2012.
Petentul a susținut că rezoluția este lipsită de temeinicie și legalitate, solicitând anularea acesteia și refacerea, în mod corect, a cercetărilor în sprijinul sancționării corespunzătoare a celor sesizate prin denunțul formulat de către petent în data de 05.04.2012 și înregistrat la Direcția Națională Anticorupție.
Dezvoltând plângerea, a mai arătat:
-P. M. (zis M.) și Cantea F. sunt martori care nu au fost audiați, deși au fost menționați în denunț. Aceștia pot furniza detalii și informații referitoare la împrejurările în care N. I. a oferit mită sub formă de bani și produse (pește) echipei de cercetare și procurorilor care au instrumentat dosarul penal constituit în anul 2006 la P. de pe lângă Tribunalul G., ca urmare a împușcării petentului de către N. I..
-Cacaleteanu F. a fost audiat, declarând că știe că N. I. a oferit mită celor susmenționați, dar în declarația dată în fața procurorului DNA s-a consemnat că nu îi cunoaște pe cei cărora li s-a oferit mită, însă nu s-a luat în calcul faptul că martorul făcea referire doar la necunoașterea numelor, nu și a persoanelor văzute luând mită. Acestuia i s-a prezentat o listă cu numele procurorilor și polițiștilor, fără a i se oferi posibilitatea de a-i recunoaște după fizionomie. De asemenea, audierea lui Cacaleteanu F. a fost orientată strict către elementele din denunțul meu, dar nu s-a urmărit extinderea și aprofundarea cercetărilor în sensul elucidării celor semnalate. Nu se menționează nimic în declarație referitor la faptul că N. I. i-a oferit suma de 15 milioane lei vechi, pentru ca ulterior să dea declarații de martor favorabile acestuia în cadrul cercetărilor conduse de cei doi procurori B. P. și S. A., alături de echipa de cercetare de la I. G., referitoare la împușcarea petentului. În acest mod, preluarea defectuoasă a declarației martorului a fost de natură să conducă la concluzii superficiale, fără legătură cu realitatea celor sesizate.
-N. N. comisar șef în cadrul I. G., actualmente pensionar, fost șef al lui P. A. care în prezent este șef al Serviciului arme și Muniții, nu a fost audiat. Ca urmare, s-au înlăturat în mod nejustificat aspectele sesizate de mine referitoare la mituirea de către N. I. a lui P. A., cu contravaloarea a 800 kg de pește, anterior incidentului cu împușcarea mea, pentru ca N. I. să poată deține armă de vânătoare în lipsa permisului corespunzător. Rezultă evident că cercetările conduse de P. A., contra lui N. I., referitoare la împușcarea petentului, au fost viciate, în sensul protejării mituitorului. Faptul că relația de bună colaborare bazată pe mită în formă continuată dată de N. I. lui P. A. (atât înainte de împușcare cât și după) a denaturat cercetările cauzei mele, afectându-mi în mod direct interesele legitime, ar fi putut fi confirmat prin audierea lui N. N. care mi-a relatat că în perioada cercetărilor anchetatorul și anchetatul, respectiv P. A. și N. I., iau prânzul împreună cu mici și bere la un restaurant în G. (lângă piața centrală).
-D. A., martor ce nu a fost audiat datorită superficialității verificărilor procurorului DNA, ar fi putut, printr-o extindere sumară a cercetărilor, să confirme mituirea cu cele 800 de kg de pește.
-M. M., propusă pentru audiere în denunț, a dat o declarație la solicitarea procurorului DNA, declarație în care a simțit nevoia să sesizeze faptele de corupție ale procurorilor B. P. și S. A., precum și a unor ofițeri de poliție implicați, dar, totodată să le ia apărarea cum că ar fi niște oameni onești care nu ar fi primit mită. Pe baza acestei contradicții aparente procurorul înlătură declarația ca nerelevantă, tară să aprofundeze dacă, în realitate, fapta chiar s-a produs și ce implicații a avut ulterior, precum și fară să analizeze conjunctura în ansamblu și anume faptul că, concubinul cu care aceasta are un copil (ofițer I. G. - B.) era coleg cu cei implicați. Ca urmare, în mod eronat, procurorul a reținut numai aspectele favorabile celor reclamați nu și cele nefavorabile, interpretând defectuos declarația acesteia.
La dosar, au fost anexate lucrările Parchetului nr.351/P/2012 și respectiv, nr.351/II-2/2012, finalizate prin rezoluțiile criticate.
Analizând plângerea formulată de petentul G. P., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente cauzei, Curtea reține și constată următoarele:
Pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., a fost înregistrată la data de 5.04.2012 plângerea formulată de petentul G. P. împotriva procurorului B. P. și a procurorului S. A. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul G., a comisarului șef N. N., a comisarului șef P. A. și a altor lucrători de poliție, toți din cadrul I.P.J. G., care au participat la cercetarea la fața locului cu privire la incidentul din 22.08.2006, a cărui victimă a fost G. P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 1, 2 Cp rap. la art. 6 și art. 7 alin. 1 din Legea nr.78/2000 și împotriva numitului N. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. 1 Cp rap. la art. 6 și art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000.
În susținerea plângerii, petentul G. P. a arătat în ce împrejurări au fost săvârșite infracțiunile de corupție sesizate și în ce au constat acestea, indicând și acele probe care ar putea dovedi acuzațiile formulate, subliniind că, la data de 22.08.2006, a fost împușcat de N. I., însă dosarul întocmit nu a fost soluționat corespunzător, ca urmare a săvârșirii unor fapte de corupție de către lucrătorii de poliție și procurorii care au efectuat cercetările.
Dezvoltând aceste acuzații, petentul G. P. a menționat că lucrătorii de poliție care au făcut parte din echipa de cercetare la fața locului în data de 22.08.2006 au primit de la N. I., anterior incidentului, pește și că N. I. este protejat de comisarul P. A., acest lucru aflându-l de la comisarul șef N. N.. Din această echipă au făcut parte comisarul P. A. și comisarul șef N. N., dar și un ofițer despre care știe că se numește C. și un subofițer, iar remiterea foloaselor materiale s-ar fi realizat în fața Poștei din G.; a mai precizat că N. I. beneficia de protecție și din partea comisarului D. N., șeful Inspectoratului de Poliție al Județului G. din perioada incidentului, fără să detalieze acest lucru.
Referitor la procurorul de caz B. P., a susținut că acesta a primit de la N. I., pe lângă alte foloase materiale, suma de 10.000 euro, pentru a nu face cercetări față de el și că, după repartizarea dosarului procurorului S. A., acesta a primit, la rândul său, de la N. I. un bol acoperit, în care se putea afla mâncare sau bani, chiar în timpul efectuării reconstituirii; procurorul B. A. fiind cel care conducea ancheta penală, în așa fel încât, rezultatul să fie favorabil lui N. I..
Petentul G. P. a mai sesizat că N. I. ar deține o armă de vânătoare dată de comisarul P. A., care îi permite să o folosească fără a poseda permisul corespunzător, iar ofițerul de poliție ar fi primit contravaloarea cantității de 800 kg pește.
Pornind de le reperele indicate de petentul, procurorul de caz a procedat la audierea martorului M. M. care ar fi știut – conform susținerilor petentului – că procurorul B. P. ar fi primit suma de 10.000 euro; de asemenea, a fost audiat și martorul Cacalețeanu F., care – potrivit susținerilor petentului – are cunoștință despre împrejurarea în care N. I. a remis bunuri unor lucrători de poliție, pentru a beneficia de sprijinul acestora.
Astfel, martora M. M. a arătat că, în urmă cu aproximativ 6-7 ani, a fost căutată de Cantea F., care lucra pentru N. I., iar acesta i-a spus că a sustras bunuri din mai multe societăți comerciale, la instigarea lui N. I. și că îi este frică de acesta, pentru că are relații la poliție. În ziua următoare, M. M. l-a însoțit pe Cantea F. la I.P.J. G., unde a fost audiat de lucrătorul de poliție M. G.. M. M. a arătat că a asistat la o mică parte din audiere, aproximativ 10 minute, prilej cu care l-a auzit pe Cantea F. afirmând că N. I. are relații la P., pentru că îl cunoaște pe procurorul B. P., căruia i-a dat sau urmează a-i da acestuia 10.000 euro să nu-l cerceteze pentru faptele săvârșite. M. M. a subliniat, însă, că nu știe dacă N. I. chiar a dat acea sumă de bani procurorului B. P. și nu poate afirma că este sau nu este adevărat. Totodată, persoana audiată a menționat și că, atunci când Cantea F. a făcut această afirmație, nu l-a crezut, pentru că l-a cunoscut pe procurorul B. P. și știa că acesta este un om modest și onest, care nu ar fi primit mită.
Potrivit declarației martorei M. M., în aceeași seară i-a relatat și lui G. P. ce a aflat de la Cantea F.. De asemenea, M. M. a precizat că nu a luat cunoștință niciodată de faptul că N. I. ar fi dat mită unor procurori sau polițiști pentru a nu fi cercetat penal.
La rândul său, Cacalețeanu F. a susținut că nu îi cunoaște pe procurorul S. A. și pe ofițerii de poliție N. N. și P. A., însă a văzut mai mulți polițiști din G. care au luat masa la restaurantul deținut de N. I., fără a achita consumația și cărora acesta le-a dat pește. De asemenea, l-a auzit în câteva duri pe N. I. spunând că pleacă la G. să ducă pește unor polițiști, iar o dată a afirmat că trebuie să meargă să ducă pachete unor polițiști pentru „a-și face treaba pe acolo și pe acolo”, fără să dea detalii care ar fi putut contura o anume concluzie, privind aceste demersuri.
Curtea constată că actele premergătoare, investigațiile efectuate de organele de urmărire penală sunt complete, acestea neevidențiind date, indicii care să arate că intimatul a comis faptele reclamate de petent.
Astfel, se constată că nu există indicii temeinice și concludente privind existența infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1, 2 Cp rap. la art.6 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 săvârșită de către procurorii B. P. și S. A., comisarul șef N. N., comisarul P. A. și AN - lucrători de poliție din cadrul I.P.J. G. și a infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. 1 Cp rap. la art. 6 și art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 de către numitul N. I., denunțul în acest sens al lui G. P. necoroborându-se cu probele administrate în cauză. Declarațiile persoanelor indicate de G. P. ca având cunoștință de faptele de corupție nu oferă date certe cu privire la săvârșirea infracțiunilor sesizate. Așa cum se observă, M. M. a aflat de la o altă persoană că procurorul B. P. ar fi primit sau urma să primească o sumă de bani pentru a nu își îndeplini atribuțiile de serviciu, fără a avea vreo certitudine că acest lucru s-a și întâmplat; mai mult, aceasta chiar subliniază că nu cunoaște acest lucru și că a avut convingerea că informațiile aflate nu se bucură de credibilitate, explicând și de ce i-a fost creată această convingere. Deși martorul Cacalețeanu F. a sugerat primirea unor produse de la N. I. de către lucrători de poliție, acesta nu a putut să îi identifice și nu a putut stabili existența vreunei legături între remiterea acelor bunuri și atribuțiile de serviciu ale lucrătorilor de poliție. Mai mult, acest martor chiar a arătat că nu știe cine sunt persoanele menționate în denunțul lui G. P.. În ceea ce îl privește pe acesta din urmă, nici el nu a putut prezenta un suport probatoriu pentru acuzațiile aduse, denunțul său fiind fundamentat pe aspecte aflate de la alte persoane, fără a exista posibilitatea confirmării celor prezentate.
Potrivit art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, probele nu au valoare mai din înainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Examinând rezoluția procurorului, prin prisma dispozițiilor legale și a actelor premergătoare urmăririi penale efectuate în cauză, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, întrucât, procurorul a apreciat corect situația rezultată din actele aflate la dosar, pe baza evaluării judiciare a probelor. Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că nu sunt probe care să dovedească, fără dubiu, existența infracțiunilor, iar procurorul a analizat în detaliu probele administrate și a motivat corespunzător soluția adoptată.
Așa fiind, Curtea - în temeiul art.2781 alin.8, lit.a Cod procedură penală – va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul G. P. împotriva Rezoluției nr. 351/II-2/2012 din 10.12.2012 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial București.
Constatând culpa procesuală a petentului, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul G. P. împotriva Rezoluției nr. 351/II-2/2012 din 10.12.2012 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial București.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat și la 2000 lei cheltuieli judiciare către intimatul N. I..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2013.
PREȘEDINTE,
C. V.
GREFIER,
C. G.
red.C. V.
dact.L.G.
ex.2
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.... → |
|---|
