Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 633/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 633/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 633/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr.633/R
Ședința publică de la 02.04.2013
Curtea constituită din:
P. - L. S.
JUDECĂTOR - D. L.
JUDECĂTOR – I. C.
GREFIER - VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul M. I., împotriva sentinței penale nr.3384/06.12.2012 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat M. I. personal, asistat de apărător ales, avocat M. L. O., cu împuternicire avocațială nr._/05.03.2013 emisă de Baroul București, aflată la fila 7/dosar și de apărător din ofiviu, avocat M. M., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/22.02.2013, aflată la fila 6/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus, prin serviciul registratură, motivele de recurs formulate de inculpatul M. I..
Apărătorul din oficiu, avocat M. M., solicită instanței să ia act de încetarea delegației și să se pronunțe asupra onorariului parțial.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat M. I., avocat M. L. O., depune la dosar motivele de recurs, în original, precum și înscrisuri, respectiv o adeverință de la locul de muncă al recurentului-inculpat și caracterizări ale acestuia.
Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului inculpatului M. I..
Apărătorul ales al recurentului-inculpat M. I., având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că instanța de fond a produs o nelegalitate. Arată că, în speță, este vorba de trei sentințe penale, prima - sentința penală nr.819/22.09.2010 prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, a doua - sentința penală nr.1243/14.12.2011 prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 10 luni, iar în urma concursului de infracțiuni dintre cele două sentințe penale, a fost aplicat un spor de pedeapsă de 2 ani și a treia - sentința penală din prezenta cauză, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 10 luni. Arată că, instanța de fond, după descontopire, a contopit numai a doua pedeapsă cu pedeapsa din prezentul dosar, reținând sporul de 2 luni aplicat în urma contopirii între prima pedeapsă și a doua pedeapsă, fără să rețină și deducerea de pedeapsă executată prin concurs de infracțiuni între prima și a doua pedeapsă. Deci, s-a reținut deducere de pedeapsă numai perioada de 03.05.2012 până la 25.09.2012, fără a deduce și perioada de 4 luni și 3 săptămâni executată în perioada 17.03.2011 – 02.08.2011. Așadar, în urma contopirii dintre cele două hotărâri, respectiv cea din prezentul dosar și sentința penală 1243/14.12.2011, ar urma să execute mai mult cu perioada de 4 luni și 3 săptămâni, care deja a fost executată în urma contopirii între prima sentință și a doua sentință.
Arată că instanța de fond a omis să mențină și să rețină concursul de infracțiuni între prima și a doua hotărâre, reținând numai sporul de pedeapsă, dar nu și perioada executată.
Având în vedere și caracterizările depuse la dosar și a conduitei inculpatului, solicită să fie menținut beneficiul liberării condiționate aplicat între prima și a doua hotărâre, arătând că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, este întreținător de familie și este angajat pe durată nedeterminată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, considerând că în mod corect instanța de fond a considerat că, față de sentința penală nr.819/2010 a Judecătoriei Sectorului 1, infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie și nu în concurs și că, evident deducerile s-au făcut având în vedere acest aspect, astfel că, apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Recurentul-inculpat M. I., având ultimul cuvânt, arată că are 3 copii în întreținere, fiind unic întreținător, întrucât soția sa este casnică. De asemenea, arată că recunoaște și regretă săvârșirea faptei.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.3384 din data de 06.12.2012 a Judecătoriei Sectorului 4 București, pronunțată în dosarul nr._ s-au hotărât următoarele:
În baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod procedură penală și art.37 alin.1 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul M. I., fiul lui G. și L., născut la data de 09.04.1981, în mun.Urziceni, Jud.Ialomița, domiciliat în București, ., sector 1, cetățean român, CNP_, la o pedeapsă 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere în stare de recidivă postexecutorie (fapta din 12.04.2012).
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1243/14.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 1, București, definitivă prin decizia penală nr.868/02.05.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală și s-a repus în individualitatea lor următoarele pedepse componente:
- pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod procedură penală și art.37 alin.1 lit.b Cod penal (fapta din 20.05.2010),
- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.819/22.09.2010 a Judecătoriei Sectorului 1, București, definitivă prin decizia penală nr.577/14.03.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b, art.74 alin.1 lit.c și art.76 lit.d Cod penal (fapta din 26.06.2009),
- sporul de 2 luni închisoare.
S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre și infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.819/22.09.2010 a Judecătoriei Sectorului 1, București, definitivă prin decizia penală nr.577/14.03.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală se află în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art.37 alin.1 lit.b Cod penal.
S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre și infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.1243/14.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 1, București, definitivă prin decizia penală nr.868/02.05.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală sunt concurente.
În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.36 alin.1 Cod penal s-a contopit pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1243/14.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 1, București, definitivă prin decizia penală nr.868/02.05.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, în final acesta având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata și în condițiile art.71 Cod penal.
În temeiul art.36 alin.3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată de la data de 03.05.2012 până la data de 25.09.2012.
În temeiul art.191 al.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare față de stat.
În considerentele hotărârii se arată că prin rechizitoriul din data de 03.08.2012 din dosarul nr.4764/P/2012, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4, București a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, a inculpatului M. I., cercetat în stare de deținere în altă cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal.
În fapt, s-a reținut că la data de 12.04.2012, în jurul orelor 10.00, inculpatul M. I. a condus autovehiculul marca VW Caddy, cu nr. de înmatriculare_ pe ., fără a poseda permis de conducere.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de prindere în flagrant, declarațiile inculpatului, procesul verbal de verificare în baza de date SEIP – Regim Permise de Conducere și Certificate de Înmatriculare, declarațiile martorului N. A.-G..
La dosarul de urmărire penală s-a atașat fișa de cazier a inculpatului.
În cursul cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea inculpatului.
La termenul din data de 13.11.2012, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art.3201 alin.1 Cod procedură penală.
La dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri: fișa de cazier a inculpatului, sentința penală nr.3297/19.12.2001 a Judecătoriei Sectorului 5, București, sentința penală nr.819/22.09.2010 a Judecătoriei Sectorului 1, București, sentința penală nr.1243/14.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 1, București.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 12.04.2012, în jurul orelor 10.00, inculpatul M. I. a condus autovehiculul marca VW Caddy, cu nr. de înmatriculare_ pe ., București, fără a poseda permis de conducere.
Situația de fapt sus-prezentată rezultă din declarațiile inculpatului M. I. care a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, precizând că în ziua de 12.04.12 a condus autoturismul marca VW Caddy, cu nr. de înmatriculare_ pe . poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. Declarația de recunoaștere formulată de inculpat se coroborează cu mențiunile cuprinse în procesului-verbal emis la data de 12.04.2012 de un echipaj al Brigăzii de Poliție Rutieră București, mențiuni conform cărora inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, respectiv cu declarația martorului N. A.-G. care precizează că la data de 12.04.2012 a fost de față când în trafic a fost oprit inculpatul de organele de poliție rutieră, acesta recunoscând că a condus pe drumul public autoturismul marca VW Caddy, cu nr. de înmatriculare_ fără a poseda permis de conducere.
În drept, fapta inculpatului M. I. care la data de 12.04.2012, în jurul orelor 10.00, a condus autovehiculul marca VW Caddy, cu nr. de înmatriculare_ pe ., București fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată.
Astfel, elementul material al infracțiunii este caracterizat de acțiunea de a se urca la volanul autoturismului autoturismul VW Caddy, cu nr. de înmatriculare_ și de a circula pe drumurile publice (pe . nu poseda permis de conducere.
Sub aspect subiectiv, infracțiunea este caracterizată sub forma intenției indirecte inculpatul prevăzând rezultatul periculos al faptei săvârșite, anume producerea unei stări de pericol celorlalți participanți la traficul rutier, rezultat al faptei pe care nu l-a urmărit, însă l-a acceptat prin săvârșirea infracțiunii.
Instanța a reținut în sarcina inculpatului starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art.37 lit.b Cod penal. Astfel, potrivit fișei de cazier instanța a constatat că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, suferind anterior o condamnare la o pedeapsă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.3297/19.12.2001 a Judecătoriei Sectorului 5, București definitivă prin decizia penală nr.837/07.05.2002 a Tribunalului București pentru săvârșirea în concurs a trei infracțiuni de lipsire de liberate în mod ilegal prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal, proxenetism prevăzută de art.329 alin.1 Cod penal și fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art.288 Cod penal, pedeapsă executată în perioada 13.03.2011 – 15.06.2004 când a fost liberat condiționat cu un rest de 635 zile. Totodată, inculpatul M. I. a fost condamnat prin sentința penală nr.819/22.09.2010 a Judecătoriei Sectorului 1, București, definitivă prin decizia penală nr.577/14.03.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală tot pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal la o pedeapsă de 6 luni închisoare Această pedeapsă a fost executată în perioada 17.03.2011 – 16.09.2011 când a fost liberat condiționat cu un rest de 45 de zile.
Primul termen al recidivei postexecutorii îl reprezintă pedepsele de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.3297/19.12.2001 a Judecătoriei Sectorului 5, București, definitivă prin decizia penală nr.837/07.05.2002 a Tribunalului București și de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.819/22.09.2010 a Judecătoriei Sectorului 1, București, definitivă prin decizia penală nr.577/14.03.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală, infracțiunea din prezenta cauză, fiind săvârșită după considerarea ca executate a pedepselor anterioare, iar hotărârea de condamnare nu este una din cele care nu atrag starea de recidivă, conform art. 38 Cod penal. Al doilea termen al recidivei este reprezentat de prezenta infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul și pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare mai mare de 1 an.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 72 Cod penal, a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea. Având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța a făcut în ceea ce îl privește pe acesta aplicabilitatea dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală, reducând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de art.86 alin.1 OUG 195/2002.
La stabilirea și aplicarea pedepsei principale instanța a reținut faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, prezenta infracțiune fiind săvârșită în stare recidivă postexecutorie, fiind condamnat în trecut pentru infracțiuni de fals, proxenetism, lipsire de liberate în mod ilegal, dar și conducere pe drumurile publice a unei autoturism fără a poseda permis de conducere.
De asemenea, instanța a reținut că deși inculpatului i-a fost acordat în două rânduri beneficiul liberării condiționate, acesta nu a apreciat acest act de clemență, săvârșind și după aceste momente, alte infracțiuni, dovedind că scopul educativ al pedepselor anterior aplicate nu a fost atins.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că o pedeapsă de 10 luni închisoare aplicată inculpatului pentru prezenta infracțiune este de natură a asigura rolul educativ-preventiv și punitiv al pedepsei, aplicarea pedepsei în acest cuantum fiind justificată de celelalte circumstanțe faptice și personale, respectiv gravitatea faptei precum și comportamentul de recunoaștere al inculpatului și atitudinea avută după săvârșirea infracțiunii.
Instanța a mai constatat că prin sentința penală nr.1243/14.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 1, București, definitivă prin decizia penală nr.868/02.05.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 37 lit.b Cod penal (faptă săvârșită la data de 20.05.2010). Totodată, instanța a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.819/22.09.2010 a Judecătoriei Sectorului 1, București, definitivă prin decizia penală nr.577/14.03.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală, motiv pentru care în temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal a contopit pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.819/22.09.2010 a Judecătoriei Sectorului 1, București, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, sporită la 1 an închisoare. A fost dedusă perioada deja executată din 17.03.2011 până la 02.08.2011, inclusiv, executată în baza sentinței penale nr.819/22.09.2010 a Judecătoriei Sectorului 1, București. A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1559 din 03.05.2012 al Judecătoriei Sectorului 1, București. Pedeapsa a fost executată în perioada 03.05.2012 – 25.09.2012, când a fost liberat condiționat cu un rest de 80 de zile.
Conform art.33 lit.a Cod penal concurs de infracțiuni există când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele. Astfel, în raport de data comiterii faptei pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauza (12.04.2012), de data săvârșirii faptei pentru care a fost condamnat inculpatul M. I. prin sentința penală nr.1243/14.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 1, București (20.05.2010), respectiv de data rămânerii definitive a acestei din urmă hotărâre de condamnare, 02.05.2012 prin decizia penală nr.868/02.05.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală, dar și în raport de fișa de cazier judiciar a inculpatului, cele două infracțiuni au fost săvârșite mai înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele. Instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.33 lit.a Cod penal, infracțiunile săvârșite aflându-se în concurs real.
Având în vedere faptul că inculpatul M. I. a fost condamnat prin sentința penală nr.1243/14.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 1, București, definitivă prin decizia penală nr.868/02.05.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare, prin contopirea pedepsei de 10 luni aplicate prin sentința penală sus-menționată și a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.819/22.09.2010 a Judecătoriei Sectorului 1, București, definitivă prin decizia penală nr.577/14.03.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală, instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1243/14.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 1, București, definitivă prin decizia penală nr.868/02.05.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală și a repus în individualitatea lor următoarele pedepse componente:
- pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod procedură penală și art.37 alin.1 lit.b Cod penal (fapta din 20.05.2010),
- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.819/22.09.2010 a Judecătoriei Sectorului 1, București, definitivă prin decizia penală nr.577/14.03.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b, art.74 alin.1 lit.c și art.76 lit.d Cod penal (fapta din 26.06.2009),
- sporul de 2 luni închisoare.
Instanța a constatat totodată că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre și infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.819/22.09.2010 a Judecătoriei Sectorului 1, București, definitivă prin decizia penală nr.577/14.03.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală se află în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art.37 alin.1 lit.b Cod penal, această din urmă condamnare constituind primul termen al recidivei postexecutorii alături de condamnarea la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.3297/19.12.2001 a Judecătoriei Sectorului 5, București.
În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.36 alin.1 Cod penal a contopit pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1243/14.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 1, București, definitivă prin decizia penală nr.868/02.05.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, în final acesta având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
Cu privire la sporul de 2 luni închisoare aplicat, instanța a considerat că acesta apare ca fiind necesar având în vedere perseverența infracțională a inculpatului, care în decursul unei perioade de timp de aproximativ 2 ani a săvârșit două infracțiuni identice de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere. Mai mult, instanța a considerat că sporul este necesar, având în vedere că acesta reprezintă parte din cele două pedepse care nu se vor executa ca urmare a aplicării regulilor de la concursul de infracțiuni. Or, față de infracțiunile comise, neaplicarea în cauză a unui spor ar reprezenta un semn de nepedepsire față de inculpat, care ar fi sancționat doar pentru pedeapsa cea mai grea. Instanța a apreciat, totodată, că rolul sancționator și educator al pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal nu ar putea fi atins în totalitate, în lipsa unui spor de pedeapsă în sarcina inculpatului, față de perseverența infracțională de care acesta a dat dovadă și starea de recidivă postexecutorie.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că având în vedere gravitatea infracțiunii comise, pericolul concret al acesteia, urmările produse dar și cele care s-ar fi putut produce, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst Contra Marii Britanii, infracțiunea săvârșită de inculpat creează față de acesta o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorității sau funcții elective publice dar și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a două, și lit.b Cod penal, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe durata executării pedepsei în condițiile și pe durata stabilite de art.71 Cod penal. Instanța nu a interzis inculpatului dreptul electoral de a alege deoarece fapta săvârșită de acesta nu are o conotație electorală și nici nu este de o gravitate sporită. De asemenea, în ceea ce privește drepturile prev. de art. 64 lit.c instanța nu a considerat că există în cauză motive speciale de interzicere a acestora, numai circumstanțele speciale faptice și personale putând duce la această interdicție, ea neintervenind automat, după cum reține și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza S. și P. împotriva României.
În baza art.36 al.3 Cod penal și art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată de la data de 03.05.2012 până la data de 25.09.2012.
Instanța nu a putut deduce din pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre și perioada executată în perioada 17.03._11, deoarece aceasta a fost executată în baza sentinței penale nr.819/22.09.2010 a Judecătoriei Sectorului 1, București, care atrage starea de recidivă postexecutorie a prezentei infracțiuni.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul M. I. la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare față de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul M. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cu ocazia dezbaterilor în recurs, recurentul inculpat M. I., prin avocat ales, arată că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre și infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.1243/14.11.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr.868/02.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală sunt concurente, însă fără a reține că și sentința penală nr.819/22.09.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr.577/14.03.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală este concurentă cu sentința penală nr.1243/14.12.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr.868/02.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală.
Mai arată că instanța de fond a dedus din pedeapsa aplicată numai perioada de 03.05.2012 până la data de 25.09.2012, însă fără a deduce și perioada de 4 luni și 3 săptămâni executată în perioada 17.03._11, reținând numai sporul de 2 luni, fără a deduce și perioada executată ca fapte concurente din cele două dosare în perioada 17.03.2011 – 02.08.2011 în baza mandatului de executare nr.1559/13.05.2012.
Precizează că instanța de fond, după descontopire, trebuia să rețină faptul că pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.1243/14.12.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr.868/02.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a fost executată nu de sine stătător ci în concurs cu fapta aplicată prin sentința penală 819/22.09.2010 a Judecătoriei Sectorului 1, definitivă prin decizia penală nr.577/14.03.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, motiv pentru care s-a aplicat sporul de pedeapsă.
Astfel, instanța nu poate înlătura concursul de infracțiuni existent între cele două fapte anterioare și să mențină sporul de pedeapsă de 2 luni.
Având în vedere că inculpatul a recunoscut necondiționat fapta beneficiind de disp. prev. de art.3201 Cod procedură penală, a regretat fapta, are trei copii minori, este singurul întreținător al familiei, este angajat în muncă, a avut o conduită bună în societate și la locul de muncă, solicită a se menține beneficiul liberării condiționate în executarea sentinței penale nr.1243/14.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr.868/02.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în concurs cu sentința penală nr.577/14.03.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurentul - inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.3856 alin.3 C.p.p., Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și având în vedere că inculpatul M. I. a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile art.3201 C.p.p., până la începerea cercetării judecătorești, a constatat în mod corect că din actele de urmărire penală efectuate, rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Astfel, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, a rezultat că la data de 12.04.2012, în jurul orelor 10:00, inculpatul M. I. a condus autovehiculul marca VW Caddy, cu nr. de înmatriculare_ pe ., fără a poseda permis de conducere.
Situația de fapt rezultă din procesul - verbal de filaj și prindere în flagrant; declarațiile inculpaților, procesul verbal de verificare în baza de date SEIP – Regim permise de Conducere și Certificate de Înmatriculare, declarațiile martorului N. A. G..
În mod corect instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului M. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule prevăzută de art. 86 al. 1 din OUG nr.195/2002 rep., săvârșită în condițiile recidivei postexecutorii, prev. de art. 37 lit. b C.p.
Astfel, potrivit fișei de cazier a inculpatului M. I. se constată că acesta fost condamnat anterior la o pedeapsă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.3297/19.12.2001 a Judecătoriei Sectorului 5, București (file 8-14 d.u.p.) definitivă prin decizia penală nr.837/07.05.2002 a Tribunalului București pentru săvârșirea în concurs a trei infracțiuni de lipsire de liberate în mod ilegal prevăzută de art.189 alin.2 cod penal, proxenetism prevăzută de art.329 alin.1 cod penal și fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art.288 cod penal, pedeapsă executată în perioada 13.03.2011 – 15.06.2004 când a fost liberat condiționat cu un rest de 635 zile, față de această pedeapsă săvârșind fapta în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b C.p..
S-a mai reținut că inculpatul M. I. a mai fost condamnat, prin sentința penală nr.819/22.09.2010 a Judecătoriei Sectorului 1, București, definitivă prin decizia penală nr.577/14.03.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală (file 22-23 d.i.) tot pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 37 lit.b C.p. la o pedeapsă de 6 luni închisoare. Această pedeapsă a fost executată în perioada 17.03.2011 – 16.09.2011 când a fost liberat condiționat cu un rest de 45 de zile.
Această din urmă pedeapsă însă, nu poate constitui primul termen al recidivei postexecutorii, așa cum a reținut instanța de fond, întrucât nu este îndeplinită condiția cuantumului pedepsei primului termen al recidivei, care, potrivit prevederilor legale trebuie să fie mai mare de 6 luni. Or, în acest caz, pedeapsa stabilită prin sentința penală nr.819/22.09.2010 a Judecătoriei Sectorului 1, București, este de 6 luni.
Așadar, inculpatul a săvârșit fapta din prezenta cauză după considerarea ca executată a pedepsei de 6 luni aplicată prin sentința penală nr.819/22.09.2010 a Judecătoriei Sectorului 1, București, fără să fie îndeplinite condițiile cazului de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b C.p. și fără a putea lua în considerare prevederile art. 40 C.p., întrucât regulile privind concursul de infracțiuni sunt aplicabile când, după condamnarea definitivă cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, însă înainte, în timpul executării pedepsei sau în stare de evadare.
Astfel, instanța nu poate deduce, așa după cum se solicită în motivele de recurs al inculpatului, perioada 17.03.2011 – 02.08.2011, întrucât aceasta reprezintă perioada efectiv executată din pedeapsa de 6 luni aplicată prin sentința penală nr.819/22.09.2010 a Judecătoriei Sectorului 1, București, care, așa cum am arătat, este considerată executată și nu este concurentă cu fapta ce face obiectul prezentei cauze.
De asemenea, instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.
Se reține că instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea.
Având în vedere limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea dedusă judecății, reduse cu o treime potrivit art.3201 al. 7 C.p., modalitatea de săvârșire a faptei, starea de pericol creată prin săvârșirea faptei, dar și persoana recurentului – inculpat, recidivist în modalitatea prev. de art.37 lit. b C.p., dar suferind și alte condamnări și sancțiuni administrative pentru infracțiuni privind nerespectarea regimului circulației, instanța de fond a aplicat în mod corect o pedeapsă de 10 luni închisoare.
În privința inculpatului M. I. a rezultat o pedeapsă finală de 1 închisoare, în urma contopirii pedeapsei de 10 luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1243/14.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 1, București, definitivă prin decizia penală nr.868/02.05.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a, penală, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, spor care nu putea fi înlăturat întrucât a fost aplicat și menținut definitiv prin sentința penală nr.1243/14.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 1.
De asemenea, instanța nu poate reține nici al doilea motive de recurs al inculpatului, prin care, raportat la circumstanțele favorabile a le inculpatului, ar putea menține beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1243/14.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 1, văzând multitudinea de condamnări anterioare ale recurentului inculpat și sancțiuni administrative atât pentru infracțiuni privind nerespectarea regimului circulației cât și pentru infracțiuni de altă natură, ceea ce denotă o rezistență a acestuia la principalul efect al aplicării pedepsei penale – reeducarea condamnatului.
Față de cele reținute, constatând că hotărârea recurată este legală și temeinică, în baza art.38515 pct.1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat M. I. împotriva sentinței penale nr. 3384, pronunțată la data de 06.12.2012, de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
În baza art.192 al.2 C. p. p., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul, ca nefondat, declarat de inculpatul M. I., împotriva sentinței penale nr.3384/06.12.2012 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosar nr._ .
Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Acordă onorariu parțial în cuantum de 100 lei care se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 2 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. S. D. L. I. C.
GREFIER,
Victorița S.
Red. I.C
Tehn.N.E.A/2ex/25.04.2013
Jud. Sect.4 București/Jud.R.N.O
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 141/2013. Curtea de... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
