Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 2443/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2443/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-12-2013 în dosarul nr. 2443/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.2443/R
Ședința publică din data de 27 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. C. N.
JUDECĂTOR: S. M.
JUDECĂTOR: F. D.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –– Direcția Națională Anticorupție – a fost reprezentat de doamna procuror L. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul M. M. M., împotriva încheierii de ședință din data de 18.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a I-a penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat M. M. M., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat S. A. G., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București, aflată la fila 6 din dosarul de fond.
Se prezintă interpret Pokharel Nawa Raj, în baza autorizației nr._/29.02.2012 emisă de Ministerul Justiției.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului inculpat M. M. M., avocat S. A. G., solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv referatul cu propunere de prelungire a arestării preventive din data de 18.12.2013.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune.
Curtea admite proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul ales al recurentului inculpat, constatând-o administrată prin depunerea înscrisului și nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat M. M. M., avocat S. A. G., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând pe fond, să se constate că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este legală și temeinică și să se dispună liberarea inculpatului sub control judiciar.
Arată că încheierea instanței de fond este nelegală și netemeinică, apreciind că motivarea acesteia corespunde uneia pentru o prelungire și nu pentru o cerere de liberare sub control judiciar, fiind motivat pericolul public la care face referire art.148 lit.f Cod procedură penală și făcând referire la indicii temeinice, respectiv art.143 Cod procedură penală, nefăcându-se referire în ce fel s-ar încălca prevederile art.1602 Cod procedură penală prin lăsarea în libertate a inculpatului sub control judiciar.
Mai mult, arată că instanța de fond nu avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, învederând în acest sens că aceasta a precizat că inculpatul are domiciliul în G., deși a depus acte din care rezultă că acesta locuiește în București. De asemenea, învederează că a fost depusă la dosar o expertiză contabilă din care rezultă că . a fraudat statul.
Apreciază că inculpatul nu are cum să săvârșească noi infracțiuni, cu atât mai mult cu cât acesta nu a săvârșit nici infracțiunile reținute în sarcina sa, cu atât mai mult cu cât toate actele contabile, precum și ștampilele au fost confiscate.
În ceea ce privește a doua acuzare, respectiv aceea de constituire a unui grup infracțional, arată că nu se poate presupune că va săvârșit alte fapte, instanța putând pune anumite interdicții în sarcina inculpatului.
Totodată, arată că o astfel de măsură poate fi admisă dacă este coroborată cu antecedente acestuia și personalitatea acestuia. Or, acesta nu are antecedente penale și nu este cercetat pentru o infracțiune de violență.
Apreciază că actele de urmărire penală care mai sunt efectuate în cauză nu pot fi influențate de inculpat dacă va fi lăsat în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că instanța de fond a avut în vedere dispozițiile obligatorii ale Recursului în interesul legii nr.17/2011 și a analizat, pe fondul cererii, temeiurile arestării preventive în condițiile art.148 lit.f Cod procedură penală.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.160b alin.2 Cod procedură penală, apreciază că finalitatea cererii de liberare sub control judiciar este depășită ca moment procesual, în cauză fiind prelungită măsura arestării preventive.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu sunt încălcate dispozițiile CEDO și să fie obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat M. M. M., având ultimul cuvânt, arată că dorește să fie judecat în stare de libertate, că se va supune la orice regulă stabilită și că se va prezenta ori de câte ori este nevoie.
CURTEA ,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 18.12.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția II penală în dosarul nr._, în baza art.160 ind.8a al.6 C.p.p. a fost respinsă,ca neîntemeiată,cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de petentul inculpat M. M. M., CNP_, fiul lui M. și A., născut la data de 10.03.1982, în New York, SUA, cetățenie americană, cu reședința în mun. G., ./2D, ., arestat în baza MAP nr.11/UP/29 10 2013 emis de ÎCCJ – Secția Penală, în dosarul nr._ .
În baza art.192 al. 2 C.p.p a fost obligat petentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând că nu există date din care să rezulte faptul că, lăsat în libertate, ar exista posibilitatea de a comite noi infracțiuni, de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor martori și că nu este cunoscut cu antecedente penale.
Sub aspectul admisibilității cererii s-a arătat că pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa pedepsele prev. de lege sunt mai mici de 18 ani și că nu există probe și indicii că inculpații vor comite alte infracțiuni sau că va influența martorii din cauză.
Tribunalul a constatat îndeplinite condițiile de admisibilitate și a admis, în principiu, cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Analizând temeinicia cererii, tribunalul a reținut că prin încheierea nr. 925/29.10.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților Moubarak M. Sleiman, M. M. M., B. A. L., L. R. A., Abdul Mounim Al Zaid, C. V., R. G., D. F., Ș. S. C. și El Madhoun Suheil Rashid Selim Ahmed, pe o perioadă de 29 de zile, începând de la 29.10.2013 până la 26.11.2013, inclusiv.
În acest sens a fost emis mandatul de arestare preventiva nr. 11/29.10.2013 în cazul inculpatului M. M. M., fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art. 8 și 9 lit.b, c și f din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., toate cu aplic. art.33 lit. a C.p.
S-a avut în vedere că în cauză există indicii temeinice de natură să convingă un observator obiectiv, în sensul art. 143 alin. 1, art. 681 C.p.p. și al art.5 par.1 lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că petentul inculpat M. M. M. a coordonat în mod direct activitatea grupului în momentele în care coinculpatul Moubarak M. Sleiman, vărul acestuia, nu se afla pe teritoriul României. În baza instrucțiunilor acestuia a menținut, în mod curent, legătura și i-a îndrumat pe ceilalți participanți, precum Abdul Mounim Al Zaid și L. R. A., discutând despre societățile fantomă (fără angajați, cu sediu social fictiv, fără o activitate economică efectivă și fără logistica necesară desfășurării activității declarate) și operațiunile în care acestea erau angajate.De asemenea a participat împreună cu coinculpatul Moubarak M. Sleiman la întâlnirile cu beneficiarii finali cum este cea din 05.06.2013 cu coinculpatul Bitar Rami, aspect care reiese din supravegherea audio-video realizată potrivit autorizațiilor emise în cauză, menținând, în același timp, legătura cu G. V. B. (poreclit Elton) și cu A. A A., coasociatul lui Atef El Said Abd El Aziz El Keleni în cadrul Atifco International S.A.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M. M. M., la data de 19.12.2013 criticând-o pentru netemeinicie cu privire la oportunitatea liberării provizorii, motivarea greșita a încheierii, care corespunde uneia de prelungire a duratei măsurii arestării, faptul ca nu s-au avut în vedere înscrisurile depuse, un raport de expertiza din care rezulta că . a fraudat statul, si ca nu se poate retine infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat.
Examinând cauza în temeiul art.1609 rap. la art.3856 alin.1 și 3 C. pr. pen., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanta, în baza art.160 ind.8 rap. la art.160 ind.2 al.1 C.p.p., a constatat admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulate de M. M. M., constatnd că este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art. 8 și 9 lit.b, c și f din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., toate cu aplic. art.33 lit. a C.p., infracțiuni pentru care legea prevede pedepse de la 3 la 10 ani, de la 2 la 8 ani închisoare în cazul infracțiunilor scop și respectiv de la 5 la 20 de ani închisoare în cazul infracțiunii mijloc.
S-a facut analiza disp. art. 160 ind.2 C.p.p, in sensul că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În consecință, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat astfel cum s-a stabilit prin decizia nr.7/09.02.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prima instanța a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii inculpatului, motiv pentru care, în baza art.160 ind.8 al.2 rap. la art.160 ind.2 al.1 C.p.p. a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul inculpat M. M. M..
În ceea ce privește temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulate în cauză, s-a reținut ca sunt îndeplinite toate condițiile pentru respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului întrucât atât în momentul luării măsurii privative de libertate cât și pe parcursul acesteia indiciile temeinice în sensul art.68 ind. 1 C.p.p. ale săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor imputate existau și persistă, ele decurgând din materialul probator administrat în cauză, respectiv: procesele verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice interceptate în cauză, potrivit cărora petentul inculpat poartă discuții despre conturile mai multor societăți comerciale, despre ce plăți trebuie făcute, despre ce bani s-au încasat, despre livrarea de marfă, despre blocarea conturilor, dovedind implicare în activitatea infracțională obiect al cauzei penale.
S-a constatat că pericolul concret pentru ordinea publică determinat de lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din circumstanțele reale ale faptelor a căror săvârșire i se impută acestuia, respectiv modalitatea săvârșirii unor fapte complexe cum sunt activități de evaziune fiscală, precum și apartenența la un grup care desfășoară - în mod organizat, acest gen de activitate infracțională, conform unui plan prestabilit - în vederea câștigării în mod injust a unor sume foarte mari de bani. Astfel, faptele ce fac obiectul cauzei prezintă un pericol social concret deosebit de ridicat, dat de modul organizat de săvârșire - cu participarea mai multor persoane – de prejudiciul important care se prefigurează a fi produs și de dificultatea descoperirii autorilor și administrării probelor necesare aflării adevărului. Acest aspect relevă, ca o consecință, o periculozitate socială deosebită a presupușilor participanți la comiterea acestor fapte, inclusiv a inculpatului, justificându-se astfel, cel puțin în acest moment procesual, temerea că, lăsat în liberate,chiar provizorie și subsumată unui control in condițiile art.160 ind.4 al.2 C.p.p., va continua să comită fapte prevăzute de legea penală.
Natura infracțiunilor care se presupune că au fost săvârșite de către inculpat, modul în care acesta a acționat, numărul mare al ilicitelor penale comise, consecințele acțiunilor sale, constând în valoarea deosebit de mare a prejudiciului estimat în acest moment procesual conturează un grad ridicat de pericol social generic al faptelor pentru care inculpatul este cercetat.
Curtea constată ca in mod legal și temeinic s-a reținut că în cauză există temeiuri care impun menținerea privării preventive de libertate a inculpatului, obligațiile impuse acestuia potrivit art.160 ind.4 al.2 rap. la art.160 ind.2 al.3, 3 ind.1 și 3 ind.2 C.p.p. neconstituind o garanție suficientă pentru cercetarea acestuia în libertate provizorie.Așadar, în procesul analizării comparate al interesului particular al inculpatului de a fi judecat în stare de libertate, chiar și în mod provizoriu, pe cauțiune, în raport de interesul de ansamblu al societății de a fi apărate drepturile cetățenilor, instanța va acorda întâietate interesului general, în vederea garantării unui climat de securitate și încredere atât în persoanele fizice cât și în autoritățile statului care trebuie să definească în mod real și efectiv, iar nu doar principial și iluzoriu, orice societate democratică al cărei fundament în constituie garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor, la cel mai înalt nivel, acesta constituind de altfel preambulul tuturor Convențiilor și Pactelor internaționale relative la drepturile omului.
D. urmare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.192 al.2 C.p.p. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul translatorului, pentru doua ore, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M. M. M. împotriva încheierii din 18.12.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția II penală în dosarul nr._, pe care-l obliga la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul translatorului, pentru doua ore, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.12. 2013.
Președinte Judecător Judecător
L. C. N. S. M. F. D.
Grefier
Victorița S.
Red. SM.
TB-S 2 pen.- jud.C.J.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 5/2014.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
