Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2438/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2438/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-12-2013 în dosarul nr. 2438/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.2438/R
Ședința publică din data de 27 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. C. N.
JUDECĂTOR: S. M.
JUDECĂTOR: F. D.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București – a fost reprezentat de doamna procuror V. G..
Pe rol soluționarea recursul declarat de inculpatul B. M. D., împotriva încheierii din data de 18.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția penală, în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat B. M. D., aflat în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, avocat B. L., în baza delegației nr.22/24.12.2013 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat B. M. D., avocat B. L., având cuvântul, solicită judecarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că nu se mai impune menținerea stării de arest a acestuia, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu se mențin și că lăsarea inculpatului în libertate nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Solicită a fi avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, învederând că acesta are un domiciliu stabil și că se va prezenta ori de câte ori va fi nevoie.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, apreciind că temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă și în continuare și că pericolul concret pentru ordinea publică este actual, având în vedere gravitatea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, precum și perioada de timp a desfășurării acestora.
Recurentul inculpat B. M. D., având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, eventual înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
CURTEA ,
Asupra recursului penal de față
Prin încheierea de ședință din 18.12.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția penală, în dosarul nr._ 13, în baza art. 3002 rap. la art. 160b alin. 3 Cod proc.pen., a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul B. M. D. și a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 108/D/P/2012 din 01.07.2013 întocmit de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial G., înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 01.07.2013, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv inculpații:
- B. M. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, proxenetism și pornografie infantilă prin sisteme informatice, prev. și ped. de:
- art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu .. 2 Cod penal (4 acte materiale - părți vătămate B. C. M., V. T. F., S. F. și C. A. M.).
- art. 329 alin. 1 Cod penal (M. L. și Tont A.) cu .. 2 Cod penal și
- art. 51 alin. 1 din Legea nr.161/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
- G. R. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, prev. și ped. de:
- art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 modificată și completată (minora D. S. V.) și
- art. 329 alin. 1 Cod penal (M. S. G.), ambele cu .. a Cod penal și
- S. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de persoane, complicitate la trafic de minori, complicitate la proxenetism și proxenetism, prev. și ped. de:
- art. 26 Cod penal rap. la art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 modificată și completată cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (3 acte materiale - părți vătămate B. C. M., V. T. F. și C. A. M.);
- art. 26 Cod penal rap. la art. 13 alin. 1 din Legea 678/2001 modificată și completată (minora D. S. V.);
- art. 26 Cod penal rap. la art. 329 alin. 1 Cod penal (Tont A.) și
- art. 329 alin. 1 Cod penal (M. L.), toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
În esență, prin actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele:
1. În perioada 2012 - 2013, inculpații B. M. D. și V. M. M., le-au racolat prin înșelăciune (prin promisiunea obținerii unor importante sume de bani și profitând de situația materială precară a acestora), cazat și transportat în Germania și Anglia, pe numitele B. C. M., V. T. F., S. F. și C. A. M., pe care le-au exploatat sexual, acestea practicând prostituția atât în țară, cât și în străinătate, în folosul exclusiv al inculpaților. Sumele de bani provenite din această activitate, erau colectate de învinuita V. M. M., expediate în țară și încasate de inculpatul B. M. D. și inculpatul S. M.. Inculpații și-au însușit în perioada susmenționată, din această activitate, suma de 49.500 euro.
2. În anul 2011, inculpatul B. M. D., a îndemnat-o și i-a înlesnit învinuitei Tont A. practicarea prostituției în străinătate, învinuita desfășurând această activitate în perioada 2011 - 2013. Inculpații B. M. D. (perioada 2011 - 2013) și S. M. (perioada 2012 - 2013), au tras foloase materiale importante din această activitate, aceștia încasând în perioada susmenționată, suma de 57.478 euro și 4579 lei.
3. În luna februarie 2013, inculpații B. M. D. și S. M., i-au propus numitei M. L. să o ajute să plece în străinătate în scopul practicării prostituției, aceasta refuzând ulterior propunerea.
În urma percheziției informatice efectuate asupra computerului ridicat de la domiciliul inculpatul B. M. D., au fost depistate mai multe fișiere ce conțin materiale pornografice cu minori, deținute fără drept.
4. În luna februarie 2013, inculpatul. G. R. A. și B. M. D. și învinuita G. I. M. au racolat-o pe minora D. S. V., în vârstă de 15 ani, instituționalizată într-un centru de minori, în scopul exploatării sexuale, aceasta fiind transportată la domiciliile clienților cu care întreținea relații sexuale de către inculpatul S. M., la solicitarea inculpatului G. R. A..
5. În cursul lunii februarie 2013, inculpatul G. R. A. și G. lonuț M., au îndemnat-o și i-au înlesnit numitei M. S. G., practicarea prostituției, găsindu-i clienți în scopul întreținerii de relații sexuale; deși, inițial aceasta a fost de acord să practice prostituția, ulterior a refuzat acest lucru și nu a întreținut relații sexuale contra cost, cu nici unul dintre clienții găsiți de inculpat.
Prin rezoluția nr. 8/04.04.2013, s-a început urmărirea față de:
- inculpatul B. M. D. - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, fapte prev. și ped. de art. 12 alin.1 și 2 din Legea 678/2001 modificată și completată (părți vătămate T. A., B. C., M. M., V. T. și G. Florența E.) și art. 13 alin.1, 2 și 3 teza a ll-a din Legea 678/2001 modificată și completată (părți vătămate T. A. și D. S. V.), ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
- învinuita V. M. M. - pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, fapte prev. și ped. art. 12 alin. 1 și 2 din Legea 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (părți vătămate T. A., B. C., M. M., V. T. și G. Florența E.).
- inculpatul G. R. A. - pentru săvârșirea infracțiunii trafic de minori, fapte prev. și ped. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 teza a ll-a din Legea 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (părți vătămate D. S. V. și M. S. G.)
- inculpatul S. M. - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, fapte prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 din Legea 678/2001 modificată și completată (părți vătămate T. A., B. C., M. M., V. T. și G. Florența E.) și art. 13 alin. 1, 2 și 3 teza a ll-a din Legea 678/2001 modificată și completată (parte vătămată D. S. V.) ambele cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal
Acțiunea penală a fost pusă în mișcare în data de 09.04.2013.
Față de inculpatul B. M. D., a fost luată măsura preventivă a reținerii pentru 24 de ore, începând cu data de 08.04.2013 ora 21.00 până la data de 09.04.2013 ora 21.00.
Prin încheierea nr.10/UP din 9 aprilie 2013 (dosar nr._ ) Tribunalul G., în temeiul art. 1491 alin. 9 din Codul de procedură penală, a admis propunerea formulată de Biroul Teritorial G. al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în temeiul art. 1491 alin. 10 din Codul de procedură penală, raportat la art. 143, 146 și 148 lit. f din același cod, a dispus arestarea preventivă, pe o durată de 29 zile, de la 9 aprilie 2013 până la 7 mai 2013 inclusiv, a inculpaților B. M.-D. și S. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute și pedepsite de art. 12 alin. 1 și 2 din Legea 678/2001 modificată și completată și art. 13 alin 1, 2 și 3 teza a II-a din Legea 678/2001 modificată și completată, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 33 lit. a din același cod, și a inculpatului G. R.-A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1, 2 și 3 teza a II-a din Legea 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 41 al. 2 din Codul penal.
La luarea acestei măsuri s-a reținut că, în cauză, sunt suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați chiar dacă aceștia nu au recunoscut săvârșirea lor. O atare concluzie s-a impus în raport de ansamblul materialului probator administrat în cauză, declarațiile inculpaților fiind contrare celor date de celelalte persoane audiate coroborate cu conținutul convorbirilor telefonice purtate între inculpați, pe de o parte, și între aceștia și părțile vătămate, pe de altă parte.
În ceea ce privește condițiile prev. de art. 148 lit. f C. pr. pen., tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la prima condiție prevăzută de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, respectiv aceea ca pedeapsa prevăzută de lege să fie mai mare de 4 ani:
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 (modificată și completată) este închisoarea de la 5 la 15 ani, iar pentru cea prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 teza a II – a din aceeași lege, de la 10 la 20 ani.
Tribunalul a apreciat, pe de o parte, că măsura arestării preventive a inculpaților se impune și este oportună pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală și că, pe de altă parte, sunt respectate cerințele prevăzute de art. 5 paragraful 1 lit. c din C.E.D.O.
În privința pericolului concret pentru ordinea publică, tribunalul a reținut că inculpații sunt persoane agresive, că au exercitat de mai multe ori violențe verbale și fizice asupra părților vătămate și ar putea recurge la orice mijloc care să împiedice tragerea lor la răspundere penală.
S-a apreciat că măsura preventivă de a nu părăsi localitatea ori aceea de a nu părăsi țara, solicitată, în subsidiar, de apărătorii inculpaților nu este oportună să fie luată în acest moment având în vedere pericolul concret pentru ordinea publică.
Arestarea preventivă a inculpaților B. M. D., G. R. A. și S. M. a fost prelungită succesiv prin încheierile din 29.04.2013 (dosar nr._ ) și din 05.06.2013 (dosar_ ).
La primirea dosarului, Tribunalul G., prin încheierea din 02.07.2013, în baza art. 300/1 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații B. M. D., G. R. A. și S. M. și a menținut arestarea preventivă a acestora.
În cursul judecății, prin încheierea de ședință din 07.08.2013, în baza art. 300/2 rap. la art. 160b alin. 3 Cod procedură penală Cod procedură penală a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților B. M. D., G. R. A. și S. M..
Prin sentința penală nr.504 din 12.09.2013 (dosar nr._ al Tribunalului G.) au fost condamnați inculpații G. R. A. și S. M. care au solicitat să li se aplice dispozițiile art.320/1 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, iar în baza art.38 Cod procedură penală și art. 3201 alin. 5 din Codul de procedură penală a fost disjunsă acțiunea penală cu privire la inculpații B. M. D. și V. M. M. și părțile vătămate V. T. F., C. A. M., S. F. și B. C. M. și s-a format prezentul dosar, cu termen de judecată la 25.09.2013.
Tot în cursul judecății, prin încheierile de ședință din 07.08.2013, 25.09.2013 și 06.11.2013, în baza art. 300/2 rap. la art. 160b alin. 3 C. pr. pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului B. M. D..
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului B. M. D. la acest moment procesual, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 3002 C. pr. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării, procedând potrivit art. 160b C. pr. pen.
Potrivit art. 160b alin. 3 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Examinând materialul probator administrat în cauză prin prisma dispozițiilor legale susmenționate, la acest moment procesual, tribunalul a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul B. M. D. și anume îndeplinirea condițiilor cerute de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală, se mențin și continuă să legitimeze privarea de libertate, iar acestea se dovedesc „pertinente” și „suficiente” (Hotărârea Calleja contra Maltei din data de 07.04.2005).
În cauză, temeiurile ce au determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent și impun în continuare privarea acestuia de libertate, din cuprinsul materialului probator rezultând că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care au fost trimis în judecată.
Prin ordonanța din data de 14.06.2013 s-a dispus extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale față de inculpatul B. M. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism și pornografie infantilă prin sisteme informatice, fapte prev. și ped. de art. 329 alin. 1 Cod penal (M. L.) și art. 51 al. 1 din Legea 161/2003 cu .. a Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Schimbarea încadrării juridice nu înseamnă însă că au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Temeiurile de fapt au rămas aceleași, iar în ceea ce privește temeiurile de drept, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților în noua încadrare juridică continuă să fie pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, iar pericolul pentru ordinea publică se menține neschimbat.
În schimb, extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale față de inculpatul B. M. D. pentru noi infracțiuni poate fi interpretată ca noi temeiuri de drept care justifică privarea de libertate a inculpatului. Ca urmare nu se impune revocarea ci menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În ceea ce privește cererea inculpatului B. M. D., prin care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, instanța a reținut, în motivarea cererii se arată că, dacă în privința temeiului prevăzut de art. 143 din C. pr. pen., respectiv existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, instanța ar putea aprecia ca nu s-a schimbat nimic între timp, pentru că aceste probe și indicii temeinice, sunt cele de la dosar și care au fost analizate la luarea măsurii preventive, alta este situația in ceea ce privește al doilea temei al arestării preventive, si anume art. 148 lit. f C. pr. pen.
La momentul luării măsurii arestării preventive și, eventual, la cel al prelungirii cu 30 de zile a măsurii, se mai putea accepta că temeiul constând în existența unui pericol social evident pentru comunitate, în prezent, după ce inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv circa 9 luni, acesta și-a pierdut actualitatea.
Rămâne, așadar, de analizat, actualitatea cazului prevăzut de art. 148 alin. 1 litera f din C. pr. pen., și anume componenta pericolului concret pentru ordinea publică.
S-a arătat că, în cazul inculpatului, care este lipsit de antecedente penale, care are un anumit grad de instruire, care este integrat corespunzător în societate și care a avut o atitudine corespunzătoare pe parcursul procesului penal, până în acest moment, colaborând cu organele de urmărire penală pentru lămurirea pe deplin a împrejurărilor cauzei, se poate aprecia că, din acest punct de vedere al circumstanțelor personale, nu s-ar mai putea vorbi de existența acestui pericol.
Se mai arată că, în privința modalităților și a împrejurărilor concrete în care au fost săvârșite faptele de care este acuzat inculpatul, chiar daca acestea au avut un ecou negativ în rândul membrilor societății, atât prin modul de operare si precauțiile duse pana la extrem de către inculpați (așa cum se reține în încheierea de arestare preventivă), cât și prin prisma sumei vehiculate ca reprezentând prejudiciu, la acest moment, acest ecou s-a mai temperat.
În ce privește scopul măsurilor preventive, așa cum rezultă acesta din dispozițiile art. 136 alin. 1 din C. pr. pen. se susține că asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori de a împiedica sustragerea de la judecată sau de la executarea pedepsei sunt deziderate care pot fi realizate fără nici un fel de probleme și dacă față de inculpatul B. M. D. s-ar lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsurile de supraveghere instituite într-un asemenea caz, cumulate cu riscurile la care se expune inculpatul în cazul neonorării obligațiilor impuse fiind suficiente garanții că nu se va impieta nici asupra bunei desfășurări în continuare a procesului penal și nici nu s-ar crea premisele sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.
Instanța a apreciat că cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țaranu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 108/D/P/2012 din 01.07.2013 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial G. (DIICOT - BT G.) înregistrat pe rolul Tribunalului G. sub nr._ din 01.07.2013 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul B. M. D. alături de alți doi inculpați, iar inculpata V. M. M. a fost trimisă în judecată în lipsă.
Prin sentința penală nr.504 din 12.09.2013 (dosar nr._ al Tribunalului G.) au fost condamnați inculpații G. R. A. și S. M. care au solicitat să li se aplice dispozițiile art.3201 C. pr. pen. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, iar în baza art.38 Cod procedură penală și art. 3201 alin. 5 din C. pr. pen. a fost disjunsă acțiunea penală cu privire la inculpații B. M. D. și V. M. M. și părțile vătămate V. T. F., C. A. M., S. F. și B. C. M. și s-a format prezentul dosar, cu termen de judecată la 25.09.2013.
Caracterul rezonabil al duratei procedurilor în materie penală se apreciază, conform criteriilor stabilite prin jurisprudența Curții de la Strasbourg (cauza Slezevicius c. Lituania, cauza T. c. România) în funcție de circumstanțele cauzei, în special complexitatea dosarului, comportamentul inculpatului și cel al autorităților.
Gravitatea faptei pentru care inculpatul B. M. D. a fost cercetat și trimis în judecată, complexitatea și particularitățile cauzei, au justificat pe deplin arestarea preventivă dispusă din data de 09.04.2013 precum și menținerea în mod succesiv a acestei măsuri preventive.
Probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale cât și cel administrat nemijlocit în fața instanței de fond a justificat bănuiala plauzibilă că inculpatul a săvârșit fapta penală dedusă judecății, iar datele care circumstanțiază faptele (de o gravitate deosebită care prevăd pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani și interzicerea unor drepturi) și făptuitorul au pus în evidență aspecte concrete care au demonstrat că lăsarea în libertate a inculpatului a prezentat pericol pentru ordinea publică, chiar dacă în declarațiile în fața instanței părțile vătămate Badalau C. M. și V. T. F. și-au schimbat declarațiile din cursul urmăririi penale, iar martora Tont A. nu susține acuzațiile DIICOT, ordinea publică este în continuare periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte și posibila influențarea a martorilor care nu au fost audiați până în prezent.
Nu i se poate imputa instanței că nu a depus toate diligențele pentru finalizarea cu celeritate a cercetării judecătorești, iar procedura ar fi depășit durata rezonabilă.
Cauza se află pe rolul instanței de cinci luni și 18 zile perioadă care nu poate fi apreciată ca nerezonabilă și în care instanța a îndeplinit o . acte procedurale.
Tribunalul a apreciat că măsura preventivă de a nu părăsi țara, nu este oportun a fi luată în acest moment având în vedere pericolul concret pentru ordinea publică și posibilitatea influențării martorilor .
Pentru aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. M. D. și, totodată că măsura arestării preventive a inculpatului se impune în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal, tribunalul în baza art.3002 alin.3 rap. la art. 160b alin. 3 C. pr. pen. a menținut arestarea preventiva a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B. M. D. solicitând judecarea în stare de libertate, deoarece nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu se mai mențin. Solicită să se aibă în vedere circumstanțele personale și, eventual, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Recursul inculpatului este nefondat și va fi respins în baza art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
În mod justificat instanța de fond a constatat că se mențin temeiurile avute în vedere la momentul arestării inculpatului B. M. D. și nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.
Există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul B., împreună cu alți inculpați, a comis faptele de care este acuzat, și anume trafic de persoane, proxenetism și pornografie infantilă prin sisteme informatice, din săvârșirea acestor fapte rezultând obținerea de bani necuveniți, activitatea infracțională desfășurându-se pe o perioadă mare de timp, fiind implicate mai multe părți vătămate
Cu privire la solicitarea inculpatului să-i fie înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara nu este justificată, deoarece acesta a săvârșit infracțiuni prevăzute de legea penală care depășesc pedeapsa mai mare de 4 ani, existând riscul ca odată lăsat în libertate să mai săvârșească astfel de fapte penale,
În concluzie, nu sunt motive care să justifice casarea încheierii recurate, aceasta fiind legală și temeinică, motivată pe larg atât în fapt cât și în drept.
Recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B. M. D. împotriva încheierii de ședință din 18.12.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția penală, în dosarul nr._ 13.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. C.-N. S. M. F. D.
GREFIER,
Victorița S.
Red. S.M.
Dact. A.L. 2 ex./28.01.2014
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
