Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 5/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-01-2014 în dosarul nr. 5/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 5/R
Ședința publică din data de 06 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
Președinte: S. C.
Judecător: O. B.
Judecător: C. S.
Grefier: E.–A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpata S. I. împotriva sentinței penale nr. 252 din data de 17 septembrie 2013 a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspunsrecurenta-inculpată S. I., personal și asistată de apărătorul ales-avocat G. M., conform împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București și de apărător din oficiu-avocat C. L..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul din oficiu desemnat să acorde asistență judiciară recurentei-inculpate S. I., avocat C. L. solicită a se lua act de încetarea delegației ca urmare a prezentării apărătorului ales și a se pronunța asupra onorariului parțial.
Curtea constată încetată delegația apărătorului din oficiu desemnat să acorde asistență judiciară recurentei-inculpate S. I. și acordă onorariu parțial în cuantum de 50 lei.
Apărătorul ales al recurentei-inculpate solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere și proba testimonială, respectiv audierea a doi martori în circumstanțiere.În acest sens, solicită a se observa că, la instanța de fond, nu s-au administrat probe pentru a se dovedi grupul din care inculpata face parte.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea probei cu înscrisuri în circumstanțiere și respingerea probei testimoniale, deoarece aspectele în circumstanțiere pot fi cunoscute și din datele aflate la dosarul cauzei.
Apărătorul ales al recurentei-inculpate, având cuvântul în replică, solicită a se observa că instanța de fond nu a avut în vedere demonstrarea comportamentului inculpatei raportat la grupul din care face parte.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere, pe care o constată administrată prin atașarea acestora la dosar, și respinge proba testimonială, având în vedere că prezenta cauză este soluționată în procedura simplificată de judecată prevăzută de art. 3201 C.pr.pen, normă care se aplică în mod corespunzător și în recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ C.pr.pen.
Apărătorul ales al recurentei-inculpate S. I., având cuvântul, solicită admiterea recursului, apreciind că pedeapsa nu a fost corect individualizată sub aspectul modalității de executare, în sensul că nu s-a luat în considerare și persoana inculpatei.
Precizează că inculpata este singurul administrator și asociat majoritar al unei firme, din activitatea căreia asigură întreținerea tuturor membrilor familiei, iar fapta a fost comisă în desfășurarea activității societății, inculpata conducând autoturismul pentru a onora o comandă.
Arată că inculpata a înțeles gravitatea faptei și consecințele acesteia, iar scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia în detenție. Concluzionând, solicită aplicarea disp. art. 861 din C.pen., în sensul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că pedeapsa aplicată de către instanța de fond este justificată, întrucât, inițial, inculpata a condus un autoturism fără a poseda permis de conducere și a produs un accident de circulație din care a rezultat vătămarea unei persoane, după care, ulterior acestui eveniment, a condus, pe o perioadă scurtă de timp, un autoturism fără a poseda permis de conducere.
Apreciază că se impune aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere cu aplicarea disp. art. 861 C.pen. pe o durată cât se poate de lungă, respectiv cel puțin 4 ani, perioadă în care inculpata trebuie să respecte disp. art. 863 alin. 3 lit. e C.pen.
Recurenta-inculpată S. I., personal, în ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și și-a dat seama că a pus în pericol nu numai viața membrilor de familie, ci și a celorlalți. Mai arată că mama sa a suferit 6 intervenții chirurgicale.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 252 din data de 17.09.2013 a Judecătoriei A. s-a dispus, în baza art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplicarea 3201 C.pr.pen si art. 74-76 C.pen., condamnarea inculpatei S. I. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
S-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a doua, lit. b C.pen, în condițiile art. 71 alin. 1 C.pen.
În temeiul art. 191 C.pr.pen a fost obligată inculpata la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul pentru avocatul din oficiu I. C. A., în sumă de 200 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 27.02.2013, în jurul orelor 15:30, inculpata S. I. s-a urcat la volanul autoturismului marca „Daewo Matiz”, proprietate a S.C Fine Pock S.R.L, fără a deține permis de conducere, autoturismul fiind condus pe DN52, ruta T. M.-A., în zona Fabricii de Rulmenți ., de unde a ridicat un colet dint-o mașină a unei firme de curierat.
În autoturism, împreună cu inculpata S. I., se afla și martorul F. N. A., aflat pe scaunul din dreapta.
La întoarcerea către Municipiul T. M., pe DN52, km 3, inculpata a fost oprită de un echipaj al Poliției Rutiere, în urma verificărilor constatându-se că aceasta nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, așa cum a rezultat din adresa_/18.03.2013, eliberată de Poliția Rutieră.
Instanța de fond a reținut că inculpata nu se află la primul conflict cu legea penală, aceasta fiind sancționată în anul 2012, prin ordonanța nr. 1954/P/2011 din 02.05.2012 de către P. de pe lângă Judecătoria T. M., cu amendă administrativă, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere.
De asemenea, prin sentința penală nr. 104 din 1.07.2013 a Judecătoriei T. M., S. I. a mai fost condamnată, în baza art. 86 alin. 1 din OUG195/2002 la 8 luni închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 8 luni, în condițiile prevăzute de art. 82 și 83 C.pen.
Inculpata nu a înțeles că, după ce a fost sancționată de 2 ori pentru același tip de infracțiuni, a dat dovadă de perseverență în comiterea acestui gen de infracțiuni, fapta prezentând un grad de pericol ridicat datorat lipsei de experiență și de cunoaștere a normelor de circulație, ceea ce ar fi putut avea urmări deosebit de grave pentru viața și sănătatea celorlalți participanți la trafic, precum și pentru pietoni.
Faptele au fost dovedite prin declarațiile inculpatei din datele de 27.02.2013, respectiv 09.04.2013, coroborate de declarațiile martorilor F. N. D. și C. B. A..
În drept, fapta săvârșită de inculpata S. I. la data de 27.02.2013, aceea de a conduce un autovehicul pe drumurile publice fără a deține permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere atât gradul de pericol social al faptei, cât și persoana inculpatei, apreciind că scopul educativ-preventiv al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse privative de libertate orientate spre minimul prevăzut de lege.
Instanța a reținut în beneficiul inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a si c C.pen., în sensul că aceasta are un loc de muncă, fiind administratorul unei societăți comerciale, a manifestat o poziție sinceră pe parcursul procesului penal, deși s-a sustras de la prezentarea materialului de urmărire penală. S-a apreciat că, prin executarea pedepsei în regim de detenție, se creează premisele prevenirii săvârșirii unor noi infracțiuni, formării unei atitudini corecte a inculpatei față de muncă, ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, inculpata S. I., care a criticat soluția dispusă pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, inculpata a solicitat, în esență, reindividualizarea modalității de executare a pedepsei, apreciind că scopul sancțiunii poate fi atins și prin suspendarea acesteia sub supraveghere, în condițiile prevăzute de art. 861 C.pen. Recurenta a invocat, în acest sens, circumstanțele sale familiale, preocuparea pentru prestarea unor activități socialmente utile în vederea asigurării întreținerii membrilor familiei și atitudinea sa procesuală sinceră.
La solicitarea inculpatei a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
Examinând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. 3 C.pr.pen., Curtea constată că recursul formulat este fondat, pentru următoarele considerente:
Soluționarea cauzei în procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii vinovăției s-a făcut cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 3201 alin. 1, 2, 3 C.pr.pen., inculpata S. I. declarând, anterior începerii cercetării judecătorești, că recunoaște fapta reținută în actul de sesizare și solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Situația de fapt reținută prin sentință nu a făcut obiect de critică în recurs, iar reevaluarea tuturor mijloacelor de probă în virtutea efectului integral devolutiv al căii de atac declarate relevă temeinicia hotărârii din această perspectivă.
Probatoriul confirmă neîndoielnic că, la data de 27.02.2013, în jurul orelor 15:30, inculpata S. I. a condus pe drumurile publice autoturismul marca „Daewo Matiz”, cu numărul de înmatriculare_, fără a deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Încadrarea juridică reținută prin sentință este legală, fapta recurentei-inculpate întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Modalitatea deindividualizare a cuantumului pedepsei reflectă o justă aplicare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C.pen.
Natura și împrejurările concrete în care inculpata S. I. a condus autoturismul pe drumurile publice, distanța semnificativă parcursă, starea de pericol pentru siguranța participanților la trafic astfel creată și gravitatea concretă moderată a faptei sunt elemente ce impun stabilirea unei pedepse echivalente, de natură a crea în mod real premisele atingerii scopului său preventiv-educativ.
Conduita manifestată de recurentă anterior săvârșirii infracțiunii deduse judecății, disponibilitatea acesteia de a presta constant activități socialmente utile și de a acorda sprijin financiar membrilor familiei, precum și conduita sa procesuală sinceră au fost valorificate de către instanța de fond ca circumstanțe atenunate judiciare, prin reducerea pedepsei sub limita minimă specială.
În ceea ce privește stabilirea modalității de executare a pedepsei principale, Curtea apreciază însă că instanța de fond a dat o eficiență excesivă unei unice împrejurări ce caracterizează persoana inculpatei, respectiv perseverenței acesteia în comiterea unor fapte de același gen.
Executarea a trei acțiuni succesive de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, la intervale de 6-12 luni, generează îndoieli asupra capacității inculpatei S. I. de a conștientiza pe deplin consecințele conduitei sale în planul siguranței celorlalți participanți la trafic. Periculozitatea de ansamblu a persoanei inculpatei trebuie evaluată însă nu doar prin raportare la această aparentă incapacitate, ci și la elementele ce țin de motivația conduitei sale ori de particularitățile profesionale, sociale, familiale ale acesteia.
Deși nu diminuează gravitatea concretă a infracțiunii, împrejurarea că inculpata a condus autotuirismul, la data de 27.02.2013, în desfășurarea activităților necesare societății comerciale pe care o administrează nuanțează semnificația demersului său într-o măsură suficientă pentru a fi valorificată în procesul de individualizare.
Totodată, datele ce relevă deplina integrare a inculpatei S. I. în mediul familial ori social, precum și conduita sa procesuală corespunzătoare, concretizată în prezentarea constantă în fața autorităților judiciare și asumarea obligațiilor ce îi reveneau în plan procesual, creează premisele conștientizării consecințelor faptei și îndreptării inculpatei chiar fără executarea efectivă a pedepsei.
Executarea pedepsei în regim de detenție apare, în acest context, ca fiind o măsură disproportionată raportat la persoana și conduita inculpatei, care are capacitatea de a înțelege avertismentul primit din partea organelor judiciare și de a nu mai comite infracțiuni similare chiar fără a fi izolată temporar din mediul căruia îi aparține.
Condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 104/01.07.2013 a Judecătoriei T. M., pentru o faptă concurentă de același gen, nu poate fi luată în considerare, în mod izolat, pentru a justifica aplicarea celei mai severe forme de executare a pedepsei. O atare condamnare ar fi impus instanței de fond aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 85 C.pen. privind anularea suspendării condiționate și reevaluarea pedepsei adecvate pentru întreaga pluralitate de infracțiuni.
În condițiile în care Curtea este sesizată doar cu recursul inculpatei, nu poate valorifica o atare omisiune a instanței direct în calea de atac, deoarece legala aplicare a normei penale anterior menținate ar antrena o agravare a situației recurentei în propria cale de atac, contrar dispozițiilor art. 3858 C.pr.pen.
Perseverența pe care o relevă existența acestei condamnări și a sancțiunii administrative aplicate prin ordonanța procurorului (la care a făcut referire instanța de fond) impun însă măsuri de supraveghere a conduitei inculpatei în condițiile prevăzute de art. 861 C.pen. Dispuse pe un termen de încercare suficient de îndelungat, astfel de măsuri sunt suficiente pentru a asigura în mod real reeducarea inculpatei și atingerea scopului pedepsei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen., Curtea va admite recursul declarat de recurenta inculpată S. I. împotriva sentinței penale nr. 252/17.09.2013 pronunțată de Judecătoria A..
Va casa, în parte, sentința penală recurată și rejudecând:
În baza art. 861 C.pen. va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 862 C.pen.
În baza art. 71 al. 5 C.pen. va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei. În baza art. 863 C.pen. va obliga inculpata ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman la datele stabilite de acesta; b) să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. va atrage atenția inculpatei asupra nerespectării prevederilor art. 864 C.pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infarcțiuni în cursul termenului d eîncercare ori al nerespectării măsurilor de supraveghere impuse.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta inculpată S. I. împotriva sentinței penale nr. 252/17.09.2013 pronunțată de Judecătoria A..
Casează, în parte, sentința penală recurată și rejudecând:
În baza art. 861 C.pen dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 862 C.pen.
În baza art. 71 al. 5 C.pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei.
În baza art. 863 C.pen. obligă inculpata ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman la datele stabilite de acesta;
b) să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art. 359 C.pr.pen atrage atenția inculpatei asupra nerespectării prevederilor art. 864 C.pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. C. O. B. C. S.
GREFIER,
E.-A. N.
Red.S.C.
Dact.EA-2ex/21.01.2014
J.A.- jud I.M.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
