Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 109/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 109/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 109/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Sentința penală nr.109
Ședința publică din data de 12.02.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. N.
GREFIER: C.-M. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. N..
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petentul Pîrlețeanu N. împotriva rezoluției nr.2054/P/2012 din data de 26.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr.3559/II/2/2013 din data de 29.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2014, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 4.02.2014 și 12.02.2014 când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cauze penale, constată următoarele:
La data de 19.11.2013, pe rolul Curții de Apel București,Secția I Penală a fost înregistrată plângerea formulată,conform dispozițiilor art. 2781 Cod procedură penală, de petentul Pîrlețeanu N. împotriva rezoluției nr.2054/P/2012 din data de 26.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr.3559/II/2/2013 din data de 29.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 2054/P/2012 din data de 26.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. 1 Cod procedură penală comb. cu art. 10 lit. a Cod procedură penală, cu referire la art. 209 alin. 3 Cod procedură penală și art. 68 alin. 3 și 4 din Legea nr. 239/2004 rep., neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef de penitenciar M. F. și inspectorul de penitenciar G. I. A., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 264 Cod penal și art. 246 Cod penal.
În motivarea acestei soluții s-au arătat următoarele:
Petentul a solicitat efectuarea cercetărilor împotriva inspectorului de penitenciar G. I. A. și a comisarului șef penitenciar M. F., ambii din cadrul Penitenciarului G., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de ari. 264 Cp. și aii. 246 Cp.; in plângerea sa potentul arată că cei doi fac parte dintr-un grup infracțional. Unul implicați în „acțiuni de trafic și prelevare de organe, obținerea de valori și proprietăți în mod ilegal și asasinate la comandă".
Din actele premergătoare efectuate a rezultat că petentul execută o pedeapsă privativa de libertate de 19 ani în Penitenciarul G., aflându-se în evidența unității medicale a penitenciarului ca suferind de afecțiuni psihice.
Verificările efectuate nu au confirmat aspectele sesizate de petent în
plângere, aspecte care de altfel sunt generic enunțate, incoerent exprimate și tara trimitere la vreo situație de fapt concretă.
Ca atare, s-a apreciat că faptele reclamate nu exista în materialitatea lor.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul Pîrlețeanu N. ce a fost respinsă ca neîntemeiată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin rezoluția nr. 3559/II/2/2013 din data de 29.10.2013.
La adoptarea acestei rezoluții s-au avut în vedere următoarele:
Din conținutul plângerii, nu a rezultat niciun fel de argumente, ci doar opinia subiectivă a petentului, potrivit căreia soluția adoptată este netemeinică și nelegală.
Acesta a reluat alegații similare celor din plângerea inițială, motivând, în principal, că nu au fost efectuate suficiente acte premergătoare.
Examinând plângerea împotriva soluției și dosarul nr. 2054/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, față de prevederile art. 278 alin. 3 Cpp, s-a constatat că aceasta este vădit neîntemeiată.
După cum în mod corect s-a reținut și în soluția atacată, din contextul cauzei nu rezultă existența unor fapte de natură penală.
Nu a fost primită critica formulată că nu au fost efectuate suficiente acte premergătoare.
După cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție (sentința penală nr. 1064 din 5 iunie 2008; decizia penală nr. 1390 din 14 aprilie 2008) în etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci se fac numai verificări cu privire la presupuse fapte penale.
In aceste condiții, în etapa actelor premergătoare, procurorul este singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente în vederea atingerii scopului acestora, respectiv începerea urmăririi penale ori soluția de neurmărire penală.
Nu au fost avute în vedere prevederile art. 63-64 Cpp., deoarece administrarea acestora vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale nu și etapa actelor premergătoare care se situează în afara procesului penal și în care se fac numai verificări cu privire la presupusele fapte penale.
In cauza de față, s-a constatat că au fost efectuate suficiente acte premergătoare, iar procurorul a analizat în detaliu fiecare mijloc de probă, arătând motivele pentru care a ajuns la concluzia dispusă prin soluție.
Având în vedere concluziile reținute, din care a rezultat că rezoluția cu nr. 2054/P/2012 din 26.08.2013 este temeinică și legală, plângerea formulată împotriva soluției a fost respinsă ca neîntemeiată.
Nemulțumit de această soluție petentul Pîrlețeanu N. s-a adresat, în termenul legal, cu plângere, în temeiul dispozițiilor art. 2781 Cod procedură penală (din veghea reglementare) instanței competente, plângere ce formează obiectul prezentei cauze.
Examinând dosarul cauzei, Curtea constată că plângerea formulată de petentul Pîrlețeanu N. este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 246 Cod penal din anul 1969 constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
De asemenea, conform art. 264 Cod penal din anul 1969 constituie infracțiunea de favorizarea infractorului ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 7 ani.
În actuala reglementare infracțiunea de abuz în serviciu este prevăzută în dispozițiile art.297 C.p. conform cu care fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situație de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție ./S..
În ceea ce privește infracțiunea de favorizare a făptuitorului,aceasta se regăsește în prevederile art.269 C.p. potrivit cu care ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
În prezenta cauză,prin plângerea penală formulată înregistrată la P. de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. 2054/P/2012, petentul Pîrlețeanu N. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de intimata G. I. A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal și art. 264 Cod penal, arătând, în esență, că aceasta în calitate de șef serviciu evidență din cadrul Penitenciarului G.,aservind intereselor membrilor unui grup infracțional, cu bună știință a întârziat să-i prezinte anumite rezoluții emise de P. de pe lângă Tribunalul C., astfel încât termenul de efectuare a plângerii împotriva acestor rezoluții să fie depășit și ca uzitând de legăturile profesionale încunoștințează membrii acestui grup infracțional, implicați în trafic și prelevare de organe umane ilegal, obținerea de valori și proprietăți ilegal și asasinate la comandă.
În ceea ce-l privește pe intimatul M. F., comisar șef de penitenciar, în aceeași plângere petentul menționează că este membru al grupului infracțional.
În legătură cu plângerea penală astfel formulată de petentul Pîrlețeanu N., în cauză au fost audiați intimații M. F. și G. I. A..
Astfel, intimatul M. F. a arătat că îl cunoaște pe petent prin prisma atribuțiilor profesionale, că în această calitate i-a aplicat mai multe sancțiuni pentru diverse încălcări ale regulamentului de ordin interior, fiind sancționat în prezent de 14 ori, precizând că apreciază că petentul este nemulțumit de sancțiunile primite și a recurs la acest gest de a reclama abuziv, nefondat, pentru a se răzbuna, că nu sunt reale acuzațiile aduse, că nu a încălcat nici-o lege sau prevedere regulamentară și că petentul la cabinetul medical al penitenciarului se află în evidență cu afecțiuni psihice, primind tratament în acest sens.
Intimata G. I. A. a declarat că în calitate de șef birou evidențe în cadrul Penitenciarului G. nu a fost implicată în nici un incident și nici nu îl cunoaște personal pe petentul Pîrlețeanu N. și nici aspecte în care acest să fi fost implicat.
Curtea constată că în prezenta cauză, actele premergătoare începerii urmăririi penale existente în dosarul nr. 2054/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nu relevă nici un indiciu sau dată cu privire la comiterea de către intimații M. F. și G. I. A. a vreunei fapte prevăzute de legea penală.
Curtea apreciază că actele premergătoare începerii urmăririi penale ce se regăsesc la dosarul cauzei sunt suficiente ,fiind în măsură să susțină soluția de neîncepere a urmăririi penale criticată,ne mai justificându-se ,în opinia Curții,completarea acestor acte premergătoare.
De altfel, prin plângerea penală formulată, petentul Pîrlețeanu N. nu face referire în concret la nici-o faptă prevăzută de legea penală, aspectele sesizat fiind generice.
Ca atare,pentru considerentele arătate,Curtea, în baza art.341alin.6 lit.a C.p.p.,va respinge,ca nefondată, plângerea formulată de petentul Pîrlețeanu N. împotriva rezoluției nr.2054/P/2012 din data de 26.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr.3559/II/2/2013 din data de 29.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe cale de consecință,va menține rezoluțiile atacate .
În baza art.275 alin.2 C.p.p.va obliga petentul la plata sumei de 300 lei,reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat ,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, respectiv cheltuieli ocazionate de citarea părților, efectuarea de adrese, circuitul dosarelor între P. de pe lângă Curtea de Apel București și Curtea de Apel București și prezentarea petentului în fața instanței de judecată,acesta fiind în stare de deținere, raportat și la numărul termenelor acordate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.341alin.6 lit.a C.p.p. respinge,ca nefondată, plângerea formulată de petentul Pîrlețeanu N. împotriva rezoluției nr.2054/P/2012 din data de 26.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr.3559/II/2/2013 din data de 29.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Menține rezoluțiile atacate .
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă petentul la plata sumei de 300 lei,reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.02.2014.
PREȘEDINTE
M. N.
GREFIER
C.-M. S.
Red. M.N.
Dact.G.P.
2 ex.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 5/2014.... → |
|---|
