Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1028/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1028/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 1028/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ
Decizia penală nr.1028/R
Ședința publică de la 31.05.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. F.
JUDECĂTOR - G. C. A.
JUDECĂTOR – L. M.
GREFIER - S. VICTORIȚA
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –– Direcția Națională Anticorupție – a fost reprezentat de procuror S. C..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul C. C. împotriva încheierii din 15.05.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat C. C., personal, fiind asistat de apărător din oficiu, avocat P. A. M., cu delegația nr._/23.05.2013 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 19/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul inculpat C. C. învederează instanței că are apărător ales, că acesta a fost prezent în sala de judecată, dar a plecat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune amânării cauzei față de lipsa de apărare învederată de recurentul inculpat.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei pentru lipsa de apărare invocată de recurentul inculpat C. C., având în vedere că este al doilea termen de judecată, precum și că la dosar nu există împuternicire avocațială depusă de apărător ales.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat C. C., avocat P. A. M., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de inculpatul C. C., casarea încheierii din 15.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală și rejudecând pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, considerând că aceasta este întemeiată și îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Solicită să fie avut în vedere faptul că, mijloacele de probă nu au confirmat implicarea inculpatului în activitatea pentru care este cercetat, precum și faptul că acesta este singurul întreținător al familiei sale, are un copil minor, nu are antecedente penale, a avut o activitatea profesională remarcabilă, iar în cazul în care va fi liberat provizoriu sub control judiciar nu se va apropia de celelalte persoane cercetate în dosar și va respecta toate obligațiile dispuse de instanță.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat, apreciind că nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia, raportat la persoana inculpatului și la faptele săvârșite, respectiv două infracțiuni de trafic de influență, săvârșite în calitate de lucrător de poliție.
Recurentul inculpat C. C., având ultimul cuvânt, arată că nu a influențat și nu cum influența în viitor desfășurarea urmăririi penale, că nu îi cunoaște pe ceilalți coinculpați și nicio persoană din dosar. Mai arată că are familie, are 1 copil minor și în 12 ani, timp în care a fost polițist, nu are nici măcar o abatere. De asemenea, învederează că nu a săvârșit nici o infracțiune și că, dacă va fi pus în libertate, se va prezenta ori de câte ori va fi nevoie.
CURTEA
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 15.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, printre altele, în baza art.1608a alin.6 C. pr. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie formulată de inculpatul C. C..
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că inculpatul C. C., în calitate de agent principal de poliție în cadrul IPJ Prahova, în perioada august 2012 – 21.01.2013, a pretins, în mod repetat și primit, în mai multe tranșe, de la coinculpații Guliu G., Șapera N. și Guliu L., prin intermediul inculpaților Dimu Polifroni și L. G., suma de 255.000 euro, din care a restituit suma de 20.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra martorului S. I. M., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., detașată la Consiliul Superior al Magistraturii, care la rândul său, i-ar fi putut determina pe judecătorii investiți cu soluționarea cauzei penale în care este implicat inculpatul Guliu G., să pronunțe o soluție favorabilă acestuia, în sensul punerii în libertate din starea de arest preventiv.
Tot în sarcina inculpatului C. C. s-a mai reținut că în calitate de agent principal de poliție în cadrul IPJ Prahova, în perioada 05.12 2012 – 21.01.2013, a pretins în mod repetat și primit în mai multe tranșe, de la coinculpatul Dimu Polifroni, prin intermediul inculpatului L. G. suma de 60.000 de euro lăsând să se creadă că are influență asupra martorului S. I. M., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., detașată la Consiliul Superior al Magistraturii, care la rândul său, i-ar fi putut determina pe judecătorii investiți cu soluționarea cauzei penale în care este implicat inculpatul M. N., primar al orașului Năvodari să pronunțe o soluție favorabilă acestuia, în sensul punerii în libertate din starea de arest preventiv.
. În ceea ce-l privește pe inculpatul C. C., până în acest stadiu al cercetării judecătorești, acesta a ales să se prevaleze de dreptul la tăcere, refuzând să facă declarații în fața instanței de judecată, mijloacele de probă administrate până în acest stadiu confirmând implicarea sa în activitățile ilicite pentru care este în prezent cercetat. Gradul de pericol concret pe care l-ar presupune lăsarea acestuia în stare de libertate este demonstrat de modul în care a înțeles să acționeze, solicitând și încasând anumite sume substanțiale de bani, lăsând impresia că ar avea influență pe lângă o persoană având calitatea de magistrat, pe care o cunoscuse anterior în activitatea profesională. Întâlnirea pe care acest inculpat a avut-o cu martora S. I. M. și dialogul purtat cu aceasta demonstrează un grad de potențial criminogen extrem de ridicat.
Instanța de fond a constatat că din mijloacele de probă administrate în cauză, reiese faptul că inculpatul a participat, împreună cu alți inculpați, la comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Este necesară analiza temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, dar și a oportunității liberării provizorii sub control judiciar și a posibilității realizării pe calea acestei proceduri a scopului măsurilor preventive stabilit prin dispozițiile art. 136 C.pr.pen.
Instanța de fond în mod corect a susținut că liberarea provizorie a inculpatului C. nu este oportună, datorită modului de comitere a faptelor, implicarea mai multor inculpați la săvârșirea faptelor deduse judecății.
În consecință, tribunalul a apreciat că singura măsură aptă a servi la buna desfășurare a procesului penal este măsura arestării preventive a inculpatului, fiind astfel respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C. C. criticând-o ca fiind netemeinică și a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar motivând că aceasta este întemeiată având în vedere că mijloacele de probă administrate în cauză până în prezent nu au dovedit implicarea sa în comiterea faptelor pentru care este cercetat penal, iar circumstanțele sale personale sunt favorabile și pot constitui un argument în dovedirea faptului că nu va influența desfășurarea procesului penal.
Curtea examinând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar în raport de critica formulată dar și din oficiu conform dispozițiilor art.3856 alin.3 C. pr. pen. constată nefondat recursul.
Liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată inculpatului cercetat în stare de arest preventiv doar dacă sunt îndeplinite cerințele legale prev. de art.1602 alin.2 C. pr. pen. în sensul că, lăsat în libertate inculpatul nu ar comite alte fapte penale sau va încerca să influențeze aflarea adevărului în cauză.
În speță, în cursul urmăririi penale inculpatul nu a înțeles să dea declarații iar în fața instanței de judecată, în susținerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, contrar probelor administrate în cauză până în acest moment procesual a cauzei penale, a susținut că nu se face vinovat de comiterea faptelor pentru care este cercetat penal, astfel că, poziția procesuală adoptată de acesta reprezintă o dovadă că lăsat în libertate inculpatul va încerca să influențeze buna desfășurare a urmăririi penale și în consecință nu se impune admiterea cererii de față, așa cum judicios a reținut și instanța de fond.
Ca urmare, se constată că nu este întemeiată critica formulată iar încheierea atacată este legală și temeinică, considerente față de care se va respinge ca nefondat recursul în baza art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 3 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C. C., împotriva încheierii de ședință din 15.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 mai 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. F. G. C. A. L. M.
GREFIER,
S. Victorița
Red. D.F.
Dact. A.L. 2 ex./19.06.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
