Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1781/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1781/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 1781/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1781/R
Ședința publică din data de 30 septembrie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: S. C.
Judecător: O. B.
Judecător: C. S.
Grefier: E.–A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – D.G.F.P BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 1360 din data de 29 aprilie 2013 a Judecătoriei Sectorului București, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că hotărârea instanței de fond este foarte bine motivată, iar prejudiciul a fost stabilit corect.
Totodată, solicită obligarea părții civile la cheltuieli judiciare către stat.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1360 din data de 29.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, s-a dispus în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 Cp și art. 320/1 alin. 7 C.pr.pen., condamnarea inculpatului S. I. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 500 lei.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63/1 C.pen.
În baza art. 346 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 14 C.pr.pen., a fost admisă în parte acțiunea formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală și au fost obligați în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente S.C. C. A. Wash S.R.L să plătească părții civile suma de 15.632 lei reprezentând despăgubiri (impozit pe veniturile din salarii, contribuție individuală de asigurări sociale pentru salariați, contribuție individuală de asigurări de sănătate pentru salariați, contribuție individuală de asigurări pentru șomaj), precum și obligațiile fiscale accesorii ce au fost calculate de organul de executare conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art. 163 alin. 1, 2 C.pr.pen., s-a instituit măsura sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente.
În baza art. 191 alin. 1, 3 C.pr.pen. au fost obligați în solidar inculpatul S. I. și partea responsabilă civilmente S.C C. A. Wash S.R.L la plata sumei de 5.200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, prezenta hotărâre a fost comunicată la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că S.C C. A. Wash S.R.L este înmatriculată în evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J 40/_/2006, CUI RO_, cu sediul social în București, ., nr. 19, sector 4, are ca obiect de activitate spălătorie auto, fiind administrată de inculpatul S. I. de la înființare (17.08.2006) până în prezent.
În cursul activității societății, în perioada mai 2008 - aprilie 2011, inculpatul a efectuat rețineri cu stopaj la sursă în sumă de 29.867 lei, din care a virat către bugetul de stat doar suma de 7.422 lei, prin plăți efectuate cu depășirea termenului de 30 de zile de la scadență, rămânând un debit de 22.445 lei, compus din impozit pe veniturile din salarii – 8.155 lei, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la salariați - 8.474 lei, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați - 501 lei și contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate reținută de la salariați -515 lei.
Sumele reținute de societatea administrată de inculpat de la angajați cu titlu de impozite și contribuții individuale cu reținere la sursă nu au fost virate către buget, neexistând cauze reale pentru neplată. Pe perioada aprilie 2008-martie 2009 societatea administrată de inculpat avea posibilitatea să achite 11.737 lei, iar în perioada aprilie 2010-septembrie 2010 se puteau achita 4.695 lei, existând disponibil bănesc în casă și în contul bancar care ar fi permis achitarea în termen a obligațiilor bugetare cu stopaj la sursă. În decursul acelorași perioade, au fost achitate cu prioritate furnizorii și salariile nete ale angajaților.
Conform celor reținute în expertiza contabilă, au existat perioade în care societatea nu a avut disponibilități bănești, respectiv septembrie 2010-martie 2010 și octombrie 2010 –martie 2011.
În cursul judecății, societatea inculpatului a achitat suma de 800 lei (din debitul de 8.474 lei reținut în raportul de expertiză contabilă cu titlu de contribuție individuală de asigurări sociale).
Situația de fapt expusă mai sus a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv plângerea formulată de ANAF - Administrația Finanțelor Publice Sector 4, fișa sintetică totală a . SRL, raportul de expertiză judiciară contabilă întocmit de expertul G. S. M., ștatele de plată și balanțele de verificare ale aceleiași societăți, chitanțe de plată numerar eliberate de Trezoreria Sector 4 (pentru sume de bani achitate cu numerar în cursul procesului), declarația martorei C. E., persoana care se ocupa de contabilitatea societății și care a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nevirării în termen a creanțelor bugetare cu stopaj la sursă.
Toate acestea s-au coroborat cu declarațiile de recunoaștere a faptei date de inculpat atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului S. I. care, în calitate de administrator al . SRL, în perioadele mai 2008 - august 2009 și mai 2010 - septembrie 2010, a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în termen de 30 de zile de la scadență, suma totală de 15.632 lei (compusă din impozit pe salarii și contribuții datorate de salariați), întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Vinovăția inculpatului fiind dovedită, pe baza probelor administrate în raport cu fapta care a făcut obiectul judecății, instanța a dispus condamnarea acestuia, iar la alegerea și proporționalizarea pedepsei stabilite pentru infracțiunea săvârșită, a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 alin.1 Cp.
În acest sens, s-a ținut seama de gradul de pericol social orientat spre mediu al infracțiunii, dat de valoarea destul de consistentă a prejudiciului avută în vedere prin actul de sesizare și de modul în care inculpatul a procedat (reținere urmată de nevărsare a sumelor datorate prin lege de salariați), fapt ce denotă o oarecare nepăsare față de colectarea la timp a sumelor ce alcătuiesc bugetul general consolidat și față de posibilitatea ca un angajat al său, căruia i s-a reținut scriptic contribuția legală, să nu poată beneficia, la nevoie, de ajutor de șomaj, asistență medicală sau pensie.
Totodată, s-a ținut seama și de circumstanțele personale ale inculpatului, care are ocupație și loc de muncă, nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră și a depus eforturi pentru achitarea sumelor reținute cu titlu de prejudiciu cauzat statului.
Față de această situație de fapt, instanța de fond a ales pedeapsa amenzii într-un cuantum care corespunde dispozițiilor art. 63 alin. 3 C.pen, apreciind-o ca suficientă pentru îndreptarea inculpatului, având în vedere că la momentul săvârșirii infracțiunii (mai 2008-august 2009 și mai 2010-septembrie 2010) art. 6 din Legea nr. 241/2005 avea ca alternativă și sancțiunea pecuniară. La acest moment, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013 textul arătat nu mai prevede pedeapsa amenzii, astfel că în cauză sunt incidente și disp. art. 13 C.p. privind legea penală mai favorabilă.
Totodată, în considerarea dispozițiilor art. 3201 alin. 7 C.pr.pen. aplicabile în speță ca urmare a recunoașterii necondiționate a faptei, instanța a stabilit o pedeapsă cu amenda, ale cărei limite au fost reduse cu o pătrime.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de către partea civilă ANAF, în considerarea celor arătate cu privire la situația achitării debitelor ce au făcut obiectul trimiterii în judecată, instanța a reținut că pretențiile acesteia sunt întemeiate numai în parte, respectiv pentru suma de 16.432 lei reținută în rechizitoriu cu titlu de prejudiciu, din care inculpatul a achitat pe parcursul judecății suma de 800 lei, rămânând astfel de plată 15.632 lei.
În acest sens, conform raportului de expertiză contabilă, s-a avut în vedere că pentru impozitele și contribuțiile reținute și nevirate în perioada septembrie 2009-martie 2010 și octombrie 2010-aprilie 2011 societatea nu a avut disponibilități bănești, neputându-se angaja răspunderea sa penală. Pentru aceste perioade, precum și pentru perioada de după aprilie 2011, există posibilitatea ca partea civilă să procedeze la executarea silită a creanțelor bugetare cu stopaj la sursă conform dispozițiilor Codului fiscal și de procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – D.G.F.P BUCUREȘTI, care a criticat soluția dispusă pe latură civilă pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs expuse în scris, partea civilă a arătat că despăgubirile acordate de către instanță, în cuantum de 15.632 lei, nu acoperă în întregime prejudiciul cauzat.
În acest sens, s-a susținut că, prin adresa nr._/17.04.2013, Statul Român s-a constituit parte civilă cu suma de 46.597 lei reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat ca urmare a activității infracționale desfășurate de inculpat, sumă din care debitul efectiv este de 25.820 lei. Prin urmare, a apreciat că se impune obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata integrală a despăgubirilor solicitate și a obligațiilor fiscale accesorii conform legislației în vigoare.
Deși legal citate, părțile nu s-au prezentat la termenul fixat pentru dezbaterea recursului.
Examinând actele dosarului și sentința penală recurată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 3856 alin. 3 C.pr.pen., Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Critica expresă a recurentei vizează doar latura civilă a prezentei cauze, astfel încât, din perspectiva soluției dată acțiunii penale, hotărârea are caracter definitiv.
Prin urmare, în evaluarea cuantumului prejudiciului infracțional, similar instanței de fond, Curtea se raportează la totalul sumelor reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă, efectiv reținute de către inculpat și nevirate, cu intenție, către bugetul de stat. Aceste sume au fost stabilite prin expertiza financiar-contabilă ca totalizând 16.432 lei, fiind aferente perioadelor mai 2008 - august 2009 și mai 2010 - septembrie 2010, în care societatea-parte responsabilă civilmente a avut suficiente disponibilități bănești.
Recurenta-parte civilă a formulat însă pretenții civile prin raportare la o perioadă mai îndelungată, ce a inclus și intervalele septembrie 2009-martie 2010 și octombrie 2010-aprilie 2011, în care societatea nu a achitat de asemenea contribuțiile datorate.
Or, raportat la aceste din urmă perioade, expertiza de specialitate a evidențiat inexistența unor disponibilități bănești ale societății, situație ce a generat în mod obiectiv imposibilitatea de executare a obligațiilor sale bugetare. O atare constatare a expertului, deși comunicată părții civile în faza de urmărire penală (conform adresei aflate la fila 256/dup), nu a fost contestată de către aceasta din urmă prin formularea unor eventuale obiecțiuni la raportul de expertiză.
Dimpotrivă, constatările expertului au fost valorificate necondiționat de către procuror, care a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. I. doar pentru comiterea infracțiunii în legătură cu evaziune fiscală comisă în perioadele mai 2008 - august 2009 și mai 2010 - septembrie 2010, stabilind astfel neechivoc obiectul judecății. Respectând în totalitate exigențele art. 317 C.pr.pen., instanța de fond s-a raportat, la rândul său, la aceeași perioadă infracțională, reținând în mod temeinic cuantumului prejudiciului cauzat în acest interval, dar și faptul achitării parțiale, de către inculpat, a sumei de 800 lei în cursul judecății (aspect omis de către partea civilă-recurentă).
Prin urmare, suma solicitată de către ANAF în recurs, respectiv 46.597 lei, se raportează nu la paguba efectiv produsă prin infracțiune, ci la totalul obligațiilor fiscale scadente și neachitate de către societate. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 1-3 C.pr.pen., temeiul răspunderii civile în procesul penal îl constituie infracțiunea, ceea ce implică luarea în considerare a faptei penale concrete deduse judecății și a pagubei directe și efective produse prin această faptă.
Din această perspectivă, soluția instanței de obligare a inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la repararea doar a prejudiciului infracțional și a majorărilor de întârziere și penalităților aferente reflectă o legală aplicare a normelor de procedură relevante în procesul penal. Așa cum just a reținut instanța de fond, pretențiile civile derivate din încălcarea altor norme fiscale, realizată într-o manieră de natură a atrage a altă formă de răspundere, nu pot fi valorificate în acest proces, ci doar printr-o acțiune civilă separată, întemeiată pe dispozițiile de procedură fiscală pertinente.
Pentru aceste considerente, apreciind neîntemeiată critica recurentei, în baza art. 38515 pct.1 lit. b C.pr.pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală – D.G.F.P București împotriva sentinței penale nr. 1360 din data de 29 aprilie 2013 a Judecătoriei Sectorului București.
Conform art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va obliga partea civilă la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – D.G.F.P Bucureștiîmpotriva sentinței penale nr. 1360/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
În baza art. 192 alin.2 C.pr.pen. obligă partea civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. C. O. B. C. S.
Proces verbal
Pentru judecător aflat în C.O. semnează
Președintele completului, judecător
S. C.
GREFIER,
E.-A. N.
Red.S.C.
Dact.EA-2ex/25.10.2013
J.S.4.B..-jud.D.S.G.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
