Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 2052/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2052/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 2052/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
Decizia penală nr. 2052 R
Ședința publică din data de 31 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M.
JUDECĂTOR: F. B. V.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror M. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursul declarat de inculpatul P. G. împotriva încheierii de ședință din data de 21.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II penală, pronunțată in dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat P. G. C. personal și asistat de avocat ales A. D., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 31.10.2013 emisă de Baroul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat P. G. C. solicită admiterea recursului,casarea încheierii din data de 21.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II penală, pronunțată in dosarul nr. _ și rejudecând să fie admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind încheierea recurată ca fiind nemotivată.
De asemenea, apreciază că instanța de fond nu a avut in vedere persoana inculpatului care este o persoană cu studii superioare, nu are antecedente penale, a încercat și încearcă în continuare să acopere prejudiciul, precum și atitudinea sinceră a acestuia inculpatul recunoscând și regretând săvârșirea faptei, acesta punând la dispoziția organelor de urmărire penală toate înscrisurile pe care le deține.
Totodată, apreciază că în perioada de arest preventiv inculpatul a conștientizat gravitatea faptelor pentru care este cercetat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea încheierii de ședință din data de 21.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II penală, pronunțată in dosarul nr. _, apreciind că instanța de fond a analizat la momentul de liberării temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpatului, apreciind că acestea subzistă în continuare, neexistând indicii din care să rezulte că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea faptei pentru care este cercetat.
Totodată solicită a se avea in vedere complexitatea cauzei in care inculpatul este cercetat.
Recurentul inculpat P. G. C., având ultimul cuvânt, arată că nu îl caracterizează ipostaza in care se află; a conștientizat gravitatea faptelor pentru care este cercetat și dorește să achite prejudiciul.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 21.10.2013 a Tribunalului București – secția a II a penală, pronunțată în dosarul nr._ în baza art.1608 și art.1608a alin.2 raportat la art.1602 alin. 1,2 Cod pr. penală s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. G. C..
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că, în ceea ce-l privește pe inculpatul G. B. N., sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602 Cpr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost arestat nu depășește 18 ani. Însă s-a apreciat că la acest moment procesual, pentru o mai bună înfăptuire a justiției, nu se impune liberarea provizorie sub control judiciară inculpatului, mai ales că lăsarea acestuia în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și cercetarea în stare de libertate în raport de datele sale personale.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile recurentului și de exigențele art. 1608a alin. 6 Cod proc pen, Curtea apreciază că recursul este nefondat și-l va respinge ca atare pentru următoarele motive:
În primul rând trebuie reținut că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului existând indicii temeinice că acesta a evidențiat în actele contabile sau în alte documente legale ale societății al cărei asociat și administrator este a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de aproximativ 2.992.540,4 lei.
Aceasta și pentru că liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții ( a se vedea Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia penală nr. 316 din 19 ianuarie 2007, în Buletinul Jurisprudenței, E ditura C.H.B., 2008, p.811).
Așa cum rezultă din analiza dispozițiilor legale, atunci când instanța are a se pronunța asupra stării de arest a unei persoane, evaluarea oportunității acesteia se face după criteriile prevăzute de lege, cum sunt cele ale art. 136 Cod procedură penală, conform cărora la alegerea unei măsuri preventive în general trebuie să se țină seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Deși, în mod formal, la condițiile liberării provizorii sub control judiciar, legea prevede în mod expres doar anumite condiții care trebuie îndeplinite, din analiza în ansamblu a dispozițiilor legale aplicabile în materie, rezultă și o condiție subînțeleasă și anume ca aceea ca lăsarea în libertate a unei persoane să nu prezinte pericol pentru ordinea publică.
Incidența acestei condiții se impune cu atât mai mult cu cât în cauză unul dintre temeiurile arestării inculpatului este cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Aceasta deoarece chiar procedura liberării presupune mai multe etape de verificare, într-un final instanța având a se pronunța asupra temeiniciei cererii, temeinicie care trebuie analizată și în raport de motivul pentru care persoana a fost privată de libertate.
Este adevărat că în cauză luate în mod singular elementele care caracterizează persoana inculpatului i-ar putea fi favorabile, în condițiile în care s-ar reține că este o persoana tânără, titrată, fără antecedente penale, cu o familie organizată.
Însă toate aceste elemente nu pot avea un rol covârșitor în raport cu gradul mare de pericol social al faptelor cu privire la care există indicii temeinice că le-a săvârșit, pericol concretizat în recrudescența fenomenului infracțional economic care justifică măsuri de exemplaritate care în cazul de față s-au concretizat într-o măsură preventivă.
Toate aceste aspecte se constituie în tot atâtea argumente în susținerea ideii că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la acordarea liberării provizorii sub control judiciar, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol pentru ordinea publică.
Având în vedere aceste aspecte în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.1609 Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul declarat de inculpatul P. G. C. împotriva încheierii de ședință din 21.10.2013 a Tribunalului București – secția a II a penală, pronunțată în dosarul nr._ .
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul P. G. C. împotriva încheierii de ședință din 21.10.2013 a Tribunalului București – secția a II a penală, pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
D. M. F. B. V. I. C.
GREFIER,
R. S.
Red. I.C. Dact. I.C. 2 ex./1.11.2013
T.B.. – S.II. – jud.: L. C.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2358/2013. Curtea... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 579/2013. Curtea de... → |
|---|
