Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 2382/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2382/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-12-2013 în dosarul nr. 2382/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
Dosar nr._
_
DECIZIA PENALĂ NR. 2382
Ședința publică din data de 31 decembrie 2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE- B. V.
JUDECĂTOR- O. M.
JUDECĂTOR - S. N.
GREFIER- E. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție este reprezentat prin procuror B. D..
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul A. El S. Abd El A. El K. împotriva încheierii de ședință din data de 23 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat A. El S. Abd El A. El K., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărătorii aleși, avocat M. L., cu împuternicire avocațială nr._/31.12.2013 depusă la dosar, respectiv avocat A. P., cu împuternicire avocațială nr._/31.12.2013 depusă la dosar.
Se prezintă și interpretul de limba arabă Dalati Basam, care depune la dosar în copie autorizația nr. 3622/18.09.2000 emisă de Ministrul Justiției.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea dosarului de urmărire penală nr.186/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție; Asociația „L. națională și Internațională pentru apărarea Drepturilor Omului” a depus la dosarul cauzei o cerere de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului A. El S. Abd El A. El K..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat A. El S. Abd El A. El K., având cuvântul, solicită admiterea recursului, arătând că judecătorul fondului a reluat din referatul ultim al Parchetului toate chestiunile legate de fondul acuzării.
Solicită instanței să se constate, că indiferent de gravitatea faptei și a acuzațiilor aduse în sarcina acestuia, inculpatul și celălalt administrator de la începutul constatării, într-un proces verbal de control al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, al unor discordanțe, au înțeles din proprie inițiativă să garanteze respectivele sume puse în discuție, a cerut instituirea unui sechestru cu o valoare dublă față de cea constată înainte de începerea urmăririi penale.
În circumstanțiere, arată că odată cu arestarea celor doi administratori ai S.C. ATIFCO INTERNATIONAL S.A., A. A. A. și A. El S. Abd El A. El K., societatea comercială și-a încetat activitatea, cei 200 de angajați fiind trimiși acasă, aceasta suferind pierderi mult mai mari decât presupusul prejudiciu creat, are patru copii, toate valorile și bunurile inculpatului se află în România, acesta a garantat prejudiciul creat.
Al doilea apărător ales al recurentului inculpat arată că inculpatul este mai valoros în stare de libertate, învederând instanței că în cauză nu există interceptări de convorbiri telefonice care să îl încrimineze, în cauză fiind necesar separarea ilicitului penal de ilicitul comercial. Conform art. 160 ind. 2 alin. 2 Cod procedură penală, în cauză nu sunt date și informații cu privire la încercarea inculpatului de a zădărnici aflarea adevărului sau alterarea mijloacelor de probă. Cu privire la dispozițiile art. 164-165 Cod procedură penală, arată faptul că s-a stabilit o garanție într-un anumit cuantum de către o instanță legal investită, astfel că reprezintă o garanție că se va face o evaluare serioasă. Arată că inculpatul cunoaște consecințele obligațiilor ce se vor impune în sarcina acestuia odată pus în libertate, în speță, trebuind urmărită oportunitatea unei liberări provizorii sub control judiciar, măsura preventivă trebuie să fie proporțională, cu trimitere la art. 136 alin. 8 Cod procedură penală. Cu privire la circumstanțele personale, arată că inculpatul nu are antecedență penală, are 45 de ani, patru copii minori, iar toate bunurile se află în România, are tradiții culturale diferite de români, însă s-a aliniat la toate condițiile cerute de societatea românească, astfel în acest context, inculpatul îndeplinește toate condițiile pentru a fi pus în libertate, respectiv art. 5 paragraf 3 și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, solicită revocarea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat și să dispună în contextul dat, punerea în libertate a acestuia, arătând că sunt suficiente elemente de admitere.
De asemenea, mai solicită în temeiul art. 1608a Cod procedură penală, în măsura în care argumentele apărării sunt întemeiate să se dispună punerea în libertate a inculpatului.
Întrebat fiind de către Curte, recurentul inculpat A. El S. Abd El A. El K., a răspuns negativ, în sensul că nu însușește cererea formulată de Asociația „L. națională și Internațională pentru apărarea Drepturilor Omului”.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciind soluția instanței de fond legală și temeinică, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, întrucât nu sunt îndeplinite la acest moment procesual condițiile de admitere a cererii, în raport cu stadiul în care se află stadiul procesual în care se află cauza, complexitatea, dar mai ales cu scopul pe care trebuie să îl aibă măsura arestării preventive.
Arată că, perioada lungă de timp în care inculpatul împreună cu mai mulți inculpați (cetățeni de origine arabă) au desfășurat activitatea infracțională, în lanț, în care s-a urmărit prejudicierea statului român cu suma de peste 17.000.000 lei, aceștia au înființat societăți de tip fantomă, care nu aveau o activitate economică reală, însă acestea funcționau o perioadă scurtă de timp, cu un rulaj mare al activității, după care aceste societăți tocmai pentru a se sustrage de la plata datoriilor către stat cesionau firmele, toate acestea au constituit argumente care au îndreptățit instanța de fond că inculpatul o dată pus în libertate și-ar putea continua activitatea infracțională, dar și pentru a se putea efectua audierea unor martori din lucrări, de a se depune raportul final de constatare tehnico – științifică efectuat de specialiștii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție.
Aspectele legate de situația precară a societății, arată că acestea excede cadrului procesual instituit de legiuitor în cuprinsul disp. art. 136 Cod procedură penală, măsura preventivă - dispusă în mod legal – implicând constrângeri în ceea ce privește posibilitatea de deplasare pe teritoriul României. Pentru toate considerentele expuse mai sus, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, măsura arestării preventive fiind oportună, necesară și asigură buna desfășurare a procesului penal.
În replică, apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, arată că argumentele susținute de procuror sunt lipsite de temei, întrucât inculpatul nu a cesionat vreo societate comercială și nu se va sustrage de la urmărirea penală.
Recurentul inculpat A. El S. Abd El A. El K., având cuvântul, arată că a depus garanții înainte de începerea urmării penale, se află în România de 21 de ani, nu a avut probleme cu legea penală și are patru copii minori
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 23 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală (dosar nr._ ), în baza art.160 ind.8a alin.6 C.pr.pen., a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul A. EL S. ABD EL A. EL K. (CNP_, născut la data de 06.12.1965, în El Dakahlia, Egipt, cu reședința în ., ., ., București, cetățenie egipteană, arestat în baza MAP nr.3/U/08 11 2013 emis de ÎCCJ – Secția Penală, emis în dosarul nr._ ).
În baza art.160 ind.5 alin.4 lit.f C.pr.pen., s-a dispus restituirea către inculpat a cauțiunii în cuantum de 100.000 lei consemnată la Banca Transilvania conform recipisei din data de 20.12.2013 (cont 064RONCERT_).
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că, deși sunt îndeplinite condițiile de formă, respectiv cele privind cuantumul pedepsei și deși s-a consemnat cauțiunea fixată în condițiile art.160/8 C.p.p., acest fapt nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie, instanța fiind obligată să verifice nu numai legalitatea, ci și temeinicia cererii.
În speță, față de natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, rezultatul produs, se impune ca procesul penal, în acest stadiu, să continue cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul A. El S. Abd El A. El K., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale.
Analizând hotărârea recurată, Curtea - în baza art. 38515 pct. 1 litera b Cod procedură penală - va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a constatat - în mod corect - că în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune, dar că admiterea cererii este condiționată de îndeplinirea unor cerințe legale.
Liberarea provizorie pe cauțiune (art.1604 alin.1 C.p.p.) se poate acorda de instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602 alin.1 și alin.2 Cod procedură penală, respectiv în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Soluția instanței de fond este corectă și rezultă din poziția avută de inculpat în grupul infracțional, modalitatea elaborată în care acesta a participat pentru a evita organele de poliție, ramificațiile grupului său infracțional, precum și regulile grupului, care indică o organizare infracțională minuțioasă.
Inculpatul A. El S. Abd El A. El K. este cercetat în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de: art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, art.9 lit.b, c și f din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și art.8 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, fiecare cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. și toate cu aplic. art.33 lit.a C.pen, constând în aceea că, pe o perioadă lungă de timp în care inculpatul împreună cu mai mulți inculpați (cetățeni de origine arabă) au desfășurat activitatea infracțională, în lanț, în care s-a urmărit prejudicierea statului român cu suma de peste 17.000.000 lei, aceștia au înființat societăți de tip fantomă, care nu aveau o activitate economică reală, însă firmele fantomă funcționau o perioadă scurtă de timp, cu un rulaj mare al activității, după care aceste societăți tocmai pentru a se sustrage de la plata datoriilor către stat cesionau firmele.
Toate aceste elemente au constituit argumente care au îndreptățit instanța de fond să aprecieze că inculpatul o dată pus în libertate și-ar putea continua activitatea infracțională, dar și pentru a se putea efectua audierea unor martori din lucrări, de a se depune raportul final de constatare tehnico – științifică efectuat de specialiștii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție.
Cu privire la aspectele legate de situația precară a societății, Curtea constată că acestea exced cadrului procesual instituit de legiuitor în cuprinsul disp. art. 136 Cod procedură penală, măsura preventivă - dispusă în mod legal – implicând constrângeri în ceea ce privește posibilitatea de deplasare pe teritoriul României.
Situația personală a inculpatului, recurent în speță, nu poate fi relevantă la acest moment procesual, chiar dacă, examinate în mod singular, elementele care caracterizează persoana acestuia i-ar putea fi favorabile, în condițiile în care se poate reține că nu are antecedență penală, are 45 de ani, patru copii minori, iar toate bunurile se află în România, are tradiții culturale diferite de români, însă s-a aliniat la toate condițiile cerute de societatea românească, acestea nu pot avea un caracter determinant, față de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, natura infracțiunilor care se presupune că ar fi fost săvârșite de inculpat, modul în care acesta ar fi acționat și în condițiile în care faptele de genul celei pentru care inculpatul este cercetat alături de alții au luat amploare, conturează gradul ridicat de pericol social al faptelor reținute în sarcina fiecărui inculpat.
În plus, numărul mare de persoane implicate, modul concret în care au acționat – elaborat, sistematic, organizat - consecințele asupra bugetului de stat, sunt elemente pe baza cărora se poate aprecia că nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la acordarea liberării provizorii pe cauțiune, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol pentru ordinea publică.
Având în vedere soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. EL S. ABD EL A. EL K., împotriva încheierii din data de 23.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ .
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul traducătorului de limbă arabă, reprezentând echivalentul a 5 (cinci) ore prestate, se suportă din fondurile Ministerului Justiției
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. V. O. M. S. N.
GREFIER,
E. C.
red.O.M.
dact.L.G.
ex.2
red.I.R.B.-T.B.-S.I.P.
| ← Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 4/2014.... → |
|---|
