Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 16/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-01-2014 în dosarul nr. 16/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.16/R
Ședința publică din data de 06 ianuarie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
JUDECĂTOR: D. P.
JUDECĂTOR: V. B.
GREFIER: O. C. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul D. M. împotriva Sentinței penale nr.943/F din data de 21 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul inculpat D. M., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat E. M., în baza delegației nr.322/2014 emisă de Baroul București (atașată la fila 7 din dosar) și intimata parte vătămată P. N. (legitimată cu C.I. . nr._), personal, lipsă fiind intimata parte civilă O. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită audierea acestuia.
Curtea procedează, în mod nemijlocit, la ascultarea recurentului inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 11).
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, admiterea recursului declarat de acesta, casarea parțială a sentinței penale atacate și, pe fondul cauzei, reducerea pedepselor stabilite pentru ambele infracțiuni care fac obiectul judecății, prin acordarea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 lit.c din Codul penal, în raport cu noua conduită procesuală a inculpatului, de recunoaștere a faptelor imputate.
Intimata parte vătămată P. N., personal, arată că îl iartă creștinește pe inculpat, însă îi este teamă că aceasta va săvârși din nou fapte rele.
Reprezentantul Ministerului Public susține că, în cauză, s-a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, având în vedere gravitatea infracțiunilor de tâlhărie comise de acesta, modul similar de operare și împrejurarea că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat și sancționat administrativ anterior, atât pentru infracțiuni contra patrimoniului, cât și pentru infracțiuni de trafic și deține de droguri pentru consum. În raport cu toate aceste aspecte, precum și cu atitudinea procesuală a inculpatului, din faza de urmărire penală și din cursul judecății în primă instanță, de nerecunoaștere a faptelor, apreciază că nu se justifică a se acorda acestuia circumstanța atenuantă invocată. În consecință, solicită respingerea recursului declarat în cauză, ca nefondat.
Recurentul inculpat D. M., personal, în ultimul cuvânt, arată că regretă faptele săvârșite și că, în prezent, nu mai consumă droguri, întrucât este bolnav. Precizează că dorește să ajungă mai repede alături de cei trei copii ai săi și că îi cere iertare părții vătămate prezente.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.943/F din data de 21 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 6 București a hotărât astfel:
În temeiul art.211 alin.1 și alin.2 lit.c cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal, a condamnat pe inculpatul D. M. (poreclit „Banană”, fiul lui A. M. și C., născut la data de 09 februarie 1986 în municipiul București, CNP_) la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în stare de recidivă postexecutorie (fapta săvârșită împotriva părții vătămate P. N.).
În temeiul art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod.
În temeiul art.211 alin.1 și alin.2 lit.c cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în stare de recidivă postexecutorie (fapta săvârșită împotriva părții vătămate O. E.).
În temeiul art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b din Codul penal, a contopit pedepsele stabilite și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, în final acesta având de executat pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod, pe durata executării pedepsei rezultante.
În temeiul art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestării preventive, de la data de 19 iunie 2013 până la zi.
În temeiul art.350 alin.1 din Codul de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
A luat act că partea vătămată P. N. nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art.14 rap. la art.346 din Codul de procedură penală în ref. la art.1357 și urm. din Codul civil, a admis acțiunea formulată de partea civilă O. E. și a obligat pe inculpat să plătească acesteia suma de 1.000 lei, reprezentând despăgubiri civile.
În temeiul art.191 alin.1 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin Rechizitoriul nr.4970/P/2013 din data de 10 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă instanța respectivă, sub acuzația săvârșirii celor două infracțiuni anterior menționate, în sarcina acestuia reținându-se în fapt că, la data de 12 aprilie 2013, în jurul orei 1120, în timp ce se afla la intersecția Străzilor L. G. și . 6, i-a smuls din urechi, părții vătămate P. N., în vârstă de 86 ani, cerceii din aur cu pietre prețioase, după care a fugit pe străzile din apropiere, prejudiciul creat fiind de aproximativ 600 lei, iar, la data de 30 mai 2013, în jurul orei 1120, în timp ce se afla în fața blocului E1, situat pe . din sectorul 6, i-a smuls de la gât, părții vătămate O. E., în vârstă de 83 ani, lanțul din aur cu cruciuliță, de aproximativ 14 grame, după care a fugit pe străzile din apropiere, prejudiciul fiind de aproximativ 3.000 lei.
Pentru dovedirea acestei situații de fapt, în faza de urmărire penală, au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de intervenție, plângerea și declarațiile părții vătămate P. N., declarațiile martorilor S. Orlando și R. D. I., procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, procesele-verbale de recunoaștere din grup și planșele foto corespunzătoare, procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare și declarațiile inculpatului (cu privire la prima faptă) și respectiv procesul-verbal de intervenție, plângerea și declarațiile părții vătămate O. E., declarațiile martorului F. I. G., procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, procesele-verbale de recunoaștere din grup și planșele foto corespunzătoare, procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare și declarațiile inculpatului (cu privire la a doua faptă).
În cursul cercetării judecătorești, au fost audiați inculpatul, cele două părți vătămate și martorii F. I. G., S. Orlando și R. D. I., iar, la solicitarea instanței, a fost atașată la dosar fișa de cazier judiciar a celui dintâi.
Analizând și coroborând întregul probatoriu al cauzei, Judecătoria a stabilit următoarea situație de fapt:
La data de 12 aprilie 2013, în jurul orei 1120, în timp ce se afla la intersecția Străzilor L. G. și . 6, inculpatul s-a apropiat, din spate, de partea vătămată P. N. (în vârstă de 86 ani) și i-a smuls, din urechi, cerceii din aur, după care a fugit pe . într-o direcție necunoscută.
Astfel, potrivit procesului-verbal întocmit de polițiștii Secției 22, la data de 12 aprilie 2013, în jurul orei 1138, aceștia au fost dirijați, de către ofițerul de serviciu, să se deplaseze la intersecția Străzii L. G. cu . reclamase săvârșirea acolo a unei fapte de tâlhărie. Deplasându-se la fața locului, polițiștii au identificat-o pe partea vătămată, care prezenta sângerări la nivelul lobilor urechilor, aceasta arătând că a fost deposedată, prin smulgere, de o pereche de cercei din aur. Totodată, la fața locului, a fost identificat martorul S. Orlando, autorul sesizării telefonice la serviciul de urgență 112, care a susținut că a văzut incidentul și că a încercat să alerge după individul ce i-a sustras cerceii părții vătămate.
În declarațiile sale, partea vătămată a relatat că, la data de 12 aprilie 2013, în jurul orei 1120, se deplasa spre domiciliu, întorcându-se de la Biserica G., iar, la intersecția Străzii L. G. cu . cum, din spate, a fost cuprinsă cu brațele de către cineva, iar, în momentul imediat următor, cum i-au fost smulși cerceii din urechi. A strigat că i-au fost smulși cerceii și a intervenit o persoană de sex masculin, ce se afla în apropiere, care însă nu a reușit să îl prindă pe autor. Nu a reținut fizionomia făptuitorului, ci doar împrejurările că acesta era un bărbat tânăr și a fugit înapoi pe .> Martorul S. Orlando a declarat că, la data de 12 aprilie 2013, în jurul orei 1120, în timp ce se deplasa pe . cu . observat-o pe partea vătămată, care mergea pe trotuarul de vizavi și pe un tânăr, care s-a apropiat de aceasta, din spate și a cuprins-o cu mâinile de gât, după care a auzit cum partea vătămată striga că i-au fost furați cerceii. S-a deplasat lângă partea vătămată și a observat că aceasta sângera la nivelul lobilor urechilor, iar, apoi, a pornit în urmărirea agresorului, care, în acel moment, se afla la o distanță de 15 metri față de el. În timp ce alerga după făptuitor, a apelat la serviciul de urgență 112 și a indicat semnalmentele acestuia, ca fiind un tânăr de aproximativ 18-25 ani, cu înălțimea de 1,80-1,85 metri, slab, atletic, brunet, îmbrăcat cu o geacă de culoare albă, șapcă albastră pe cap, blugi și pantofi sport. A confirmat că l-a văzut foarte bine pe făptuitor, întrucât acesta s-a întors spre el, pentru a vedea dacă este urmărit. A abandonat urmărirea, în momentul când i s-a transmis, la telefon, să verifice starea în care se afla partea vătămată. În cursul cercetării judecătorești, martorul l-a recunoscut pe agresorul părții vătămate în persoana inculpatului D. M., astfel cum procedase, și în faza de urmărire penală, când l-a indicat pe acesta, în aceeași postură, cu ocazia recunoașterii realizate din planșele foto.
Prin procesul-verbal de cercetare, s-a fixat locul faptei și s-a constatat că partea vătămată avea, la lobii ambilor urechi, pete de sânge.
Martorul R. D. I. a declarat că, în dimineața zilei de 12 aprilie 2013, a observat, în curtea Bisericii G., un tânăr, al cărui comportament i s-a părut suspect, în sensul că acesta urmărea cu atenție femeile în vârstă. Cu prilejul recunoașterii din grup, l-a indicat pe inculpat ca fiind tânărul la care a făcut referire.
Susținerile inculpatului, potrivit cărora recunoașterile efectuate de către cei doi martori ar fi fost făcute la presiunea organelor judiciare, au fost înlăturate de Judecătorie, care a constatat că, în faza de urmărire penală, acele recunoașteri s-au realizat în prezența martorilor asistenți N. Ș., N. L. și T. E., care au atestat, prin semnăturile lor, că procedura respectivă s-a desfășurat în mod corespunzător.
De asemenea, împrejurarea că partea vătămată a declarat, în cursul cercetării judecătorești, că inculpatul i-a pus mâinile pe umăr, iar martorul S. Orlando a precizat, în aceeași etapă procesuală, că acesta a luat-o în brațe, a fost apreciată nerelevantă de către Judecătorie, care a constatat că celelalte afirmații ale părții vătămate și martorului se coroborează sub aspectul săvârșirii faptei de către inculpat, în modalitatea smulgerii cerceilor din urechile celei dintâi.
La data de 30 mai 2013, în jurul orei 1120, în timp ce se afla în fața blocului E1 situat pe . din sectorul 6, inculpatul i-a smuls, de la gât, părții vătămate O. E. (în vârstă de 83 ani), lanțul din aur cu cruciuliță, după care a fugit pe străzile din apropiere.
Astfel, conform procesului-verbal întocmit de polițiștii din cadrul Secției 22, la data de 30 mai 2013, în jurul orei 1140, aceștia au fost dirijați, de către ofițerul de serviciu, să se deplaseze pe ..4, .-a reclamat săvârșirea acolo a unei fapte de tâlhărie. Deplasându-se la fața locului, polițiștii au identificat-o pe partea vătămată, care a precizat că a fost deposedată, prin smulgere de la gât, de un lănțișor din aur cu cruciuliță.
Partea vătămată a declarat că, la data de 30 mai 2013, în jurul orei 1120, în timp ce se deplasa spre domiciliu, a sesizat un tânăr de aproximativ 20-25 ani, înălțime 1,75 metri, de etnie rromă, care se uita insistent la lănțișorul cu cruciuliță pe care îl purta la gât, iar, în momentul când a ajuns în fața blocului E1, situat pe ., a simțit cum, din spate, cineva i-a smuls, de la gât, acel lănțișor. În faza de urmărire penală, l-a recunoscut pe autorul acestei fapte, din grup, în persoana inculpatului D. M..
Martorul F. I. G. a declarat că, la data de 30 mai 2013, în jurul orei 1120, aflându-se la o distanță de aproximativ 10 metri față de blocul E1, situat pe ., respectiv în grădina scării 6 a blocului C4 situat pe . este îngrijitor, a auzit-o pe partea vătămată cum a țipat, iar, apoi, a văzut cum un individ, care era lângă aceasta, a luat-o la fugă. S-a deplasat către partea vătămată, care i-a spus că acel individ i-a sustras lănțișorul din aur, iar, apoi, a pornit în urmărirea agresorului, pe care nu l-a putut prinde, însă i-a reținut semnalmentele, întrucât se afla foarte aproape de el, indicându-l a fi un tânăr de aproximativ 20-25 ani, înalt de 1,75-1,80 metri, slăbuț, astenic, de etnie rromă, îmbrăcat într-un hanorac gri, bermude de blugi, șapcă pe cap și pantofi sport albi în picioare. În cursul cercetării judecătorești, martorul a precizat că a reținut fizionomia acelui individ, întrucât acesta a trecut prin fața sa, la o distanță de aproximativ 10 metri. În faza de urmărire penală, martorul l-a recunoscut, din grup, pe inculpat, ca fiind autorul faptei, la fel procedând și în cursul cercetării judecătorești, când l-a indicat pe agresorul părții vătămate în persoana acestuia.
Prin procesul-verbal de cercetare, s-a fixat locul faptei și s-a constatat că partea vătămată prezenta, în zona gâtului, o excoriație de aproximativ 10 centimetri.
Deși partea vătămată a declarat, în cursul cercetării judecătorești, că inculpatul nu purta șapcă în momentul când i-a smuls lănțișorul de la gât, iar martorul F. I. G. a susținut contrariul, Judecătoria a apreciat nerelevant acest aspect, câtă vreme atât partea vătămată, cât și martorul respectiv l-au indicat pe inculpat ca autor al faptei, inclusiv cu ocazia audierii lor nemijlocite de către instanță.
Cu privire la încadrarea juridică, Judecătoria a constatat că fiecare dintre cele două fapte reținute în sarcina inculpatului, săvârșite în locuri publice (în accepțiunea art.152 lit.a din Codul penal) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 și alin.2 lit.c din Codul penal.
De asemenea, Judecătoria a constatat că inculpatul a săvârșit ambele infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b din Codul penal, în raport cu pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.525/2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București (rămasă definitivă prin neapelare la data de 05 iulie 2010), în executarea căreia a fost arestat la data de 07 iulie 2010 și liberat condiționat la data de 17 ianuarie 2012, cu un rest rămas executat de 171 zile închisoare, care s-a împlinit la data de 07 iulie 2012.
La individualizarea pedepselor principale, Judecătoria a avut în vedere scopurile prevăzute de art.52 din Codul penal și criteriile generale enumerate în art.72 alin.1 din același cod, respectiv limitele speciale din norma de incriminare reținută a fi incidentă, gradul concret de pericol social al infracțiunilor (comise în locuri publice, în plină zi, după urmărirea părților vătămate și planificarea atacurilor, asupra unor femei în vârstă, cu posibilități reduse de a opune rezistență), datele personale ale inculpatului (în vârstă de 27 de ani, cu un nivel scăzut de școlarizare, având o locuință stabilă și trei copii minori, lipsit însă de un loc de muncă și de o sursă licită de venituri, fost consumator de droguri, cu numeroase antecedente penale, concretizate în trei condamnări definitive pronunțate în perioada 2005-2010) și conduita procesuală nesinceră a acestuia.
Cu privire la pedeapsa accesorie, Judecătoria, ținând seama de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, a apreciat că inculpatul este nedemn să exercite drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pe care, în consecință, i le-a interzis cu acest titlu.
Pe latură civilă, Judecătoria a constatat că partea vătămată P. N. nu a formulat pretenții împotriva inculpatului, iar partea vătămată O. E. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 lei, reprezentând prejudiciul cauzat de inculpat prin sustragerea lănțișorului din aur cu cruciuliță, cererea sa, de a fi despăgubită de către acesta cu suma respectivă, fiind apreciată fondată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termenul legal (la data de 25 noiembrie 2013) inculpatul D. M. (printr-o cerere formulată personal, nemotivată, transmisă primei instanțe de către administrația locului de detenție a acestuia – Spitalul Penitenciar Jilava).
Cererea de recurs a inculpatului a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 23 decembrie 2013.
Cu ocazia judecării recursului, Curtea a procedat, în mod nemijlocit, la ascultarea inculpatului recurent, care, potrivit declarației de la termenul de astăzi (atașată la fila 11 din dosar), modificându-și poziția procesuală anterioară, a recunoscut săvârșirea ambelor fapte imputate, astfel cum au fost stabilite de către prima instanță. De asemenea, inculpatul recurent a precizat că a amanetat bunurile sustrase, prin violență, din posesia celor două părți vătămate (o pereche de cercei din aur și respectiv un lănțișor din aur cu cruciuliță), folosind sumele de bani astfel obținute în interes propriu, inclusiv pentru procurarea de droguri, în condițiile în care este consumator de heroină de aproximativ 15 ani.
În dezbaterile de la același termen (consemnate în practicaua acestei decizii), inculpatul recurent, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a criticat sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării pedepselor principale, solicitând reducerea acestora, prin acordarea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 lit.c din Codul penal, în raport cu noua lui poziție procesuală, de recunoaștere a faptelor deduse judecății.
Inculpatul recurent nu a solicitat administrarea de probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticii formulate de inculpatul recurent, precum și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei deduse judecății, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă probatoriului administrat în cauză, faptele imputate inculpatului recurent prin actul de sesizare, recunoscute în final și de către acesta, fiind dovedite, în afara oricărui dubiu. Relevantă, sub acest aspect, este indicarea inculpatului recurent, ca autor al faptelor respective, de către doi martori oculari (S. Orlando și respectiv F. I. G.), ale căror declarații se coroborează cu cele ale părților vătămate P. N. și O. E. și cu constatările de la fața locului ale organelor de poliție sesizate.
De asemenea, prima instanță a stabilit și o încadrare juridică legală, faptele inculpatului recurent, de sustragere, prin violență, a unor bunuri mobile, din posesia celor două părți vătămate, în locuri publice, întrunind elementele constitutive specifice pentru două infracțiuni concurente de tâlhărie, fiecare prevăzută de art.211 alin.1 lit.c din Codul penal. Corectă este și reținerea, în sarcina inculpatului recurent, cu privire la ambele infracțiuni, a stării de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b din Codul penal, în condițiile în care acestea, datând din 12 aprilie 2013 și respectiv 30 mai 2013, au fost săvârșite după considerarea ca executată, la data de 06 iulie 2012, a pedepsei anterioare de 2 ani închisoare (aplicată pentru o infracțiune intenționată, și anume tăinuire) și mai înainte de împlinirea, la data de 06 iulie 2017, a termenului legal de reabilitare.
Solicitarea inculpatului recurent, de reducere a pedepselor stabilite de prima instanță, prin acordarea circumstanței atenuante judiciare invocate, este nefondată. Sub acest aspect, Curtea menționează că posibilitatea reținerii acelei circumstanțe, prevăzută de art.74 alin.1 lit.c din Codul penal, este condiționată, între altele, de existența unui comportament sincer al infractorului în cursul procesului penal (singura teză de care acesta s-a prevalat în fața instanței de recurs). Or, în speță, inculpatul recurent nu a manifestat un astfel de comportament, ci, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești în primă instanță, a negat în permanență comiterea faptelor, încercând chiar să decredibilizeze afirmațiile acuzatoare ale martorilor oculari, iar declarația de recunoaștere exprimată în fața Curții a avut un evident caracter formal, chiar acesta precizând că și-a modificat poziția procesuală, întrucât „s-a speriat” de pedeapsa aplicată de Judecătorie.
În același timp, Curtea constată că pedepsele stabilite pentru cele două infracțiuni deduse judecății (7 ani închisoare) se situează spre limita specială minimă (în condițiile în care, potrivit normei de incriminare, infracțiunile respective sunt pedepsite de lege cu închisoare de la 5 la 20 de ani) și că acestea sunt proporționale cu gravitatea concretă a faptelor (care au presupus violentarea a două femei, cu vârstele de 86 și respectiv 83 de ani, anume urmărite pe stradă, în vederea deposedării acestora de singurele bunuri de valoare pe care le aveau asupra lor, și anume bijuteriile din aur) și, de asemenea, reflectă în mod corespunzător antecedența penală a inculpatului recurent, care, potrivit fișei de cazier judiciar (fila 24, d.f.), în perioada 2004-2010, a suferit trei condamnări definitive, pronunțate pentru infracțiuni diverse (complicitate la furt calificat, conducere fără permis a unui autovehicul pe drumurile publice, trafic de droguri de mare risc și tăinuire) și nu a abandonat comportamentul infracțional, în pofida clemenței ce i-a fost în mod repetat acordată, fie prin suspendarea condiționată a executării unei pedepse, fie prin liberarea sa condiționată din executarea altor două pedepse, fie prin aplicarea, în perioada 2009-2010, doar a unor amenzi administrative, pentru două fapte de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu și respectiv pentru o faptă de furt calificat.
De asemenea, Curtea constată că inculpatul recurent nu beneficiază nici de alte referințe personale favorabile, întrucât acesta are un nivel scăzut de instrucție (a absolvit doar 8 clase), este consumator de droguri (pentru procurarea cărora a folosit, conform propriei declarații din fața instanței de recurs, o parte din sumele de bani obținute prin valorificarea bunurilor sustrase de la părțile vătămate) și, în pofida vârstei mature (27 de ani), nu are vreo ocupație din care să se întrețină în mod licit.
Față de toate considerentele anterior expuse, întrucât sentința penală atacată este legală și temeinică, neconstatându-se, nici din oficiu, motive de casare a acesteia, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D. M..
În temeiul art.38517 alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul de procedură penală în ref. la art.88 alin.1 din Codul penal, se va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin sentința penală recurată durata reținerii și arestării preventive, de la data de 19 iunie 2013 până la zi.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, inculpatul recurent, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției, potrivit art.189 alin.1 și 2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D. M. împotriva Sentinței penale nr.943/F din data de 21 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în Dosarul nr._ .
În temeiul art.38517 alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul de procedură penală în ref. la art.88 alin.1 din Codul penal, deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin sentința penală recurată durata reținerii și arestării preventive, de la data de 19 iunie 2013 până la zi.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. V. G. D. P. V. B.
GREFIER,
O. C. B.
Red. jud.C.V.G.
Ex.2 / 21 ianuarie 2014
S.V. - J.S.6.B.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 4/2014.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
